Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

Înţelesul Evangheliei originalea naşterii din nou

< Ioan 3:1-6 >

„Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe cari le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El”. Drept răspuns Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân?. Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, şi să se nască?.” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh””.

În această lume, sunt mulţi care vor să se nască din nou, crezând în Isus. Dar mi-ar plăcea să vă spun în primul rând că, naşterea din nou nu depinde de noi, cu alte cuvinte, nu poate fi obţinută prin fapte.

Cei mai mulţi creştini au această concepţie greşită. Ei cred că sunt siguri că sunt născuţi din nou deoarece au construit multe biserici noi, deoarece unii se dedică predicării pe Hristos ca misionari printre oameni de neatins din ţara aluziilor, deoarece unii refuză să se căsătorească şi-şi petrec toată energia făcând ceea ce ei cred că este lucrarea lui Dumnezeu.

Şi aceasta nu este tot. Există de asemenea oameni care donează sume mari de bani bisericii lor, sau poate că mătură podeaua bisericii în fiecare zi. Totul în toate, ei îşi dedică timpul şi proprietăţile, bisericii lor. Iar ei cred că prin toate aceste eforturi vor câştiga coroana vieţii. Ei speră că Dumnezeu le vor recunoaşte eforturile şi-i vor lăsa să se nască din nou.

Ceea ce vreau să spun, este că, există mulţi oameni devotaţi care doresc să se nască din nou. Ei se găsesc peste tot. Ei lucrează din greu, sperând că într-o zi Dumnezeu îi vor binecuvânta şi-i vor lăsa să se nască din nou. Ei se găsesc în instituţii de rugăciune, seminarii şi sanatorii. Este atât de păcat că ei nu cunosc adevărul despre naşterea din nou.

Ei toţi gândesc totul în termenii faptelor lor, „Dacă fac aceasta perfect, mă voi naşte din nou”. De aceea, ei îşi pun toate eforturile în aceste lucrări, crezând că ei construiesc fundaţia necesară naşterii din nou, şi se gândesc, „Şi eu mă voi naşte din nou într-o zi, ca pastorul Wesley!”. Şi citind Ioan 3:8, ei interpretează versetul ca să însemne că nimeni nu poate spune de unde vine binecuvântarea naşterii din nou sau unde se duce.

De aceea, ei nu pot decât să lucreze în speranţele că Isus le va permite să se nască din nou într-o zi. Sunt mulţi care gândesc, „Dacă continui să încerc aşa, Isus îmi va permite să mă nasc din nou într-o zi”. Mă voi naşte din nou fără ca măcar să fiu conştient de aceasta. Într-o dimineaţă, simplu mă voi trezi născut din nou şi voi şti că sunt destinat pentru cer”. Oh, cât de nefructificate sunt speranţele şi credinţa lor!.

Nu ne putem niciodată naşte aşa!. Nu ne putem naşte niciodată din nou stând departe de băutură alcoolică şi ţigări, sau frecventând biserica sârguincios. Aşa cum a spus Isus, noi trebuie „să ne naştem din nou din apă şi din Duh” pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi apa şi Duhul sunt singurele condiţii ale lui Dumnezeu pentru naşterea din nou.

Dacă cineva nu se naşte din nou din apă şi din Duh, toate eforturile de a fi drept în faţa lui Isus sunt în zadar. Cineva nu se poate naşte din nou cu oferte, donări, sau devoţiuni. El poate gândi aşa, că, deoarece doar Dumnezeu ştie cine sunt născuţii din nou, el nu poate şti dacă este sau nu născut din nou.

Poate fi o consolare pentru el să gândească aşa, dar naşterea din nou nu se poate ascunde sub masă. El ar şti aceasta cu siguranţă, şi alţii din jurul lui ar simţi aşa.

Probabil noi n-am simţi aceasta fizic, dar am simţi aceasta cu siguranţă foarte bine, spiritual.Cei cu adevărat născuţi din nou, sunt acei credincioşi renăscuţi prin cuvântul lui Dumnezeu, cuvintele apei, sânge şi Duh. Dar cei care nu sunt născuţi din nou nu vor înţelege aceasta aşa cum nici Nicodim nu a putut.

De aceea noi trebuie să ascultăm cuvintele adevărului, răscumpărarea prin botezul şi sângele lui Isus. În timp ce asultăm şi învăţăm cuvintele lui Dumnezeu, putem găsi adevărul aici. De aceea, e foarte important să ne deschidem minţile şi să ascultăm cu grijă.

Când o persoană care nu este născută din nou citeşte acest pasaj, el gândeşte: „Ah! Isus a spus că nu ştiu când sunt născut din nou. Nimeni nu ştie!”. Şi gândul îl consolează. Dar aceasta nu este adevărat. Noi nu putem şti de unde vine vântul sau încotro pleacă, dar Dumnezeu ştie totul.

Chiar şi printre cei născuţi din nou, sunt câţiva care nu realizează aceasta de la început. Aceasta e de înţeles. Dar în inima unui astfel de om, este Evanghelia: cuvintele răscumpărării prin botezul şi sângele lui Isus.

Aceasta este mărturisirea naşterii din nou. Cel care aude Evanghelia şi realizează, „Oh, atunci sunt fără păcat. Atunci, am fost mântuit şi născut din nou”. Când el crede şi ţine Evanghelia apei şi a Duhului în inima lui, devine justificat, un copil al lui Dumnezeu.

Cineva poate fi întrebat, „ Eşti născut din nou?” şi el ar răspunde, „Încă nu”. „Atunci eşti mântuit?” „Da, cred că sunt mântuit”. Dar el face o afirmaţie contradictorie, nu-i aşa?. El face aşa deoarece el crede că atunci când o persoană se naşte din nou, el ar trebui de asemenea să fie schimbat în carnea lui.

Astfel de oameni privesc naşterea din nou ca o schimbare a stilului de viaţă. Dar adevărul este că ei nu înţeleg Evanghelia naşterii din nou din apă şi din Duh.

Sunt atât de mulţi care nu înţeleg înţelesul naşterii din nou. E aşa de păcat. Sunt nu doar laicii, ci şi cei mai mulţi dintre liderii bisericii care operează sub deziluzia lor. Inimile acelora dintre noi care sunt născuţi din nou jelesc aceşti oameni.

Când simţim aşa, cât mai multă durere Îi cauzează lui Isus Dumnezeul nostru în cer?.

Haideţi să ne naştem din nou cu toţii, crezând în Evanghelia naşterii din nou a botezului lui şi sângele Lui la Cruce.

Să te naşti din nou şi să fii mântuit înseamnă acelaşi lucru. Dar sunt mulţi care nu cunosc acest adevăr. Să te naşti din nou înseamnă că păcatul din inima cuiva a fost spălat prin credinţa în Evanghelia apei şi a Duhului. Aceasta înseamnă să devii îndreptăţit prin credinţa în botezul lui Isus şi sacrificiul Său la Cruce.

Înainte de a te naşte din nou şi să fii mântuit, omul este un păcătos, dar după aceea,el este complet fără păcat ca o nouă persoană. El a devenit un copil al lui Dumnezeu cezând în Evanghelia mântuirii.

Să te naşti din nou înseamnă să porţi hainele botezului lui Isus, murind la Cruce cu Isus, şi fiind înviat împreună cu El. Înseamnă că acel cineva a devenit îndreptăţit prin cuvintele botezului şi a Crucii lui Isus.

Când cineva se naşte din nou din pântecele mamei sale, el este un păcătos. Dar când el a auzit adevărata Evanghelie a naşterii din nou din apă şi din Duh, atunci el este născut din nou şi devine îndreptăţit.

Pe dinafară el nu pare diferit, dar el este născut din nou pe dinăuntru, în duhul său.

Aceasta înseamnă să te naşti din nou. Dar există atât de puţini care cunosc acest adevăr; nici măcar unul din zece mii. Poţi să fii de acord cu mine că sunt atât de puţini care înţeleg adevăratul înţeles al naşterii din nou?.

Acei care cred în Evanghelia apei şi a Duhului şi sunt născuţi din nou din creştini obişnuiţi.

“Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul;dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul”. Isus a vorbit despre acei care nu s-au născut din nou. Cei născuţi din nou cunosc despre naşterea din nou, dar Nicodim nu a ştiut. Dumnezeu cunoaşte pe cei născuţi din nou, iar înşişi cei născuţi din nou, ştiu aceasta.

