Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

< Efeseni 5:6-18 >

„Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei. Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina. De aceea zice: Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele.”

Pentru a „menţine o viaţă plină cu Duhul Sfânt”, trebuie să ne devotăm predicării evangheliei. Pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie mai întâi să ne devotăm predicării evangheliei. Pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie mai întâi să primim binecuvântarea care-L face pe Duhul Sfânt să locuiască în inimile noastre. Pentru a primi locuirea Duhului Sfânt trebuie să avem acest fel de credinţă, adică, trebuie să credem în evanghelia apei şi a Duhului pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Având acest fel de credinţă, vom primi binecuvântarea care-L face pe Duhul Sfânt să locuiască în noi.

Doresc cei care au locuirea Duhului Sfânt, să aibă o viaţă plină de Duhul Sfânt?. Bineînţeles că da. Dar de ce se întâmplă că unii dintre ei nu pot trăi această viaţă?. Motivul este că, problemele lor le iau înaintea lucrărilor lui Dumnezeu, însemnând că nu pot umbla cu El. Pentru a menţine o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să învăţăm şi să credem în cuvintele lui Dumnezeu. Mai înainte de toate, să ne uităm în Biblie pentru a găsi ce fel de viaţă şi credinţă trebuie să avem.

Mai întâi, putem spune că este deoarece nu se pot abandona. Biblia a spus că, doar cei care se abandonează pot umbla cu Domnul. Din moment ce, realizând o viaţă plină de Duhul Sfânt nu este posibilă prin puterea cuiva, fiecare trebuie să aibă credinţă în locuirea Duhului Sfânt, pentru a se abandona. Chiar şi pentru cei care au locuirea Duhului Sfânt este dificil să se abandoneze pe ei înşişi, fără să aibă vreo preocupare pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să slujim evanghelia apei şi a Duhului. Doar atunci o persoană poate să se abandoneze şi să trăiască ca slujitor al neprihănirii.

În Matei 16:24-26 spune: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga. Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

Motivul pentru care unii oameni care se nasc din nou, nu pot trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt este că nu şi-au negat poftele cărnii. Chiar şi oamenii care au locuirea Duhului Sfânt pot urma Duhul Sfânt doar când renunţă la poftele cărnii lor. Sunt multe aspecte ale vieţii cărnii la care trebuie să renunţăm, pentru a-l urma pe Domnul. Domnul a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze”.

A fi preocupat doar de carne este moarte, dar a fi preocupat doar de spirit, este viaţă şi pace. Oamenii care doresc să umble în Duhul, trebuie să abandoneze viaţa cărnii. Doar cei care îndrăznesc să facă acest sacrificiu, pot menţine o viaţă plină de Duhul Sfânt. Acesta este adevărul plinătăţii Duhului Sfânt.

Pe cine doreşti să urmezi, pe Domnul sau lumea?. Potrivit alegerii tale, o viaţă plină de Duhul Sfânt sau o viaţă de poftă este a ta. Dacă doreşti cu adevărat să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt, alegerea este a ta. Dumnezeu ne-a mântuit din toate păcatele noastre şi ne-a dat darul locuirii Duhului Sfânt. Dar depinde de tine să decizi dacă să trăieşti o viaţă plină de Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte, viaţa plină de Duhul Sfântnu este predestinată sau ursită de Dumnezeu. Viaţa plină de Duhul Sfânt depinde doar de voile celor dintre noi care cred în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului.

Dacă ai dorinţa de a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt, Dumnezeu o va permite. El te va ajuta şi te va binecuvânta. Dar dacă nu doreşti aceasta, trebuie să renunţi la viaţa plină de Duhul Sfânt.

Poţi primi locuirea Duhului Sfânt doar prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului şi nu prin voia ta. Dar pentru a trăi şi a menţine o viaţă plină de Duhul Sfânt, depinde total de voia ta.

