Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

< Isaia 9:6-7 >

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.”

Pentru a primi Duhul Sfânt, avem nevoie de credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Domnul nostru se numeşte Dumnezeul Minunat, Consilier şi Atotputernic. Domnul nostrum se referă la El Însuşi ca şi calea spre Rai. Isus Hristos a prezentat pe fiecare cu darul evangheliei frumoase.

Totuşi, în această lume, sunt atât de mulţi oameni care încă mai trăiesc în întuneric. Ei încearcă să scape din acest întuneric, dar deoarece nu cunosc evanghelia frumoasă, nu pot scăpa niciodată din păcatele lor. În schimb, ei îşi lasă credinţa pentru doctrine false. În contrast, pentru acei care caută adevărul, ei vor întâmpina evanghelia frumoasă şi îşi vor trăi restul vieţii umplute cu binecuvântările lui Dumnezeu. Cred că este binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, care-mi pernite să îi ajute să găsească evanghelia frumoasă să-i cureţe de păcate.

De aceea, eliberarea din păcat ar fi imposibilă dacă nu ar fi binecuvântarea Sa. Dacă L-am primit pe Domnul şi am primit Duhul Sfânt, suntem foarte mult binecuvântaţi. Regretabil, mulţi oameni nu sunt conştienţi că binecuvântările lui Dumnezeu vin din credinţa în această evanghelie frumoasă.

Binecuvântările lui Dumnezeu rezultă din credinţa în evanghelia frumoasă care ne-a fost dată de Isus Hristos, singurul Său Fiu. Isus este Singurul care ne mântuieşte de păcatele lumii şi ne binecuvântează cu mila Sa. Nimeni altcineva nu poate să ne mântuiască de păcatele noastre şi, sau să ne ajute să ne ştergem vina din inimile noastre, Cine ar putea să se mântuiască din propriile păcate şi durerea morţii veşnice?

Dumnezeu ne spune: „Multe căi i se par bune omului,dar la urmă duc la moarte.” (Proverbe 16:25). Oamenii îşi stabilesc propriile lor religii şi se autoconduc spre distrugere şi moarte. Mulţi oameni religioşi se laudă că îşi subliniază neprihănirea şi-şi arată propriile lor căi de a mântui oamenii de păcatele lor, dare set singura evanghelie a apei şi a Duhului, pe care Domnul nostru ne-a dat-o, care ne poate mântui de toate păcatele. Doar Isus este Mântuitorul care poate mântui ăpcătoşii de păcatele lor.

În Ioan 14:6, Domnul spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şiViaţa”. El Şi-a dat carnea şi sângele acelor în drum spre moarte. De asemenea, S-a recomandat ca şi calea spre viaţa adevărată. Dumnezeu spune că dacă cineva nu crede în evanghelia frumoasă a lui Isus, el nu poate intra în Împărăţia Cerurilor.

„S-a întîmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n-a putut să-l bată.” (Isaia 7:1).

De la origine, Israel a fost o singură naţiune. Totuşi, a devenit împărţită în sud şi nord.Templul lui Dumnezeu a fost în Ierusalimul Iudeii de Sud, unde a domnit Roboam, fiul Regelui Solomon. Mai târziu, Ieroboam, unul din slujitorii lui Solomon, a stabilit altă naţiune în nord şi astfel Israelul a devenit îmăpărţit. De atunci, credinţa în Dumnezeu s-a deteriorate. Deteriorarea credinţei a devenit sursa religiilor eretice de azi. Astfel, Ieroboam a devenit creatorul ereticilor. El a stabilit legea lui Dumnezeu, deoarece avea nevoie să-şi ajute tronul şi de aceea, a devenit tatăl ereticilor. El a creat o religie diferită pentru poporul Său, în Israel, Regatul de Nord şi chiar a încercat să invadeze Iuda, Regatul de Sud. Au trecut aproape 200 de ani, dar relaţiile ostile dintre cele două împărăţii au fost neschimbate.

Totuşi, Dumnezeu a vorbit prin Isaia: „Nu te teme că Siria gîndeşte rău împotriva ta, şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem, şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Aşa ceva nu se va întîmpla şi nu va avea loc. Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şase zeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.” (Isaia 7:5-9).

Pe atunci, Dumnezeu a profeţit prin Isaia, Regelui Ahaz, dar regale nu avea nici o credinţă în el. Ahaz era simplu îngrijorat că nu va putea nici măcar să reziste armatei Siriei, dar, auzind de invazia Siriei şi Israel, în alianţă una cu alta, a tremurat de frică. Dar un slujitor al lui Dumnezeu, Isaia, a venit şi i-a spus: „În mai puţin de şaizeci şi cinci de ani, Israelul de nord va fi distrus. Şi conspiraţia rea pe care cei doi regi au complotat-o, nu va deveni niciodată adevărată.”

Slujitorii lui Dumnezeu i-au spus Regelui Ahaz să caute un semn de la Dumnezeu „Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” (Isaia 7:11). „Isaia a zis atunci: Ascultaţi totuş, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” (Isaia 7:13-14). Aceasta a fost profeţia: că El Îşi va mântui poporul de păcatele lor.