Dar cei care nu sunt născuţi din nou nu ştiu cum un om se poate naşte din nou exact aşa cum ei nu cunosc de unde vine vântul şi unde se duce.

Eşti capabil să înţelegi aceasta?. Cine mişcă vântul?. Dumnezeu. Cine creează vântul?. Dumnezeu în cer.

Cine controlează clima pe Pământ, canalele de vânt şi apă?. Cine pune respiraţia vieţii în lucrurile vii?. Cu alte cuvinte, cine a creeat întreaga viaţă în această lume şi cine a făcut-o să prospere. Nu a fost nimeni altul decât Isus Hristos. Şi Isus este Dumnezeu.

Când noi nu cunoaştem cuvintele Evangheliei apei şi a Duhului, noi nu putem să ne naştem din nou şi nici nu putem să-i învăţăm spiritual pe alţii. Isus ne-a spus că, dacă cineva nu este născut din apă şi Duh, nu se poate naşte din nou.

Noi trebuie să credem în Evanghelia apei şi a Duhului, Evanghelia puternică care ne face să ne naştem din nou. Duhul intră şi locuieşte în minţile tuturor acelora care cred în Evanghelia apei şi a Duhului.

Isus Hristos S-a botezat pentru a lua toate păcatele omenirii, şi a sângerat la Cruce ca să plătească toate aceste păcate. El a fost introdus mântuirea naşterii din nou în inimile întregii omeniri. Când noi credem în această Evanghelie, Duhul intră în inimile noastre. Aceasta este mântuirea naşterii din nou. Când noi credem în spălarea tuturor păcatelor prin botezul lui Isus şi sângele Lui, suntem cu adevărat născuţi din nou.

În Geneza 1:2, este scris, „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”. Este scris că Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. Duhul lui Dumnezeu se mişca pe suprafaţa pământului.

Aceasta înseamnă că Duhul nu poate intra în inimile păcătoşilor. Inima celui care nu e născut din nou este în haos, este umplut cu întunericul păcatului. De aceea, Duhul lui Dumnezeu nu poate locui în inima lui.

Dumnezeu Şi-a trimis lumina Evangheliei Sale ca să lumineze inimile păcătoşilor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”, şi a fost lumină. Apoi, şi doar atunci, Duhul lui Dumnezeu a putut să locuiască în inimile omului.

De aceea, în inimile născuţilor din nou, acei care cred în Evanghelia apei şi a Duhului, locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Acesta este înţelesul „naşterii din nou”. Ei sunt născuţi din nou în inimile lor, deoarece ei au ascultat cuvintele apei şi a Duhului şi l-au crezut!.

Cum poate un om să se nască din nou?. Isus a explicat aceasta lui Nicodim, fariseului, zicând, „cine nu se naşte din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu”. Nicodim a zis, „cum putem să ne naştem din apă şi din Duh?. Putem intra din nou în pântecele mamei şi apoi să ne naştem din nou?”. Evident, el a luat-o literar şi nu a putut înţelege cum un om putea fi născut din nou.

Şi Isus i-a spus, „Tu eşti un învăţător, şi nu ştii nici măcar ce înseamnă?”. Isus i-a spus că, dacă cineva nu se naşte din nou din apă şi Duh, nu poate intra în Împărăţia cerurilor, nici măcar să o vadă. Isus i-a spus lui Nicodim adevărul naşterii din nou.

Este adevărat că sunt mulţi oameni care cred în Isus fără să fie născuţi din nou. Cei mai mulţi creştini, ca Nicodim nu sunt născuţi cu adevărat din nou.

Nicodim a fost un lider spiritual al Israelului în acel timp, similar liderilor bisericii astăzi. În termeni moderni, el se compara cu un congresman de stat. Potrivit standardelor religioase, el era învăţător, un rabi al evreilor, a fost un lider religios al evreilor. De asemenea, el a fost un scolastic realizat.

În Israelul din acele vremuri nu era nici o instituţie comparabilă cu şcolile de astăzi, aşa că toţi oamenii se duceau la templu sau în sinagogi, ca să studieze sub „oameni învăţaţi”. Erau învăţătorii oamenilor. Întocmai ca astăzi, erau atunci mulţi învăţători falşi.Şi ei predau oamenilor fără ca ei înşişi să fie născuţi din nou.

Astăzi există atât de mulţi lideri religioşi, oficiali ai bisericii, învăţători, predicatori, bătrâni, şi diaconi care nu sunt născuţi din nou. Ca şi Nicodim, ei nu cunosc adevărul naşterii din nou. Mulţi chiar se gândesc că noi trebuie să intrăm în pântecele mamei a doua oară pentru a ne naşte din nou. Ei ştiu că trebuie să se nască din nou, dar nu ştiu cum.

Şi datorită ignoranţei lor, ca un om orb atingând un elefant ca să perceapă cu mâinile lor, instrucţia lor se bazează pe sentimentele şi experienţele lor personale. Ei predică valori lumeşti în biserică. Şi datorită acestui lucru, mulţi oameni credincioşi sunt preveniţi de la naşterea din nou.

Să fii născut din nou nu are nimic de a face cu faptele bune. Suntem născuţi din nou prin credinţa în cuvintele apei, a sângelui şi a Duhului pe care Dumnezeu ni l-a dat.

Evanghelia lui Dumnezeu e cea care ne schimbă de la a fi un păcătos, la a fi neprihănit.

Isus a spus aceste cuvinte, „Dacă v-am spus lucruri din lume, şi nu le-aţi crezut, cum veţi crede dacă vă spun lucruri cereşti?”. Şi într-adevăr, oamenii nu au crezut când Isus le-a spus adevărul că ispăşirea pentru toate păcatele lor a fost desăvârşită prin botezul Lui. Ce nu au crezut ei?. Ei nu crezut că răscumpărarea lor a fost făcută posibilă prin botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce. Aceasta e ceea a vrut el să spună când a zis că oamenii nu-L vor crede dacă le vorbeşte „lucruri cereşti”.

Ca să ne spele pe noi de toate păcatele, Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul şi a murit la Cruce, şi apoi a fost înviat din morţi ca să paveze calea pentru păcătoşi să se nască din nou.

De aceea Isus a explicat aceasta lui Nicodim citând Vechiul Testament, „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce s-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:13-15). Aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa Fiul omului trebuie să se ridice ca să lase pe oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.

Ce a vrut Isus să spună când a spus acest pasaj din Vechiul „după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului?”. El a citat Testament ca să ilustreze cum botezul şi sângele Său vor aduce ispăşire pentru toate păcatele omului.

Pentru ca Isus să moară la Cruce, pentru ca El să fie înălţat, prima dată El a trebuit să ia păcatele lumii fiind botezat de Ioan Botezătorul. Deoarece Isus a fost fără păcat, El nu a putut fi crucificat la Cruce. Pentru ca El să fie crucificat, El a trebuit să fie botezat de Ioan Botezătorul şi astfel să ia toate păcatele omului asupra Lui.

Doar luând asupra Lui păcatele noastre şi plătind pentru ele cu sângele Lui, a putut salva toţi păcătoşii de la condamnare. Isus ne-a dat mântuirea naşterii din nou din apă şi Duh.

De aceea, cei care cred în Isus ca Mântuitorul lor, poartă hainele botezului Său, mor cu El, şi se nasc din nou cu El. Mai târziu, Nicodim a înţeles aceasta.

Cunoşti istoria cum Moise a ridicat un şarpe de bronz în pustie?. Istoria e scrisă în Numeri capitolul 21. Acesta spune că sufletele israeliţilor au ajuns foarte descurajate după exodul din Egipt, făcându-i să vorbească împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise.

Drept rezultat, Domnul a trimis printre oameni şerpi veninoşi care au intrat în corturile lor, i-au muşcat şi omorât. După ce au fost muşcaţi, corpurile lor au început să se umfle şi mulţi au murit.

Când oamenii au început să moară, Moise, liderul lor, s-a rugat lui Dumnezeu. „Doamne, te rog salvează-ne”. Dumnezeu i-a spus să facă un şarpe veninos din alamă şi să-l pună pe un stâlp. El i-a spus că oricine se va uita la el, va trăi. Moise a făcut aşa cum i s-a spus şi a proclamat cuvintele lui Dumnezeu oamenilor.