De aceea, dacă doreşti o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să-ţi examinezi voia şi să ceri ajutorul lui Dumnezeu. Dacă dorim cu adevărat vieţi pline de Duhul Sfânt, Dumnezeu ne va binecuvânta şi va ne va împlini dorinţele. Dar pentru a ne realiza scopul, trebuie să negăm mai întâi poftele cărnii.

 În al doilea rând, a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt trebuie să ne luăm crucile. Noi trebuie să trăim şi să umblăm după voia lui Dunmezeu chiar şi în situaţii dificile. Aceasta înseamnă să trăieşti o viaţă neprihănită plină de Duhul Sfânt.

Şi în al treilea rând, Domnul a spus: „Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga” Aceasta înseamnă că, să-L urmăm pe Domnul este relevant pentru vieţile noastre. Într-adevăr, dacă-L urmăm duhul şi carnea noastră prosperă, dar dacă nu-L urmăm şi alegem să ne trăim vieţile de unii singuri, duhul şi carnea noastră vor pieri.

De ce nu putem avea vieţi pline de Duhul Sfânt? Motivul este că, nu ne negăm gândurile, şi anume, poftele cărnii. Când noi Îl urmăm pe Isus, Duhul se întăreşte în noi şi de aceea, El ne poate conduce cu o forţă mai mare.

În Efeseni 5:11-13 spune: „şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.” Creştinii nu trebuie să aibă nici o părtăşie cu lurările neroditoare ale întunericului. Dar când ne îngăduim în lucrările neroditoare ale întunericului, Dumnezeu ne spune să le înfierăm. Ar trebui să ni se reproşeze cu lucrările întunericului, deoarece este ruşinos chiar şi să vorbeşti despre acele lucruri care sunt făcute de ei în secret. Dar toate lucrurile care sunt expuse, sunt demonstrate prin lumină.

Cine poate să arate şi să vorbească despre toate aceste lucruri ruşinoase?. Dacă alţii, fraţii, surorile tale şi slujitorii lui Dumnezeu, nu pot să le expună singuri. Se spune că toate lucrurile care sunt expuse, sunt demonstrate de lumină. De aceea, trebuie să recunoaştem că faptele noastre rele de a nu fi drepţi şi să fim conduşi de Duhul Sfânt, pentru a demonstra lucrările neroditoare ale întunericului, singuri sau prin conducătorul nostru.

În această lume, toate lucrurile care sunt demonstrate, se sfârşesc aşa cum sunt mustrate, dar în lumea lui Dumnezeu toate lucruile demonstrate sunt demonstrate de lumină, deoarece, orice se demonstrează, este lumină. Deoarece nu suntem nici pe departe perfecţi, în această lume noi comitem multe păcate inconştient. Totuşi, când revărsăm peste noi lumina cuvintelor lui Dumnezeu, devenim conştinenţi de anumite păcate şi putem să le recunoaştem. Şi aşa venim să-I dăm nenumărate mulţumiri lui Dumnezeu.

Deoarece Isus ne-a luat toate păcatele şi încălcările şi toată neprihănirea lui Dumnezeu a fost împlinită când El a fost botezat în Râul Iordan, putem fi demonstraţi de lumină, prin neprihănirea lui Dumnezeu. Miliarde de păcate pe care umanitatea le-a comis au fost transferate asupra lui Isus când Ioan L-a botezat. El este Mielul lui Dumnezeu care a luat păcatele lumii, a murit pe Cruce pentru a fi judecat pentru ele şi a fost înviat. Isus a iertat toate păcatele umanităţii şi când a spus: „S-a isprăvit” (Ioan 19:30), toată omenirea a fost mântuită. Noi am devenit sfinţiţi prin credinţa noastră în ceea ce Isus Hristos a făcut. Din moment ce păcatele noastre sunt iertate, putem ajunge la lumină din nou şi să-L urmăm pe Dumnezeu în mod neprihănit.