Duşmanul umanităţii este păcatul, iar păcatel îşi are originea de la Satan. Şi cine este Salvatorul păcatelor noastre?. Salvatorul nu este altul decât Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Omul are slăbiciunea fundamentală a cărnii şi de aceea nu poate decât să comită păcat. El este sub puterea lui Satan. Mulţi oameni încă mai vizitează prezicătorii şi încearcă să-şi trăiască vieţile exact cum aceşti falşi profeţi îi instrucţionează. Aceasta este evidenţa directă că sutn sub controlul lui Satan.

Donmul i-a dat lui Isaia evidenţa mântuirii, spunând că o fecioară va da naştere unui Fiu şi-L va numi Emanuel. A fost planul lui Dumnezeu să-L trimită pe Isus în asemănarea cărnii păcătoase a unui om şi să-L facă să mântuiască păcătoşii din asuprirea lui Satan. Potrivit cu profeţia, Isus a venit în această lume ca o fiinţă umană, născută din fecioara Maria.

Dacă Isus nu ar fi venit la noi, noi încă am mai fi trăit sub domnia lui Satan. Dar Isus a venit în această lume şi a fost botezat de Ioan şi a murit pe Cruce pentru a ne daevanghelia frumoasă ca avea să-i mântuiască pe toţi păcătoşii din păcatele lor. De aceea, mulţi oameni au crezut în evanghelia frumoasă şi au devenit copiii lui Dumnezeu.

Chiar şi azi, mulţi teologi se ceartă dacă Isus este Dumnezeu sau un om. Teologii conservatori spun: „Isus este Dumnezeu”, dar unii teologi noi răspund, certându-se că isus a fost copilul nelegitim al lui Iosif. Ce afirmaţie deplorabilă este aceasta!.

Unii teologi noi spun că nu pot crede că Isus a avut abilitatea să meargă pe apă. Ei spun: „De fapt Isus a umblat pe un deal jos, deasupra orizontului, iar ucenicii Săi văzându-L de departe, au crezut că merge pe apă.” Doctorii în divinitate de azi care aparţin şcolilor de teologie nouă, nu sunt toţi bărbaţi minunaţi ai teologiei. Cei mai mulţi dintre ei aleg să creadă ceea ce pot înţelege din Biblie

Un alt exemplu, Biblia spune că Isus a hrănit 5000 de oameni cu doi peşti şi cinci pâini. Dar ei rămân foarte sceptici cu privire la acest miracol. Ei explică aceasta în următorii termini: „Oamenii Îl urmau pe Isus şi erau foarte înfometaţi. Astfel, Isus i-a rugat pe ucenicii Săi să adune toată mâncarea rămasă. Apoi, un copil I-a dat mâncarea sa şi toţi ceilalţi au fost mişcaţi şi şi-au scos mâncarea lor. Astfel, după ce ei adunaseră toată mâncarea împreună şi o mâncaseră, mai rămăseseră douăsprezece coşuri.” Acest fel de teologi simplu încearcă să facă cuvintele lui Dumnezeu să se potrivească cu înţelegerea lor foarte limitată.

Să crezi în adevărul lui Dumnezeu este simplu să ai credinţă în evanghelia frumoasă pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Credinţa nu înseamnă să crezi un singur lucru doar pentru că pare că are înţeles, dar să nu crezi în altceva pentru că nu are. Indiferent că înţelegem sau nu, trebuie să vem încredere în El şi să-I acceptăm cuvintele, aşa cum sunt ele scrise.

Faptul că Isus a venit la noi ca Fiu al Omului, înseamnă că a fost trimis ca să ne mântuiască. de toate păcatele. Isus, care este Dumnezeu, a venit pe acest pământ ca să ne mântuiască. Isaia profeţise că El va veni la noi ca Fiu al Omului, născut dintr-o Fecioară.

În Geneza 3:15 Domnul Dumnezeu a spus şarpelui: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu planificase să-L trimită pe Isus, sub formă de Om, ca Mântuitor al nostru, pentru a mântui omenirea de păcate.

În Biblie este scris: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.” (1 Corinteni 15:55-56). Boldul morţii este păcatul. Când un om păcătuieşte, moartea îl face sclavul său. Dar Domnul nostrum a promis: „Sămânţa femeii îţi va zdrobi capul.” Aceasta înseamnă că Isus Aceasta înseamnă că Isus va distruge boldul păcatului, pe care l-a adus Satan.

Isus a venit în această lume, a fost botezat pentru a lua toate păcatele lumii şi a fost crucificat şi judecat pentru ele. El i-a mântuit de păcate pe toţi cei care cred în evanghelia frumoasă. Când Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu a pomis să mântuiască omenirea de puterea lui Satan. În lumea modernă, duşmanul lui Dumnezeu sunt acei care nu cred în evanghelia frumoasă.

Dumnezeu ne-a dat legea şi evanghelia frumoasă pentru a ne mântui de păcate. Sub legea lui Dumnezeu, oamenii au devenit păcătoşi în prezenţa Sa. La fel, legea a fost dată pentru ca oamenii să poată să-şi cunoască păcatele. Când oamenii au devenit sclavii păcatului şi înseşi legii, Domnul nostru a venit în această lume pentru a îndeplini condiţiile neprihnite ale legii.

