Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

< Exod 27:9-19 >

„Curtea cortului s-o faci astfel. Înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pânze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această întâie lature, cu douăzeci de stâlpi, care să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cârligile stâlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint. Înspre partea de miazănoapte să fie de a asemenea nişte pânze, pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stâlpi şi cu cele douăzeci de picioare de aramă; cârligile stâlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint. Înspre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pânze de cincizeci de coţi, cu zece stâlpi şi cele zece picioare ale lor. Înspre partea de răsărit, pe lângă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii, să mai fie cincisprezece coţi de pânză pentru a doua aripă, cu trei stâlpi şi cele trei picioare ale lor. Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărămizie, şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor. Toţi stâlpii curţii de jur împrejursă aibă beţe de legătură de argint, cârlige de argint, şi picioare de aramă. Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi, de fiecare parte, şi înălţimea de cinci coţi; pânzele să fie de in subţire răsucit, iar picioarele să fie de aramă. Toate uneltele rânduite pentru slujba cortului, toţi ţăruşii lui, şi toţi ţăruşii curţii, să fie de aramă”.

Există diferenţe clare între credinţa cel născut din nou şi cea a creştinilor nominali: primul cunoaşte şi crede că Dumnezeu ne-a spălat toate păcatele, iar ultimul crede în Isus bazat pe propriile sale gânduri, simplu ca o problemă de practici religioase. Totuşi, cei care cred în Dumnezeu doar ca o prblemă religioasă, prosperă atât de mult, încât cei care predică adevărul real, sunt chiar întristaţi să-i vadă pe aceşti oameni cu credinţă greşită că-şi răspândesc învăţăturile false şi că prosperă. Ei sunt întristaţi deoarece cunosc clar că atât de mulţi creştini sunt conduşi în astfel de religii false, de decepţie şi fraude.

Şi eu am fost întristat de aceasta pentru un timp. Deoarece am fost cu adevărat născut din nou, întâmpinând adevărul, şi am fost mulţumitor cu adevărat lui Dumnezeu pentru că mă foloseşte ca un instrument pentru lucrările Sale, şi deoarece uinima mea tânjea după adevărul lui Dumnezeu, pentru a fi răspândit departe peste tot, când am văzut atât de mulţi oameni ducându-şi vieţile lor religioase, dezamăgiţi de minciuni, nu am putut decât să devin adânc întristat.

Totuşi, ceea ce este clar, este că Duhul Sfânt este în inima mea şi că în ciuda greşelilor mele, inima mea nu are nici un păcat.

De aceea, în inima mea este găsită mulţumirea, şi nu am nici o ruşine de evanghelia în care cred. Când predic această evanghelie oamenilor, în întreaga lume, dacă aud acest Cuvânt al adevărului şi cred în el, şi ei pot să nu aibă nici o ruşine atât înaintea lui Dumnezeu cât şi înaintea oamenilor, deoarece când ei cred în acest adevăr, ei devin cu adevărat copii ai lui Dumnezeu.

Şi tu poţi avea aceleaşi binecuvântări prin credinţă. Chiar dacă nu aţi studiat teologia, dacă doar credeţi în adevărul evangheliei apei şi a Duhului, veţi primi ştergerea păcatelor tale, veţi deveni copii ai lui Dumnezeu, şi veţi primi Duhul Sfânt în inimile voastre. Şi cu Duhul Sfânt, puteţi de asemenea să umblaţi cu servitorii lui Dumnezeu. Acesta este adevărul clar, şi crezând, astfel este credinţa cea adevărată.

Deşi trăiesc într-o lume care este umplută de minciuni, deoarece în inima mea este această credinţă adevărată, am putut continua să predic evanghelia adevărului, până chiar în acest moment. De când am început să predic Cuvântul asupra subiectului Cortului, am ajuns să cunosc mai clar despre schemele mincinoşilor şi astfel am ajuns să discern adevărul de fals. Acesta este motivul pentru care mărturisesc acest adevăr al Cortului. Îmi aduce imensă bucurie că, cu răspândirea adevărului real, prin Cort, oamenii pot să discearnă între adevăr şi fals.

Scriind această carte despre Cort, cea mai dificilă sarcină pentru mine a fost să încerc să cooperez cu această terminologie. Am devotat foarte multă atenţie asupra acestui subiect, căutând textele originale, asigurându-mă că glosarele dificile asociate cu Cortul, că va rezulta în nici o transmitere de informaţie greşită, nici spre o astfel de recepţionare greşită de către cititori. În ciuda propriei mele înţelegeri şi cunoaşteri a Cortului, deoarece modalităţile Cortului şi înţelesurile sale spirituale ascunse au trebuit să fie explicate acelor ale căror cunoaşteri este foarte limitată, a fost cumva preocupat de însărcinare, nusigur de cât de precis şi definitiv am putut explica cu adevărat semnificaţia Cortului.

Ar fi drăguţ, desigur, dacă oamenii ar putea înţelege şi crede imediat ce îl aud. Dar Roma nu a fost construită într-o zi; la fel, şi ca întotdeauna, nici răspândirea adevărului şi credinţa adevărată nu este realizată într-o zi, ci gradual, în timp ce săpăm mai adânc în mijloc, puţin câte puţin. De aceea, am fost preocupat în mod particular şi de săparea în adânc de la început, deoarece nu fiecare ar fi atunci capabil să o înţeleagă, şi aceasta a fost una din provocările cele mai formidabile pe care le-am întâmpinat în scrierea acestei cărţi.

Totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cartea a ieşit în final, fără prea multă problemă. Nu e nevoie să spun, sunt foarte fericit şi mulţumitor. Prin această carte şi discernând adevărul de fals, voi revela cât de preţios, clar şi neîndoielnic, credincioşii de azi ai evangheliei apei şi a Duhului au fost mântuiţi, şi cât de religios şi în van, în contrast, este credinţa credincioşilor ai altor evanghelii, altele decât această evanghelie a apei şi a Duhului. De aceea, sunt mulţumitor lui Dumnezeu, deasupra tuturor, că m A mântuit din toate păcatele mele.

Astăzi, sunt mulţi aşa numiţi evanghelici, care pretind necondiţionat că sunt fără păcat, doar pentru că cred în Isus. Inimile lor sunt umplute cu tot felul de credinţă nefondată şi deziluzorie. În timp ca studiam Cortul, am ajuns să realizez chiar mai clar doar cât de în van şi falsă este credinţa lor cu adevărat, şi datorită acestei realizări, Îi mulţumesc lui Dumnezeu chiar mai mult cu toată inma mea, pentru mântuire.

Din pasajul principal aflăm faptul că lungimea curţii rectangulare a Cortului, era de 45 m, iar lăţimea era de 22.5 m, deoarece un cub este o unitate de lungime egală cu 0.45 metri; că curtea Cortului era înconjurată de 60 stâlpi pe toate părţile, înălţimea fiecărui stâlp era de 2.25 m; că la estul său era poarta, măsurând 9m în lăţime; iar restul întregului gard (în jur de 126 m pe 135 m), era înconjurat de cârlige din in subţire răsucit.

Poarta curţii Cortului era împletit cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi măsura 9m în lăţime, cu 2.25 m în înălţime. Aceste patru aţe diferite, cu alte cuvinte, au fost împletite pentru a face o protecţie, măsurând 9 m pe 2.25 m. Aţa albastră era mai întâi împletită în lungime şi lăţime, în inul subţire răsucit, iar apoi aţa purpurie era împletită la 2.25 m înălţime, apoi aţa cărămizie era împletită la 2.25 m înălţime, urmată de împletirea aţei albe, făcând o protecţie groasă şi solidă, împletită ca un covor, care era înalt de 2.25 m înălţime. In acest fel, pentru a măsura 2.25 m în înălţime şi 9 m în lăţime, era pusă o protecţie împletită pe patru stâlpi ai curţii Cortului, la estul său.

Pentru a intra în curtea Cortului, astfel, oamenii trebuiau să ridice protecţia ca un covor. Spre deosebire de cele mai multe porţi, poarta Cortului nu era din lemn. Deşi stâlpii săi erau făcuţi din lemn, poarta care era agăţată pe aceşti stâlpi era un ecran împletit din aţă albastră, purpurie şi cărămizie şi in subţire răsucit.

Trebuie să fi fost înainte la un spectacol de circ în tur şi să vezi cum era făcut un cort de circ. Uşa sa era de obicei făcut din materiale groase. Poarta Curţii Cortului era cumva similară cu acest fel de uşă. Deoarece era făcut din materiale groase, nu era deschisă dacă trăgeai sau împingeai, ca uşie grele, ci în schimb era ridicată pentru a intra. Acesta era cazul nu doar pentru poarta curţii Cortului, ci de asemenea pentru porţile Locului Sfânt şi Sfânta Sfintelor, în interiorul Cortului.

De ce le-a spus Dumnezeu israeliţilor să facă toate cele trei porţi ale curţii Cortului, Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor, împletindu-le cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit?. Avem nevoie să aflăm care era voia lui Dumnezeu în spatele acestei porunci. Cartea Evrei ne spune că toate lucrurile bune din Vechiul Testament sunt ubra unei reale substanţe care avea să vină, care este Isus Hristos (Evrei 10:1).

La fel, poarta curţii Cortului, este indirect legată de botezul lui Isus Hristos, moartea Sa de pe Cruce şi propria sa identitate. Astfel, când avem o problemă să înţelegem Vechiul Testament, putem ajunge la această înţelegere, uitându-ne la Noul Testament. Fără să vedem actuala substanţă, este greu de înţeles umbra sa, dar când vedem ce sau cine aruncă umbra, realizăm despre ce e vorba. Trebuie să realizăm clar este cu adevărat Mântuitorul păcătoşilor pe care Dumnezeu L-a pregătit din Vechiul Testament, să-L cunoaştem ca actuala substanţă a Cortului şi să credem că lucrările Sale ne-au mântuit din toate păcatele noastre.

Atunci, cine este reala substanţă a Cortului, Unicul care a devenit Mântuitorul păcătoşilor?. Nu este altcineva decât Isus Hristos. Când examinăm cum Isus Hristos, Mântuitorul nostru a venit pe acest pământ şi cum ne-a mântuit din păcatele noastre, putem afla adevărul sigur că El a mântuit păcătoşii prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie.

În înţelegerea mântuirii păcătoşilor a lui Isus, să cunoaştem şi să credem în adevărul manifestat în culorile porţii curţii Cortului, este cel mai important. Când săpăm în Cort, primul lucru pe care trebuie să-l realizăm este că poarta curţii sale era făcută din patru aţe. Şi când rezolvăm misterul acestei porţi, atunci putem ajunge la o înţelegere fermă a tuturor acestor lucrări ale lui Isus Hristos. Uitându-ne la poarta despărţitoare împletită din aceste patru aţe, putem înţelege de asemenea clar doar cum trebuie să cunoaştem şi să credem în Isus şi exact ce fel de credinţă este credinţa greşită.

Curtea exterioară a Cortului ne aminteşte de fapt de o stână, Isus, Mesia al nostru, este de fapt uşa stânii lui Dumnezeu, şi de asemenea a devenit Păstorul cel bun (Ioan 10:1-15). Când ne gândim la stâlpii care înconjurau curtea, de fapt ni se aminteşte de Mesia, care a devenit uşa şi Păstorul oilor Sale, sfinţii cei născuţi din nou.

Păstorul a pus de fapt stâlpi în jurul stânii pentru a-Şi proteja oaia şi a făcut acolo o uşă şi prin această uşă El stă în gardă pentru oaia Sa. Prin această uşă Păstorul are un parteneriat apropiat cu oaia Sa şi le protejează. De fapt, toţi care care nu sunt oile Sale, nu li se permite să intre prin această uşă. Păstorul face diferenţă între oi şi lupi. De aceea oaia are nevoie de Păstor.

Totuşi, e posibil că există unele printre aceste oi care refuză să fie condusse de Păstos. Astfel de oaie poate intra în calea morţii, crezând că este o cale frumoasă şi bună, când de fapt este una trădătoare şi periculoasă, deoarece nu au ascultat de vocea Păstorului şi au refuzat să fie conduşi de El. Aceste oi pot să-şi aibă de fapt vieţile lor şlibere şi să fie hrănite bine de Păstor şi să-şi trăiască vieţile frumos, datorită Lui. Păstorul nostru de fapt ste Isus Hristos, care a devenit Mesia al nostru.

Perdeaua care era pusă ca poartă a Cortului era împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Această aţă din patru culori diferite era folosită pentru a face poarta Cortului. Ele simbolizau cele patru misiuni pe care Mesia, venind pe acest pământ, avea să le împlinească pentru a mântui oile pierdute-ceea ce este, israeliţii spirituali, de prin toată lumea-din păcatele lor şi să îi întoarcă în oameni ai lui Dumnezeu, fără de păcat.

Dacă de fapt ştim cine este Mesia care a venit la noi cu cele patru misiuni ale Sale, atunci, adevărul neechivoc este că am fost spălaţi de toate păcatele noastre prin această credinţă, ne-am dedicat vieţile care au rămas, predicând evanghelia apei şi a Duhului şi vom intra în Rai chiar prin această credinţă. De aceea, de fapt, fiecare trebuie să cunoască Cuvântul adevărului, că Mesia a venit la noi prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi astfel ne-a mântuit din toate pcăatele noastre.