Pavel a spus că, dacă dorim să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să răscumpărăm timpul. În Efeseni 5:16-17 se spune: „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” Dacă dorim să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să reăscumpărăm timpul şi să nu fim neînţelepţi. Ar trebui să înţelegem care este voia Domnului şi să o facem. Trebui să decidem care merită mai mult: viaţa credincioasă cărnii noastre sau cea devotată lui Dumnezeu.

După ce suntem născuţi din nou, Duhul Sfânt locuieşte în noi Dacă primim locuirea Duhului Sfânt, aceasta înseamnă că Stăpânul nostru este Domnul şi El este Regele nostru. Doar El este Mântuitorul nostru şi trebuie să –L recunoaştem a fi absolut Dumnezeul nostru. El este singurul nostrum Stăpân. El este Stăpânul care m-a făcut, mi-a iertat toate păcatele şi m-a binecuvântat. El este Regele care are dominionul asupra vieţii şi morţii mele, binecuvântărilor şi blestemelor. Trebuie să recunoaştem că Domnul este Însuşi Stăpânul şi Dumnezeul, astfel că noi ar trebui să I ne supunem toată viaţa noastră.

Să vedem ce spune Filipeni 2:5-11: „Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”

Pavel spus: „Să aveţi în voi gîndul acesta”. El a spus că aceasta a fost inima lui Isus Hristos. Ceea ce aspus Pavel a fost că „mintea sa” este a lui Isus, care a fost Dumnezeu Creatorul şi a venit în această lume pentru a-Şi mântui poporuldin păcatele lor, potrivit voii Tatălui Său. Domnul a venit în această lume şi a luat toate păcatele lumii prin botezul Său de la Ioan. Iar când a murit pe Cruce, păcatele lumii au fost înlăturate cu El. Apoi, El a fost înviat după cele trei zile şi a devenit Mântuitorul nostru.

Motivul pentru care Isus Hristos, Creatorul, a venit în această lume a fost pentru a ne mântui. El Şi-a arătat dragostea pentru noi, prin botezul şi sângele Său de pe Cruce. Toată creaţia trebuie să îngenuncheze înaintea Sa şi să-I aprecieze dragostea care ne-a dat iertarea păcatului, coborându-Se ca şi creatură, chiar dacă El este Creatorul. De aceea, toate creaturile ar trebui să mărturisească că El este Mântuitorul lor adevărat. El ne-a făcut să mărturisim că El nu e doar Domnul întergii creaţii, ci şi Domnul măreţei neprihăniri pentru noi.

Noi, care am crezut în Dumnezeu şi avem locuirea Duhului Sfânt, trebuie să credem că „Dumnezeu este singurul Stăpân adevărat pentru mine” şi să avem dragostea lui Isus Hristos în inima noastră. Trebuie să avem credinţa că stăpânul nostru nu este al nostru, decât Isus Hristos care ne-a creat şi ne-a mântuit de toate păcatele. Şi de asemenea, trebuie să avem credinţa că El este Stăpânul nostru care ne face să trăim o viaţă nouă binecuvântată şi pregăteşte totul pentru noi şi lucrează pentru noi.

Sunt mulţi oameni care nu doresc să schimbe stăpânii după ce s-au născut din nou. Sunt mulţi care au locuirea Duhului Sfânt, dar insistă că sunt stăpânii lor. Viaţa plină de Duhul Sfânt este viaţa de urmare a lui Dumnezeu. Aceste fel de viaţă nu poate fi câştigat într-o zi, dar e posibilă doar când credem că Isus este Stăpânul vieţilor noastre şi Singurul care ne-a creat pe noi şi toate celelalte creaţii din univers. Avem nevoie de credinţă, pentru a-L sluji pe Isus Domnul nostru, Stăpânul şi Dumnezeul, care ne-a mântuit de păcate şi ne-a dat viaţă veşnică în Împărăţia Sa.

Avem nevoie să purtăm adevărul în minţile noastre. Mulţi oameni îşi trăiesc vieţile ca stăpâni pentru ei înşişi. Ei se protejează şi menţin dominiune asupra vieţilor lor. Dar acum este timpul să schimbăm stăpânii. Acum am devenit cei care-L cunosc pe Dumnezeu şi astfel Stăpânul nostru esenţial este Domnul.