Isus S-a născut sub lege. El S-a născut în vremea legii. Motivul pentru care oamenii aveau nevoie de lege a fost că oamenii aveau nevoie să-şi cunoască păcatele, pentru a primi iertarea pentru ele. Oamenii îşi curăţă mizeria de pe haine, doar când realizează că sunt murdari. La fel, pentru a-şi recunoaşte păcatele, oamenii ar trebui să cunoască legea lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi nici o lege, nu ar fi nici un simţ al păcatului, iar Isus nu ar fi trebuit să vină în această lume.

Dacă cunoşti legea lui Dumnezeu, ai o şansă să-l întâlneşti. Noi am ştiut despre lege şi de aceea am putut afla despre păcatele noastre. Doar după ce ne-am cunoscut păcatul, Isus Hristos ne-a adus evanghelia frumoasă pentru a crede în ea. Dacă Dumnezeu nu ne-a oferit legea, noi nu am fi păcătoşi, iar judecata nu ar exista. Astfel, Dumnezeu ne-a dat legea şi ne-a oferit evanghelia frumoasă pentru a-i mântui pe toţi păcătoşii de păcate.

Legea care trebuie să existe între Craetor şi creaţia Sa este Legea de mântuire a lui Dumnezeu. Aceasta este legea dragostei. Dumnezeu i-a spus omului: „dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:17). Aceasta a fost legea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o, iar legea a devenit baza dragostei cu care Dumnezeu ne-a mântuit de păcate. Legea mântuirii şi-a avut fudamentul în iertarea păcatelor noastre. Dumnezeu ne spune că El e Creatorul nostru şi că totul a ajuns să existe potrivit voii Sale. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este Fiinţa Absolută şi că oamenii ar trebui să creadă în legea mântuirii care a fost realizată prin evanghelia frumoasă.

Dumnezeul Absolut este absolut bun. Dragostea lui Dumnezeu pentru această lume L-a hotărât să-Şi sacrifice singurul Fiu, care a devenit Mântuitorul tuturor păcătoşilor. Dacă Dumnezeu ne-ar faceşi nu ne-ar da evanghelia frumoasă ca să ne mântuiască de păcate, am fi ridicat plângeri împotriva Sa. Dar Dumnezeu a dorit să ne mântuiască de autodistrugere şi de aceea a stability legea mântuirii. Datorită legii, am putu să ne dăn seama de păcatele noastre şi uitându-ne direct la ele, începem să credem în evanghelia frumoasă. Când încălcăm cuvântul lui Dumnezeu, apărem ca păcătoşi înaintea legii, iar până la toată urma, noi păcătoşii îngenunchem îanintea lui Dumnezeu, pentru a-I cere mila iertării.

Isus S-a născut din femeie şi a venit în această lume entru a mântui omenirea de păcat. Isus a venit în această lume ca om, pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru noi. Noi credem în evanghelia Sa frumoasă. De aceea, noi Îl lăudăm pe Domnul.

Unii se plâng: „De ce m-a făcut Dumnezeu atât de fragil, încât am căzut atât de repede în păcat şi am suferit atât de mult pentru că am greşit?”. Dar Dumnezeu nu a dorit niciodată ca noi să suferim. El a permis ca noi să suferim, deoarece am fost sceptici la evanghelia lui Isus. Dumnezeu ne-a dat atât suferinţa, cât şi evanghelia frumoasă, ca noi să avem aceeaşi putere ca El, ca şi copii ai Săi. Acesta a fost planul Său.

Dar demonii spun: „Nu! Nu! Dumnezeu este un dictator! Du-te şi trăieşte aşa cum doreşti. Fii independent! Fă-ţi soarta prin eforturile tala!” Demonii mai încearcă şi să blocheze credinţa în Dumnezeu a omenirii. Dar acei care aleg să trăiască departe de Dumnezeu, sunt bariere la planul Său pentru mântuire. Isus a venit în această lume şi i-a chemat pe acei care sunt sub puterea lui Satan să renunţe la păcatele lor. Nu ar trebui să trăim departe de Dumnezeu.

Nu este nici un adevăr pe acest pământ, care nu se schimbă. Dar evanghelia frumoasă a lui Isus este un adevăr nealterabil. De aceea, oamenii pot depinde de acest adevăr şi să fie eliberaţi din puterea lui Satan. Omenirea moşteneşte păcatele lui Adam şi Eva şi fără intervenţa lui Hristos, ea ar fi condamnată la Iad. În schimb, mulţumită sacrificiului Său, omul a fost binecuvântat cu puterea de a deveni un copil al lui Dumnezeu. „Totuş întunerecul nu va împărăţi vecinic pe pămîntul în care acum este necaz” (Isaia 9:1). Dumnezeu Şi-a trimis Fiul în această lume şi i-a glorificat pe acei care cred în evanghelia frumoasă.