Doreşti să primeşti ştergerea de păcatele tale, crezând în cele patru misiuni ale lui Mesia?. Atunci, haide să învăţăm despre Cort. Cei care cunosc cele patru misiuni, de fapt vor deveni cei neprihăniţi, primind ştergerea de păcat, împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit.

Poporul lui Israel, uitându-se la poarta Cortului împetită din patru culori diferite, a trebuit de fapt să creadă că Mesia va veni într-adevăr în viitor şi va împlini aceste patru misiuni.

Dacă ne-am fi uitat la gârligile din in alb al curţii Cortului, ne-am fi recunoscut nevoia noastră pentru Mântuitor, realizând doar cât de sfânt este Dumnezeu cu adevărat. Fiecare care vine să cunoască sfinţenia lui Dumnezeu, nu ar putea decât să admită, spunând, „Dumnezeule, recunosc că sunt destinat iadului, datorită păcatelor mele, deoarece sunt doar o masă mare de păcat”. Uitându-ne la draperia de in alb, deasupra stâlpilor curţii, deoarece curăţenia şi maiestatea sa ar fi atât de minunată, oamenii ar fi recunoscut păcatele găsite în inimile sale şi ar fi realizat că sunt complet nepotriviţi să trăiască cu Dumnezeu. Oridecâte ori cei ale căror inimi nu încearcă să meargă înaintea Lui Dumnezeu, păcatele lor sunt întotdeauna revelate.

Dar când astfel de oameni păcătoşi realizează că Mântuitorul lor le-a rezolvat problema păcatului, cu aţa albastră şi cărămizie, ei se pot duce cu încredere înaintea lui Dumnezeu cu o mare convingere a mântuirii şi speranţă în inimile lor .

Cel de-al patrulea adevăr arătat în poarta Cortului ne spune că Mesia a venit pe acest pământ în carnea unui om, a luat toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său primit de Ioan şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Acei care, prin evanghelia apei şi a Duhului, cunosc exact şi cred în adevărul celor patru culori ale porţii curţii Cortului, pot primi ştergerea veşnică a păcatului. Botezul lui Isus şi crucificarea Sa, adevărul că Hristos ne-a mântuit în întregime de toate păcatele noastre cu botezul şi sângele Său de pe Cruce, sunt mântuirea ca cele patru culori ale porţii curţii Cortului.

Aţa albastră, purpurie, şi cărămizie şi inul subţire răsucit ne arată de fapt misiunea lui Mesia care a mântuit păcătoşii din toate păcatele lor. Adevărul mântuirii pe care Dumnezeu l-a dat omenirii, este revelat în aceste aţe, albastre, purpurii şi cărămizii. Cei care au păcat în inimile lor, de fapt, sunt iertaţi din toate păcatele lor, crezând în adevărul mântuirii, revelat în evanghelia apei şi a Duhului.

Religii nenumărate au răsărit în această lume. Toate aceste religii lumeşti s-au ridicat cu propriile lor doctrine, făcute cu propriile lor gânduri, toţi oamenii încearcă să atingă sfinţenia. Dar nici măcar o singură persoană nu a fost vreodată spălată de păcatele, prin aceste religii lumeşti. Motivul este, deoarece ei au creat şi au crezut în doctrinele lor de mântuire, bazaţi pe gândurile lor, fără să realizeze că sunt doar umpluţi cu păcat. Deoarece fiecare este o masă mar de păcat, care nu poate niciodată să devină sfânt sfânt de unul singur, indiferent cât de greu încearcă să scape de natura sa fundamentală a păcatului, nimeni nu poate realiza aceasta. De aceea, absolut fiecare are nevoie de Mânntuitorul care poate să-l elibereze din păcate-de aceea fiecare are nevoie de Isus. Trebuie să realizezi că fiinţele umane nu au nici un Mântuitor real, în afar lui Isus Hristos.

Deoarece Legea lui Dumnezeu nu permite păcătoşilor să intre în Casa lui Dumnezeu, trebuie să cunoaştem şi să credem că Mesia ne-a spălat de fapt toate păcatele.

Evanghelia care ne-a iertat de păcatele omenirii, odată pentru totdeauna, nu este alta decât evanghelia apei şi a Duhului. Plasând credinţa cuiva în doctrinele religiilor lumeşti, îl/o va duce în mari dificultăţi datorită păcatelor sale, deoarece Dumnezeul nostru sfânt condamnă, fără greşală, fiecare nelegiuire a păcătoşilor.

Adevărul revelat în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, a fost împlinit de evanghelia apei şi a Duhului, în era Noului Testament. Ai auzit vreodată pe cineva pretinzând că poarta curţii Cortului era făcută doar cu aţa cărămizie sau aţa purpurie şi cărămizie?. Dacă da, trebuie să realizezi acum, din acest moment, că poarta Cortului a fost de fapt împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi in subţire răsucit. Dumnezeu le-a poruncit clar israeliţior să facă poarta curţii Cortului cu un paravan împletit din aţă albastră, purpurie şi cărămizie şi in subţire răsucit, făcut de către un ţesător.

Totuşi, deoarece mulţi oameni au crezut greşit că poarta curţii Cortului era împletită doar din aţa cărămizie, ei nu au putut rezolva misterul celor patru misiuni adevărate ale Domnului nostru. De aceea ei au păcătuit în inimile lor, chiar când au crezut în Isus. Realizează acum aceasta, că Isus ţi-a luat toate păcatele prin misiunile Sale, ale aţei albastre, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, şi crede în acest adevăr. Lucrarea de mântuire, împlinită prin aceste aţe albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit, te-a mântuit într-adevăr de toate păcatele. Trebuie să realizezi că Isus ţi-a luat toate păcatele cu aceste patru misiuni. Stabilindu-ţi propriul standard al ştergerii păcatului, în timp ce rămâi ignorant la acest adevăr, cu alte cuvinte, este simplu greşit.

Unii oameni, chiar dacă rămân uituci la ceea ce este înţelesul aţei albastre, purpurie şi cărămizie obişnuia să fie pentru poarta curţii Cortului, pretind în mod greşit că poţi fi mântuit în mod necondiţionat doar crezând în Isus ca Mântuitor. De fapt, când întrebăm liderii comunităţilor creştine despre cele patru misiuni ale lui Isus, aflăm că mulţi dintre ei sunt ignoranţi la ele. Ei spun că cred doar în misiunea aţei cărămizii. Dacă mai cred în ceva, ar putea să spună că cred în misiunea aţei purpurii, de asemenea. Totuşi, Domnul nostru de fapt a completat toate sarcinile pentru mântuirea omenirii, cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Astfel, trebuie să credem că Domnul nostru a purtat pentru noi cele patru misiuni ale Sale de mântuire. Oricine are o inimă care doreşte să cunoască adevărul revelat în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit al porţii Cortului, poate de fapt să-l cunoască şi să creadă în el.

„Cum ar trebui să înţeleg înţelesul adevărat al aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit?”. Dacă ar trebui să întrebi această întrebare pe cineva, în căutarea adevărului acestor aţe şi inuri, ai putea fi mustrat în schimb, „Tu nu trebui să încerci să cunoşti Biblia în prea multă adâncime şi detaliu; poate să-ţi dăuneze”, şi curiozitatea ta ar putea fi ignorată. Deprimat, mulţi oameni pot atunci să-şi piardă curiozitatea aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit. Şi tu nu L-ai întâlni vreodată pe Mesia, care este revelat în detaliu, prin poartă.

Cei care încearcă să-L întâlnească pe Mesia, fără să realizeze rolul aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inului subţire răsucit, sunt, de fapt, doar religioşi, care cred în creştinism ca una dintre religiile lumeşti. Pentru a intra în Casa lui Dumnezeu, trebuie să cunoaştem în mod potrivit, adevărul celor patru misiuni ale mântuirii lui Dumnezeu, revelat în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, folosit pentru poarta curţii Cortului. Iar cei care au găsit acest adevăr, trebuie să realizeze că Domnul le-a împlinit cu evanghelia apei şi a Duhului, în timpul Noului Testament.

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să împletească poarta curţii Cortului cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Care este atunci înţelesul spiritual al acesteia?. Fiecare culoare a aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi in subţire răsucit, folosită pentru poarta Cortului, este lucrarea lui Isus care a murit pentru noi, pentru a ne face păcatele să dispară. De aceea aceste aţe şi inul sunt complicat legate uan de alta. Astfel, cei care sunt atenţi la evanghelia apei şi a Duhului şi cred în ea, în ştergerea veşnică a păcatului, ca cele patru misiuni ale lui Isus.

În ciuda acestui lucru, neîncercând să cunoşti şi ignorând adevărul mântuirii manifestat în culorile albastru, purpuriu şi cărămiziu, sunt de aceea, expresia completei indiferenţe la Mesia, şi e la fel ca devenirea duşmanului Său, stând împotriva Sa. De apt, mulţi oameni rămând indiferenţi la adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, şi transformând creştinismul doar în una dintre religiile lumeşti. Dacă aceşti oameni privesc cu indiferenţă cele patru misiuni ale lui Isus, atunci aceasta este evidenţa că sunt roadele religioşilor lumeşti care stau împotriva lui Hristos. Din fericire, totuşi, este încă speranţă pentru noi, deoarece în acestă lume mulţi oameni încă caută evanghelia apei şi a Duhului.

Când oamenii au cunoştinţa adevărului spiritual al ştergerii păcatului, revelat de poarta curţii Cortului, ei pot primi toate binecuvântările spirituale din Cer. Deoarece această credinţă este de fapt credinţa care se cere, în care trebuie să cunoşti şi să crezi pentru a-L întâlni pe Mesia, trebuie să insistăm în ea, nu doar odată, ci pentru totdeauna. Dacă cu adevărat eşti un creştin, trebuie să fii atent la acest adevăr.

Oricine doreşte să intre în Casa lui Dumnezeu, trebuie să descopere adevărul manifestat în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, şi să-L lăudăm pe Dumnezeu în mod potrivit.

Dumnezeu a profeţit cu Cuvântul Său că Mesia va fi născut prin corpul unei virgine. Isaia 7:14 spune, „De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel”. Mica 5:2, pe de altă parte, afirmă că Mesia va fi născut în Betleem: „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei”. Mesia a venit într-adevăr pe acest pământ exact aşa cum a fost profeţit de căre acest Cuvânt din Vechiul Testament. El a venit pe acest pământ în carnea unui om, ca împlinirea profeţiilor, potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci, la ce punct din istoria umană a venit Mesia?. El a venit pe acest pământ în timpul domnirii Împăratului roman Augustus (B.C. 27-A.D. 14). Isus a venit pe acest pământ pentru a te elibera pe tine şi pe mine din toate păcatele şi condamnarea noastră, primind botezul de la Ioan şi fiind crucificat şi sângerând la Cruce.

Isus a venit ca Mântuitorul omenirii când Israel a fost transformat într-o colonie a Împărăţiei Romane şi când ugust domnea ca împăratul său. Deoarece Israel era o colonie romană, trebuia să urmeze decretele Romei. În acel timp, Împăratul Augustus a decretat pe fiecare în întreaga Împărăţiei Romane, pentru a se întoarce la casa sa şi să înregistreze pentru un recensământ. Urmând decretul lui Augustus, acest recensământ a început imediat. Deoarece recensământul, căuta să numere pe fiecare persoane care locuia în Împărăţie, inclusiv cei care locuiau în Israel, toţi israeliţii trebuiau să se întoarcă la casele lor. Din acest moment Isus Hristos locuia deja în istoria omenirii.

Pe atunci, în ţara Iudea, Mesia a fost deja conceput din pântecele Virginei Maria. Această Marie era logodită cu Iosif. Atât Maria cât şi Iosif erau din tribul lui Iiuda, aşa cum Dumnezeu a profeţit că din cele douăsprezece triburi ale lui Iuda, regii vor continua să se nască din tribul lui Iuda.

Astfel, când Împăratul Roman Augustus a decretat să se aibă loc un recensământ, Maria, din tribul lui Iuda, purta deja un bebeluş în pântecele ei. Când i-a venit timpul aproape, era pe punctul să nască, datorită decretului Împăratului, a trebuit să meargă în casa lui Iosif şi să se înregistreze pentru recensământ. De aceea, Maria a înaintat spre Betleem cu Iosif, aşa cum s-a aşteptat să dea naştere oricând. Când Maria a intrat în durerile naşterii, trebuiau să găsească o cameră pentru ea, dar nu puteau să găsească nici unul în nici un oraş. De aceea trebuiau să folosească orice loc era valabil pentru ei, aşa că au sfârşit într-un staul

În anl 1 A.D. Isus S-a născut şi a fost aşezat într-un staul. Dumnezeu Cel Atotputernic a venit pe acest pământ în carnea unui om. Mântuitorul omenirii a venit în locul unde cândva erau aşezate animalele. Aceasta înseamnă că Isus S-a născut în locul ccel mai de jos, pentru a deveni Mântuitorul nostru, şi toate aceste lucruri au fost stabilite şi planificate de Dumnezeu, chiar înainte de creaţie. Deşi oamenii se poate să fi ştiut că Mesia Dumnezeu mişcă istoria omenirii, nimeni nu a putut realiza că Dumnezeu Însuşi va veni de fapt pe acest pământ pentru a-i mântui. De aceea, Dumnezeu făcut posibil ca fiecare să realizeze că îl/o va mântui, lăsându-Se jos pentru a se naşte pe acest pământ, într-un corp uman de om, pentru a elibera din păcatele lor, toate fiinţele umane.

