ÎFP despre Credinţa creştină

Fraza pe care aţi citat-o este aparent contradictorie cu evanghelia apei şi a Duhului. Dar, puteţi crede că Biblia este perfectă şi că nu are nici o contradicţie în ea.

Atunci, este greşită evanghelia apei şi a Duhului?. Nu, absolut nu!

Prin întregul Cuvânt, Dumnezeu ne arată că această evanghelie este singura evanghelie adevărată şi perfectă.

Sunt potriviri în Vechiul Testament şi Noul Testament. Sistemul sacrificial din V.T. este potrivirea perfectă cu sacrificiul veşnic al lui Isus Hristos. În sistemul sacrificial, un sacrificiu legal avea nevoie de trei condiţii esenţiale: 1) animalul sacrificial fără vină, 2) a întinde mâinile, 3) sângele (moartea indirectă).

Şi Isus Hristos, venind pe această lume, s-a născut prin Fecioara Maria, ca Cel fără de păcat, pentru a accepta toate păcatele lumii, a fost botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii. Apoi, El S-a dus la Cruce cu toate păcatele noastre şi a fost crucificat până la moarte. Dar El a reînviat în trei zile. Acum, noi suntem iertaţi de toate păcatele (trecute, prezente şi viitoare), crezând acest adevăr pe care Domnul l-a completat.

Apoi, dar pasajul "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"?

Aceasta înseamnă că Dumnezeu doreşte ca noi să ne iertăm unul pe altul de fiecare insuficienţă. Chiar dacă suntem născuţi din nou, încă suntem în carnea noastră slabă şi facem multe greşeli. Dacă noi îi condamnăm şi-i certăm pe alţii pentru încălcările noastre, atunci chiar şi puterea evangheliei adevărate ar dispărea, iar părtăşia celor născuţi din nou ar fi distrusă.

Ar trebui să observi că cuvântul "încălcare" trebuie să fie corectat cu "datorii". De fapt, în versiunea new King James, este scris: "Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri" (Matei 6:1-2)

În Matei, Rugăciunea Domnului este direct urmată de astfel de învăţături, cum ar fi: "Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. But if ye forgive not men their trespasses, neither will your Father forgive your trespasses."

Domnul Isus nu ne-a dat Rugăciunea Domnului pentru ca noi să o spunem zilnic aşa cum este ea. Este o colecţie de subiecte de rugăciune importantă, pe care ar trebui să ne-o amintim în viaţa noastră zilnică de credinţă.

Te rog să citeşti cu grijă Matei 18:21-35, apoi vei ajunge la o înţelegere a ceea ce este voia lui Dumnezeu pentru slujitorul neiertător.

"Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?" Isus i-a zis: Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte. Deaceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni ( Greceşte: Talanţi). Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pămînt, i s-a închinat, şi a zis: Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot. Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria. Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi-l strîngea de gît, zicînd: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator. Tovarăşul lui s-a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria. Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s-au întristat foarte mult, şi s-au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine? Şi stăpînul s-a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său."

Aceasta înseamnă că întotdeauna trebuie să-i iertăm pe fraţii noştri când păcătuiesc împotriva noastră, deoarece Domnul deja ne-a iertat păcatele trecute, prezente şi viitoare, odată pentru totdeauna, prin botezul şi Crucea Sa. De aceea, dacă nu-i iertăm pe fraţii noştri, chiar dacă Domnul deja le-a iertat păcatele din partea Sa, Se va mânia pe noi pentru mintea noastră neiertătoare şi nu ne va ierta păcatele împotriva fraţilor noştri. Doar când îi iertăm pe fraţii noştri, crezând că Dumnezeu deja ne-a iertat pe noi toţi prin botezul şi Crucea lui Isus, El va fi mulţumit cu noi.

De aceea, pasajul poate fi interpretat în felul acesta: "Doamne, noi îi iertăm pe fraţii noştri deoarece Tu ne-ai iertat deja păcatele. De aceea, te rugăm nu te mânia pe păcatele noastre." Isus a spus aşa pe premiza că El deja a spălat toate păcatele lumii. Persoana care crede astfel, îşi poate ierta fraţii când păcătuiesc împotriva sa.

Înapoi la listă