„Poporul, care umbla în întunerec, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” (Isaia 9:2). Astăzi, acest cuvânt devine adevărat pentru tine şi pentru mine. Crezând în evanghelia frumoasă, am fost binecuvântaţi cu viaţă veşnică, pe care noi nu putem să o avem pe acest pământ. Isus Hristos a mântuit omenirea de toate păcatele lumii, iar acelor care cred în evanghelia frumoasă, le-a dat viaţă veşnică şi Împărăţia Cerurilor.

Omul, ca o broască, există în această lume pentru un timp, dar curând dispare. Viaţa sa este ca acea a unei plante şi a ierbii anuale. Iarba îşi reţine forţa vieţii doar pentru câteva luni în timpul anului şi dispare potrivit Providenţei lui Dumnezeu. Totul este deşertăciune în vieţile noastre, la fel de fără înţeles ca această iarbă. Dar Dumnezeu a dat evanghelia frumoasă sufletelor noastre obosite şi cu neprihănirea Sa ne-a făcut copiii Săi. Ce har minunat este acesta! Vieţile noastre fără înţeles au devenit vieţi veşnice, mulţumită dragostei lui Dumnezeu şi de asemenea am fost binecuvântaţi cu dreptul de a deveni copiii Săi.

Iată o mărturisire a unui suflet care a fost binecuvântat cu harul lui Dumnezeu, crezând în evanghelia frumoasă.

„M-am născut într-o familie care nu credea în Dumnezeu. De aceea, am fost crescut, crezând că e minunat că mama mea să se roage la dumnezeii cerurilor şi ai pământului, pentru bunăstarea familiei mele, în fiecare dimineaţă cu un bol de apă în faţa ei. În timp ce am crescut, nu mi-am cunosct valoarea sau motivul pentru existenţa mea, care m-a făcut să cred că într-adevăr nu a contat dacă trăiesc sau mor. Deoarece nu eram conştient de valoarea mea, trăiam în singurătate.

Acest fel de viaţă mă obosea şi eram atât de grăbit să mă căsătoresc. Viaţa de căsătorie a fost bună. Nu era nimic care să doresc, astfel am trăit o viaţă liniştită şi senină. Apoi am avut un copil şi de atunci am aflat că dragostea începea să apară în mine. Am început să-mi pierd dorinţele egoiste, dar de asemenea îmi era frică de pierderea celor apropiaţi.

Astfel, am început să-L caut pe Dumnezeu. Eram frgil şi incapabil şi de aceea, aveam nevoie de o Fiinţă Absolută care să continue să-i supravegheze pe cei iubiţi ai mei. Astfel, am început să frecventez biserica, dar credinţa mea era puţin diferită de cea a mamei mele, deoarece ea se ruga în faţa bolului de apă-rugăciunea mea era bazată doar pe temeri şi speranţe vagi.

Odată, am frecventat una din micile întâlniri ţinute la biserica locală şi în timp ce mă rugam, au început să-mi cadă lacrimile din ochi. Eram jenat şi încercam să mă opresc din plâns, dar lacrimile continuau să-mi cadă. Oamenii din jurul meu şi-au întins mâinile peste capul meu şi m-au felicitat că am primit Duhul Sfânt. Dar eu eram derutat. Nu eram nici măcar familiar cu cuvintele lui Dumnezeu, iar credinţa mea în El era doar vagă, astfel nu aveam nici o încredere că acea forţă era a Duhului Sfânt.

Biserica pe care o frecventam era asociată cu Mişcarea Penticostal-Carismatică şi mulţi au experimentat ca mine şi aproape toată lumea vorbea în limbi. Într-o zi, am fost invitat la o întâlnire de reînviere condusă de un pastor despre care oamenii spuneau că era umplut cu Duhul Sfânt. Pastorul a adunat mulţi oameni şi a spus că va vindeca sinuzita cuiva, deoarece era în puterea spirituală de a face astfel. Totuşi, credeam că sinuzita era o boală uşor tratată în spitale, astfel că eram mai mult interesat de cum primise el Duhul Sfânt. Dar după ce pastorul părea că reuşise în încercările sale de vindecare, a început să se laude că va prezice dacă un elev de liceu va reuşi la examenul său sau a sa de intrare la facultate, sau nu. Mulţi oameni îi lăudau puterile de parcă erau ale lui Dumnezeu.

Dar eu nu puteam să-l înţeleg. Şi nu puteam spune că, orice putere avea pastorul, nu vea nimic de-a face cu Duhul Sfânt. Nu credeam că era important dacă putea vindeca sinuzita sau să prezică succesul cuiva la un examen. Astfel, nu puteam să-i categorisesc miracolele aparente, ca lucrări ale Duhului Sfânt.

Puterea şi dragostea lui Dumnezeu pe care o aveam în minte era diferit de ceea ce am văzut. Din acel motiv, nu am ami frecventat acea biserică şi i-am evitat pe oamenii care credeau în puterile pastorului. După aceea, am frecventat o biserică mai liniştită, pe care am ales-o, deoarece credeam că avea mai mult cuvintele lui Dumnezeu. Am învăţat despre legea lui Dumnezeu şi prin aceasta, că eram foarte nedrept. Dumnezeu a devenit obiectul fricii şi am învăţat că nu puteam arăta onorabil în prezenţa Sa şi că Duhul Său părea că mă neglijează.

