Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

< 1 Ioan 1:1-10 >

„Ce era dela început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mînile noastre, cu privire la Cuvîntul vieţii, -pentrucă viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa vecinică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; - deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Vestea, pe care am auzit-o dela El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întunerec. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întunerec, minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuş este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi.”

Daca doresti sa ai partasie cu Duhul Sfant, mai inati trebuie sa cunosti ca, chiar si putin pcat in fata Domnului, face o astfel de partasie imposibila. Poate te gandesti: „Cum poate un om sa nu aiba nici macar un pacat in fata Domnului?.”  Dar daca doriti cu adevarat partasie cu Domnul, atunci nu ar trebui sa fie nici o intunecime in inima voastra. De aceea, pentru a avea partasie cu Domnul, trebuie sa cunoasteti ca trebuie sa credeti in evanghelia rascumpararii si sa va curatati de toate pacatele.

Dacă doreşti cu adevărat să ai părtăşie cu Duhul Sfânt, atunci mai întâi ar trebui să ştii şi să crezi în evanghelia apei şi a Duhului şi să ne cureţe păcatele prin credinţă. Dacă nu doreşti să cunoşti evanghelia apei şi a Duhului şi nu o iei în inima ta, atunci nu ar trebui nici măcar să te gândeşti la părtăşie cu Domnul. Să ai părtăşie cu Duhul Sfânt este posibil doar când toate păcatele tale sunt curăţite din inima ta, prin evanghelia apei şi a Duhului.

Toate păcatele pot fi curăţite din mintea cuiva, cu adevărul apei şi a Duhului Său. Domnul te binecuvântează cu Duhul Sfânt, când crezi în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului. Doreşti cu adevărat să ai părtăşie cu Domnul şi Duhul Sfânt?. Atunci, recunoaşte-ţi păcatele şi crezi în evanghelia frumoasă, pentru a te purifica de păcat. După aceea, poţi avea părtăşie cu Domnul.

Dacă doreşti să ai părtăşie cu Domnul, trebuie să crezi în botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan, în Râul Iordan şi de asemenea să crezi în sângele Său de pe Cruce. Dacă oamenii doresc cu adevărat să aibă părtăşie cu Duhul Sfânt, ar trebui să ştie cine este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Cel Sfânt. Şi de aceea, poate locui doar în cei care cred în evanghelia frumoasă.

Să ne uităm la o mărturisire de la cineva ale cărui păcate au fost curăţite, crezând în botezul lui Isus de la Ioan şi în sângele Său şi cine are acum părtăşie cu Duhul Sfânt.

„Sunt mulţi oameni diferiţi în această lume şi oricine trăieşte cu gândurile şi căile sale. Am fost unul exact ca ei. Am avut o viaţă foarte obişnuită şi din copilărie am urmat-o pe mama la biserică şi în mod natural am ajuns să cred în Dumnezeu. Tatăl meu era un ateu şi mereu mă critica pentru credinţele mele, dar tot restul familiei mele mergea la biserică. Mergând la biserică era o parte uriaşă din viaţa mea.

Totuşi, în timpul adeloscenţei, văzându-mi tatăl nepăsător, mi-au venit multe gânduri cu privire la astfel de lucruri, cum ar fi viaţa şi moartea, Raiul şi Iadul. Cei mai mulţi oameni spuneau că, dacă cred în Dumnezeu, ar trebui să intru în Rai şi să devin copilul Său, dar niciodată nu am fost sigur de aceasta. Niciodată nu am fost sigur că voi deveni copilul Său. Învăţasem că, dacă fac bine pe pământ, atunci pot să intru în Rai şi astfel am învăţat să fac bine nevoiaşilor.

Dar pe de o parte a inimii mele, ştiam că păcătuisem. Probabil arătam ca o persoană bună altora, darn u puteam decât să mă simt greşit pentru păcatele mele. Pe atunci, am făcut o obişnuinţă să merg la biserică şi să mă rog: „Te rog, lasă-mă cu adevărat să fiu copilul Tău. Te rog, lasă-mă să cunosc adevărul.” În timp ce mă rugam, am dezvoltat o nouă nevoie în inima mea. Oridecâte ori ascultam învăţăturile cuvintelor Sale, nu puteam înţelege şi nici să văd cuvintele. Eram uzat de goliciunea vieţii mele, a păcatului, a morţii, etc.