Noi toţi avem păcat în inimile noastre şi ar trebui să fim condamnaţi la iad pentru greaşala noastră. Dar noi L-am aflat pe Dumnezeu prin credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului. Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, încât a venit în această lume, ne-a luat toate păcatele, fiind botezat de Ioan şi murind pe Cruce, pentru a deveni Mântuitorul nostru adevărat. Şi prin credinţa noastră în Dumnezeu, am fost eliberaţi de păcate. Cu alte cuvinte, am primit locuirea Duhului Sfânt.

Biblia spune: „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:9) Când am primit răsumpărarea Sa, adică locuirea Duhului Sfânt, am devenit copiii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este Dumnezeul pentru noi şi trebuie să umblăm în neprihănirea lui Dumnezeu, sub instrucţiunea Duhului Sfânt. Pentru a trăi astfel, trebuie să renunţăm la stăpânirea asupra noastră. După ce L-am întâlnit pe Isus şi suntem eliberaţi prin El, trebuie să-L facem singurul nostru Stăpân.

Nu putem să-l urmăm pe Domnul, dacă ne considerăm stăpânii vieţilor noastre proprii. Când Dumnezeu ne comandă să-L slujim, vom spune „Da” fără întârziere dacă nu suntem stăpânii noştri. Altfel, am putea spune: „De ce ar trebui să fac aceasta pentru tine?” Persoana care este stăpânul său, va refuza să facă ceea ce doreşte Dumnezeu, gândind: „Ar trebui să-mi ceară ca o favoare să fac ceea ce El doreşte.” Pentru o astfel de persoană instrucţiunile lui Dumnezeu nu sunt nimic, decât vorbărie şi cuvinte deranjante.

Totuşi, pentru a fi umplut cu Duhul Sfânt, trebuie să ne supunem poruncii Sale. Nu putem fi vaci care sunt trase la măcel, ci mai degrabă trebuie să ne oferim să-L urmăm pe Dumnezeu. Trebuie să-L urmăm pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care ne conduce de-a lungul căii neprihănite. Dumnezeu este Domnul nostru, care ne-a binecuvântat cu mântuire. Dacă-L slujim ca şi Stăpân al nostru şi-I ţinem poruncile, putem fi umpuţi cu Duhul Sfânt. Dacă tu şi membrii familiei tale Îi înmânaţi regalitatea voastră lui Isus şi-L plasaţi deasupra orice altceva, veţi avea har şi binecuvântări în vieţile voastre.

Probabil ai văzut poze ca cea în care un om naviga împotriva furtunii, iar Isus stă chiar în spatele său. Când pare că conducem provocările din vieţile noastre şi făcând lucrarea Domnului, este de fapt Domnul nostru Isus Hristos care ne conduce şi ne ţine mâinile. Este Dumnezeu cel Atotputernic care ne vede mai dinainte vieţile.

Din moment ce El a devenit Stăpânul nostru, El poate să ne supravegheze şi să ne binecuvânteze. Dar dacă nu-l recunoaştem ca Stăpân al nostru, El nu poate să execute rolul. Deoarece El este Dumnezeul personalităţii, El nu ne forţează să I ne supunem voii Sale. Chiar dacă este Dumnezeul Atotputernic, El nu ne face nimic pentru noi dacă nu ne oferim să-L slujim ca Stăpân al nostru şi să-I cerem ajutorul.

Aruncă asupra Sa toate lucrurile astfel ca El să-Şi poată împlini stăpânirea asupra noastră. Slujiţi-L şi recunoşteţi că El este Stăpânul nostru. Din moment ce suntem departe de a fi perfecţi, trebuie să aruncăm toate lucrurile asupra Sa şi să trecem toată responsabilitatea noastră asupra Sa. Odată ce ne aruncăm familiile noastre, vieţile zilnice şi orice altceva asupra Sa, vom primi înţelepciune de la Dumnezeu şi vom putea trăi aşa cum doreşte El, conducând toate problemele cu credinţa şi puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o.