Atunci, de ce Isus S-a născut din toate locurile, în Betleem?. De asemenea ne putem întreba de ce a trebuie să se nască într-un staul, şi de ce din toate timpurile, când Israel a fost subjugat de Roma, ca şi colonie a sa?. Dar putem afla curând că toate aceste lucruri au venit sub providenţa Sa desăvârşită, trasată cu grijă, pentru a-Şi eliberea oamenii din păcatele lor.

Când Maria şi Iosif s-au înregistrat pentru recensământ în casa lor, ei au trebuit să dovedească că într-adevăr erau din această casă şi să arate documentele cu identitatea lor exactă. Ei puteau să se înregistreze pentru recensământ doar când puteau dovedi evidenţa necesară pentru a dovedi că înaintaşii lor au locuit într-adevăr în Betleem, timp de generaţii. Astfel, ei trebuiau să deschidă documente pentru a afla cine erau înaintaşii lor şi căror case au aparţinut, şi să înregistreze în recensământ, toate astfel de detalii din descendenţa familiei lor. Deoarece nici una din acestea nu puteau fi inventate sau omise, înregistrând istoric identităţile exacte ale lui Iosif şi Maria, Dumnezeu Sa- asigurat că istoria omenirii va mărturisi de asemenea naşterea lui Isus (Matei 1:1-16, Luca 3:23-38). Toate acestea erau lucrările lui Dumnezeu pe care El le-a făcut pentru a împlini profeţiile Cuvântului Vechiului Testament.

Mica 5:2 afirmă, „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei”. Că ziua naşterii a venit şi Mântuitorul a fost născut în oraşul profeţit Betleem, precis făcându-l pe Iosif şi Maria să sosească chiar în acel oraşul, înseamnă că Dumnezeu a făcut această lucrare ca să împlinească profeţiile profeţilor Săi. Aceasta este cu siguranţă realizarea lui Dumnezeu, pentru a şterge toate păcatele omenirii. Că Isus a trebuit să se nască în micul oraş Betleem, a fost pentru a împlini Cuvântul Profeţiei Vechiului Testament.

Sute de ani înainte ca Isus Hristos să se nască în micul orsş Betleem, Dumnezeu deja Şi-a dat Cuvântul profeţiei, prin profetul Său Mica, aşa cum e citat deasupra (Mica 5:2), De asemenea, Profetul Isaia a profeţit despre 700 de ani înainte de venirea Domnului nostru, cum Mesia va veni la poporul Său, pentru a deveni Mântuitorul păcătoşilor (Isaia 53). La fel cum Isus Hristos S-a născut într-adevăr în Betleem exact aşa cum Dumnezeu a profeţit prin Profetul Mica, El împlineşte întotdeauna tot Cuvântul Său al Profeţiei.

Această profeţie a fost împlinită ca un fapt istoric, când Maria şi Iosif s-au dus la casa înaintaşilor lor, pentru a se înregistra pentru recensământ. Dumnezeu Şi-a împlinit Cuvântul, asigurându-Se că timpul ca bebeluşul să Se nască va veni doar când Maria soseşte la Betleem, astfel că ea să nu aibă nici o alegere decât să dea naştere în acest oraş.

Aici, descoperim că Dunmezeul nostru este Dumnezeul care ne vorbeşte Cuvântul Său al profeţiei şi împlineşte tot Cuvântul, în mod potrivit. Din aceasta, putem afla că „inul subţire” folosit pentru poarta curţii Cortului implică fineţea şi întregimea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a planificat în mod elaborat mântuirea omenirii, chiar înainte de de Creaţie, şi a împlinit aceasta fără greşală, potrivit cu Cuvântul Său al profeţiei.

De aceea, putem realiza că Cuvântul Vechiului Testament este cu siguranţă Cuvântul lui Dumnezeu şi că Cuvântul Noului Testament este de asemenea Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea putem realiza, precum şi să credem, că Dumnezeu într-adevăr conduce peste tot şi mişcă toată istoria întregului univers şi acest pământ. Putem afla, cu alte cuvinte, că aşa cum Dumnezeu a creat întregul univers, El ne-a arătat că domneşte peste toţi oamenii, toate istoriile şi toate condiţiile fiecăruia, în întregime. De aceea, Dumnezeu ne-a arătat că nimic nu poate fi realizat potrivit voinţei proprii a cuiva, indiferent ce este, dacă nu permite El aceasta.

Când Bebeluşul Isus S-a născut pe pământ şi a venit pe această lume, El nu a putut decât să se nască în locul de odihnă al animalelor, deoarece nu era nici o cameră în han. Şi El Însuşi într-adevăr S-a născut în oraşul Betleem. Trebuie să realizăm că toate acestea au fost realizarea minunată a providenţei profeţite, potrivit credincioşiei Sale.

De aceea, trebuie să credem că Singurul care mişcă istoria acestui univers este Dumnezeul nostru, Mântuitorul care ne-a eliberat din păcatele noastre. Acest adevăr este Cuvântul lui Dumnezeu care ne arată că conduce peste tot, deoarece Dumnezeu este Domnul tuturor.

Astfel, a fost dovedid că naşterea lui Isus în micul oraş Betleem, nu a fost un incident accidental, nici ceva care a fost inventat arbitrar, manipulând Cuvântul Bibliei. Aceasta a spus Dumnezeu Însuşi, şi este de asemenea ceea ce Dumnezeu a împlinit prin Isus.

Trebuie să cunoaştem şi să credem în aceasta. Trebuie să o luăm în inimile noastre şi să credem că mântuirea Mesiei al nostru este adevărul care este împlinit de aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Dumnezeu ne-a arătat că şi ştergerea păcatului nu este ceva care este realizat accidental, ci este realizat prin cele patru misiuni ale lui Isus, pregătite în providenţa lui Dumnezeu.

Pe lângă aceasta, arată de asemenea că, creştinismul nu este doar una dintre multele religii lumeşti. Fondatorul religiei lumeşti este una simplă mortală, dar fondatorul creştinismului este Mântuitorul nostru Isus Hristos şi Dumnezeul care ne-a arătat că adevărul creştinismului începe de la faptele că acest Mântuitor al nostru este Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu ne mărturiseşte că, cu alte cuvinte, creştinismul în care credem, nu este doar o religie lumească. Spre deosebire de alte religii lumeşti, creştinismul este stabilit pe tot harul dat de Dumnezeu. Aşa cum este scris în Romani 11:36, „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin”. El ne-a dat pe unicul Său Fiu ca Mântuitorul nostru, evanghelia apei şi a Duhului pentru ştergerea păcatelor, locuirea Duhului Sfânt şi Împărăţia Cerurilor. De aceea, trebuie cu toţii să credem în inimile noastre că nu ar trebui să ne fie frică şi să-L respectăm pe Dumnezeu şi Cuvântul Său cu toate inimile noastre.

Naşterea lui Mesia pe acest pământ a fost potrivit planului mântuirii daterminat de Dumnezeu Tatăl, chiar înainte de creţie. Mântuirea noastră a fost prefect planificată în aceasta. Dumnezeu ne-a permis să relizăm clar că acest adevăr este substanţa reală a aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit. De aceea, trebuie să recunoaştem mântuirea care a vent la noi, prin evanghelia apei şi a Duhului ca ştergere a păcatelor noastre, şi să credem asfel. Este prin această credinţă că tu şi eu am putut fi mântuiţi din toate păcatele noastre. Trebuie să credem că şi acest adevăr al celor patru culori este făcut în întregime de credinţa naostră în evanghelia Cuvântului apei şi a Duhului.

Lucrările prin care Isus Hristos i-a mântuit pe păcătoşi din păcatele lor, sunt alcătuite din patru: aţa albastră (botezul lui Isus); aţa purpurie (Isus ca Rege al regilor-Dumnezeu Însuşi, cu alte cuvinte); aţa cărămizie (sângele lui Isus); şi inul subţire răsucit (completarea mântuirii tuturor păcătoşilor din păcatele lor, prin Cuvântul elaborat al Vechiului şi Noului Testament). Isus a devenit precis Mântuitorul cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit.

Trebuie să realizăm că dacă nu credem că Isus, care a venit la noi prin apa şi Duhul, ne-a mântuit din păcatele noastre cu aţa albastră (botezul lui Isus), aţa purpurie (Isus este Dumnezeu), aţa cărămizie (sângele lui Isus), şi inul subţire răsucit (Isus care a realizat mântuirea cu Cuvântul Noului şi Vechiului Testament), nu putem fi niciodată eliberaţi din păcatele noastre şi condamnarea acestor păcate. Fără ca astfel să ne mântuiască din păcatele şi condamnarea noastră, Domnul nostru nu ar fi devenit Mântuitorul perfect.

Trebuie să realizăm spiritual motivul pentru care perdeaua porţii curţii Cortului era împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Poarta curţii Cortului era făcută cu aceste aţe, albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, astfel că fiecare putea recunoaşte poarta în mod evident şi să o găsim uşor. Prin această poartă, Dumnezeu a permis fiecăruia să intre în Casa Sa strălucitoare.

Cortul însuşi este Casa Sa strălucitoare. Nimeni care dorea să intre în Casa lui Dumnezeu. Nimeni care dorea să intre în Casa lui Dumnezeu nu putea să facă astfel, fără să realizeze adevărul mântuirii, manifestat în gard şi poarta curţii Cortului. Dumnezeu a spus că cei care, ignorând sfinţenia perdelei de in alb din Cort, nu intră în Cort, prin poartă, ci se caţără în alt fel, toţi sunt hoţi sau pungaşi. Poarta mântuirii se referă la Isus Hristos (Ioan 10).

Când Biblia spune că această poartă este împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie, Dumnezeu ne arată clar, prin acest Cuvânt adevărat al Vechiului şi Noului Testament, că Isus Hristos a venit pe acest pământ ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost botezat de Ioan, a murit pe Cruce, a înviat din morţi şi de aceea a devenit Mesia al nostru. Astfel, putem afla misterul aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit. Trebuie să credem că Dumnezeu ne-a permis să credem că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a venit să ne mântuiască de judecata păcatelor acestei lumi şi că este Mântuitorul care acum a realizat mântuirea omenirii, prin Cuvântul Vechiului şi Noului Testament.

Noi trebuie să putem realiza de fapt de ce poarta curţii Cortului era împletită cu aceste aţe albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit. Ce ne spune aţa albastră?. Şi ce ne spune aţa purpurie, aţa cărămizie şi inul subţire răsucit? Când realizăm planul lui Dumnezeu, putem de asemenea realiza că lucrările aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit sunt toate planul lui Dumnezeu de mântuire pentru noi şi adevărul vieţii eterne şi de aceea putem intra în Împărăţia Sa prin credinţa noastră a ştergerii păcatului.

Când spunem că cunoaştem şi credem în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, aceasta înseamnă că cunoaştem binemotivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce, cine este Mesia, toate aceste mistere ale sistemului sacrificial ale Vechiului Testament şi evanghelia apei şi a Duhului din Noul Testament. Pe scurt, adevărul implicat în poarta curţii Cortului este esenţial pentru noi toţi credincioşii care sincer căutăm adevărul pentru a fi mântuiţi pentru veşnicie.

Poate părea că mulţi oameni cunosc bine Cortul, dar de fapt nu este acesta cazul. Oamenii sunt de fapt foarte ignoranţi de ceea ce se înţelege prin poarta curţii Cortului. Deoarece misterul acestor aţe albastre, purpurii şi cărămizii este dificil de înţeles, mulţi oameni au o dorinţă adevărată de a învăţa şi crede în ele. Totuşi, deoarece acest mister nu poate fi înţeles chiar de oricine, mulţi dintre ei au sfârşit prin a-l interpreta în mod eronat, bazaţi pe propriile lor opinii. Mulţi lideri religioşi, de fapt, au interpretat greşit acest adevăr oricum au simţit, folosindu-l doar pentru sfârşiturile lor religioase. Dar Dumnezeu nu a mai putut să-i lase pe creştini să continue să fie înşelaţi de aceşti mincinoşi. Astfel El a trebuit să explice clar înţelesul adevărului aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit, folosit pentru poarta curţii Cortului, şi astfel să-i mântuiască din păcatele lor.

1 Ioan 5:6-8 din Noul Testament spune, „El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel care mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt). Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele şi aceşti trei una sunt în mărturisirea lor”. Acest pasaj afirmă în mod explicit că Domnul nostru a venit în această lume în carnea unui om, a luat asupra Sa păcatele noastre cu botezul Său şi ne-a mântuit, vărsându-Şi sîngele. De aceea poarta curţii Cortului era împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit.