Aveam gânduri, cum ar fi: „Doresc să mă nasc din nou. Dacă pot să mă nasc din nou, nu voi mai trăi astfel.” Dar, în ciuda acestor gânduri, mergeam la biserică mai puţin frecvent, iar anii mei de adolescent au trecut. Acum, doream să găsesc o slujbă, dar era mai dificil decât am crezut. Am fost chiar şi mai distrat şi indiferent cât de greu încercam, nu puteam zâmbi. Uitându-mă la mine cu o inimă goală, căzusem într-o stare de depresie. Pe atunci, am auzit evanghelia de la fratele meu mai mare.

„Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare” (Faptele Apostolilor 3:19). Aceasta a fost exact evanghelia apei şi a Duhului. Tot ce învăţasem la întâlnirile de la biserică, era că Isus a murit pe Cruce pentru păcatele tale. Dar această evanghelie mi-a spus că Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, pentru a ne lua păcatele şi a fost judecat pentru păcatele noastre, pe Cruce.

Fusesem la biserică toată viaţa mea şi am pretins că sunt un copil al lui Dumnezeu dar greşisem. Încercasem să înţeleg înţelesul cuvintelor sale, dar eşuasem. Totuşi, după ce am auzit evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului şi am crezut în ea, păcatul din mine şi toate lucrurile care mă chinuiau, au dispărut, şi inima mea a devenit plină de pace.

Am crezut că, dacă doar cred în Dumnezeu cu entuziasm şi dacă frecventez perfect biserica, atunci voi merge în rai. Dar Dumnezeu mi-a trimis evanghelia apei şi a Duhului, iar păcatele mele au fost iertate. El mi-a dat darul Duhului Sfânt. Înainte de a primi răscumpărarea Sa, nu am ştiut despre Duhul Sfânt şi nici despre noţiunea de vorbire în limbi. Mergeam doar la biserică şi credeam că, dacă trăiesc sincer şi servesc biserica mea, atunci Dumnezeu mă va binecuvânta. Dar, am ajuns să realizez că pot primi Duhul Sfânt doar când păcatele mele sunt iertate prin evanghelia sfântă a apei şi a Duhului.

În viaţa mea de dinainte, eram încă în păcat deşi credeam în Dumnezeu. Şi duceam un fel de viaţă călduţă, necunoscând importanţa primirii Duhului Sfânt. Dar, deşi eram slujitorul Său, care predica evanghelia, potrivit Bibliei, am crezut şi ajuns să cunosc că şi Duhul Sfânt locuia în mine.

După ce a primit răscumpărarea, nu puteam fi convins mai întâi dacă Duhul Sfânt este în mine sau nu. Dar am studiat în mod continuu cuvintele sale şi am ajuns să realizez că în inima mea înflorea o nouă credinţă şi că primisem locuirea Duhului Sfânt.

De asemenea, ştiam că eforturile mele eforturile mele de a arăta perfect în ochii săi sau de a trăi perfect, nu-mi va permite niciodată să primesc Duhul Sfânt. Dumnezeu vine la cei care ştiu că sunt păcătoşi şi totuşi nu ştiu ce să facă în privinţa aceasta. El se întâlneşte cu cei care-L caută cu nerăbdare şi au nevoie de El.

El m-a făcut să văd că, făcând bine şi crezând în Dumnezeu, cu abandon nesăbuit, nu-mi va da Raiul şi că Isus Hristos a venit în această lume ca să mă mântuiască de păcate, prin evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului. El mi-a dat Duhul Sfânt ca să locuiască în ine pentru totdeauna.

Îi mulţumesc Domnului pentru că m-a făcut copilul Său şi pentru că mă binecuvintează cu locuirea Duhului Sfânt. Dacă n-ar fi Domnul, tot aş mai avea păcat în inimă şi aş fi condamnat la o viaţă de detenţiune veşnică în Iad.”