Oricine a crezut în cuvintele sale şi s-a uitat la şarpele din bronz a fost vindecat. În acelaşi fel, noi trebuie să fim vindecaţi de muşcăturile otrăvitoare ale diavolului. Poporul Israel a ascultat pe Moise şi s-a uitat în sus la şarpele de bronz de pe stâlp şi astfel au fost vindecaţi.

Revelarea şarpelui de pe stâlp a fost condamnarea pentru păcatele omului care a fost adusă asupra lui Isus Hristos prin botezul Său şi moartea la Cruce. El a luat-o asupra Lui Însuşi ca să plătească plata păcatelor tuturor păcătoşilor din lume. Astfel, El a încheiat toată pedeapsa pentru păcatele noastre.

Isus Hristos a venit în acestă lume ca să salveze pe toţi oamenii care au fost destinaţi să moară din „veninul şarpelui”, tentaţiile satanei. Ca să plătească toate păcatele noastre, El a trebuit să fie botezat şi să moară la Cruce înainte să fie înviat pentru a-i salva pe aceia care cred în El.

La fel cum israeliţii din Vechiul Testament au fost cruţaţi când s-au uitat în sus la şarpele de pe stâlp, astăzi toţi cei care cred în Isus şi au credinţa că El a plătit pentru păcatele noastre prin botezul şi sângele Său, poate fi mântuit şi născut din nou.

Isus a plătit în întregime pentru păcatele lumii fiind botezat de Ioan Botezătorul la Iordan, moartea Lui la Cruce, şi învierea Sa din morţi. Acum, toţi cei care cred în El pot fi binecuvântaţi cu mântuire prin mila Sa.

„Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer” (Ioan 3:13). Ca şi compensaţie pentru păcatele noastre, Isus a fost botezat şi a sângerat la Cruce şi a deschis porţile cerurilor pentru noi. „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”, a spus Isus în Ioan 14:6.

Deoarece Isus a fost botezat şi crucificat la Cruce ca să deschidă porţile raiului pentru noi, toţi cei care cred în mântuirea prin El sunt salvaţi. Isus a plătit deja pentru păcatele noastre, aşa că oricine crede în adevărul apei, a sângelui şi a Duhului poate intra în Împărăţia cerurilor.

Isus ne-a mântuit cu evanghelia apei şi a Duhului. Naşterea din nou vine din credinţa în botezul şi sângele lui Isus şi în faptul că El este Dumnezeu.

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului” (Ioan 3:14). Ce înseamnă acest verset?. A păcătuit El ca noi?. A fost El slab aşa cum suntem noi?. A fost El incomplet la fel ca noi?. Nu, nu a fost.

Atunci, de ce a trebuit să fie crucificat?. A fost ca să ne mântuiască şi să compenseze toate păcatele noastre.

Acesta este adevărul mântuirii, a naşterii din nou din apă şi Duh. Isus a dat o nouă viaţă tuturor acelora care au crezut în botezul şi moartea Sa la Cruce, care a fost compensaţia pentru păcatele noastre.

Biblia ne spune că atunci când noi credem în botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce, am fost născuţi din nou. Devenirea de copii ai lui Dumnezeu, fiind născuţi din nou, este realizată prin cuvintele scrise ale lui Dumnezeu, Evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului care este compensaţia păcatelor noastre.

Potrivit Bibliei, „apă” înseamnă botezul lui Isus (1 Petru 3:21), iar „Duhul” înseamnă că Isus este Dumnezeu. Şi acesta este adevărul naşterii din nou, că Isus a venit în această lume în carne de om ca să plătească păcatele noastre prin botezul şi sângele Său.

El a luat toate păcatele noastre prin botezul Său şi a plătit răsplăţile păcatului murind la Cruce. Fiind botezat şi sângerând la Cruce, El i-a mântuit pe toţi acei care cred în El.

Noi trebuie să realizăm că botezul şi sângele lui Isus reprezintă mântuirea noastră în aceea că El ne-a mântuit din păcatele noastre. Doar cei care au fost născuţi din nou din apă şi din Duh pot să vadă şi să intre în Împărăţia cerurilor. Isus ne-a mântuit cu apa botezului Său, sângele şi Duhul Său. Crezi în aceasta?.

Isus este Marele Preot ceresc care a venit jos pe această lume ca să plătească pentru păcatele lumii. El a fost botezat, a sângerat la Cruce şi a fost înviat, astfel devenind Mântuitorul acelora care cred în el.

Isus a spus în Ioan 10:7, „Eu sunt uşa”. Isus stă la uşa raiului. Cine deschide uşa pentru noi?. Este Isus Hristos.

El îşi întoarce faţa de la cei care cred în El fără să cunoască adevărul mântuirii sale. El nu permite pe acei care nu cred în botezul Său, sângele şi Duhul de a fi născut din nou. El Îşi întoarce faţa de la cei care nu cred în Cuvântul Său scris, care refuză să-I accepte sfinţenia şi care nu Îl vor recunoaşte ca Dumnezeu.

Oricine refuză să creadă în adevărul scris că El a venit în această lume în carne, a fost botezat, şi a murit la Cruce ca să compenseze toate păcatele lumii, sau că El a fost înviat a treia zi după crucificare, este părăsit de El şi va pieri. După cum este scris, „Plata păcatului este moartea”.

Dar cei care cred în binecuvântarea răscumpărării prin botezul Său, acei care au devenit sfinţi în inimile lor, li se permite să intre în Împărăţia cerurilor. Aceasta este adevărata Evanghelie a naşterii din nou, Evanghelia care vine la noi prin apă, sânge şi Duh. Să fii născut din nou din apă şi Duh este adevărata Evanghelie. Doar cei care cred în botezul şi sângele lui Isus poate fi născut din nou. Acei care cred în Evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului sunt fără păcat; deoarece ei sunt acei care sunt cu adevărat născuţi din nou.

Dar astăzi, întocmai ca Nicodim nu a fost conştient de adevăr, cei mai mulţi oameni cred în Isus fără să cunoască adevărata Evanghelie. Ce membru fruntaş era Nicodim!. Dar el a auzit adevărata Evanghelie de la Isus, şi mai târziu, când Isus a fost crucificat, a fost cel care a venit să-I înmormânteze corpul. Pe atunci Nicodim a ajuns cu adevărat să creadă.

În zilele de azi, sunt prea mulţi dintre noi care nu cunosc adevărul despre apa şi Duhul lui Isus. Mai mult, sunt atâţia oameni care nu acceptă adevărul când ei au o şansă să audă adevărata Evanghelie. E aşa de păcat.

Isus a făcut posibil ca noi toţi să fim născuţi din nou. Ce ne-a făcut să ne naştem din nou?. A fost apa, sângele şi Duhul. Isus a luat păcatele noastre când a fost botezat. El a murit pe cruce şi apoi a fost înviat din morţi.

Şi El le dă tuturor celor care cred în El binecuvântarea naşterii din nou. Isus este Mântuitorul care permite tuturor celor care cred în El să se nască din nou. Roagă-te să fii întotdeauna cu Isus, Cel care a creat cerurile şi pământul şi toate lucrurile dintre ele.

Ioan 3:16 spune, „Ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Noi am câştigat viaţă veşnică crezând în Isus . Noi ne-am născut din nou crezând în apă şi spirit. Adevărul este că dacă noi credem în Evanghelia mântuirii, botezul şi sângele lui Isus, şi că Isus este Mântuitorul şi Dumnezeul, noi putem fi mântuiţi.

Dar dacă noi nu credem în acest adevăr, vom fi aruncaţi în iad pentru eternitate. De aceea Isus i-a spus lui Nicodim, „dacă ţi-aş spune lucruri din lume şi n-ai crede, cum vei crede dacă îţi spun lucruri cereşti”.

Ce a făcut Dumnezeu pentru noi?. Mântuirea prin Isus ne-a permis să ne naştem din nou. Isus ne-a mântuit din lume, diavol şi păcatele din lume. Ca să mântuiască păcătoşii din această lume de judecata păcatului a luat păcatele noastre prin botez, a fost crucificat la Cruce şi apoi înviat din morţi.

Este alegerea noastră dacă noi credem în mântuire sau nu. Mântuirea naşterii din nouvine din credinţă prin botez şi sângele lui Isus.