Mai întâi, ce ne arată aţa albastră?. Aceasta ne arată o parte a adevărului despre Isus, care a devenit Mesia de azi al păcătoşilor, venind pe acest pământ şi luând asupra Sa păcatele lumii, primind botezul de la Ioan, la râul Iordan, este adevărul lui Isus, luând asupra Sa toate păcatele lumii, odată pentru totdeauna. Isus a purtat de fapt toate păcatele lumii lumii pe umerii Săi, fiind botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul întregii omeniri. Deoarece păcatele tuturor fiinţelor umane erau astfel trecute asupra capului lui Hristos, cei care cred în acest adevăr nu au nici un păcat în inimile lor.

În al doilea rând, care este înţelesul actual al aţei purpurii, împletit în poarta curţii Cortului?. Ne spune că Isus este actualul Rege al regilor. De fapt, Isus a făcut universul, este Însuşi Creatorul, nu o creaţie, şi este actualul Mesia care a venit pe acest pământ. El, Mesia, a venit de fapt pe acest pământ deja în asemănarea unei carne umane. Şi purtând toate păcatele lumii asupra propriului Său corp, prin botezul pe care l-a primit de la Ioan şi cu moartea şi învierea Sa sacrificială, Isus i-a mântuit pe toţi oamenii Săi, care au recunoscut, le-au fost teamă, şi au crezut în Mesia al lor, din păcatele lor şi judecata lor de păcat.

Isus este de fapt Dumnezeul nostru absolut şi absolutul Mesia. El este Mântuitorul absolut. Deoarece Isus a luat toate păcatele noastre ale lumii asupra Sa, cu botezul Său, sângerând şi murind pe Cruce şi înviind din moartea Sa, El nu doar ne-a curăţit păcatele, ci de asemenea a primit judecata indirectă de păcat, în locul nostru.

În al treilea rând, aţa cărămizie se referă la sângele pe care Isus l-a vărsat pe Cruce, şi înţelesul său este că Isus Hristos nu doar a primit judecata propriilor noastre păcate, luând păcatele lumii asupra Sa cu botezul primit de la Ioan, dar de asemenea a dat o nouă viaţă credincioşilor, acordând credinţa dătătoare de viaţă acelor care au murit păcătuind. Acelor care cred în botezul Său şi sângele pe care l-a vărsat, Isus a dat într-adevăr o nouă viaţă.

Atunci, ce înseamnă inul subţire răsucit?. Acesta manifestă că cu Noul Testament, Dumnezeu a împlinit promisiunea Sa a mântuirii scrise în Vechiul Testament. Şi ne spune că, atunci când Isus a luat toate păcatele lumii asupra Sa, cu botezul Său şi a fost judecat pentru păcatele noastre pe Cruce în Noul Testament, El a împlinit mântuirea pe care Dumnezeu a promis-o israeliţilor şi nouă, cu Cuvântul Său, al legământului.

Yahweh Dumnezeu a spus în Isaia 1:18, „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul, de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura se vor face albe ca lâna”.

De asemenea, sistemul sacrificial din Vechiul Testament, conducând cum sunt oferite sacrificiile în Cort, sub care păcatele poporului Israel erau trecute asupra mielului sacrificial cu întinderea mâinilor, era promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o israeliţilor şi nouă. Aceasta a fost revelaţia lui Dumnezeu a promisiunii că El va îi mântui pe toţi oamenii lumii din păcatele lor zilnice şi anuale, prin Mielul lui Dumnezeu, în viitor.

Acesta de asemenea a fost semnul lui Mesia cel promis să vină. Astfel în timpul Noului Testament, când Isus Hristos a luat toate păcatele asupra Sa, totul odată, primind botezul Său, potrivit modului Vechiului Testament, a fost realizarea legământului lui Dumnezeu. Dându-ne tot Cuvântul promisiunii Sale, Dumnezeu ne-a arătat că de fapt Isus le-a împlinit pe toate, exact aşa cum El a promis. Botezul pe care Isus l-a primit, manifestă acest adevăr, că Dumnezeul legământului Şi-a împlinit tot legământul.

De ce Isus a fost botezat de Ioan?. Motivul a fost pentru a lua asupra Sa toate păcatele omenirii, şi pentru a primi judecata păcatului în numele nostru. Pentru a facec toate păcatele întregii lumi să dispară şi pentru a deveni Mântuitorul nostru adevărat, Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, a mers la Cruce şi a sângerat şi a murit pe ea. Făcând astfel, El nu doar ne-a spălat toate păcatele, ci de asemenea a primit toată judecata acestor păcate în locul nostru şi astfel a devenit Mântuitorul nostru veşnic. Toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus când a fost botezat de Ioan şi a purtat aceste păcate ale lumii la Cruce. Este deoarece Hristos a purtat toate păcatele lumii la Cruce, EL a putut fi crucificat, Şi-a vărsat sângele şi a murit în locul nostru.

Isaia 53:5 spune, „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui, suntem tămăduiţi”. Prin botezul Domnului nostru, păcatele noastre originale care au fost moştenite de noi, de la înaintaşul nostru comun Adam şi păcatele naostre actuale pe care le comitem în toate vieţile noastre, au fost trecute asupra Sa. Şi El a fost judecat pentru aceste păcate.

Astfel venind la noi prin apă şi sânge, Domnul nostru a făcut ca toate păcatele noastre să dispară. (1Ioan 5:5-8).

Atunci, cine este Isus Hristos, Mântuitorul nostru şi Mesia, care a avut grijă de toate păcatele noastre şi le-a făcut pe toa tesă dispară? Geneza 1:1 afirmă, „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”. Cine a fost acest Dumnezeu Atotputernic care a creat universul cu Cuvântul Său?. Nu a fost altul decât Mesia păcătoşilor, Cel care a venit prin apa botezului Său pentru a te mântui pe tine şi pe mine de toate păcatele lumii, Singurul care a venit ca Mântuitorul care a sângerat pe Cruce, pentru a fi judecat de toate păcatele lumii. Prin apa, sângele şi Duhul, Isus ne-a eliberat din păcatele şi judecata noastră. Domnul nostru a venit la noi ca Mântuitorul nostru să ia asupra Sa păcatele naostre şi să fim judecaţi din aceste păcate în locul nostru.

De fapt, Isus Hristos este Fiul ui Dumnezeu şi Dumnezeu Însuşi, deoarece Mesia de fapt este Dumnezeul nostru. Numele „Isus” înseamnă „Mântuitorul care va mântui poporul Său din păcatele lor” (Matei 1:21). Pe de altă parte, Hristos, „Basileus”, în greacă înseamnă „Regele regilor”. Isus este Creatorul care a făcut întregul univers, conducătorul absolut al tuturor, Mântuitorul păcătoşilor şi Regele regilor care îl judecă pe Satan.

Acest Dumnezeu absolut a creat de fapt pe om după chipul şi asemănarea Sa. Deoarece noi, creaţia Sa, am căzut în păcat şi am devenit condamnaţi la distrugere, datorită slăbiciunilor noastre, acest Rege al regilor ne-a promis să ne mântuiască din păcatele noastre şi să împlinească această promisiune pentru care a venit la noi. Şi pentru a ne face în întregime poporul Său lui Dumnezeu şi fără păcat, Însuşi Domnul nostru a venit la noi prin apă, sânge şi Duh.

Mesia, care este Creatorul, a venit de fapt pe acet pământ în carnea unui om pentru a face ca toate păcatele noastre să dispară şi ne-a luat păcatele asupra Sa, primind botezul de la Ioan, la râul Iordan. Şi, murind pe Cruce, El a fost judecat pentru toate păcatele noastre în locul nostru. Deoarece Isus de fapt a fost chiar Mesia pentru noi, deoarece El este Mântuitorul şi Domnul vieţii noastre, am putut tânji viaţă nouă şi veşnică, crezând în El. De aceea, Mesia a devenit într-adevăr Dumnezeul nostru. De aceea poarta Cortului a fost împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, deoarece acesta a fost misterul apei şi a Duhului care ne eliberrează din toate păcatele naostre şi judecata păcatelor noastre.

Adevărul că Domnul nostru ne-a mântuit cu adevărat din păcatele noastre, nu este vag. Domnul nostru nu ne-a promis mântuirea noastră în mod ambiguu, nu a realizat-o cu greu şi poate aproba credinţa acelor care cred în El în mod arbitrar, în afara adevărului Său concret, că ne-a mântuit prin apa şi sângele Său. De aceea Domnul nostrua spus acelor care nominal cred în El, „Nu orişicine Îmi zice Doamne, Doamne!, va intra în Împărăţia cerurilor, ci Cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21).

Învăţătorii falşi insistă că de fapt ei i-au făcut pe oameni să primească Duhul Sfânt în numele lui Isus, să scoată demoni în numele Său şi a făcut multe minuni în numele Său. Dar Dumnezeu le-a spus în Matei 7:23, „Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”. Aceasta ne spune că printre creştini, sunt de fapt mulţi care încă rămân păcătoşi, care vor fi judecaţi pentru păcatele lor în Ziua Judecăţii, apoi vor fi aruncaţi în iad.

De fapt, sunt mulţi creştini care mărturisesc clar, „Isus este Mântuitorul nostru. Isus ne-a mântuit neechivoc din toate păcatele noastre”. Dar în ciuda faptului de face astfel de pretinderi, de fapt ei nici măcar nu încearcă să înveţe că Mesia într-adevăr le-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său şi că într-adevăr le-a purtat păcatele şi judecata acestor Păcate, vărsându-Şi sângele pe Cruce. Aceşti oameni vor merge cu toţii înaintea lui Dumnezeu, în timp ce încă rămân păcătoşi, deoarece ei cred doar nominal, ca şi cum simplu practică una dintre multele religii lumeşti.

Astfel, deoarece ei nu cred potrivit adevărului că Domnul nostru a spus, „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi”, ei nu au fost admişi de Domnul. Indiferent dacă oamenii cred în Isus sau nu, cei care au păcat în inimile lor, nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu, unde nu este găsit nici un păcat, deoarece nu au fost calificaţi să intre în ea. Ei trebuie, de aceea, să se asigure că pot fi calificaţi să intre în Rai doar crezând în adevărul aţei albastre, purpurii şi cărămizii, în timpul de pe acest pământ. Făcând poarta curţii Cortului, împletindu-i perdeaua cu aceste aţe albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit, era providenţa lui Mesia. Merg care merg spre iad datorită păcatului, trebuie să creadă în aceasta.

Deoarece aceşti oameni sunt ignoranţi la adevăr şi deoarece cred în Isus cu cunoaşterea lor greşită obţinută de ei înşişi, încă rămân păcătoşi. Ei încă rămân păcătoşi, deoarece ei, în loc să creadă potrivit adevărului ascuns în materialele Cortului, s-au gândit la Mântuitorul lor după voia lor şi şi-au făcut doctrinele mântuirii, bazaţi pe aceste gânduri, crezând că mântuirea vine prin propriile lor eforturi, oferind rugăciuni de pocăinţă lui Dumnezeu şi încercând să-şi atingă sfinţirea lor incrementală.

Sunt mulţi în această lume care pretind să creadă în Isus ca Mântuitor al lor şi totuşi nu cred de fapt în botezul lui Isus şi sângele Său. Sunt mulţi în acestă lume care, în loc să creadă de fapt în aţa albastră, purpurie şi cărămizie ca mântuire a lor, cred că pot intra în Împărăţia Sfântă a lui Dumnezeu, doar crezând în sângele lui Isus, cahiar dacă ei încă rămân păcătoşi.

Dumnezeu ne spune în Isaia 34:16 că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu îşi are perechea sa potrivită. Cuvântul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, face toată potrivirea. Dumnezeu a spus să se uite şi să vadă ei înşişi dacă Cuvântul Său al Vechiului Testament se potriveşte sau nu cu Cuvântul Său din Noul Testament. De exemplu, în timp ce israeliţii îşi treceau păcatele asupra mielului sacrificial, cu întinderea mâinilor, în Vechiul Testament, în Noul Testament aceasta se potriveşte cu Isus Hristos, fiind botezat pentru a lua asupra Sa toate păcatele lumii, şi astfel trecând toate păcatele noastre asupra Sa.

Prin apa şi sângele Său, Isus a venit pe acest pământ ca jertfă sacrificială şi Mântuitorul păcătoşilor. Dacă El nu ar fi luat păcatele lumii, primind boteul Său, nu ar fi fost absolut nici o nevoie ca El să moară pe Cruce. Domnul nostru a făcut clar ca păcatele noastre să dispară cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie. Şi aceasta a fost promis de Dumnezeu cu Cuvântul Său, unde Domnul nostru a venit la noi prin acest Cuvânt şi a spălat păcatele noastre cărămizii, trasformându-le albe ca zăpada.

Înainte de a realiza acest adevăr, de fapt, noi am fost fără îndoială revărsaţi cu păcate nesfârşite. De aceea noi nu avem nimic cu ce să ne lăudăm înaintea lui Dumnezeu, nu avem nimic absolut pentru a avea încredere înaintea Sa. Cu alte cuvinte, nu este nimic care ar putea să ne permită chiar să pretindem că suntem deştepţi. Înaintea lui Dumnezeu, tot ce putem spune este, „Da, ai dreptate”.