La fel, odată am crezut doar în sângele de pe Cruce şi nu puteam primi Duhul Sfânt, chiar dacă doream. Pe atunci, credeam în Isus, dar aveam păcat în inimă, care mă prevenea de la primirea Duhului Sfânt. Un păcătos nu poate primi Duhul Sfânt în inima sa. Dar mulţi păcătoşi încă mai încearcă să primească Duhul Safânt, chiar şi când inimile lor sunt pline de păcat.

Dacă doreşti cu adevărat să primeşti Duhul Sfânt şi să ai părtăşie cu El, trebuie să crezi în evangheliafrumoasă a apei şi a Duhului şi să obţii răscumpărarea. Încă mai eşti un păcătos?. Atunci, poţi auzi evangheliaadevărată de la cei care au primit deja Duhul Sfânt. Cei care doresc să aibă părtăşie cu Duhul Sfânt, trebuie să aibă o inimă setoasă şi să se încreadă în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului.

Doar cei neprihăniţi pot auzi cuvintele Duhului Sfânt, prin biserică. Ei pot să-şi ducă vieţile credincioase, auzind evanghelia frumoasă, dar păcătoşii îşi trăiesc vieţile blestemate, destinate pentru Iad, fără ca să audă vreodată evanghelia.

De aceea, trebuie să înveţi despre evanghelia apei şi a Duhului. De ce ai nevoie să crezi în această evanghelie?. Este necesar să scapi din religia legii. De ce ai nevoie să crezi în această evanghelie?. Este necesar să scapi din religia legii şi să-ţi construieşti credinţa în evanghelia frumoasă, bazată pe cuvintele lui Dumnezeu. Ucenicii lui Isus au urmat această evanghelie frumoasă şi acum ea aparţine acelor care au primit Duhul Sfânt. Evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului este exact ca cea urmată de apostoli, la începutul bisericii primare. Toţi creştinii trebuie să primească Duhul Sfânt. Doar atunci ei pot deveni copiii lui Dumnezeu.

Acei care tot nu cred în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului, trebuie că au păcat în inimile lor. Ei nu pot avea părtăşie cu Duhul Sfânt. Pentru a avea părtăşie cu El, mai întâi ei trebuie să creadă în evanghelia apei şi a Duhului, pe care Dumnezeu le-a dat-o şi să primească Duhul Sfânt.

Locuirea Duhului Sfânt a început după ridicarea la Cer a lui Isus. Acum e ziua mântuirii şi acum e timpul harului Său nemărginit. Dar e regretabil cu adevărat dacă nu primim evanghelia apei şi a Duhului şi dacă trăim fără părtăşia cu Duhul Sfânt.

Ai părtăşie cu Duhul Sfânt?. Eşti prevenit de la a avea părtăşie cu Duhul Sfânt, datorită păcatelor tale?. Atunci, învaţă despre evanghelia apei şi a Duhului pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi crede în ea. Dacă crezi în evanghelia apei şi a Duhului, Duhul Sfânt va locui în inima ta şi va fi tovarăşul tău. Duhul Sfânt locuieşte doar în inimile acelor care cred în evanghelia apei şi a Duhului. Adesea, Duhul Sfânt Îşi revelează voia în inimile celor neprihăniţi. Misiunea lui Pavel cu Duhul Sfânt era de a răspândi evanghelia frumoasă.

Cum poţi recunoaşte pe cineva care a primit Duhul Sfânt?. Care este punctul de referinţă?. Punctul de referinţă este, dacă el crede sau nu în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului. Dacă persoana cunoaşte şi crede în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului, atunci e o persoană care are locuirea Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt nu locuieşte în acei care nu cred în evanghelia frumoasă. Duhul Sfânt locuieşte doar în cei care cred în iertarea păcatului care vine de la botezul lui Isus, primit de la Ioan şi sângele Său de pe Cruce. Doreşti să ai părtăşie cu Duhul Sfânt?.

Cunoşti de ce fel de evanghelie ai nevoie pentru a înţelege, pentru a primi Duhul Sfânt şi să ai părtăşie cu El?. Evanghelia frumoasă e găsită în credinţa botezului lui Isus de la Ioan şi sângele Său de pe Cruce. Dacă nu crezi în evanghelia apei şi a Duhului, păcatele tale nu pot fi iertate şi de aceea Duhul Sfânt nu poate locui în tine. Duhul Sfânt cere ca oamenii să creadă în evanghelia apei şi a Duhului, pentru a-L primi.