Se spune că sunt două binecuvântări pe care Dumnezeu ni le-a acordat. Una este binecuvântarea generală, care include toate lucrurile din natură, inclusiv soarele şi aerul. Aceasta este cunoscut ca binecuvântarea generală deoarece este dată tuturor oamenilor indiferent dacă sunt păcătoşi sau neprihăniţi.

Atunci, care este binecuvântarea specială?. Binecuvântarea specială este naşterea din nou din apă şi Duh, care mântuieşte toţi păcătoşii din moartea pentru păcatele lor.

Este scris în Ioan 3:16, „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Aceasta descrie binecuvântarea specială a lui Dumnezeu: Isus a coborât în acestă lume în carne de om şi a spălat toate păcatele noastre fiind botezat şi crucificat pentru noi. Aceasta este binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, adevărul, că am fost mântuţi de păcatele noastre.

Este un fapt că Isus ne-a mântuit şi ne-a schimbat din păcătoşi în neprihăniţi. Tu poţi avea binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, simplu crezând în adevărul Său. Credeţi voi toţi aceasta?.

Toată credinţa voastră ar fi în zadar dacă tu refuzi această binecuvântare specială a lui Dumnezeu, indiferent cât de credincios ai trăit înainte de-a lungul vieţii tale.

Predic de fiecare dată şi niciodată nu am uitat să predic că, credinţa în botezul lui Isus şi Crucea Sa sunt singura cale a naşterii din nou. Orice carte din Biblie revelează că binecuvântarea naşterii din nou prin Isus este „binecuvântarea specială a lui Dumnezeu” despre care noi vorbim. Nu este nimic care să ilustreze mai bine binecuvântarea lui Dumnezeu ca mântuirea păcătoşilor prin botezul lui Isus şi crucificarea Sa.

Botezul lui Isus şi crucificarea Sa sunt binecuvântări speciale ale lui Dumnezeu. Predicatorii falşi din acestă lume nu au nimic de spus despre acesta. Aceşti predicatori falşi apar în hainele îngerilor de lumină, înarmaţi cu morala creştinătăţii şi a umanităţii. Da, este adevărat. Miracolele pe care ei le prestează, vindecarea din boală sunt toate lucruri rele, dacă ei nu au nimic de-a face cu binecuvântarea specială a lui Dumnezeu.

Este această binecuvântare specială a lui Dumnezeu care ne-a dat-o nouă păcătoşilor, Evanghelia ispăşirii. Cu binecuvântarea Lui specială, Dumnezeu ne-a permis să ne naştem din nou. El ne-a făcut noi prin botezul Său, sângele, moartea şi învierea. El ne-a făcut copiii Săi, liberi din păcat.

Crezi în aceasta?-Da.- Ai fost tu binecuvântat cu adevărat?. -Da.- Botezul lui Isus şi sângele Său, moartea şi învierea sunt binecuvântarea specială pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin apă şi Duh. Aceasta este Evanghelia binecuvântarii speciale. Laudă-L pe Domnul pentru că ne-a mântuit prin binecuvântarea Sa specială.

Este atât de păcat că atât de mulţi creştini credincioşi astăzi nu sunt conştienţi de binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, Evanghelia botezului şi a sângelui, a naşterii din nou din apă şi Duh. Ei încearcă orbeşte să-şi găsească căile în teologia lor şi moralitatea religioasă. Cât de ignoranţi pot ei să fie!.

Creştinismul a fost cu noi atât de mult timp şi a fost aproape cinci sute de ani de la Reformare, dar încă, sunt atât de mulţi în Corea şi în restul lumii care sunt atât de ignoranţi în legătură cu adevărul naşterii din nouşi binecuvântarea specială a lui Dumnezeu.

Dar sper şi cred că El le va spune acum adevărul deoarece suntem în era care este aproape de sfârşitul acestei lumi.

Păcătoşii trebuie să se nască din nou şi să accepte adevărul apei şi a Duhului pentru a deveni neprihăniţi şi să intre în Împărăţia cerurilor. Mulţi creştini încearcă din greu să se nască din nou.

Dar dacă ei încearcă fără ca ei să cunoască înţelesul adevărat al naşterii din nou, credinţa lor este în zadar. Ei spun că trebie să se nască din nou ca să intre în Împărăţia cerurilor, dar ei nu au o evidenţă despre adevărul naşterii din nou.

Ei doar presupun că, dacă ei sunt atât de credincioşi, din moment ce simt focul în inimile lor, ei pot să se nască din nou. Dar încercând să te naşti din nou, bazat pe sentimentele sau fervoarea faptelor religioase nu pot să conducă decât la o credinţă incorectă.

Este scris clar în 1 Ioan 5:4-8, că putem să ne naştem din nou doar crezând în apă, sânge şi Duh. Dacă noi trebuie să ne naştem din nou, ar trebui să ţinem în minte că putem să ne naştem din nou doar prin cuvântul scris al lui Dumnezeu, cuvântul adevărului. Ar trebui să ştim că viziunile, vorbirea în limbi sau senzaţionalele experienţe nu pot niciodată să ne conducă la naşterea din nou.

Isus a spus în Ioan cap. 3 că cineva nu poate intra în Împărăţia cerurilor dacă nu se naşte din nou din apă şi Duh. Dacă cineva trebuie să se nască din nou, în general el trebuie să creadă în Isus de două ori. În primul rând, el tinde să creadă în Isus în modul religios, recunoscându-şi păcatele prin legea lui Dumnezeu. Prima dată când un om crede în Isus, este prin legea lui Dumnezeu şi realizarea a ceea ce este un păcătos teribil.

Noi nu ar trebui să credem în Isus potrivit cu una dintre cele mai multe religii din această lume.

Creştinismul nu este o religie. Este singurul mod de câştigare a vieţii eterne prin credinţă.

Oricine crede în Isus ca o religie va sfârşi fără nimic. El va fi lăsat cu o inimă plină de păcat, haos şi goliciune. Nu este acesta adevărul?. Tu nu ai dori să sfârşeşti ipocrit ca fariseii din Biblie.

Fiecare doreşte să devină un creştin născut din nou. Dar când cineva crede în creştinism ca o religie, sfârşeşte să fie un ipocrit cu o inimă plină de păcat. Noi trebuie să ajungem să cunoaştem adevărul naşterii din nou.

Oricine crede în creştinism ca o religie fără să se nască din nou cu siguranţă va sfârşi în confuzie şi goliciune în inima lui. Dacă cineva crede în creştinism, în Isus, dar nu este născut din nou, credinţa lui este incorectă. De aceea, el sfârşeşte ca un om fals, încercând din greu să pară sfânt înaintea oricui dar căzând mizerabil.

Atâta timp cât tu crezi în creştinism ca o religie, vei fi întotdeauna un păcătos, un ipocrit, şi vei trăi zilele tale plângându-ţi păcatele. Dacă doreşti să fii eliberat din păcatele tale, trebuie să crezi în cuvântul scris, Evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului.

Biblia ne spune că oricine poate fi născut din nou prin cuvântul lui Dumnezeu, care nu se schimbă niciodată. Acum, haideţi să ne uităm la cuvintele apostolului Petru în 1Petru 3:21. „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul”.

În Biblie este înregistrat că botezul lui Isus este icoana închipuitoare care ne mântuieşte. Toţi cei care cred în Isus ar trebui să ştie, nu de propriul nostru botez, ci de botezul lui Isus. Botezul lui Isus ne dă azi nouă păcătoşilor viaţă nouă. Crede şi te vei naşte din nou şi vei câştiga binecuvântarea mântuirii.

Înţelegând că mântuirea este câştigată prin credinţa în botezul lui Isus, noi putem fi mântuiţi, să devenim neprihăniţi, şi să câştigăm viaţă veşnică. Cu alte cuvinte, când credem în adevărul mântuirii prin cuvintele lui Dumnezeu, păcatele noastre vor fi curăţite pentru totdeauna.

Să te naşti din nou este să te naşti a doua oară. Cei mai mulţi dintre noi de obicei încep, crezând în Isus ca o religie, şi apoi noi devenim născuţi din nou prin credinţă când realizăm adevărul. Numele Isus înseamnă: „Pentru că El mântuieşte poporul de păcatele sale” (Matei 1:21).