Atunci, problemele noastre devin cele ale Stăpânului nostru, ceea ce înseamnă că, dacă Îl urmăm doar pe Dumnezeu cel Atotputernic, El va lua responsabilitatea pentru noi. Vom putea trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt şi ne vom bucura de pace carea care locuieşte în El. Ca şi creştini credincioşi, trebuie să îngenunchem înaintea lui Dumnezeu, să-L recunoaştem şi să-L slujim ca Stăpân al nostru.

Să vedem ce se spune în Filipeni 3:3 despre ce fel de credinţă pe care trebuie să-l avem pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt. „Căci cei tăiaţi împrejur sîntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în lucrurile pămînteşti.” Ce a vrut să se spună aici prin „circumcizie” sunt cei care-L slujesc pe Dumnezeu în Duhul, se bucură în Isus Hristos şi nu au nici o încredere în carne.

A trăi ca şi circumcizia, înseamnă a-ţi tăia tot păcatul din inimă şi a-l trece asupra lui Isus Hristos, care a fost botezat de Ioan. Cei care sunt conduşi prin Duhul îşi datorează vieţile, Duhului. Ei Îl slujesc pe Dumnezeu şi se bucură în Isus Hristos, spunând: „Isus m-a condus să trăiesc această viaţă glorioasă. El m-a făcut neprihănit şi m-a binecuvântat. El mi-a dat tot harul de care am avut nevoie pentru a-L servi.” Avem nevoie să trăim astfel. Aceasta este viaţa plină de Duhul Sfânt. Pavel a spus: „Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31).

În Filipeni 3:13-14 se spune: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Dumnezeu ne-a spus să uităm acele lucruri care sunt din trecut şi să ţinţim spre cele care sunt înainte. Trebuie să ne împingem scopul înainte. Indiferent de faptele noastre neprihănite sau greşelile noastre, trebuie să uităm acele lucruri care sunt în spatele nostru Şi să încercăm să ţintim spre acele lucruri care sunt înainte şi să ne împingel scopul înainte. Acest scop este de a sluji voii Sale, stand cu Isus, crezând în El.

Noi suntem departe de a fi perfecţi, astfel că, putem să cădem când simţim momeala cărnii. Totuşi, uitându-ne în sus la Dumnezeu şi având credinţă, putem arunca toată slăbiciunea şi nelegiuirile noastre. Când Isus Hristos a fost botezat de Ioan şi a murit pe Cruce, toate păcatele noastre au fost transferate asupra Sa. Când El a devenit Mântuitorul nostru, prin înviere, ni se dă vieţi noi, mulţumită credinţei noastre în El. De aceea, trebuie să aruncăm toate acele lucruri care sunt în spatele nostrum, să ţintim spre acele lucruti care sunt înainte şi să ne împingem scopul înainte.

 Noi trebuie să ţintim spre acele lucruri care sunt înainte şi să împingem înainte scopul mai înalt. Sper că poţi uita toate lucrurile din trecut, pe cât de repede posibil, dacă te împovărează. Sunt multe lucruri care pot fi făcute, datorită slăbiciunii noastre, dar acelea nu sunt de nici o importanţă, deoarece ceea ce este important, stă în viitor. Deoarece viitorul este mai important, trebuie să ne înmânăm domnia, lui Isus Hristos, prin credinţă şi să fim conduşi de El. Trebuie să-L lăsăm să decidă cum ne vom conduce viaţa în viitor şi să facem ceea ce Îi place.

Putem duce o viaţă plină de Duhul Sfânt doar dacă devenim puternici în credinţa noastră în ştergerea păcatului. Aceasta este foarte important. Să ne uităm la 2 Timotei 2:1-10: „Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rînduieli. Plugarul trebue să muncească înainte ca să strîngă rodurile. Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile. Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămînţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr pînă acolo că sînt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu este legat. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentruca şi ei să capete mîntuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava vecinică.”