Duhul Sfânt nu poate locui în inimile păcătoşilor. Dacă doerşti să primeşti Duhul Sfânt, mai întâi trebuie să crezi în evanghelia frumoasă, pentru a te curăţi de toate păcatele. De asemenea, dacă doreşti să ai părtşie cu Duhul Sfânt, ar trebui să fii credincios în predicarea evangheliei frumoase. Dacă doreşti să fii condus de Duhul Sfânt, trebuie să iubeşti întotdeauna evanghelia frumoasă şi să intenţionezi să o răspândeşti oriunde mergi. Duhul Sfânt este cu acei care predică evanghelia apei şi a Duhului.

Locuirea Duhului Sfânt este dată doar neprihăniţilor, acelora care cred în evanghelia frumoasă. Doar cei neprihăniţi, cei care cred în evanghelia frumoasă, pot avea părtăşie cu Duhul Sfânt. Evanghelia frumoasă pe care Duhul Sfânt o aprobă, este evanghelia care a fost realizată de botezul lui Isus de la Ioan şi sângele Său (1 Ioan 5:3-7).

Şi Petru a crezut în evanghelia frumoasă şi a spus: „Icoana aceasta închipuitoare vă mîntuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21). În Biblie, „apa” înseamnă adesea botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan Botezătorul.

Acei care pot să primească Duhul Sfânt, au primit răscumpăraera prin evanghelia frumoasă şi sunt liberi de orice păcat. Acei care cred în evanghelia frumoasă, pot sluji Tatălui în duh şi-n adevăr, prin conducerea Duhului (Ioan 4:23). Duhul îi ajută pe cei neprihăniţi să-şi trăiască vieţile umplute cu Duhul Sfânt. Cei care au locuirea Duhului Sfânt pot trăi întotdeauna, lăudându-L pe Domnul. Duhul Sfânt garantează că noi suntem copiii lui Dumnezeu. Noi putem trăi întotdeauna cu evanghelia apei şi a Duhului şi în Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt spune păcătoşilor în 1 Ioan 1:8, „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Duhul Sfânt nu poate locui în cei care se autoînşală. Duhul Sfânt îi mustră pe păcătoşi, spunând: „De ce nu ai crezut în evanghelia frumoasă realizată de botezul lui Isus şi sângele Său?”.

Ne vom uita la o mărturisire a unui creştin născut din nou care a crezut la început că a primit Duhul Sfânt fără evidenţa botezului lui Isus şi sângele Său. Acum, acest om crede în evanghelia apei şi a Duhului şi a primit Duhul Sfânt. Aici, ar trebui să arătăm exact în cine locuieşte Duhul Sfânt.

„Dumnezeu a început să locuiască în inima mea când am realizat motivul existenţei mele în această lume. Uitându-mă la mine, cred că slăbiciunea mea de a trăi singur în această lume crudă, a ieşit ca o ahtiere pentru Dumnezeu. Nu L-am căutat pe Dumnezeu, dar I-am acceptat în mod natural existenţa, deoarece El nu e vizibil, dar El e acolo. Bineînţeles, m-am înterbat: „Este El cu adevărat acolo?”, dar chiar gândul la aceasta mă îngrozea, deoarece credeam în mod ferm că El este Creatorul tuturor.

Cei care L-au respins pe Dumnezeu păreau neghiobi, totuşi într-un fel, mult mai puternic decât mine. Păreau că pot trece singuri prin orice, iar pe de altă parte, păream ca un prost nepriceput. Dar, deoarece aveam speranţe pentru viaţa de după moarte, m-am uitat în sus la Dumnezeu cu un respect chiar mai mare. M-am întrebat dacă Raiul este un loc pentru oameni ca mine, care simt că mereu duc lipsă. Şi acea întrebare m-a făcut să doresc mai sincer Paradisul Ceresc.