Când noi credem în Isus şi cunoaştem exact ce a făcut El pentru omenire, suntem eliberaţi de păcatele noastre şi suntem născuţi din nou ca oameni noi. Prima dată, noi credem în Isus ca o religie, apoi, când noi auzim şi credem în Evanghelia botezului lui Isus şi sângele Său, suntem născuţi din nou.

Care este adevărul care ne face să ne naştem din nou?. În primul rând, este botezul lui Isus, apoi sângele pe care El l-a vărsat la Cruce, şi în final învierea Lui din morţi. Să te naşti din nou înseamnă să crezi în Isus ca Dumnezeul nostru, Mântuitorul nostru. Haideţi să vedem cum era născut din nou poporul Vechiului Testament.

Ce este Evanghelia naşterii din nou în Vechiul Testament?. În primul rând, să citim Levitic capitolul 1 şi ce spune despre naşterea din nou.

În Levitic 1:1-5, „Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul înâlnirii, şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă sin vite, fie din cireadă fie din turmă. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa cortului înâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului. Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el. Să junghie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii, fiii lui Aron, să aducă sângele, şi să-l stropească din jur împrejur pe altarul de la uşa cortului întâlnirii”.

Dumnezeu ne spune în Levitic cum israeliţii puteau fi uniţi cu Dumnezeu prin sistemul sacrificial. Adevărul este că noi toţi ar trebui să ştim şi să înţelegem. De aceea haideţi să revedem aceste cuvinte.

Dumnezeu l-a chemat pe Moise şi i-a vorbit din cortul întâlnirii. Era vorba despre ispăşirea păcatelor israeliţilor. Când poporul Israel comiteau păcatele neascultării legii lui Dumnezeu, ei puteau să-şi ispăşească păcatele prin jertfă de şepteli fără cusur adusă lui Dumnezeu.

Şi aceste animale sacrificiale trebuiau specificate de Dumnezeu, iar ele trebuiau să fie fără pată. De asemenea, ele trebuiau oferite potrivit ritualului stabilit de Dumnezeu. Forma de sacrificiu era după cum urmează.

Dacă cineva păcătuia în acele timpuri din Vechiul Testament, el trebuia să ofere un sacrificiu înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatului. În primul rând, sacrificiul trebuia să fie fără pată, şi apoi păcătosul trebuia să-şi întindă mâinile asupra lui pentru binecuvântarea răscumpărării.

Legea şi poruncile lui Dumnezeu constau din 613 articole descriind ceea ce ei „ar trebui să facă” şi ceea ce „n-ar trebui să facă”. Dumnezeu a dat legea şi poruncile Sale poporului Israel. Deşi poporul ştia că legea şi poruncile lui Dumnezeu erau drepte, ei nu puteau să le respecte fiecare s-a născut cu 12 feluri de păcate moştenite de la Adam.

De aceea, ei au pierdut abilitatea să facă bine înaintea lui Dumnezeu. Israeliţii au pierdut abilitatea să devină neprihăniţi. Mai degrabă, ei nu puteau decât să comită păcate, chiar în timp ce încercau din greu să stea departe de păcat. Este destinul întregii omeniri să se nască şi să moară ca păcătoşi.

Dar Dumnezeu, în mila Lui nemărginită, a dat oamenilor sistemul sacrificial prin care ei puteau să-şi răscumpere păcatele. El a dăruit ritualul cortului sfânt, astfel ca poporul Israel şi toţi oamenii lumii să poată fi răscumpăraţi de păcatele lor. El a revelat prin sistemul sacrificial, iubirea Sa sfântă pentru toată omenirea. El a arătat lumii modalitatea de mântuire.

Dumnezeu a dat oamenilor sistemul sacrificial şi a hirotonisit casa lui Levi să conducă sacrificiul. Printre cele 12 triburi ale lui Israel, doar casa lui Levi a fost hirotonosită să conducă sacrificiul poporului Israel.

Moise şi Aron au fost din casa lui Levi. Iar Biblia înregistrează legile şi regulile ce guvernează sacrificiul cortului sfânt, evanghelia ispăşirii prin întinderea mâinilor.

De aceea, când noi înţelegem cu adevărat ritualul sacrificial al leviţilor, ne putem naşte din nou. De aceea noi trebuie să studiem cuvântul lui Dumnezeu cu privire la sacrificiul cortului sfânt. Aceasta este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. În final, când ajungem la Noul Testament, avem binecuvântarea naşterii din nou prin apă şi Duh.

Dumnezeu l-a chemat pe Moise, din casa lui Levi, la sfântul cort al întâlnirii şi l-a hirotonisit pe fratele său Aaron ca mare preot. Aaron trebuia să treacă păcatele oamenilor asupra jertfele de păcate.

Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Moise după cum e înregistrat în Levitic 1:2.

„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă”. Dumnezeu specifică aici jertfele sacrificiale. Dacă cineva dintre oameni căuta ispăşirea pentru păcatele sale, el trebuia să ofere un bou sau o oaie din şeptelul său.

Dumnezeu le-a spus de asemenea, „dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa cortului înâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.”

Sacrificiul a fost acceptat de Dumnezeu în locul vieţii persoanei care trebuia să moară pentru păcatele sale. Israeliţii au putut să treacă păcatele lor prin întinderea mâinilor peste capurile animalelor. Animalele sacificiale trebuiau oferite propriei liberi alegeri ale persoanei. Acum, haideţi să vedem ce spune versetul 4.

„Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el”. Astfel jertfa ar fi acceptată de Dumnezeu. Când un păcătos îşi punea mâinile pe capul jertfei arse, păcatele lui erau trecute asupra capului animalului. De aceea, un păcătos trebuia să-şi întindă mâinile peste capul jertfei în faţa lui Dumnezeu, astfel ca El să o accepte şi să onoreze ispăşirea pentru păcatele sale.

Iar el o omorea, punea sângele pe coarnele altarului şi turna restul pe pământ înaintea altarului. Ca să plătească pentru păcatele sale şi să devină liber din ele, trebuia să se ofere sacrificiul, potrivit legilor stabilite de Dumnezeu.

Este scris în Levitic 1:5, „să junghie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii înaintea lui Aaron, să aducă sângele, şi să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la uşa cortului întâlnirii”. În cort, la uşă, era altarul jertfelor arse cu coarne pe cele patru colţuri.

După întinderea mâinilor sale pe capul jertfei arse ca să treacă păcatele sale, păcătosul trebuia să omoare animalul sacrificial iar preotul să stropească sângele său peste coarne. Coarnele altarului sunt echivalente cu judecata pentru păcate. Astfel, punerea sângelui peste aceste coarne însemna că animalul a vărsat sângele ca să plătească pentru păcate în numele păcătosului. Când Dumnezeu se uita la sângele de pe coarnele altarului, El ispăşea păcatele păcătosului.

De ce jertfa de păcat trebuia să sângereze?. Deoarece „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) şi deoarece viaţa cărnii este sângele. De aceea este scris în Evrei, „fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22). Astfel, vărsarea jertfei sângelui de păcat împlinea legea lui Dumnezeu, care spune că plata păcatului este moartea.

După cum trebuia, sângele ar fi trebuit să vină de la păcătos, dar jertfa de păcat sângera în locul său pentru ispăşire. Atunci preotul punea sângele peste coarnele altarului ca să semnifice că plata păcatului a fost plătită.

Dacă citim Apocalipsa 20:11-15 în Noul Testament putem vedea că, coarnele semnifică Cartea Judecăţii. De aceea, a pune sângele pe coarne este a pune sânge pe Cartea judecăţii. Este pentru a mărturisi că judecata pentru păcate a fost împlinită prin întinderea mâinilor şi sângele ofertei păcatului.

Toate păcatele omenirii înaintea lui Dumnezeu sunt înregistrate în două locuri. Una este placa inimilor lor, iar cealaltă este Cartea Judecăţii deschisă înaintea lui Dumnezeu.

Este scris în Ieremia 17:1, spune, „Căci viaţa trupului este în sânge”. Sângele este viaţa trupului iar păcatele noastre pot să fie plătite doar cu sângele său. De aceea, sângele a fost pus pe coarnele altarului. Potrivit legii, aproape toate lucrurile erau curăţite cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este nici o ispăşire (Evrei 9:22).