În Isaia 59:1-2 este scris: „Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să v-asculte!” Aceasta părea că se potriveşte cu situaţia mea. Era imposibil să devin copilul Său şi să primesc Duhul Sfânt, deoarece tot ce făceam sau mă gândeam era păcătos.

Îmi era frică de Dumnezeu şi mă rugam rugăciuni de pocăinţă atât de consistent. Nimeni nu-mi spunea să fac astfel, dar doream să stau în picioare onorabil în faţa lui Dumnezeu. Deoarece eram păcătos, mă rugam rugăciuni de pocăinţă, cu sinceritate chiar mai mult. Dar aceste rugăciuni nu îmi spălau păcatele. Tot ce făceam era să-I arăt gândurile şi sinceritatea mea, astfel că păcatele mele erau încă în mine. De atunci, am început să emit plângeri împotriva lui Dumnezeu. Doreau să fiu perfect în ochii Săi, darn u puteam fi perfect imediat, astfel că, plângerile şi păcatele mele se adunau.

În timpul acestei confuzii religioase, tatăl meu a avut un atac. Înainte să moară, a suferit timp de 40 de zile în camere de operaţie şi paturi de spital. Dar nu am putut să mă rog odată pentru tatăl meu, durerea sa doar se înrăutăţea. Eram supărat pentru lipsa mea de credinţă şi doream să-L urmez pe Dumnezeu dar nu puteam, astfel că am continuat să mă plâng şi în sfârşit m-am întors de la El. Viaţa mea religioasă s-a sfârşit aşa. Am crezut că, dacă cred în El, Duhul Său va locui în mine şi voi găsi pace, dar acesta nu a fost cazul. După aceea, viaţa mea a devenit chiar şi mai fără sens şi locuiam în frică şi nefericire.

Dar Domnul nu m-a părăsit. El m-a făcut să întâmpin un credincios caer primise Duhul Sfânt cu adevărat, prin cuvintele lui Dumnezeu. De al această persoană am învăţat că Isus îmi luase păcatele prin botezul Său de la Ioan şi că fusese judecat pentru ele pe Cruce. De aceea, toate păcatele acestei lumi, inclusiv ale mele, au fost iertate. Când am auzit şi am ajuns să înţeleg aceasta, am putut vedea că toate păcatele mele erau curăţate. Dumnezeu m-a ajutat să primesc iertarea păcatelor mele, mi-a dat binecuvântarea Duhului Sfânt şi mi-a garantat o viaţă plină de pace. El m-a condus liniştit, mi-a dat o înţelegere clară a binelui şi a răului şi m-a înzestrat cu puterea de a învinge tentaţiile acestei lumi. Îi mulţumesc cu adevărat lui Dumnezeu că mi-a dat Duhul Sfânt.”

Fiecare din noi e binecuvântat cu harul lui Dumnezeu şi e capabil să primească Duhul Sfânt. Îi mulţumesc Domnului că mi-a dat evanghelia Sa frumoasă. Dumnezeu i-a binecuvântat pe cei neprihăniţi cu o astfel de fericire. Noi ştim cât sunt de preţioase mântuirea, dragostea şi harul şi sunt mulţumitori pentru ele. Domnul ne-a dat fericire prin evanghelia frumoasă a Raiului. Aceasta e ceva ce nu poate fi cumpărat cu bani. Dumnezeu ne-a trimis Duhul Sfânt, precum şi evanghelia frumoasă, pentru a ne face fericiţi şi onorabili. Evanghelia frumoasă este ceea ce face vieţile noastre binecuvântate. Domnul ne-a dat evanghelia frumoasă şi e fericit că cei neprihăniţi se bucră de o viaţă binecuvântată.

Aşa cum e înregistrat în Luca, Maria a spus: „Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! Şi îngerul a plecat dela ea.” (Luca 1:37-38). În momentul în care Maria a crezut în cuvintele frumoase pe care Dumnezeu le-a transmis, aşa cum au fost vorbite de înger, Isus a fost conceput. La fel, prin credinţa lor, cei neprihăniţi concept evanghelia frumoasă din inimile lor.

Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărîmat, ca în ziua lui Madian. (Isaia 9:4). Satan a cauzat tot necazul, boala şi apăsarea din vieţile noastre, dar suntem mult prea slabi ca să-l învingem. Dar Dumnezeu ne iubeşte şi astfel S-a luptat cu Satan şi l-a învins.

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.” (Isaia 9:6-7).

Dumnezeu a promis să ne glorifice ca şi copii ai Săi, prin evanghelia frumoasă pe care Dumnezeu a adus-o. El l-a învins pe Satan, potrivit cu promisiunea Sa şi ne-a eliberat din puterea lui Satan.

Domnul a venit pe pământ şi cu puterea Sa a promis să ne ia toată întunecimea păcatului. Astfel, de asemenea noi Îl numim Domnul nostrum, cel Minunat. El a făcut multe lucruri minunate pentru noi. Decizia lui Dumnezeu de a veni în această lume ca Fiu al Omului, a fost misterioasă. „Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.” (Isaia 1:18).