Părinţii mei se se uitau cu dispreţ la oamenii cu religie, iar rudele mele mergeau la biserică fără nici un devotament. Ei credeau că devotamentul meu faţă de biserică va dispărea în curând, astfel că ei nu m-au oprit să merg din biserică în biserică, până când am fost în şcoala generală. Adtfel, am mers din biserică în biserică, şi în final am început să merg la o biserică mică de lângă casa amea, până am fost în facultate.

Motivul pentru care am ales să frecventez această biserică era că punea un accent puternic pe evanghelie. Pastorul bisericii era un reînviorător evanghelic, care în mod aparent nu făcea nimic care să încalce cuvintele Bibliei. Aveam motive pentru a duce în mod sincer o viaţă religioasă, chiar şi când eram stresat şi apăsat de studiile mele.

Motivul a fost că, atunci când oamenii îi numeau păgâni pe camarazii mei, membri ai bisericii, credeam că biserica are dreptate şi eram sigur că voi merge în Rai. Acea siguranţă era bazată pe evanghelie. Ei spuneau că păcătoşii nu pot intra pe porţile Raiului, dar oamenii din alte biserici mai spuneau că inimile le eraup pline de păcat. De asemenea credeam că oamenii din biserică eau păcătoşi înainte de înainte ca eu să frecventez biserica, aşa că nu mă gândeam mult la această critică.

Dar acei aşa-numiţi reînviorători evanghelici erau diferiţi de ceea ce experimentasem în tercut. Ei spuneau că, dacă credem în Isus în mod corect, suntem fără păcat. Şi doar acei care sunt fără păcat pot merge în Rai. De asemenea ei spuneau că Isus ne-a adus dreptate pe Cruce şi de aceea nu am fost păcătoşi, ci oameni neprihăniţi. Prima dată nu am crezut aceasta, dar când m-am gândit la aceasta, se înţelegea. Eram tânăr şi mă gândeam că, dacă doresc să merg în Rai, Dumnezeu mă va lăsa doar dacă sunt fără păcat, deoarece Dumnezeu dispreţuieşte păcatul.

Această biserică avea credinţe diferite, decât aveam eu, iar ritualul serviciilor de slujire era şi el puţin diferit. Dar deoarece Raiul este un loc unde doar cei câţiva aleşi pot intra, părea că oamenii din această biserică adoptaseră credinţele corecte. Deoarece biserica sublinia carnea şi sângele lui Isus, în fiecare duminică luam puţină pâine şi sorbeam vin. Deoarece această ceremonie era bazată pe cuvintele Bibliei, am acceptat. Dar am aflat mai târziu că oamenii doar luau parte la ritual fără să înţeleagă înţelesul său adevărat.

Credeam că Duhul Sfânt locuia în inimile credincioşilor şi în inimile celor neprihăniţi şi că El le auzea toate rugăciunile Aşa că, credeam că Duhul Sfânt locuia în mine. Eram atât de sigur că Dumnezeu e prietenul meu şi niciodată nu m-am îndoit de evanghelia în care credeam. Când treceam prin timpuri grele, vorbeam cu Dumnezeu ca şi cum era chiar lângă mine. Credeam că mă asculta când Îi spuneam lucruri pe care nu le puteam spune nimănui altcuiva. Aşa că, aveam încredere în El şi depindeam de El.

Nu i-am putut înţelege pe cei care mergeau la întâlniri de reînviere, pentru a vorbi în limbi şi râdeam de cei care frecventau servicii de rugăciune cu post. Uitându-mă la astfel de eforturi, mă gândeamn: „De ce terc ei printr-un astfel de fără sens, pentru a primi Duhul Sfânt?. Duhul Sfânt vine asupra lor, doar când sunt fără păcat şi stă mereu cu tine. Trebuie că sunt păcătoşi. El nu ar veni asupra lor, cu toate eforturile lor”. Mi-a părut rău pentru ei. Credeam că sunt atăt de neghiobi. Cu aceasta în minte, am ajuns să cred că, credinţa mea în evanghelie era cea mai bună, iar credinţele altora erau toatul o minciună.