„Să jupoaie viţelul înaintea Domnului; şi preoţii înaintea lui Aaron, să aducă sângele, şi să-l stropeaască de jur împrejur pe altarul de la uşa cortului înâlnirii. Să jupoaie viţelul adus ca ardere de tot, şi să-l taie în bucăţi. Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc. Preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar. Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele şi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului”. (Levitic 1:6-9).

Atunci preoţii tăiau în bucăţi jertfa arsă şi le aşezau pe focul altarului. Acest ritual însemna că, atunci când oamenii păcătuiau înaintea lui Dumnezeu, ei trebuiau să moară în acel mod, să sângereze, şi să fie aruncaţi în focurile iadului. Dar judecata a fost anulată prin jertfa de păcat, aşa că oamenii puteau să-şi ispăşească păcatele.

Sacrificiul ofertelor arse era ritualul judecăţii legii drepte a lui Dumnezeu. Dumnezeu a incorporat atât legile, legea dreptăţii şi legea iubirii, în ritualul ispăşirii pentru toată omenirea.

Deoarece Dumnezeu este drept, El trebuia să-i judece şi să-i condamne. Dar deoarece El a şi iubit poporul Său, le-a permis să treacă păcatele asupra jertfei de sânge. În Noul Testament, deoarece Domnul nostru ne-a iubit atât de mult, a fost botezat şi crucificat pentru a deveni jertfa de păcat pentru noi păcătoşii. Botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce a şters toate păcatele omenirii.

Să citim din Levitic 4:27. „Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile lui Domnului lucriri care nu trebuiesc făcute şi s-a făcut astfel vinovat, şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut. Să-şi pună mâna pe capul jertfei de ispăşireşi s-o junghie în locul unde se junghie arderile de tot. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sâmge să-l verse la picioarele altarului. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta”. (Levitic 4:27-31).

Descendenţii lui Adam, poporul lui Israel, şi toţi oamenii din lume s-au născut în acestă lume plini de păcat. De aceea inimile noastre sunt pline de păcat. Există tot felul de păcate în inima omului: gânduri rele, adulterul, păcate trupeşti, ucideri, hoţii, râvnirea la bunurile celuilalt şi nebunie.

Când un păcătos dorea să ispăşească pentru păcatele de o zi, el trebuia să aducă un animal fără cusur la cortul sfânt. Atunci el trebuia să-şi întindă mâinile peste capul animalului pentru a-şi trece păcatele, să omoare sacrificiul şi să-i dea sângele preotului pentru a fi oferit înaintea lui Dumnezeu. Apoi preotul avea să conducă restul sacrificiului pentru ca păcătosul să poată fi iertat de păcatele sale.

Fără legea şi poruncile lui Dumnezeu, oamenii n-ar şti dacă au păcătuit sau nu. Când ne uităm la noi prin legea şi poruncile lui Dumnezeu, ne recunoaştem păcatele. Păcatele noastre nu sunt judecate după standardele noastre, ci după legea şi poruncile lui Dumnezeu.

Poporul obişnuit al lui Israel a păcătuit, nu pentru că dorea aceasta, ci pentru că s-a născut cu toate felurile de păcat în inimile lor. Păcatele pe care omul le comite, datorită slăbiciunilor lor, se numeşte încălcarea lui.

Păcatul include toate încălcările şi ticăloşiile omului.

Toţi oamenii sunt fiinţe incomplete. Deoarece poporul lui Israel a fost de asemenea incomplet, erau păcătoşi şi comiteau păcate. Toate încălcările şi ticăloşiile omului pot fi categorisite în felul următor. Când avem gânduri rele în minţile noastre, ele se numesc păcate, iar când le înfăptuim, ele se numesc încălcări. Păcatele lumii include ambele feluri.

În Vechiul Testament păcatele erau trecute asupra capului jertfei de păcat prin întinderea mâinilor. Apoi, păcătosul era fără păcat, şi de aceea nu trebuia să moară pentru păcatele lui. Sistemul sacrificial este astfel umbra judecăţii drepte şi a dragostei lui Dumnezeu.

Deoarece Dumnezeu ne-a creat din pământ, noi am fost un simplu praf la început. Punerea sângelui pe coarnele altarului şi turnând restul la baza altarului, a însemnat că israeliţii şi-au compensat păcatele şi şi-au şters păcatele din inima lor.

„Preoţii vor arde grăsimea pe altar pentru un miros plăcut Domnului”. Grăsimea în Biblie înseamnă Duhul Sfânt. De aceea, pentru a răscumpăra păcatele noastre, noi trebuie să facem acesta aşa cum Dumnezeu a hirotonisit. De asemenea, noi trebuie să luăm în inimile noastre ispăşirea păcatelor noastre în modul cum Dumnezeu a sortit bine.

Dumneze a spus poporului lui Israel că jertfa de păcat ar trebui să fie o oaie, capră, sau viţel. Jertfele de păcat din Vechiul Testament erau cele alese. Viţelul este un animal curat. Motivul pentru care jertfele de păcat trebuiau să fie fără pată era că ele revelau pe Isus Hristos care a fost conceput de Duhul Sfânt ca să devină jertfă de păcat pentru toată umanitatea.

Oamenii din Vechiul Testament îşi treceau păcatele prin întinderea mâinilor peste capul jertfei fără cusur. Preoţii conduceau sacrificiul ca să le compenseze păcatele. Aşa şi-a ispăşit poporul lui Israel păcatele.

Dar deoarece ei trebuiau să facă sacrificiul de fiecare dată când comiteau un păcat, era imposibil de indeplinit toate sacrificiile de care aveau nevoie să-şi ispăşească păcatele. Astfel, pas cu pas, ei au devenit neglijenţi. Părea ca o muncă fără sfârşit să-şi ispăşească păcatele în fiecare zi şi ajungeau să simtă că puteau să facă acest ritual totul deodată.

Indiferent cât de greu încercăm, noi nu putem oferi destul sacrificiu pentru păcatele noastre. De aceea adevărata compensaţie pentru păcatele noastre trebuie să fie dată prin credinţa noastră interioară în legea mântuuirii pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi.

Datorită slăbiciunii noastre, indiferent cât de greu încercăm să trăim prin legea lui Dumnezeu, noi devenim doar mai conştienţi de cât de incompleţi şi slabi suntem. De aceea Dumnezeu a dat poporului lui Israel o cale de ispăşire pentru toate păcatele dintr-un an întreg, totul deodată. (Levitic 16:17-22).

Este scris în Levitic, „Aceasta să vă fie o lege veşnică:în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nicic o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi, veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică”.

Astfel poporul lui Israel avea pacea minţii o dată pe an când marele preot conducea sacrificiul ispăşirii în cea de-a zecea zi a lunii a şaptea pentru toate păcatele pe care poporul le-a comis în timpul anului. Cu păcatele lor spălate, minţile lor aveau pace în acea zi.

În cea de-a zecea zi a lunii a şaptea, marele preot Aaron, ca reprezentantul întregului Israel, trebuia să conducă sacrificiul ispăşirii. În acel timp, ceilalalţi preoţi nu puteau să intre în cortul sfânt. Înainte de toate, Aaron trebuia să conducă sacrificiul ispăşirii pentru el însuşi şi casa lui înainte ca el să poată face aceasta pentru restul poporului lui Israel deoarece el şi casa lui de asemenea păcătuia.

El conducea sacrificiul pentru popor astfel: „Să ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi, un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel” (Levitic 16:7-10).

După ce el înfăptuia ritualul ispăşirii pentru casa lui şi el, Aaron „trage la sorţ pentru cei doi ţapi”. Un sorţ a fost pentru Domnul iar celălalt pentru ţapul de ispăşire, „Azazel”. Prima dată, una dintre cele două capre era ofertită Domnului. Aici, marele preot îşi întindea mâinile peste capră în numele poporului pentru a trece păcatele pe care ei le comiteau în timul anului.

Sângele era luat la scaunul de milă in interiorul Locului celui mai Sfânt şi stropea de mai multe ori. Poporul lui Israel era iertat pentru păcatele lor din anul trecut. În loc ca poporul lui Israel să moară pentru toate păcatele sale, marele preot Aaron trecea păcatele peste capul jertfei de păcat şi lăsa să ia judecata pentru toate. Apoi el sacrifica cealaltă capră vie înaintea lui Dumnezeu. Acesta a fost sacrificiul pentru oameni.