Dacă Dumnezeu spune, „Eşti o sămânţă de nelegiuiri, destinat iadului”.

„Da, ai dreptate; te rog să mă mântuieşti”.

„Te-am mântuit în acest fel, prin apă, sânge şi Duh”.

„Da, Doamne! Cred!”.

Putem doar să spunem „Da” tot timpul. Stând înaintea lui Dumnezeu, nu putem să-I spunem, „Am făsut aceasta şi aceasta; mi-am servit biserica atât de bine; am crezut într-adevăr În Isus cu toată inima mea; mi-am apărat credinţa cu o încăpăţânare pe care nimeni nu o poate imagina!”.

Cum a făcut Domnul ca toate păcatele noastre să dispară? El ne-a arătat că le-a făcut să dispară prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi prin Cuvântul Vechiului şi Noului Testament, Isus devenit Mântuitorul nostru, venind pe acest pământ în carnea unui om, luând toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, primit de la Ioan şi având grijă de păcatele şi judecata acestor păcate, vărsându-Şi sângele pe Cruce.

Fiind botezat, Domnul nostru a luat toate păcatele lumii toate odată (Matei 3:15). Toate păcatele noastre lumeşti au fost trecute asupra umărului lui Isus. După ce astfel ne-a luat toate păcatele lumii, cu botezul Său, El a purtat aceste păcate la Cruce, a fost crucificat, Şi-a vărsat sângele, a murit pe Cruce, a înviat din morţi, şi astfel a făcut ca toate păcatele noastre să dispară cu adevărat. Isus Hristos a devenit astfel Mântuitorul nostru cu siguranţă.

Neprihănirea lui Dumnezeu pe care am primit-o, este neprihănirea cerută, crezând în acest Isus Hristos care a venit pe acest pământ prin apă, sânge şi Duh. Aceasta este chiar mântuirea primită de la Dumnezeu, nu ceva ce noi am realizat după puterile noastre. Nu este nimic cu care să ne putem lăuda înaintea lui Dumnezeu.

De fapt, suntem mântuiţi din toate păcatele noastre, crezând în Isus Hristos care a devenit Mântuitorul nostru cu siguranţă. Noi, care am fost păcătoşi, cu alte cuvinte, am primit de fapt ştergerea păcatului, crezând în botezul lui Isus şi sângele pe care El l-a vărsat pentru noi. Dacă lucrarea de mântuire a lui Isus ar conta, să zicem în jur de 70% din mântuirea noastră şi ce a rămas 30% să fie numărat prin eforturile noastre de a nu comite păcat, ca noi să fim sfinţiţi şi ca mântuirea noastră să fie completă încetul cu încetul, literar ar trebui să stăm toată noaptea rugându-ne fervent, să ne petrecem jertfa de fiecare zi, încercând să facem totul posibil!.

Dar apostolul Pavel spune în Romani, „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?... Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. (Romani 7:28-8:1). Aşa cum Pavel astfel a mărturisit, şi noi trebuie să credem în Isus Hristos aşa cum am făcut. Scriptura ne spune că Isus Hristos ne-a mântuit în întregime din acest corp al morţii, 100%. Cine ar putea să ne condamne? Nimeni nu poate să ne condamne vreodată, deoarece Isus Hristos ne-a mântuit deja 100%, indiferent de infirmităţile noastre.

Unii dintre voi se poate să fi cunoscut şi crezut în Isus, puţin, pentru un timp îndelungat. Ai crezut în Isus ca Mântuitorul tău, cu alte cuvinte, chiar înainte să fi întâlnit evanghelia apei şi a Duhului. Eu însumi am fost de asemenea un creştin, fără să fiu născut din nou, timp de zece ani.

Când am crezut pentru prima dată în Isus ca Mântuitorul nostru, a fost o experienţă foarte înviorătoare. Acest început a fost atât de înviorător încât am crezut că vom fi mântuiţi necondiţionat, doar crezând în Isus ca Mântuitor al nostru, chiar dacă am rămas ignoranţi la adevărul aţei albastre, purpurii şi cărămizii.

Când am crezut pentru prima dată în Isus, inima mea a fost de fapt umplută de bucurie. Astfel m-am bucurat foarte mult când am crezut prima dată în Isus, dar după aproximativ cinci ani, m-am uitat la mine şi am văzut că am fost legat în mod continuu de păcatele pe care le comisesem, şi am recunoscut că încă nu am fost liber. Crezi că am comis păcate sau nu am comis nici unul deloc în cei cinci ani timpurii din viaţa mea de creştin?. Indiferent că mă cunoşti sau nu, răspunsul este destul de clar: bineînţeles că da. În tot acest timp, când nu am cunoscut adevărul, am fost chinuit de fiecare dată când comiteam păcat şi pentru a scăpa de această agonie a trebuit să mă rog rugăciuni de pocăinţă, uneori chiar postind timp de trei zile. Atunci povara inimii mele părea că se ridică puţin, permiţându-mi să-l laud pe Dumnezeu, „♫ Măreţul har m-a mântuit ♫ Pe mine din păcat ♫”. Dar după aceasta, bineînţeles, am sfârşit păcătuind din nou. Deoarece aveam atât de multe greşeli şi eram plin de defecte, comiteam păcate în fiecare zi, chiar dacă uram că fac aceasta. Nu odată am putut să rezolv toate problemele păcatului, pentru totdeauna.

Sub aceste împrejurări, au mai trecut încă cinci ani, şi astfel când am devenit un creştin pentru un timp de aproximativ zece ani, dintr-o dată am fost şocat să descopăr cât de multe păcate comisesem în timpul tuturor acelor ani. Uitându-mă la mine însumi comiţând astfel de păcate grave în fiecare zi, am fost adând întristat şi complet descurajat. Apoi când am stat în faţa Legii, am descoperit de asemenea cât de păcătos eram cu adevărat. A devenit tot mai dificil pentru mine să stau înaintea lui Dumnezeu, şi am sfârşit devenind un păcătos care nu putea decât să pretindă, pe bună conştiinţă, să-L cunoască bine pe Isus şi să creadă în El. Astfel, în cel de-al zecelea an ca şi creştin, nu am putut ddecât să-mi mărturisesc păcătoşenia mie însumi.

Când am crezut prima dată în Isus, am crezut de fapt că eram un creştin foarte bun. Dar cum trecea timpul, am realizat doar tot mai mult şi mai mult că într-adevăr nu aveam nimic cu care să mă laud înaintea lui Dumnezeu. Am recunoscut, „Sunt de fapt un fariseu. Fariseii nu sunt găsiţi doar în Biblie, deoarece eu însumi sunt un fariseu al zilelor de azi!”.

Fariseei sunt un fel de oameni care, în sfinţenia lor pretenţioasă, în fiecare duminică în drumul lor spre biserică, cu Biblia sub braţ, strigă la fraţii lor creştini, „Bună dimineaţa!, Aleluia!”. Şi când slufesc, de fiecare dată când aud pe cineva vorbind despre Cruce, sfârşesc plângând. La fel, şi eu am vărsat multe lacrimi, gândindu-mă la sângele lui Isus. Am crezut că aceasta este să slujeşti. Dar, trăind în această lume, fiecare se descoperă de fapt, comiţând păcat după păcat. Astfel, oamenii recurg încă odată la rugăciuni de pocăinţă. De fapt, ei se simt mai bine pentru un timp, dar mai devreme sau mai târziu, ei termină rugăciunile de pocăinţă, deoarece sunt prea multe păcate pe care ei l-au comis. Unii oameni chiar vorbesc în limbi şi au viziuni mai târziu, dar sunt toţi nefolositori. Indiferent ce fel de tentativă ar fi încercat, nu a avut nici un folos să rezolve problema păcatelor lor din inimile lor.

Dacă eventual realizează că sunt simplu fără fiinţe fără valoare înaintea lui Dumnezeu şi recunosc că sunt destinaţi iadului, datorită păcatelor lor, chiar dacă această realiare vine târziu, ar fi tot un rezultat fericit. De fapt, cu cât mai mult am crezut în Isus, cu atât mai mult realizăm cât de grozav de păcătoşi am fost cu adevărat. Dar fariseii sunt buni la ascuns aceasta. Ei sunt atât de buni la aascuns păcatele din inimile lor şi la joaca de-a ipocritul, încât au fost aprobaţi de cei din jurul lor pentru pietatea lor.

Religioşii acestei lumi se respectă mult unul cu altul.

Dar indiferent cât de mult respect şi aprobare ei obţin de la alţii, când stau înaintea lui Dumnezeu, sunt doar oa masă mare de păcate.

Când nu am cunoscut adevărul, şi noi obişnuiam să ne oferim rugăciunile de pocăinţă cu sârguinţă. Dar după un timp, obosim, şi terminăm rugându-ne, „Doamne, fă orice doreşti să faci. Am atât de multe păcate. Am păcătuit din nou. Am a devenit prea jenant pentru mine chiar să-ţi spun despre aceasta. „Deşi e prea jenant, deoarece ni s-a spus că Dumnezeu va fi mulţumit oridecâte ori ne mărturisim păcatele, şi că ne va ierta păcatele cu neprihănirea Sa şi ne va curăţi de toată neprihănirea, am continuat să ne rugăm Lui, „Doamne, am păcătuit. Te rog iartă-mă, Doamne!”. Şi totuşi păcatele noastre au rămas încă în inimile noastre.

Oridecâte ori oamenii îşi apleacă capurile să se roage lui Dumnezeu, conştiinţa lor le aminteşte de păcatele lor şi le mănâncă inimile. Conştiinţa noastră ne chinuie inimile, spunându-ne, „Cu atâtea păcate comise, cum îndrăzneşti chiar să te rogi lui Dumnezeu?”

Astfel, după un timp, deoarece nu am avut nimic mai mult de spus, am sfârşit doar plângând, „Doamne, Doamne!”. Tot mai mult, adesea ne-am găsit urcând un munte şi strigând numele Domnului. Pentru a evita jena atenţionării oamenilor, am urcat un munte noaptea târziu, am intrat în vreo peşteră acolo şi am strigat numele Domnului nostru. Dar şi aceasta a fost o potriveală, iar păcatele noastre astfel au rămas încă cu noi.

De asemenea am încercat să ne împăcăm conştiinţa, spunându-ne că nu mai suntem păcătoşi, „Dumnezeu este atât de plin de milă încât a făcut ca păcatele noastre să dispară. Am postit şi m-am rugat timp de trei zile. Ce e mai mult, cred, nu am păcătuit atât de mult. Nu m-ar ierta atunci Dumnezeul nostru?”.

Dar am putea cu adevărat să ne înşelăm, chiar dacă ar trebui să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru mila Sa?. Cum am putea vreodată să ne înşelăm inimile, când am rămas păcătoşi înaintea lui Dumnezeu?. Niciodată nu am putea face astfe! Indiferent cât de înalt am urca pe poziţii de coonducere ale bisericilor noastre şi indiferent cât de mult ne-ar fi poruncit de alţii, atât timp cât încă continuăm să comitem păcat după voia noastră, nu am putea fi niciodată eliberaţi de aceste păcate şi astfel la sfârşit am sfârşit ca ipocriţi

Dorinţe păcătoase au continuat să se ridice în inimile noastre. Deşi am vorbit de sângele lui Isus pe Cruce, de nenumărate ori, deşi am vărsat multe lacrimi doar gândindu-ne la sângele Său de pe Cruce, şi deşi am fost buni creştini, încă am rămas păcătoşi, până când am întâlnit evanghelia perfectă a apei şi a Duhului. În ciuda trăirii, potrivit cu toate ritualurile creştinismului, noi încă aveam păcat. Aceasta a fost religia fariseilor.Încă sunt mulţi oameni pe acest pământ care au acest fel de credinţă şi eu se găsesc chiar în comunităţile noastre creştine.

Înainte de a cunoaşte evanghelia apei şi a Duhului, şi înainte de a crede în această evanghelie, noi toţi am păcătuit în inimile noastre. Înainte am crezut în acest adevăr al aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit, conştiinţa noastră era păcătoasă. Cu toată sinceritatea, am fost cu toţii păcătoşi înaintea luI Dumnezeu, şi am fost cu toţii destinaţi iadului, datorită păcatelor noastre, deoarece Biblia ne spune că „plata păcatului este moartea”. Astfel, am fost chinuiţi foarte mult datorită păcatelor noastre. Şi am fost destinaţi iadului, atât fizic cât şi spiritual, datorită judecăţii lui Dumnezeu asupra noastră, pentru păcatele noastre.

Am convertit mulţi oameni la creştinism şi i-am învăţat. Dar am lucrat, în timp ce nu am putut să ne curăţim păcatele, chiar conştiinţa noastră. Nu am putut nega aceasta înaintea lui Dumnezeu. Am recunoscut înaintea lui Dumnezeu că inimile noastre sunt păcătoase şi că suntem destinaţi iadului.

Întotdeauna am avut o problemă nerezolvată: „De ce a fost Domnul nostru botezat când a venit pe acest pământ?”. Am dorit să aflu de ce Isus a primit botezul. De ce, şi cu ce scop a trebuit să fie Isus botezat?. Am înţeles botezul nostru cu apă, ca marcă a credinţei noastre în Isus, dar nu am putut înţelege deloc de ce Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul. De ce a fost botezat?. De ce ?.