Inima mea arogantă şi-a atins culmea. Timp de 10 ani dusesem o viaţă religioasă. Dar cum trecea timpul, întrebări au început să se ridice în mintea şi inima mea. Gândeam: „Sunt fără păcat, datorită evangheliei sângelui de pe Cruce, dar şi toţi ceilalţi credincioşi sunt fără păcat?. Cred şi ei cu adevărat în această evanghelie?”. Nu ştiam de ce începusem să pun aceste întrebări. Întrebările veneau doar în mintea mea şi nu puteam să întreb pe nimeni. Aceasta a fost o credinţă personală şi nu ar trebui să fie încălcată. Şi ar fi fost o înterbare nepoliticoasă să întreb de altcineva.

Dar am început să mă întreb pe mine aceste întrebări. În timp ce eram în facultate, începusem să fac lucruri care obişnuiau să fie interzise de preceptele religioase, iar inime mea devenise atât de întunecată, încât credinţele mele au început să scadă. Nu mai eram sigur de credinţele mele. „Pot să mă numesc un om neprihănit?. M-a curăţat Isus cu adevărat de toate păcatele?”. În mijlocul acestei întregi confuzii, m-am forţat să mă gândesc la evanghelia Crucii şi mi-am spălat creierul cu ea. Dar, cu cât mă presam mai mult, cu atât deveneam mai pierdut, şi nu mai frecventam serviciile de biserică. Foloseam activităţile mele de club, ca o scuză.

În mijlocul întregii confuzii şi haosului, în sfârşit am întâlnit adevărul. Am auzit de evanghelia apei şi a Duhului şi a venit la mine ca străfulgerare. Impactul a fost atât de mare, încât îmi venea să plâng. Dar, ascultând evanghelia, trebuia să recunosc că tot ce crezusem până atunci, era fals.

Niciodată nu-mi trecusem păcatele asupra lui Isus. Crezusem vag că mi-a luat păcatele şi că sunt fără păcat, dar nu era acesta cazul. De ce a venit Isus în această lume pentru a fi botezat?. Deoarece a dorit să ne arate că este blând ca un miel?. Pentru a dovedi ca a venit ca om?. Sau pentru a profeţi moartea Sa inevitabilă?. Niciodată nu visasem că, oricât de vagă cunoaştere aveam despre botez, era de o aşa semnificaţie. Adevărul era că, Isus a fost botezat de Ioan, reprezentantul omenirii, iar cu botezul, toate păcatele noastre au trecut asupra Sa.

„Oh! De aceea Isus a devenit Mielul lui Dumnezeu care a dus cu El toate ăpcatele noastre!”. Acum, totul avea un înţeles. „Isus a fost judecat pe Cruce pentru păcatele mele. De aceea sunt fără păcat în inima mea”. În momentul în care am cunoscut evanghelia apei şi a Duhului (botezul lui Isus), şi Duhul Sfânt (Isus este Dumnezeu), păcatele pe care le simţisem în inimă, au dispărut.

Acum, sunt cu adevărat un om fără păcat şi neprihănit, iar Duhul Sfânt locuieşte în inima mea. Credinţa pe care o avusesem în Cruce, nu era destul pentru a mă curăţi de păcatele pe care le avusesem în inimă. Dacă nu cunoşti exact cum au trecut păcatele tale asupra lui Isus, păcatele tale nu pot fi iertate, iar Duhul Sfânt nu poate locui în tine. Îi mulţumesc Domnului. Am putut primi Duhul Sfânt prin frumoasa evanghelie.

Fără nici un efort, am fost iertat prin evanghelia apei şi a Duhului, iar Duhul Sfânt locuieşte în mine acum şi pentru totdeauna. Acum pot să mă numesc cu mândrie că sunt un om fără păcat şi pot fi mândru că Împărăţia Cerurilor este a mea. Profit de această ocazie pentru a-I mulţumi Domnului că mi-a dat o aşa binecuvântare, fără cheltuială. Aleluia!”.

Cei care primesc Duhul Sfânt pot spune că sunt fără păcat în prezenţa lui Dumnezeu. Indiferent cât de mult timp ai crezut în Isus, dacă nu crezi în evanghelia frumoasă pe care Dumnezeu ne-a dat-o, cu siguranţă ai păcat în inima ta. Oameni de genul acesta se autoînşală, precum şi Dumnezeu. Aceşti oameni nu L-au întâlnit niciodată pe Domnul. Dacă un păcătos doreşte să aibă părtăşie cu Duhul Sfânt, mai întâi el trebuie să nu se mai înşele şi să mărturisească că a păcătuit. Doar atunci el va fi calificat să creadă în evanghelia apei şi a Duhului. Cei care cred în această evanghelie frumoasă, merită să primească Duhul Sfânt.