Înaintea oamenilor, Aaron îşi întindea mâinile peste cea de-a doua capră şi confesa înaintea Domnului: „Doamne, poporul lui Israel a comis crimă, adulter, hoţie, poftă pentru bunurile celuilalt, înşelăciune...şi s-au închinat înaintea idolilor. Nu au ţinut Sabatul în sfinţenie, Ţi-au luat numele în deşert, şi au încălcat toate articolele din Legi şi porunci”. Apoi îşi lua mâinile. Cu aceasta, toate păcatele oamenilor pentru întregul an trecea asupra jertfei de păcat.

Să citim Levitic 16:21. „Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile poporului lui Israel şi toate încălcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.” Ţapul de ispăşire avea atunci să rătăcească prin pustie şi să moară cu păcatele poporului lui Israel pe capul său. Ţapul de ispăşire, „Azazel” în ebraică înseamnă „a izola”. Aceasta înseamnă că jertfa de păcat era aruncată înaintea Domnului, pentru tot poporul lui Israel.

Acum, păcatele lui Israel erau trecute asupra ţapului ispăşitor prin întinderea mâinilor lui Aaron. În acest fel, israeliţii erau iertaţi pentru păcatele lor. Când îl vedeau pe marele preot întinzându-şi mâinile peste capră şi-l vedeau condus prin pustie, tot poporul lui Israel care credea în ritualul ispăşirii era sigur de ispăşirea pentru păcatele lor. Toate ritualurile Vechiului Testament erau umbra „evangheliei naşterii din nou” a Noului Testament.

În Vechiul Testament, întinderea mâinilor şi sângele sacrificiului era evanghelia mântuirii de păcat.Aceasta a rămas, fundamental, aceeaşi în Noul Testament.

În Noul Testament, cum erau ispăşite toate păcatele oamenilor?.

Este scris în Matei 1:21-25, „Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil”, care tâlmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Când s-a trezit Iosif din somn a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului, şi a luat la el pe nevasă-sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.”

Domnul nostru Isus a coborât în acestă lume în numele Emanuel ca să mântuiască toată umanitatea din păcat. De aceea El a fost numit Isus. Isus a venit ca să ia toate păcatele omului. El a venit în carne de om ca să devină Mântuitorul umanităţii. El a împlinit mântuuirea noastră şi ne-a eliberat pentru totdeauna din păcat.

Şi cum ne-a eliberat Isus din toate păcatele noastre?. El a făcut aceasta prin botezul Său. Haideţi să privim la Matei 3:13.

„Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „eu”, a zis el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?”. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-mă acum căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit în afară de apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:13-17)

În Noul Testament, când Isus a împlinit 30 de ani, a venit la Ioan Botezătorul la Iordan. El a fost botezat de el şi a luat păcatele tuturor păcătoşilor. Făcând astfel, El a împlinit dreptatea lui Dumnezeu.

Haideţi să ne uităm la scena când cerescul Mare Preot a întâlnit ultimul mare preot al omenirii. Aici, putem vedea dreptatea lui Dumnezeu prin botezul care a făcut ispăşirea pentru toate păcatele lumii.

Ioan Botezătorul, singurul care L-a botezat pe Isus, a fost cel mai mare dintre cei născuţi de femei. Isus a demonstrate în Matei 11:11, “dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”. Aşa cum păcatele oamenilor erau ispăşite când marele preot Aaron îşi întindea mâinile asupra capului jertfei de păcat în Ziua Ispăşirii, în Noul Testament, toate păcatele lumii erau ispăşite când Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul.

Evanghelia naşterii din nou este evanghelia ispăşirii complete pentru toate păcatele. De aceea evanghelia răscumpărării prin botezul lui Isus a fost evanghelia pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru împlinirea dreptăţii Sale, care a mântuit toţi oamenii lumii. Isus a fost botezat în modul cel mai corect pentru a ispăşi toate păcatele lumii.

Ce înseamnă împlinirea “întregii dreptăţi”?.Înseamnă că Dumnezeu a spălat toate păcatele lumii în modul cel mai potrivit. Isus a fost botezat ca să spele toate păcatele omenirii. „Deoarece în ea este descoperită o mântuire, pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă” (Romani 1:17).

Dreptatea lui Dumnezeu a fost arătată în decizia Sa de a-Şi trimite unicul Său Fiu Isus în această lume ca să spele toate toate păcatele prin botezul Său înfăptuit de către Ioan Botezătorul şi moartea sa la Cruce.

În Noul Testament, dreptatea lui Dumnezeu a fost exprimată prin botezul lui Isus şi sângele Său. El a devenit drept deoarece Isus a luat toate păcatele omenirii acum aproape două milenii la Iordan. Când acceptăm mântuirea lui Dumnezeu în inimile noastre, dreptatea lui Dumnezeu este cu adevărat împlinită.

„Drept răspuns Isus i-a zis: Lasă-mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea”. (Matei 3:15-17).

Acest pasaj revelează că Dumnezeu Însuşi a mărturisit faptul că botezul Fiului Său a împlinit toată dreptatea mântuirii. El ne-a spus, „Isus, care a fost botezat de Ioan Botezătorul, acum este cu adevărat Fiul Meu”. Dumnezeu a mărturisit că Fiul Său a fost botezat pentru ispăşirea întregii umanităţi. El a făcut aşa, astfel ca munca sfântă a Fiului Său, Isus, să nu fie în zadar.

Isus este Fiul lui Dumneze şi de asemnea Mântuitorul păcătoşilor lumii. „În care Îmi găsesc plăcerea”, a spus Dumnezeu. Este adevărat că Isus a respectat voia Tatălui şi a luat toate păcatele omenirii prin botezul Său.

Cuvântul botez înseamnă „a fi spălat, a trece, a fi înmormântat”. Deoarece toate păcatele noastre au trecut asupra lui Isus când a fost botezat, tot ce trebuie să facem este să credem în evanghelie pentru a fi mântuiţi de toate păcatele lumii.

Împlinirea întregii profeţii a mântuirii în Vechiul Testament a fost realizată prin botezul lui Isus în Noul Testament. De aceea, profeţiile din Vechiul Testament şi-au găsit în final potrivirile în Noul Testament. Aşa cum poporul lui Israel îşi ispăşea păcatele o dată pe an în Vechiul Testament, păcatele oamenilor au fost trecute asupra lui Isus şi ispăşite pentru totdeauna în Noul Testament.

Levitic 16:29 este icoana închipuitoare a lui Matei 3:15. Isus a fost botezat ca să ia asupra Lui toate păcatele lumii. Mulţumită botezului său, toţi cei care cred în iertarea Sa veşnică de păcat, sunt mântuiţi; toate păcatele sale au fost şterse din inimile lor.

Dacă nu recunoşti şi crezi în inima ta adevărul botezului lui Isus şi a morţii sale la Cruce, nu poţi fi niciodată curăţit de păcatele tale indiferent de cât de pioasă viaţă trăieşti. Doar prin botezul lui Isus este cuvântul lui Dumnezeu împlinit şi păcatele noastre şterse. Adevărata mântuire este realizată prin răscumpărarea tuturor noastre păcate, cu alte cuvintem prin botezul lui Isus.

Acum, ce vei face?. Vei accepta această mântuire în inima ta?. Sau nu?. Acesta nu e cuvântul omului, ci a Însuşi lui Dumnezeu. Dumnezeu a murit la Cruce, deoarece El a luat toate păcatele noastre prin botezul Său. Nu eşti de acord că crucificarea lui Isus a fost rezultatul botezului Său?.

Este scris în Romani 8:3-4, „Căci- lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere -Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”

Deoarece omul nu poate ţine legea şi poruncile lui Dumnezeu datorită slăbiciunii în carne, Isus a luat toate păcatele cărnii, luându-le asupra Lui. Acesta este adevărul botezzului lui Isus. Botezul lui Isus a prehirotonisit moartea Sa la Cruce. Aceasta este înţelepciunea evangheliei originale ale lui Dumnezeu.

Dacă continui să crezi doar în moartea lui Isus la Cruce, întoarce-te acum şi acceptă în inima ta evanghelia mântuirii prin botezul lui Isus. Atunci, doar atunci poţi deveni un copil al lui Dumnezeu.