Aşa că am întrebat pe unii lideri din comunităţile creştine, „Pastore, am o întrebare. Te superi dacă te întreb?”. Ei mi-au spus să continui, aşa că i-am întrebat. „Este despre Biblie. E clar că Isus a primit botezul de la Ioan în Noul Testament. Dar, nu sunt sigur de ce a fost botezat. Ştii tu de ce pastore?”. Atunci a zâmbit, spunându-mi, „Nu ştii nici atâta?. E ceva ce chiar copiii noştri din Şcoala Duminicală ştiu!. Se găseşte în textele originale scripturile, la fel şi în dicţionarele biblice. Nu a fost Isus botezat pentru a ne conduce pe noi prin exemplu, ca model, şi pentru a ne arăta umilinţa Sa?” Aşa că am spus, „Dar pastore, dacă răspunsul ar fi atât de simplu, chiar şi copiii din Şcoala noastră Duminicală l-a cunoaşte cu adevărat. Am examinat atât în textul original cât şi în cel istoric, dar botezul Său nu a intenţionat aceasta. Nu ar fi fost un motiv pentru care Isus a fost botezat cu adevărat de către Ioan?”.

Am continuat să întreb. Am început să crecetez răspunsul corect, după ce am devenit creştin. Nu am avut nici o alegere decât să devotez ani în căutarea răspunsului la acea întrebare. Am căutat toate lucrările scolastice pe acest subiect. Chai dacă astfel am căutat, am întrebat şi am investigat totul, nu am putut găsi nicăieri şi definitiv. Astfel m-am luptat să aflu răspunsul final, până ce Domnul m-a luminat asupra evangheliei apei şi a Duhului, manifestată în aţa albastră, purpurie şi cărămizie.

În timp ce eram capturat în cuvintele încrucişate nerezolvate ale botezului lui Isus, am ajuns la un punct când am citit cu atenţie Matei 3:13-17, „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de tine, şi Tu vii la mine?”. Drept răspuns Isus I-a zis: „Lasă-Mă acum căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au dechis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea:”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea””.

Citind acest Cuvânt, am realizat în final, „Deci asta e! Motivul pentru care Isus a fost botezat a fost jertfa sacrificală a Vechiului Testament!. Acesta este adevărul mântuirii Sale ascunse în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit!”.

Ioan Botezătorul a fost de fapt Ilie, pe care Dumnezeu i-a promis să-l trimită, în Vechiul Testament. Dumnezeu a spus în Maleahi 4:5 că-l va trimite pe Ilie înainte de ziua judecăţii, iar Matei 11:14 ne spune că Ilie, pe care El l-a promis, nu este altcineva decât Ioan Botezătorul. Astfel am aflat despre Ilie, dr tot nu am fost sigur de ce Isus a trebuit să fie botezat de Ioan Botezătorul. Atunci, m-am întors în Matei 3:13-17 şi am fost atent din nou la pasaj, „„Lasă-Mă acum căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au dechis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea””.

Atunci toate îndoielile mele au fost dizolvate. „Pentru a împlini toată neprihănirea,” a primit de fapt botezul. Într-adevăr, Isus a împlinit această lucrare de neprihănire, mântuind pe toţi oamenii prin botezul Său.

Botezul este la fel cu întinderea mâinilor din Vechiul Testament, deoarece când mâinile întinse pe capurile jertfelor sacrificiale, potrivit sistemului sacrificial al Cortului. Pentru ca păcătoşii să aducă aceste jertfe sacrificiale înaintea altarului jertfei arse, pentru a-şi întinde mâinile asupra lor şi astfel să-şi mărturisească păcatele şi să le treacă asupra jertfei lor sacrificiale pentru israeliţi şi pentru ei; şi pentru ca Isus să fie botezat de către Ioan Botezărul din timpul Noului Testament-toate aceste lucruri se potrivesc unul cu altul. În final am realizat că astfel Isus Şi-a primit botezul (întinzând mâinile), pentru a lua asupra Sa toate păcatele lumii şi pentru a face ca toate păcatele fiecăruia să dispară.

Aşa că m-a uitat la textele originale scripturale. Am căutat cum este scrisă fraza în greacă, „Căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” :

În fraza „Căci astfel” şi „neprihănirea” era scrisă în greacă ca „hutos ” şi „dicaiosune .”. Prima înseamnă „astfel”, „potrivit”, „doar prin această metodă”, „cel mai potrivit”, sau, „cu această metodă”. Iar ultima înseamnă „neprihănirea, dreptatea sau virtutea acceptabilă lui Dumnezeu”.

Ne-a spus că Isus i-a mântuit pe păcătoşi din păcatele lor. Ne-a spus că Isus a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu, fiind botezat şi vărsându-Şi sângele. Cu alte cuvinte, înseamnă că El a luat asupra Sa toate păcatele noastre, cu botezul Său. Toate cuvintele noastre încrucişate au fost astfel rezolvate, deoarece acum am realizat adevărul înţeles a ceea ce a cauzat atât de multă confuzie şi rătăcire. Este deoarece Isus a luat asupra Sa tate păcatele noastre cu botezul Său, că a mers la Cruce şi a murit pe ea ca judecată a acestor păcate. Acesta a fost adevărul găsit în evanghelia apei şi a Duhului.

Noi, cei născuţi din nou, am ajuns să relizăm, cu alte cuvinte, că botezul primit de la Ioan, a fost constituentul indispensabil al mântuirii noastre şi că El a luat asupra Sa păcatele lumii, totul odată, cu botezul Său. Şi tu trebuie să realizezi acelaşi adevăr din evanghelia apei şi a Duhului. Doar atunci sufletele voastre pot fi luminate.

De fapt, nu putem uita vreodată când a primit Isus botezul de la Ioan. Nu putem uita vreodată ziua când am realizat că toate păcatele noastre au fost de fapt trecute asupra lui Isus. Am văzut schimbările care s-au întâmplat în inimile noastre cu realizarea noastră a acestui adevăr. Ele s-au răspândit peste tot în inimile noastre ca valurile care se revarsă într-un lac. Pătrunzând prin întuneric, lumina puternică a răsăritului de soare a intrat în noi, permiţându-ne să cunoaştem adevărul mântuirii.

După ce am citit Matei 3:13-17, nu am putut să rostesc nuci un singur cuvânt, timp de mult timp. Deşi am fost de fapt păcătos, Isus a primit botezul Său, şi a spus, „Lasă-Mă acum căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. De aceea, motivul pentru care a trebuit să-Şi verse sângele pe Cruce aţa cărămizie a fost botezul lui Isus aţa albastră. Acest Isus fost Dumnezeu Însuşi aţa purpurie. Şi cu Cuvântul Vechiului şi Noului Testament (inul subţire răsucit), El ne-a învăţat adevărul real al mântuirii. Isus, cu alte cuvinte, a luat asupra Sa toate păcatele noastre.

„Atunci, încă mai avem păcat sau nu? Când Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, păcatele fiecăruia au fost trecute asupra Sa. Au fost şi păcatele noastre trecute asupra Sa? Au fost păcatele lumii trecute asupra Sa, pe vremea aceea? Sunt păcatele pe care deja le-am avut când eram în pântecele mamelor noastre, păcate lumeşti sau nu?. Dar păcatele pe care le-am comis când am avut doar un an?. Nu sunt nici ele păcatele lumii?. Dar păcatele pe care le-am comis în copilăria noastră? Nu aparţin şi ele păcatelor lumii?”.

Trebuie să ne întrebăm aceste întrebări, pentru a ne asigura că suntem pe piciorul cel drept. Astfel, credinţa este totul despre a ne asigura că stăm în picioare pe solul cel drept cu Cuvântul lui Dumnezeu. Păcatele pe care le-am comis în timpl vieţii noastre, sunt într-adevăr păcatele lumii, ca şi păcatele pe care le-am comis în timpul adolescenţei noastre, sunt tot păcate lumeşti. Toate păcatele pe care le comitem în timpul vieţii noastre, să nu menţionăm cele din timpul când am fost adulţi, sunt păcatele lumii. Toate astfel de păcate au fost trecute asupra lui Isus deja. Nu-i aşa?. Bineînţeles că da! Este scris că Domnul nostru a luat nu doar păcatele noastre, ci toate păcatele fiecărei fiinţe umane. Astfel că am realizat, „Toate păcatele noastre au fost într-adevăr trecute asupra lui Isus. Atunci mai avem păcat?. Nu, nu mai avem nici un păcat în noi!”.

Deoarece Isus a fost de fapt botezat de Ioan, Ioan Botezătorul a mărturisit, „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii!” (Ioan 1:29). Isus a luat toate păcatele fiecărei persoane care a trăit vreodată şi va trăi vreodată, chiar de la începutul omenirii, până la sfârşitul ei. Toate păcatele pe care le-a comis cineva vreodată în timpul întregii vieţi, şi chiar păcatele copiilor fiecăruia, au fost toate luate de Isus. Indiferent cât de mult durează această lume, mii de ani, sau chiar miliarde de ani, Domnul nostru a luat asupra Sa păcatele tuturor oamenilor săi, cu botezul Său, a purtat păcatele aceste păcate pe umărul Său, la Cruce, a fost crucificat şi astfel a primit toată judecata păcatului, de dragul nostru-aceasta am realizat.

Deoarece noi, cei născuţi din nou, am realizat că Isus a înviat din morţi şi a devenit Mântuitorul nostru din această cauză, şi deoarece am crezut astfel, toate întrebările noastre au fost răspunse.

Cu botezul pe care astfel L-a primit şi vărsându-Şi sângele pe Cruce, Domnul nostru a avut grijă de toate păcatele noastre. De aceea Biblia vorbeşte de aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit pe poarta curţii Cortului şi de aceea ne spune în Ioan 5:4-6 că Isus a venit la noi nu doar prin apă, ci prin apă şi sânge. Astfel am ajuns să realizăm, „Deci, de aceea ne spune Biblia că Mântuitorul nostru Isus a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu, primind botezul Său. Acesta e adevărul! Totuşi, liderii creştini nu ne-au învăţat acest adevăr deoarece au fost toţi ignoranţi la el!”.

Am devenit păcătoşi dor când adevărul lui Dumnezeu al aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit ne spune că suntem păcătoşi. Nimeni nu poate aproba mântuirea altui suflet. Nu are nici un rost cuvântul bun al altora. Cum ar putea ceea ce ne spun alţi oameni, că suntem creştini destul de buni, sau chiar dându-ne nota unor creştini de 10 plus, chiar să constituie mântuirea noastră din păcat? Am devenit fără păcat, nu când oamenii ne aprobă, ci doar când Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Hristos a făcut ca toate pcăatele noastre să dispară cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Isus a făcut nu doar ca păcatele mele să dispară, ci şi păcatele tale. Ne spune că, deoarece Isus Hristos, Mesia a făcut ca toate păcatele tuturor oamenilor să dispară, vom primi cu toţii ştergerea păcatului, doar dacă vom crede. Aşa am putea intra pe poarta curţii Cortului, primind ştergerea păcatului, prin apă şi Duh.

Poarta curţii Cortului a fost împletită cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Fiecare trebuie să aibă această credinţă perfectă care crede că Domnul nostru a venit pe acest pământ şi astfel ne-a mântuit de toate păcatele noastre. Când credem că Domnul S-a născut pe acest pământ în carne de om, a fost botezat de Ioan, a murit pe Cruce, a înviat din morţi, şi astfel a devenit Mântuitorul nostru, putem deveni cu toţii copii ai lui Dumnezeu. Deşi faptele noastre sunt mici şi deşi carnea noastră nu are valoare, crezând în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, în inimile noastre, am devenit fără păcat. De aceea, pentru a deveni cei neprihăniţi, este posibil doar prin credinţă. Crezând în mântuirea manifestată prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, ne-am îmbrăcat în neprihănirea lui Dumnezeu. Crezând în evanghelia apei şi a Duhului, pe scurt, am devenit copiii lui Dumnezeu.

Unii dintre voi se poate că nu aţi înţeles în întregime. Dacă da, tot ce trebuie să faceţi este doar să continuaţi să citiţi cu atenţie această carte sau să frecventaţi biserica lui Dumnezeu. Până acum am discutat doar despre aspectele generale ale Cortului, dar odată ce începeţi să citiţi explicaţiile detaliate, veţi putea atinge înţelegerea completă a Cortului. Este atât de uşor, încât chiar şi un copil poate înţelege repede.

Dacă oamenii şi-ar baza credinţa pe cunoaşterea dură a lui Isus, ei n-ar putea fi niciodată mântuiţi din păcatele lor, indiferent cât de mult timp cred în Isus, timp de o mie sau zece mii de ani. Ei încă ar avea păcat în fiecare zi. Ar plânge în fiecare zi, deoarece nu pot scăpa din blestemul păcatelor lor. Când lucrurile încep să meargă bine pentru ei, aceşti oameni cred că Dumnezeu îi ajută. Dar când lucrurile merg prost, chiar încet, se întreabă, „Este deoarece nu am dat zeciuiala?Sau este deoarece nu am mers la biserică duminica trecută?. Am păcătuit şi nu L-am servit pe Dumnezeu cum ar trebui, şi cred că de fapt mă pedepseşte pentru aceatea”. În acest fel, ei sfârşesc murind închişi în Lege, deoarece Scriptura ne spune că „Legea aduce mânie” (Romani 4:15).