Ce spune Duhul Sfânt păcătoşilor?. El îi sfătuieşte să obţină iertare pentru păcatele lor, crezând în evanghelia frumoasă care a fost realizată prin botezul lui Isus şi sângele Său. Dacă spui că nu eşti un păcătos, când ai păcătuit, atunci tu niciodată nu vei primi Duhul Sfânt. Cei care nu cred în evanghelia frumoasă şi spun că nu au păcătuit, Îl înşală atât pe Dumnezeu, cât şi pe ei înşişi. Păcătoşii trebuie să ştie despre evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului şi să-L primească pe Duhul Sfânt. Doar atunci ei pot fi eliberaţi de judecata severă a lui Dumnezeu.

Vorbesc acelor care cred în evanghelia apei şi a Duhului, şi care astfel au primit Duhul Sfânt. Să ne uităm la ceea ce Dumnezeu a spus celui neprihănit. În Ioan 1:9 este scris: „Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.”. Acest verset înseamnă că ne putem spăla păcatele actuale din inimile noastre murdărite, amintindu-ne şi crezând în evanghelia frumoasă care declară că Isus ne-a luat toate păcatele când a fost botezat şi a ispăşit pentru ele, fiind crucificat. Cei neprihăniţi au nevoie să-şi mărturisească lui Dumnezeu păcatele actuale. Doar atunci ei pot avea părtăşie cu Duhul Sfânt. Cei neprihăniţi ar trebui să-şi mărturisească păcatele actuale şi să continue să creadă în evanghelia frumoasă.

Cu mult timp în urmă, evanghelia frumoasă a botezului lui Isus şi sângele Său ne-a curăţat toate păcatele şi de aceea, cei neprihăniţi ar trebui să creadă în această evanghelie şi să fie liberi de păcate. Domnul le-a iertat deja toate păcatele prin evanghelia apei şi a Duhului. Cei neprihăniţi trebuie să creadă în evanghelia frumoasă pentru a fi liberi din păcatele lor. Cei neprihăniţi pot să-şi purifice inimile, crezând în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului, când sunt poluaţi cu păcatele lor actuale.

Domnul nostru a curăţit toate păcatele celor neprihăniţi, cu mult timp în urmă, cu botezul şi sângele Său. De aceea, cei care cred, sunt liberi cu adevărat de păcatele lor. Totuşi, cei neprihăniţi ar trebui să-şi mărturisească şi să-şi recunoască păcatele în prezenţa lui Dumnezeu. Şi atunci, cei neprihăniţi trebuie să se întoarcă la credinţa în botezul lui Isus şi sângele Său, care a alcătuit evanghelia frumoasă, pentru a fi liberi de păcatele lor. De aceea, ei întotdeauna pot duce o nouă viaţă proaspătă, însoţind pe Duhul Sfânt. Cei care pot să se uite la Domnul, fără să fie preocupaţi de slăbiciunea lor, pot avea părtăşie adevărată cu Dumnezeu, mulţumită evangheliei frumoase a apei şi a Duhului.

Sunt mulţi oameni care doresc să aibă părtăşie cu Duhul Sfânt. Dar ei nu ştiu cum să facă această dorinţă să devină adevărată, chiar dacă cred în Isus. Toţi oamenii ajung să primească Duhul Sfânt, crezând în evanghelia apei şi a Duhului şi să înceapă să aibă părtşie cu Duhul Sfânt, de atunci încolo.

La fel, singura cale în care o persoană neprihănită poate avea părtăşie cu Duhul Sfânt, este de a cunoaşte şi crede adevărul apei şi a Duhului. Părtăşia dintre cel neprihănit şi Duhul Sfânt nu poate fi realizată fără evanghelia adevărată. Dar părtăşia cu Duhul Sfânt?. Este posibil doar dacă crezi în adevărul evangheliei adevărate.