Aşa cum a spus Pavel lui Timotei, Duhul Sfânt ne spune: „întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

„Întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.” A deveni puternic în har, aici înseamnă că trebuie să ne întărim credinţa în evanghelia apei şi a Duhului, crezând în El şi stând lângă El. Isus Hristos a venit în această lume pentru a ne accepta toate păcatele prin botezul Său, a murit pe Cruce, a fost înviat şi a devenit Mântuitorul nsotru. Aceasta înseamnă că ar trebui să fim puternici în harul lui Dumnezeu şi să fim mulţumitori Lui. Dumnezeu ne-a mântuit şi de aceea ar trebui să acceptăm în dar mântuirea prin credinţă.Aceasta este mântuirea ştergerii păcatelor. Aceasta nu are nimic de a face cu rugăciunile zilnice de dimineaţa devreme sau donând bani pentru construcţia bisericii. Toată mântuirea noastră prin iertarea păcatului înseamnă că Isus Hristos, indiferent de faptele noastre, a fost botezat pentru a ne purta păcatele, apoi a murit pe Cruce pentru a ne şterge toate încălcările. El a fost înviat pentru a ne mântui de toate păcatele. Ca şi laici, pastorii sunt iertaţi pentru păcatele lor, crezând această evanghelie a adevărului. Oricine crede în Isus Hristos în felul acesta, cu toată inima sa, primeşte iertarea păcatului. De aceea, putem avea încredere în harul mântuirii şi să ne întărim credinţa.

Dacă dorim o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să devenim puternici în credinţa noastră în evanghelia apei şi a Duhului. Sunt arii în vieţile noastre unde nu suntem de acord şi avem partea noastră de slăbiciune. De aceea ar trebui să devenim puternici în harul mântuirii. De fiecare dată când atar eşecuri, trebuie să medităm la credinţa noastră, spunându-ne: „Dumnezeu m-a mântuit prin evanghelia apei şi a Duhului. Isus mi-a iertat toate păcatele prin apă şi Duh.” Noi am devenit neprihăniţi, crezând în această evanghelie şi ne-am întărit, având locuirea Duhului Sfânt. Am fost mântuiţi de toate păcatele şi am devenit puternici, crezând în evanghelia apei şi a Duhului. Am devenit oameni binecuvântaţi prin credinţa noastră.

Pavel a spus: „Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31) Aceasta este foarte important. Înseamnă că trebuie să ne dedicăm vieţile lui Dumnezeu. „Fie că mîncaţi, fie că beţi.” Ar trebui să mâncăm, să bem şi să fim puternici pentru Dumnezeu, pentru a face lucrarea Sa. Ar trebui să mâncăm lucruri bune pentru sănătatea noastră, pentru a predica evanghelia.

„Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.” (2 Timotei 2:4) Ar trebui să duci o viaţă plină de Duhul Sfânt pentru a predica evanghelia. Putem trăi o viaţă credincioasă când ducem viaţa de dragul predicării evangheliei. Toţi cei care trăiesc o viaţă credincioasă în felul acesta, sunt plini de Duhul Sfânt. Cu toţii ar trebui să ţintim spre vieţi pline de Duhul Sfânt. Chiar şi ofertele, pe care le-ai câştigat prin muncă grea, ar trebui să fie folosite pentru evanghelie.

Dacă doreşti să menţii o viaţă plină de Duhul Sfânt, trebuie să te dedici Domnului, să fii în serviciul Său, să-ţi foloseşti banii pentru evanghelie şi să-ţi împarţi toate bucuriile cu Dumnezeu. Dacă doreşti să duci acest fel de viaţă, trebuie să trăieşti în credinţă, cu o voie puternică de a sluji evanghelia.