Domnul a promis să ne mântuiscă din păcatele noastre şi să ne dea iertarea veşnică. Isus este atribuit cu cel Minunat şi, potrivit cu aceasta, a făcut lucruri minunate pentru noi. „Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare”. Dumnezeu, ca şi Sfetnic, ne-a planificat mântuirea cu evanghelia frumoasă şi Şi-a purtat planul pentru a ne mântui veşnic de păcatele noastre.

Nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât omul. A fost înţelepciunea ca Isus să fie botezat de Ioan şi să moară pe Cruce pentru a ne mântui de păcate. Aceasta este lucrarea misterioasă pe care El a făcut-o pentru noi, dar este legea dragostei că el ne-a mântuit de păcate. Legea dragostei este evanghelia adevărului care ne conduce să primim Duhul Sfânt prin evanghelia apei şi a sângelui Său.

Domnul spune în Isaia 53:10, „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă.” Isus Şi-a făcut sufletul o jertfă pentru păcat, pentru a face voia lui Dumnezeu. El a trecut păcatele lumii asupra Fiului Său, Isus Hristos şi L-a făcut să sufere durerea crucificării pentru ca El să fie judecat pentru ele. Aceasta este evanghelia frumoasă care a mântuit omenirea de păcate, odată şi pentru totdeauna. Hristos Şi-a dat viaţa pentru noi, a plătit plata păcatului şi ne-a binecuvântat cu mântuire.

Sistemul sacrificial al lui Dumnezeu

Biblia vorbeşte despre o jertfă care cândva a rezultat în iertarea păcateler de o zi. Un păcătos trebuia să aducă un animal fără de cusur şi să-şi întindă mâinile asupra capului animalului, pentru a-şi trece păcatele asupra sa. Apoi, trebuie să omoare sacrificiul şi să dea preotului sângele său. Iar preotul lua ceva din sângele animalului, îl punea pe coarnele altarului de jertfe arse şi ce rămânea, turna la baza altarului.

În acest fel, el putea fi iertat pentru păcatele de o zi. Întinderea mâinilor era calea de a-şi trece păcatele asupra sacrificiului. Cei care-şi ofereau sacrificiile, potrivit cu sistemul sacrificial, puteau primi iertarea pentru păcatele lor. Sistemul sacrificial era modul în care noi ne isăpşeam păcatele, pe vremea înainte ca Isus ne ia tot păcatul.

De asemenea, Dumnezeu a stabilit Ziua Ispăşirii, pentru ca poporul Israel să poată face ispăşirea păcatelor comise în cursul unui an întreg. Sacrificiul avea loc în cea de-a zecea zi a lunii a şaptea. Dumnezeu l-a stabilit pe Aaron ca mare preot, ca cel care trecea păcatele de un an ale tuturor israeliţilor, asupra unui ţap. Ritualul era dus potrivit cu planul lui Dumnezeu. Iertarea păcatelor a venit din înţelepciunea şi dragostea Sa pentru omenire. Aceasta e puterea Sa.

„Coarnele altarului jertfei arse înseamnă Cărţile Judecăţii” (Apocalipsa 20:12), unde păcatele oamenirii sunt înregistrate. Motivul pentru care preotul îşi punea sângele jertfei arse peste coarnele altarului jertfelor arse era pentru a şterge numele şi încălcările lor scrise în Cartea Judecători. Sângele este viaţa întregii cărni. Sacrificiul lua păcatele israeliţilor, iar ţapul era omorât pentru a plăti plata păcatului. Dumnezeu îi făcea să omoare un animal sacrificial pentru a accepta judecata pentru păcatele lor. Acesta a fost un semn al Înţelepciunii Sale şi a dragostei pentru noi.

Isus Hristos a venit în această lume ca o jertfă pentru păcat pentru a realiza plnul lui Dumnezeu. Isus a luat păcatele lumii prin sacrificiul Său. Dacă ne uităm la cuvintele acestei promisiuni, vedem: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă.” Sau „El a luat păcatul lumii.”

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.” (Isaia 9:6-7).

Promisiunea misterioasă şi minunată a fost că Isus va împlini voia lui Dumnezeu şi va da pace tuturor credincioşilor, luând păcatele lumii. Promisiunea lui Dumnezeu a fost o promisiune a dragostei, prin care El a planificat să aducă pace întergii omeniri. Aceasta ne-a promis Dumnezeu şi aceasta a făcut El.

Matei 1:18 spune: „Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată dela Duhul Sfînt.” „Isus” înseamnă Mântuitorul, cel care Îşi va mântui poporul din păcatele lor. „Hristos” înseamnă Regele Uns, Rege. Isus nu a avut nici un păcat şi este Regele şi Mântuitorul nostru care S-a născut dintr-o fecioară, pentru a-Şi mântui poporul din păcatele lor.

 „Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul.” (Matei 1:21-22).

Este scris în Matei 3:13-16, „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. Eu, zicea el, am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Drept răspuns, Isus i-a zis: Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El.”

Ioan Botezătorul apare în acest pasaj. De ce a trebuit Isus să fie botezat de Ioan?. Isus a trebuit să fie botezat pentru a lua asupra Sa toate păcatele din lume şi pentru a le îndepărta, potrivit planului lui Dumnezeu.