Pentru a avea într-adevăr felul de credinţă care este întreagă, trebuie să cunoaştem în mod corect şi să credem în cele patru misiuni ale lui Isus Hristos, care a venit la noi prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Trebuie să realizăm adevărul dat de Isus Hristos. Doar când avem o înţelegere clară a acestui adevăr din patru părţi şi credem în el, pute avea credinţa care este întreagă înaintea lui Dumnezeu, şi putem deveni copiii Săi perfecţi. Deoarece am devenit fără păcat, crezând în aceste patru misiuni ale lui Isus, suntem întotdeauna cei neprihăniţi fără păcat, chiar fără propria noastră luptă de a ne elibera din legătura păcatului; suntem oameni ai credinţei, fără păcat, chiar fără să ne străduim cu propria noastră putere; şi suntem copii perfecţo ai lui Dumnezeu, ale căror păcate au fost spălate albe ca zăpada, chiar fără propriile noastre fapte sau încercare.

Ca un bebelus care se joacă şi se odihneşte în pace, sub ochii atenţi ai părinţior, crezând în acest adevăr, noi de fapt avem pace şi linişte în inimile noastre, înaintea ochilor plini de milă ai lui Dumnezeu, Tatăl. Chiar dacă faptele noastre pot fi insuficiente, tot ce trebuie să faceţi este să credeţi în lucrările lui Dumnezeu, deoarece cu cât mai insuficienţi sunteţi, cu atât veţi simţi dragostea Domnului nostru.

Protestezi să primeşti ştergerea păcatelor tale, încă incapabil de a avea credinţa care crede în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit?. Acum, cei care cunosc acest adevăr, nu trebuie să protestezi pentru a primi ştergerea păcatului, ci doar să creadă în linişte. Cei care au devenit copii ai lui Dumnezeu prin credinţă sunt cei care cunosc cu adevărat şi cred în Isus Hristos, care a venit la noi prin apa, sânge şi Duh. Ei Îi servesc lui Dumnezeu nu cu faptele lor superficiale, dar ei Îl iubesc şi-L servesc cu credinţa lor mai întâi. Deoarece credem Dumnezeu ne acordă audienţa Sa şi merge cu noi. Deoarece noi credem în El, El ne ajută. Şi deoarece credem în Isus care ne-a mântuit cu botezul şi sângele în care ne punem credinţa, am devenit servitorii lui Dumnezeu care-I servesc lucrările Sale neprihănite.

Acum trebuie să realizăm adevărul că Dumnezeu a făcut poarta mântuirii noastre din curtea exterioară a Cortului, împletindu-l cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, pentru a ne da mântuirea ştergerii definnitive de păcat. Scriptura ne spune că Isus a venit la noi prin apă, sânge şi Duhşii că ne-a mântuit din păcatele noastre cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit al porţii curţii Cortului din Vechiul Testament. Domnul nostru a devenit poarta mântuirii noatre de păcat. Trebuie să credem şi din nou să credem în aceste patru lucrări ale lui Mesia car de fapt şi faptic ne-a eliberat din păcatele noastre.

Să ne întoarcem din nou la Matei 3:13-17, „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de tine, şi Tu vii la mine?”. Drept răspuns Isus I-a zis: „Lasă-Mă acum căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au dechis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea:„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea””. La acel timp, când Isus a fost botezat, fuseseră 30 de ani de când S-a născut din nou din Fecioara Maria. Aici, cuvântul „atunci” se referă la timpul când atât Ioan Botezătorul, cât şi Isus au împlinit 30 de ani.

Ioan Botezătorul, născut cu 6 luni înaintea lui Isus, a fost reprezentantul omenirii de pe acest pământ, care le-a dat botezul pocăinţei (Matei 3:11, 11:11). Când Isus a împlinit 30 de ani, El a venit la Ioan, care boteza oameni la Râul Iordan, pentru a fi botezat. Dar Ioan Botezătorul a încercat să-L prevină, spunând, „am trebuinţă să fiu botezat de tine, şi Tu vii la mine?” Atunci Isus a replicat, „Lasă-Mă acum căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat şi Isus a fost botezat de el. De asemenea, Scriptura înregistrează că, atunci când Isus a fost astfel botezat, cerul I s-a deschis şi o voce a venit de acolo, spunând, „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

În Matei 3:15 aici, Isus ne spune motivul pentru care a fost botezat de Ioan. Acest adevăr se referă la aţa albastră a curţii Cortului. „Lasă-Mă acum căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Scopul botezului lui Isus primit de la Ioan, a fost ca să ierte nelegiuirile păcătoşilor, prin lucrările Sale, manifestate în aţa albastră, purpurie şi cărămizie din Cort-„căci astfel” se cădea să împlinească tot ce trebuie de împlinit”.

Că Isus Hristos a luat păcatele fiecăruia asupra Sa, fiind botezat de Ioan Botezătorul, a fost dragostea neprihănită a lui Dumnezeu şi împlinirea lucrării Sale de mântuire a tuturor păcătoşilor. Aşa cum Ioan 3:16 spune, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Isus a fost botezat pentru a ne mântui de păcatele lumii, pentru ca noi să nu fim condamnaţi din cauza păcatelor noastre. De aceea Isus a luat toată neprihănirea lui Dumnezeu şi toate păcatele omenirii asupra Sa, fiind botezat de Ioan, căci aşa se cădea de împlinit tot ce trebuia de împlinit.

Ce este „ce trebuia de împlinit?”. Pasajul de deasupra ne spune că motivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, a fost pentru a împlini ce trebuia de împlinit de Ttaăl.

Aici, avem nevoie să aflăm exact ce este cu adevărat ceea ce trebuia de împlinit de Dumnezeu. „Tot ce trebuia de împlinit” se referă la faptul că Isus Hristos, fiind botezat de Ioan, a luat toate păcatele omenirii asupra Sa. Cu botezul Său, El a luat toate păcatele lumii asupra Sa, odată. Astfel scopul naşterii Sale a fost pentru a şterge toate păcatele lumii odată, botezul pe care Isus L-a primit de la Ioan a fost clar neprihănit. Pentru a împlini tot ce trebuia de împlinit de Dumnezeu, a însemnat a împlini lucrările neprihănit care fac ca toate păcatele lumii să dispară-ceea ce e, a fost pentru a împlini mântuirea.

Botezul lui Isus a fost metoda indispensabilă prin care Dumnezeu ne-a eliberat din păcatele noastre. Dumnezeu a stabilit în Vechiul Testament că, pentru a ne şterge păcatele, El îl va ridica pe Ioan Botezătorul, ca reprezentant al omenirii, să-l facă să-L boteze pe Fiul Său Isus Hristos, şi astfel să treacă toate păcatele noastre asupra Fiului Său. Nimic altceva decât aceasta nu a fost lucrarea de milă a lui Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu atât de mult ne-a iubit, Dumnezeu a făcut ca Isus să fie botezat de Ioan, pentru a ne face copiii Săi şi pentru a completa lucrarea neprinănită a ştergerii păcatelor noastre. De aceea Dumnezeu a spus, când Isus fusese botezat şi a ieşit din apă, „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Dumnezeu Tatăl a spus cu alte cuvinte, „Cu botezul Său, Fiul Meu a luat toate păcatele asupra Sa”.

Cu alte cuvinte, Isus Hristos a venit pe acest pământ şi prin această metodă, fiind botezat de Ioan, a purtat toate păcatele noastre, odată, în modul cel mai potrivit şi astfel a devenit jertfa sacrificială pentru a ne face păcatele să dispară.

Deoarece Fiul lui Dumnezeu a fost botezat pentru noi, şi deoarece astfel El ne-a acceptat toate păcatele asupra Sa, El a purtat aceste păcate la Cruce, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele preţios şi astfel a devenit Mântuitorul tuturor. Isus ne-a mântuit pe noi cei care credem, cu alte cuvinte, fiind botezaţi pentru păcatele noastre, sacrificându-Se cu sângele Său de pe Cruce şi înviind din orţi. Şi după ce a înviat din morţi şi completând lucrările de mântuire, acum stă la dreapta tronului lui Dumnezeu şi când vine timpul Său, Se va reîntoarce cu siguranţă. Acest adevăr este evanghelia apei şi a Duhului şi inima mântuirii.

Pe poarta curţii Cortului, Exod înregistrează, „Pentru poarta curţii Cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărămizie, şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor”. Astfel, poarta curţii Cortului era împletită din aceste aţe, albastru, purpuriu şi cărămiziu şi iin subţire răsucit. Aceasta ne spune adevărul că noi intrăm în Împărăţia Cerurilor, crezând în darul mântuirii.

Aţa albastră împletită, a porţii curţii Cortului se referă la faptul că toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus când a venit pe acest pământ şi a fost botezat.

Aţa purpurie ne spune că Isus Hristos, care a fost botezat pentru păcatele noastre, a fost fundamental Creatorul Însuşi care a făcut întregul univers şi tot ce e în ea, Domnul tău şi al meu. Purpuriul este culoarea regilor (Ioan 19:2-3), şi de aceea ne spune că Isus Hristos este Regele regilor şi Domnul tuturor. Cuvântul „Hristos” înseamnă „unsul”, şi doar regii, preoţii, sau profeţii puteau fi unşi. Astfel, deşi Isus Hrisosa venit pe acest pământ în carnea unui om, adevărata Sa identitate era de fapt Regele regillor. Isus, cu alte cuvinte, a fost Domnul şi Creatorul care a făcut întregul univers. Isus a fost Dumnezeu cel Atotputernic şi singurul Fiu preaiubit al lui Dumnezeu Tatăl.

Aţa cărămizie împletită în poarta Cortului se referă la sacrificiul pe care acest Rege al regilor l-a făcut, când după ce a venit pe acest pământ în carnea unui om şi ne-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce. Isus Hristos a plătit plata păcatelor noastre în numele nostru, fiind botezat, vărsându-Şi sângele preţios, şi astfel sacrificându-Se de dragul nostru. Aţa cărămizie manifestă sacrificiul sângelui lui Isus Hristos.

În final, inul subţire răsucit se referă la Cuvântul indirect al lui Dumnezeu, din Vechiul şi Noul Testament. Biblia ne spune de mântuirea noastră prin Cuvântul Vechiului şi Noului Testament. Din Vechiul Testament Dumnezeu a promis că va veni la noi ca Mântuitor al păcătoşilor, iar în Noul Testament, aşa cum a promis, Isus Hristos, Dumnezeu Însuşi, a venit într-adevăr pe acest pământ, a fost botezat şi Şi-a vărsat sângele pe Cruce-toate Îl dăruiesc ca sacrificiu pentru păcatele noastre.

Cu aţa albastră, Dumnezeu manifestat în Cuvântul prin care Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a ne mântui de păcatele noastre şi a luat aceste păcate ale noastre asupra Sa cu botezul Său; şi cu aţa purpurie, El a manifestat că Acesta care a fost botezat, era de fapt Dumnezeu Însuşi. Şi cu aţa cărămizie, Dumnezeu a manifestat că te-a mântuit pe mine şi pe tine din păcatele noastre, venind pe acest pământ ca Mântuitorul nostru, fiind botezat, purtând păcatele lumii la Cruce şi vărsându-Şi sângele preţios

Că această mântuire a venit prin Cuvântul lui Dumnezeu, promis de Vechil Testament, pe de altă parte, a fost manifestat cu inul subţire răsucit. De aceea poarta curţii Cortului a fost împletită cu aceste aţe, albastre, purpurii şi cărămizii şi inul subţire răsucit. Când ne uităm la poarta curţii Cortului, această poartă manifestă şi ne arată clar chiar cum Dumnezeu ne-a mântuit din păcatele noastre şi ne-a făcut poporul Său; astfel, noi trebuie cu toţii să credem în înţelesul spiritual al celor patru aţe, folosite pentru poarta curţii Cortului.

Vorbind despre culorile porţii curţii Cortului, mai întâi Biblia menţionează aţa sa albastră. De obicei ne gândim la ordinea aţei albastre, purpurii şi cărămizii. Aceasta ne arată importanţa aţei albastre. În timp ce Isus Hristos a venit într-adevăr pe acest pământ ca Mântuitor al nostru, dacă nu ar fi fost botezat de Ioan, noi nu am fi putut să fim curăţiţi de păcatele noastre. De aceea Isus, pentru a ne mântui de păcatele lumii, a fost botezat de Ioan şi crucificat, în ascultare de voia Tatălui.

Isus este Domnul universului care a creat toate lucrurile şi El este Dumnezeul nostru. El este Dumnezeu Însuşi care ne-a făcut să fim născuţi pe acest pământ, care ne-a dat o viaţă nouă şi care conduce peste vieţile noastre. Ca să ne mântuiască de păcatele noastre, a trebuit să fie botezat de reprezentantul întregii omeniri şi astfel să ia toate păcatele noastre asupra Sa. Fiind botezat de Ioan, cu alte cuvinte, Isus Hristos a devenit Mântuitorul nostru adevărat.