Evanghelia originală este evanghelia răscumpărării din păcate. Aceasta este evanghelia botezului lui Isus, moartea Sa şi învierea pe care Dumnezeu ne-a revelat-o. Isus Hristos a spălat păcatul, totul odată fiind botezat la Iordan şi prin aceasta a dat mântuire tuturor celor care cred în adevărul Său. Datorită credinţei noastre, toate păcatele noastre din viitor, de asemenea au fost spălate.

Acum, oricine crede în botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce este mântuit din toate păcatele lumii, pentru totdeauna. Crezi?. Dacă răspunsul este „da, cred”, atunci vei deveni îndreptăţit.

Acum, haideţi să sumarizăm lucrurile care s-au întâmplat după ce Isus a fost botezat. În Ioan 1:29 este scris, „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”.

Ioan Botezătorul a mărturisit că Isus a fost mielul lui Dumnezeu care a luat păcatul lumii. Ioan Botezătorul a trecut toate păcatele asupra lui Isus când L-a botezat la Iordan. Şi deoarece însuşi Ioan Botezătorul L-a botezat pe Isus, el a putut mărturisi, „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”. Isus a fost botezat şi a luat păcatele lumii, şi acesta este evanghelia naşterii din nou.

„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”. (Ioan 1:29). Isus a luat toate păcatele lumii prin botezul Său.

Păcatele pe care le-ai comis de la naştere până la cea de-a zecea zi de naştere sunt incluse în păcatele lumii. Crezi că acele păcate au fost trecute asupra lui Isus? -Da, cred.- dar încălcările de la vârsta de 11 la 20 de ani?. Crezi că acele păcate au fost de asemenea trecute asupra lui Isus? -Da cred.-

Sunt păcatele pe care le vei comite în viitor printre păcatele lumii? -Da. Sunt şi ele incluse.- Atunci, au trecut ele asupra lui Isus? -Da.- crezi că toate păcatele lumii au trecut asupra lui Isus prin botezul Său? -Da, cred.-

Vrei să fii salvat de păcatele lumii?. Dacă da, crede în evanghelia botezului lui Isus şi sângele Său la Cruce. Odată ce tu crezi,ai fost mântuit. Botezul lui Isus şi sângele Său este evanghelia originală a naşterii din nou. Este binecuvântarea de la Dumnezeu pentru toţi păcătoşii lumii.

A crede în mântuirea naşterii din nou prin botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce, a căuta dragostea Sa, este să ai credinţă adevărată şi să fii cu adevărat născut din nou. Semnele naşterii din nou sunt apa şi sângele lui Isus. Tu nu trebuie decât să accepţi cuvintele adevărului scrise în Biblie.

Religie este să crezi în Isus potrivit gândurilor proprii ale cuiva., respingând cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Dar mântuirea de păcat este separată de gândurile cuiva. Credinţa este să crezi toate cuvintele din Vechiul şi Noul Testament, negând gândurile cuiva. Este să o iei aşa cum a fost scris în Biblie şi să accepţi mântuirea prin apă şi sânge: botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce. Cineva poate mântuit luând în inima lui înţelepciunea evangheliei originale.

Fără botezul lui Isus nu există nici trecere a păcatelor, şi fără vărsarea de sângenu există nici o iertare a păcatelor. Toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus înainte ca El să le ia la Cruce şi să verse sângele pentru noi. Când noi credem în botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce, în naşterea din nou prin evanghelie, noi devenim liberi de toate păcatele din lume.

Adevărata credinţă este să crezi că Isus Hristos ne-a curăţit complet de toate păcatele noastre când a fost botezat; este să crezi că El a luat judecata pentru toate păcatele noastre la Cruce. Noi trebuie să credem în mântuirea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu a mântuit omul atât de mult încât ne-a mântuit prin botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce. Când noi credem în această evanghelie, suntem mântuiţi de toate păcatele noastre, eliberaţi de judecată şi devenim drepţi înaintea lui dumnezeu.

„Doamne,cred. Nu merit mântuire dar cred în evangheli botezului lui Isus, crucificarea şi mântuirea Sa”. Noi nu trebuie decât să mulţumim lui Domnului pentru binecuvântarea naşterii din nou. A crede în evanghelia originală a naşterii din nou, este adevărata credinţă.

Adevărul naşterii din nou este acesta: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32).

Noi trebuie să cunoaştem adevărul exact şi trebuie să credem în apă, sânge, şi Duhul care aduce poartă mărturia acestuia. (1 Ioan 5:5-8).

„Adevărul vă va face slobozi”. Acestea sunt cuvintele lui Isus despre apă şi sânge. Te-ai eliberat?. Suntem noi religioşii sau credincioşii?. Dumnezeu nu-i doreşte decât pe cei care au credinţă în evanghelia naşterii din nou din apă şi Duh.

Dacă crezi în evanghelia botezului lui Isus şi sângele Său, eşti fără păcat în inima ta. Dacă crezi în Isus ca o religie, eşti încă în păcat, deoarece tu nu ai credinţă completă în mântuirea lui Isus. Oamenii religioşi încrearcă să obţină răscumpărare din păcatele lor de fiecare dată când ei se roagă în pocăinţă.

Astfel, ei nu pot niciodată să fie mântuiţi de păcatele lor complet. Chiar dacă ei s-ar pocăi în timpul vieţii lor, n-ar putea niciodată să reînlocuiască iertarea completă prin evanghelia naşterii din nou.

Noi nu putem să ne pocăim de păcatele noastre complet. Pocăinţa falsă este o mărturisire cu o singură faţă care niciodată nu ia în considerare voia lui Dumnezeu. Aceasta nu e ceva ce Dumnezeu aşteaptă de la noi.

Ce este adevărata pocăinţă?. Este să te reîntorci la Dumnezeu. Să te întorci la cuvântul mântuirii lui Isus şi să crezi în cuvânt aşa cum a fost scris. Evanghelia care ne mântuieşte este evanghelia botezului lui Isus, crucificarea şi învierea Sa. Când noi credem în această evanghelie complet, suntem atunci mântuiţi şi câştigăm viaţă eternă.

Acesta este înţelepciunea evangheliei naşterii din nou; este să crezi în botezul lui Isus şi sângele Său şi evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu care ne permite să fim născuţi din nou.

Doreşti să cunoşti mai mult despre evanghelia apei şi a Duhului? Te rog să apeşi pe reclama de mai jos pentru a-ţi obţine cartea gratuită despre evanghelia apei şi a Duhului.

Când Isus ne-a spus că ar trebui să ne naştem din nou din apă şi din Duh, El a vrut să spună că ar trebui să ne naştem din nou crezând în botezul Său şi sângele Său la Cruce. Atunci noi suntem capabili să intrăm şi să locuim în Împărăţia lui Dumnezeu. Noi trebuie să credem în cuvântul Său. Cele două lucruri care mărturisesc iertarea păcatelor noastre, botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce, sunt cuvintele care ne permit să ne naştem din nou.

Acum, crezi în evanghelia naşterii din nou şi a iertării păcatelor?. Credinţa în botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce ne mântuieşte de toate păcatele lumii. Putem să ne naştem din nou cu această credinţă. Din moment ce Biblia ne spune că Isus a spălat păcatele tuturor păcătoşilor din lume, de ce să nu credem şi să ne naştem din nou?.

Cei care cred în cele două lucruri care poartă mărturia naşterii noastre din nou, botezul lui Isus şi crucificarea Sa, sunt cei cu adevărat născuţi din nou. Şi cel care crede în Fiul lui Dumnezeu are martorul în el însuşi (1 Ioan 5:3-10). Când tu crezi în Isus, tu n-ar trebui să părăseşti evanghelia apei, a sângelui şi a Duhului.

La fel cum comandantul Naaman s-a spălat la Iordan de şapte ori ca să fie complet vindecat de lepră (2 Împăraţi 5), noi ar trebui să credem că Isus a spălat păcatul o dată şi pentru totdeauna la Iordan şi ca rezultat, ne-a dat mântuire eternă.

Deoarece Isus ne-a iubit, putem fi mântuiţi de toate păcatele lumii şi să avem viaţă veşnică crezând în evanghelia naşterii din nou şi să obţinem mântuirea lui Dumnezeu.

Înapoi