„Domnia va fi pe umărul Său” (Isaia 9:6). Aici „domnia” înseamnă că Isus este Singurul care are autoritatea şi puterea, ca Stăpân al Raiului, ca şi Rege al lumii. Aceasta este autoritatea oferită doar lui Isus Hristos. Isus a făcut un lucru minunat pentru a lua păcatele omenirii. Acest lucru minunat a fost ca El să fie botezat de Ioan. Ce a vrut să spună Isus, spunând: „căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” este că, a lua păcatele lumii a fost drept şi potrivit.

Romani 1:17 spune: „Deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă.” Neprihănirea lui Dumnezeu este revelată în evanghelie. Revelează cu adevărat evanghelia apei şi a Duhului, neprihănirea lui Dumnezeu?. Da!. Evanghelia adevărată este că Isus Hristos a luat toate păcatele lumii prin botezul şi crucificarea Sa. Evanghelia apei şi a Duhului este evanghelia frumoasă în care neprihănirea lui Dumnezeu este revelată. Cum a luat Isus Hristos toate păcatele lumii?. El a luat toate păcatele lumii când Ioan L-a botezat în Râul Iordan.

„Toată neprihănirea” este „pasan dikeosinin” în limba greacă. Aceasta înseamnă că Isus a luat toate păcatele omenirii în modul cel mai drept şi minunat. Aceasta înseamnă că curăţirea de către Isus a tuturor păcatelor lumii a fost absolut dreaptă şi cinstită. Isus a trebuit să fie botezat de Ioan pentru a şterge păcatele lumii.

Dumnezeu a ştiut că botezul lui Isus a fost absolut necesar pentru a aduce pacea omenirii. Isus nu ar fi putut deveni Mântuitorul nostrum, dacă nu ar fi fost botezat de Ioan şi să-Şi verse sângele pe Cruce. Isus a servit ca miel de jertfă pentru păcat în luarea tuturor păcatelor lumii.

Dumnezeu spune în Isaia 53:6: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” Isus a trebuit să accepte toate păcatele lumii pentru a face voia lui Dumnezeu. Acesta este motivul că Isus a venit ca jertfă pentru păcat în carne de om şi a fost botezat de Ioan.

Isus a trebuit să accepte toate păcatele lumii şi să fie judecat pentru ele, ca să poată împlini planul lui Dumnezeu şi să-Şi exprime dragostea nemuritoare. Când Isus a ieşit din apă, după botezul Său, Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care-Mi găsesc plăcerea” (Matei 3:17).

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6). Isus este Fiul lui Dumnezeu. Isus este Fiul Creaţiei care a creat întregul univers. Nu doar că este Fiul Dumnezeului celui Atotputernic, ci El este şi Creatorul omenirii.

Isus este Dumnezeul adevărului. El ne-a luat toate păcatele, ne-a mântuit şi ne-a dat pacea. Este păcat în lume?. Nu, Nu este nici un păcat. Motivul pentru care spunem cu încredere că nu eset nici un păcat este că, credem în evanghelia frumoasă, care spune că Isus a spălat toate păcatele lumii, prin botezul şi sângele de pe Cruce. Isus nu ne-a minţit. Isus a plătit plata păcatului cu botezul şi sângele Său. El a lăsat pe fiecare care crede în aceasta, să devină copilul Său şi să ne dea pace tuturor. El ne-a făcut să trăim ca şi copiii Săi sfinţi, în credinţă pentru veşnicie. Îl laud pe Domnul şi-I dau mulţumiri.

Ioan 1:29 spune: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”. Isus Hristos a apărut din nou în faţa lui Ioan Botezătorul în ziua după ce El a luat toate păcatele lumii prin botezul Său. Ioan Botezătorul a purtat mărturie lui Isus, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”. El a purtat din nou mărturie în Ioan 1:35-36, „A doua zi, Ioan stătea iarăş cu doi din ucenicii lui. Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Isus a fost Mesia care a venit ca Miel al lui Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu promise în Vechiul Testament. Mesia Isus Hristos a venit la noi ca Cel Minunat, Sfetnic şi Dumnezeu tare şi a fost botezat pentru a ne mântui din toate păcatele. Un Copil ni s-a născut. El a acceptat toate păcatele lumii prin botezul Său de la Ioan, a plătit plata păcatului şi a devenit Prinţul păcii care ne dă pace şi ştergerea tuturor păcatelor noastre. „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.

Cândva, oamenii nu aveau altă alegere decât să moară pentru păcatele lor. Fiinţele umane au fost destinate să comită păcate nenumărate, datorită naturii sale păcătoase şi eventual să fie condamnaţi la iad. Ei au dus vieţi mizerabile; nici unul din ei nu au puttu intra sau chiar să viseze la Împărăţia lui Dumnezeu, datorită slăbiciunii lor. Isus Hristos, care e Dumnezeul nostru, le-a acceptat toate păcatele când a fost botezat de Ioan în Râul Iordan şi a fost crucificat în judecată pentru greşala lor. Aproape de moarte, Isus a spus: „S-a isprăvit” (Ioan 19:30). Acesta a fost strigătul mărturiei Sale la faptul că El a mântuit toată omenirea de păcateel şi moartea sa şi că El a eliberat în mod absolut pe oricine a crezut în evanghelia frumoasă.