Mulţi oameni au condus până acum o viaţă pentru ei înşişi. Au ridicat pereţi şi şi-au acumulat proprietatea pentru ei, fiind stăpânul lor. Totuşi, acum noi trebuie să trăim pentru Dumnezeu. Trebuie să-L luăm pe Dumnezeu ca şi Stăpânul nostru unic. Domnul spune: „Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste” Să duci viaţa de ostaş bun, înseamnă să urmezi regulile. Domnul ne rezolvă problemele pentru noi, ne protejează şi ne conduce dacă trăim pentru El ca şi ostaşi credincioşi. El ne spune să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Sa (Matei 6:33).

Nu este nimic fals în cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Îl urmăm, vom experimenta adevărul cuvântului Său. Dar aminteşte-ţi că, mai întâi trebuie să ai locuirea Duhuului Sfânt în inima ta. O persoană fără locuirea Duhului Sfânt nu poate să-şi înmâneze tronul peste Dumnezeu. Totuşi, o persoană cu locuirea Duhului Sfânt poate să-şi dea tronul inimii sale lui Dumnezeu şi astfel să experimenteze plinătatea Duhului Sfânt şi să aibă fericire şi pace în inima sa.

Locuirea Duhulu Sfânt va deveni adevărată pentru tine, doar dacă înţelegi şi crezi în evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului. Dacă doreşti să ai plinătatea Duhului Sfânt şi doreşti să trăieşti o viaţă binecuvântată, ar trbui să-L slujeşti pe Dumnezeu ca Rege şi să trăieşti pentru binele Împărăţiei Sale. Atunci vei fi umplut cu Duhul Sfânt, apoi inima ta va deveni abundentă, iar viaţa ta va fi menţinută, în timp ce câştigi binecuvântările de a fi copii în Împărăţia lui Dumnezeu.

Am transmis mesajul că oamenii care au primit mântuirea de păcat şi locuirea Duhului Sfânt, cerzând în Domnul, ar trebui să ducă o viaţă plină de Duhul Sfânt. Am definit viaţa umplută cu Duhul Sfânt şi am explicat cum poate fi menţinută acest fel de viaţă. De asemenea, am explicat că prin credinţă trebuie să-ţi înmânezi Domnului tronurile tale şi prin credinţă trebuie să-l slujeşti şi să menţii oviaţă umplută cu Duhul Sfânt.

Încă odată, a fi năcut din nou pentru cineva care are locuirea Duhului Sfânt, nu este sfârşitul. El trebuie să continue să ducă o viaţă plină de Duhul Sfânt. Ar trebui cu siguranţă să cunoaştem şi să credem că duhurile şi carnea noastră pot fi binecuvântate doar dacă ducem o astfel de viaţă.

Acest fel de viaţă nu se întâmplă în mod spontan. Se întâmplă doar când credem în Domnul ca Stăpân al nostru şi să-L plasăm în cea mai de seamă poziţie din inimile noastre. Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat deja o viaţă plină de Duhul Sfânt, o viaţă de slujire a evangheliei. De asemenea, El ne-a dat lucrarea şi poziţia Sa de a face lucrarea Sa pentru ca noi să menţinem o viaţă plină de Duhul Sfânt.

Ar trebui să te dedici Lui şi să-ţi trăieşti viaţa pentru El. Slujeşte-L, predicând această evanghelie frumoasă. Atunci, inima ta va deveni plină de Duhul Sfânt, iar fericirea şi harul vor curge din tine. În ziua reîntoarcerii Sale vei fi binecuvântat, stând înaintea lui Dumnezeu cu mândrie şi câştigând recompensa Sa. Tu şi eu ar trebui să admirăm viaţa plină de Duhul Sfânt. Ar trebui să ne străduim să trăim acest fel de viaţă prin credinţă. Aşa este menţinută o viaţă plină de Duhul Sfânt.

Aţi abdicat tronul din inimile voastre pentru a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt?. Sper că Îl veţi lăsa să deţină locul cel mai de seamă din inimile voastre. Trebuie să aveţi dorinţa de a trăi o viaţă plină de Duhul Sfânt. Atunci El vă va binecuvânta, pentru ca voi să trăiţi o viaţă plină de Duhul Sfânt.

Înapoi