În 1Ioan 1:10 spune: „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi.”. Nu ar fi nimeni care nu a păcătuit în faţa lui Dumnezeu. Chiar Biblia spune: „Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiast 7:20). Toţi oamenii păcătuiesc în faţa lui Dumnezeu. Dacă cineva spune că nu a păcătuit, e un mincinos. Oamenii păcătuiesc toată viaţa lor, până în orele morţii şi de aceea Isus a fost botezat de Ioan, pentru a le purta păcatele. Dacă nu am păcătui, nu am avea nevoie să credem în Dumnezeu, ca Mântuitor al nostru.

Domnul spune: „Cuvântul meu nu este în voi”, acelor care cred că nu au păcătuit. Dacă o persoană nu are credinţa în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului, merită distrugerea. Dacă un om neprihănit sau un păcătos spune că nu a păcătuit în prezenţa lui Dumnezeu, nu merită să creadă în evanghelia frumoasă.

Domnul a dat fiecăruia darul minunat al evangheliei frumoase. Noi ne-am mărturisit toate păcatele şi ne-am pocăit, pentru a primi iertarea păcatelor, cu evanghelia frumoasă. Ne-am putea întoarce la la evanghelia frumoasă cu care Dumnezeu ne-a acordat-o ca iertare pentru păcatele noastre şi am crezut în ea pentru a avea părtăşie cu Duhul Sfânt. Un simţ adevărat al părtăşiei cu Duhul Sfânt este în evanghelia apei şi a Duhului, şi doar cei care au evanghelia apei şi a Duhului pot avea părtăşie cu Dumnezeu.

Omenirea a fost departe de Dumnezeu, datorită păcatelor moştenite de la Adam şi Eva. Dar acum noi, care am moştenit sămânţa păcatului, abia aşteptăm să avem din nou părtăşie cu Dumnezeu. Pentru a face aceasta, trebuie să ne reîntoarcem la credinţa în evanghelia lui Isus Hristos a apei şi Duhului şi să fim iertaţi de păcate, care ne-au îndepărtat de Dumnezeu atât de mult.

Cei care cred în evanghelia frumoasă vor fi mântuiţi de toate păcatele, iar Dumnezeu îi va umple cu Duhul Sfânt. Cei neprihăniţi pot avea părtşie cu Dumnezeu, deoarece au primit Duhul Sfânt. De aceea, cei care au fost îndepărtaţi de Dumnezeu din cauza păcatelor lor, trebuie să se reîntoarcă la evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului şi să creadă în ea. Doar atunic ei pot începe să aibă părtşie adevărată cu El.

Locuirea Duhului Sfânt vine cu credinţa în evanghelia frumoasă. Trebuie să ştim că locuirea Duhului Sfânt vine doar prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Crezând în evanghelia frumoasă s-a creeat o nouă cale către Dumnezeu.Domnul a dărâmat mijlocul peretelui care ne-a separat de El, atât din cauza păcatului original, cât şi a păcatelor actuale, şi ne-a permis să avem părtăşie cu Dumnezeu prin credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului.

Noi trebuie să stabilim di nou părtăşia cu Duhul Sfânt. Adevărata părtăşie cu Duhul Sfânt este realizată prin înţelegerea evangheliei a apei şi a Duhului pentru ascultarea credinţei. Părtăşia cu Duhul Sfânt se întâmplă când avem credinţă în faptul că iertarea păcatelor noastre vine de la evanghelia frumoasă. Cei care nu au primit iertarea pentru păcatele lor, nu pot avea părtăşie cu Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate avea părtşie cu Duhul Sfânt fără să creadă în evanghelia apei şi a Duhului.

Dacă e greu să ai părtşie cu Duhul Sfânt, ar trebui mai întâi să recunoşti că nu crezi în evanghelia apei şi a Duhului, şi că pătele tale nu au fost iertate. Doreşti să ai părtăşie cu Duhul Sfânt?. Atunci crede în evanghelia care a fost realizată prin botezul lui Isus si sângele Său. Doar atunci vei fi iertat de toate păcatele tale şi ca recompensă, vei primi Duhul Sfânt în inima ta. Această evanghelie frumoasă îţi poate garanta cu siguranţă părtăşia cu Duhul Sfânt.

Înapoi