„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Ştii tu unde sunt toate păcatele lumii?. Nu sunt ele pe corpul lui Isus Hristos?. Unde sunt toate păcatele şi încălcările care ne umilesc în această lume?. Ele sunt transferate asupra la Isus Hristos. Unde sunt în carnea Singurului cu domnia pe umărul Său; ele sunt în carnea Dumnezeului tare.

Noi comitem păcat în tot timpul vieţilor noastre.Noi am comis păcate din ziua în care ne-am născut, până în ziua când am împlinit 20 de ani. Unde s-au dus toate acele păcate comise timp de 20 de ani?. Au fost transferate asupra cărnii lui Isus. Păcatele pe care le-am comis între vârstele de 12 şi 40 de ani au trecut şi ele asupra lui Isus. Indiferent cât de mulţi ani trăieşte o persoană, păcatele pe care le-a comis de la începutul vieţii sale, până la moarte, au fost transferate la Isus Hristos. Toate păcatele pe care omenirea le-a comis, a început de la Adam până la ultima persoană de pe acest pământ, au fost transferate asupra lui Isus. Chiar păcatele copiilor şi ai nepoţilor noştri au fost deja trecute asupra lui Isus. Toate păcatele au fost transferate la Isus în momentul când a fost botezat.

Încă mai sunt păcate în această lume?.Nu. Nu a rămas niciunul. Nu a mai rămas nici un păcat în lume deoarece noi credem în evanghelia frumoasă pe care ne-a dat-o Isus Hristos. Ai păcat în inima ta?. Nu. Amin. Noi credem în evanghelia frumoasă care spune că Isus Hristos ne-a mântuit de toate păcatele. Îl lăudăm pe Isus cel Atotputernic pentru că a făcut această lucrare pentru noi.

Isus Hristos ne-a restaurat vieţile. Acum noi credem în evanghelia frumoasă pentru ca noi să putem trăi cu Dumnezeu. Chiar şi oamenii care au fost duşmanii lui Dumnezeu-păcătoşii care nu au putut decât să să ascundă în pădurile întunecoase-pot fi mântuiţi acum de păcatele lor, crezând în evanghelia frumoasă.

Evanghelia frumoasă ne învaţă că Domnul ne-a spălat toate păcatele când a fost botezat de Ioan, crucificat şi înviat. Noi am devenit copii sfinţiţi ai lui Dumnezeu, crezând în evanghelia lui Isus. Isus Şi-a oferit propriul corp ca jertfă pentru păcatele noastre. El, Fiul lui Dumnezeu cel Atotputernic, care nu a comis nici un păcat în această lume, a luat toate păcatele lumii şi a mântuit pe fiecare, care crede în El. Isaia 53:5 spune: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.”.

Isus a luat toate păcatele lumii, inclusiv atât păcatul original, cât şi păcatele actuale şi nu a lăsat pe dinafară nici o singură încălcare. El a plătit plata păcatului cu moartea Sa de pe Cruce şi astfel ne-a mântuit din toate păcatele. Isus a spălat toate păcatele lumii prin această evanghelie frumoasă. Am găsit o nouă viaţă prin Isus. Acei care cred în această evanghelie frumoasă nu mai sunt morţi în duh. Acum, noi avem o viaţă nouă şi veşnică, deoarece Isus a plăti toată plata păcatului nostrum. Noi am devenit copiii luii Dumnezeu, crezând în evanghelia frumoasă a lui Isus Hristos.

Crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu?. Crezi de asemenea că El e Mântuitorul tău?. Cred. Isus Hristos este viaţa pentru noi. Am găsit noua viaţă prin El. Noi am fost destinaţi să murim pentru păcatele şi încălcările noastre. Dar Isus a plătit plata păcatului prin botezul şi moartea Sa de pe Cruce. El ne-a eliberat din sclavia păcatului, din puterea morţii şi legăturile lui Satan.

Domnul este Dumnezeul care ne-a mântuit de păcate şi a devenit Mântuitorul fiecăruia care crede în Isus. Când ne uităm la Evrei 10:10-12, 14 şi 18, vedem că Domnul ne-a sfinţit astfel că nu mai era nici o nevoie de a primi ştergerea păcatelor. Noi intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu crezând în Isus. Nio am fost destinaţi să murim pentru păcatele şi încălcările noastre, dar acum putem intra în Rai şi să ne bucurăm de viaţă veşnică, crezând în botezul şi sângele lui Isus.

„Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11). Domnul nostrum a venit în această lume pentru a ne mântui din păcatele lumii prin botezul Său, moartea Sa de pe Cruce şi învierea Sa. De asemenea, El ne dă locuirea Duhului Sfânt, celor care au primit ştergerea păcatelor lor, crezând în acest adevăr. Mulţumesc, Doamne. Evanghelia Ta este evanghelia frumoasă, care poate da credincioşilor locuirea Duhului Sfânt. Aleluia!. Lăudat fie Domnul!.

Înapoi