Ca să ne elibereze din păcatele noastre, Isus Hristos a venit pe acest pământ, şi ca să ne ia toate păcatele asupra Sa, El a fost botezat. Dacă nu ar fi fost botezul Său mai întâi, Hristos nu ar fi putut fi niciodată să fie crucificat. De aceea poarta curţii Cortului ne arată clar exact cât de exact Isus Hristos ne-a mântuit de păcatele nostre-care este, metoda precisă a mântuirii Sale.

Culorile porţii curţii Cortului ne spune că Isus Hristos va veni pe acest pământ, va lua toate păcatele omenirii asupra Sa, cu botezul Său primit de la Ioan, şi a fost crucificat-că El singur, cu alte cuvinte, va avea grijă de toate păcatele noastre. Când Isus a fost botezat, uşa Cerurilor s-a deschis, iar Dumnezeu Tatăl a vorbit, „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”. Isus Hristos este Mesia şi Mântuitorul nostru, dar de asemenea este Fiul lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu Creatorul, care a făcut întregul univers cu Cuvântul Său. Fiind Sfântul Dumnezeu, Isus a putut purta toate păcatele noastre, fiind botezat, pentru a deveni Mântuitorul nostru adevărat.

Isus Hristos care a creat întregul univers şi care conduce peste el, ne-a arătat mântuirea clară din păcatele noastre. Deoarece Isus Hristos, ca să ne şteargă păcatele, a venit pe acest pământ, a luat toate astfel de păcate asupra Sa cu botezul Său şi a murit pe Cruce, tu şi eu am fost mântuiţi cu adevărat. Isus Hristos este Creatorul care conduce peste viaţa şi moartea noastră, care a creat întregul univers, şi care ne-a adus pe părinţii noştri de dinainte şi întreaga omenire, pe acest pământ. El a fost chiar substanţa aţei albastre, purpurii şi cărămizii şi inului subţire răsucit.

Dumnezeu Însuşi a venit pe acest pământ ca jertfă sacrificială a păcătoşilor. Isus, care ne-a mântuit, a fost acest Dumnezeu, Cel Atotputernic şi Dumnezeul milei. Deoarece Isus Hristos ne-a luat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său, a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu şi de aceea El a purtat păcatele lumii la Cruce, a fost crucificat şi Şi-a vărsat sângele Său preţios. Aşa cum este manifestat în poarta curţii Cortului, Isus Hristos a devenit jertfa noastră sacrificială pentru a şterge toate păcatele noastre.

De aceea, nu doar poarta curţii Cortului, ci şi poarta Locului Sfânt şi poarta Sfintei Sfintelor şi chiar acoperământul Casei lui Dumnezeu, au fost toate împletite cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi in subţire răsucit. Deoarece Isus Hristos a fost botezat de dragul tău, tu şi eu suntem spălaţi de toate păcatele noastre, crezând în aceasta. Isus a fost botezat pentru a împlni tot de trebuia împlinit, şi aceasta a fost realizată luând păcatele tuturor oamenilor, asupra Sa, prin botezul Său. De aceea, tot ce trebuie să facem este să realizăm că toate păcatele noastre au fost de asemenea trecute asupra lui Isus, la acel timp, şi să credem astfel.

Totuşi, sunt atâţia creştini care cred în El în mod arbitrar şi nepăsător. Sunt prea încăpăţânaţi pentru a-şi abandona credinţa lor religioasă a fărădelegii, provocându-L pe Dumnezeu chiar de la început. Noi trebuie să credem în El, potrivit modului de mântuire pe care ni L-a dat. Isus a spus, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6). El e spune, „Eu sunt calea. Eu sunt calea care te conduce la Cer. Eu sunt Păstorul, calea şi adevărul. Eu sunt într-adevăr viaţa care te mântuieşte”. Mântuiindu-ne de păcatele noastre, Isus Hristos a devenit Domnul unei noi vieţi, date nouă.

Putem fi mântuiţi de păcatele noastre, doar crezând chiar în modul în care a venit pe acest pământ şi ne-a mântuit. Cuvântul „credinţă” include astfel de înţelesuri, ca „a te baza pe”, „a se sprijini”, şi „a se încrede”. Bătrânii adesea se bazează pe copiii lor, când îmbătrânesc prea mult, deoarece este prea dificil de trăit de unii singuri. La fel, motivul pentru care noi trăim, încrezându-ne în Dumnezeu, este deoarece simplu nu ne putem face păcatele să dispară, ele singure. Chiar dacă încercăm să nu păcătuim, noi încă sfârşim, trăindu-ne vieţile, întotdeauna păcătuind. Deoarece nu ne putem elibera din păcatele noastre, credem în Dumnezeu şi ne punem încrederea în Isus Hristos, Mântiutorul nostru, crezând în ceea ce El a făcut pentru noi.

De aceea, când credem în Isus şi căutăm mântuirea noastră, trebuie mai întâi să cunaoştem ce fel de credinţă este credinţa dreaptă. Acum peste 2000 de ani, Isus a venit pe acest pământ pentr a te mântui pe tine şi pe mine, fiecare fiinţă umană a acestei lumi-de păcatele noastre. Când a făcut 30 de ani, atunci a fost botezat de Ioan Botezătorul şi de aceea a luat toate păcatele lumii asupra Sa. Trebuie să toţii să credem în acest fapt. Trebuie să credem că, atunci când Isus a acceptat nu doar păcatele mele şi ale tale, ci toate păcatele lumii asupra Sa, cu botezul Său, fiecare păcat, din trecut, prezent şi chiar viitor, au fost toate luate de Isus Hristos deja.

Totuşi, încă ignoră acest fapt, că nu doar toate păcatele lumii, ci şi toate păcatele lor au fost trecute asupra lui Isus când a fost botezat şi continuă să creadă doar în sângele lui Isus. De aceea nici unul dintre ei nu poate discerne cu uşurinţă care credinţă este cea dreaptă, chiar dacă văd cu toţii că toate porţile Cortului au fost împletite din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit.

Când Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a ne mântui, El nu ne-a mântuit într-o modă la repezeală. Deoarece El de fapt ne-a luat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său şi a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, cu crucificarea Sa, tu şi eu am fost mânttuiţi. De aceea Domnul nostru a spus, „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37).

Când spunem că credem în Isus, nu credem doar în caracterul Său, nici doar în omnipotenţa Sa. Mai degrabă, suntem mântuiţ, crezând că Hristos, în ciuda faptului că este Dumnezeu, a venit pe acest pământ, mi-a luat toate păcatele mele şi ale tale asupra Sa, cu botezul Său, şi a fost crucificat pe Cruce de dragul nostru. Când ne uităm la mântuirea manifestată din Cort, ne devine limpede ca şi cristalul, doar cât de exactă este credinţa dreaptă pe care trebuie să o avem, când credem în Isus.

Astăzi, sunt mulţi oameni care cred doar în sângele Crucii, cântând neîncetat, „♫ Vrei să fii liber de povara păcatului?. ♫ Este putere în sânge, putere în sânge ♫” şi strigând orbeşte în pasiunea lor, „Doamne! Cred!”. Indiferent cît de ardent cred ei în Isus, ei nu pot fi niciodată eliberaţi din păcatele lor, crezând doar în sângele de pe Cruce.

Deoarece suntem astfel, că nu putem fi niciodată eliberaţi din păcatele noastre, în toată viaţa noastră, avem nevoie de Mântuitorul în mod absolut şi acest Mântuitor nu este nimeni altcineva decât Isus Hristos. Isus Hristos care a venit ca să te elibereze pe tine şi pe mine, este Mântuitorul, Regele regilor, Creatorul care a făcut întregul univers şi totul din el, şi Domnul vieţilor noastre. El a venit pe acest pământ, ne-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său, şi ne-a curăţit de păcatele noastre, murind pe Cruce. Suntem mântuiţi, cu alte cuvinte, crezând în Isus Hristos, care a purtat toată condamnarea păcatelor noastre cu botezul şi Crucea Sa, ca Mântuitorul nostru. Aceasta ne arată clar şi definitiv poarta curţii Cortului.

În aceste zile, oamenii pretind că pot fi mântuiţi doar crezând în sângele Crucii. Făcând astfel de pretinderi goale, nu este nimic decât o afişare a credinţei lor religioase. Aceşti oameni spun, „Când mi-am dat lui Dumnezeu rugăciunile de pocăinţă, Duhul Sfânt mi-a vorbit în inima mea, „Copilul meu, ţi-am iertat păcatele”. Ei fac astfel de pretinderi, spunând că astfel de credinţe sint mărturisirea lor de credinţă.

Dar mântuirea noastră nu vine doar prin sentimentele noastre emoţionale. Mai degrabă, suntem mântuiţi prin dimensiunile întregi ale personalităţii noastre: cunoaştere, emoţie şi voinţă. Trebuie să fim mântuiţi, cu alte cuvinte, mai întâi cunoscând doar cum Dumnezeu, Mântuitorul nostru ne-a mântuit şi apoi crezând în el. Dar religiile?. Ce sunt ele?. Religiile nu sunt nimic mai mult decât instituţii făcute cu mâna omului, construite pe gândurile oamenilor.

Cu mult timp în urmă, în familia mea, mama mea a fost şeful. Eram asistentul ei, urmând-o în întreaga bucătărie, întrebând-o de ce ajutor are nevoie-ca un fel de Iacov din Biblie. Când mama mea era ocupată în bucătărie, pregătind masa, eram ocupat aşezând masa din sufragerie. Mama mea şi eu făceam o combinaţie fantastică. Sculându-mă dimineaţa, făceam focul, pregăteam masa şi după masă, măturam pe jos în bucătărie cu o mătură. Toate treburile de dimineaţă erau terminate cu această mătură.

Aceasta nu a fost o scenă particulară din Coreea, în acele zile. Dar lucrul cel mai interesant a fost chiar această mătură care era folosită pentru a curăţi pe jos în bucătărie, care se schimba dintr-o dată într-un dumnezeu, care aparent ne dădea tot ce ceream. Cu alte cuvinte, au fost oameni care se rugau de fapt acestei mături uzate. Astfel de absurdităţi au fost frecvente în vieţile noastre; nu doar aceasta, ci oricând era câte un necaz în familie sau în vecinătate, invitam un saman pentru a prezenta vrăjitorie. Deoarece oamenii din acele timpuri ţineau credinţe panteiste şi credeau că dumnezeii erau peste tot, nu doar această mătură care era folosită pentru a mătura pe jos, putea să se transforme într-un dumnezeu, ci şi mesele ancestrale pe care erau scrise numele taţilor lor înaintaşi, o stâncă mare pe un deal, sau practic tot ce se vedea cu ochii lor, putea să se întoarcă într-un dumnezeu.

În ziua de azi, cu trecerea timpului, oamenii au căpătat această ignoranţă gradual, dar pe atunci se întâmpla frecvent că, chiar totul se transforma într-un dumnezeu. Astfel, una dintre afacerile cele mai vesele ale timpului nu era alta decât vrăjitoria. Îmi amintesc că vedeam vrăjitoare recitând farmece de neînţeles, performând vrăjitorie. Obişnuiam să imit modul vrăjitoarei de a cânta un farmec, spunând, „Abracadabra, Abracadabra, să vină lumina, să vină lumina, totul este al meu când vine lumina. Dovleacul nu s-a spart din cauza lipsei de devoţiune. Abracadabra, Abracadabra”. Nu aveam nici o idee, bineînţeles, ce însemnau ele.

Când astfel de vrăjitoare performa într-una dintre casele din vecini, fiecare din întregul sat obişnuia să se adune, pentru a o vedea. Punctul important al unei astfel de ocazii, venea când ciocurile erau umplute în capul unui porc mort, care zâmbea fără nici un motiv. Câte ciocuri erau umplute, obişnuia să determine farmecele vrăjitoarei şi puterea ei. Această vrăjitorie continua toată noaptea, până când apărea lumina zile. Printre cunoştinţele mele vechi, era cineva care pretindea că este posedată de un duh virgin. Pretindea că putea conduce destul de mult toţi demonii, deoarece erea posedat de un duhvirgin-duhurile virgine cică aveau mai multă putere decât altele. El spunea că, dacă sfârşeşte înfruntând un demon mai puternic, el însuşi putea fi strangulat, mai degrabă decât dacă scotea acest demon, dar totuşi el pretindea că putea scoate toţi demonii, de toate varietăţile. El nu era nimeni altcineva decât un vrăjitor.

Îşi petrecea timpul în mod obişnuit, la fel ca oricine. Dar, oridecâte ori cineva îi cerea să facă exorcism, el îşi schimba hainele într-un costum de vrăjitor şi îşi performa spectacolul său spectaculos. Deoarece inimile oamenilor sunt ocupate cu astfel de minţi superstitioase, ei urmăresc acest fel de religii primitive, care nu au nimic de a face cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi sfârşesc crezând în tot felul de lucruri nebune şi ruşinoase.

Cu alte cuvinte, oamenii şi-au făcut religiile lor. Ca în povestea de mai sus, ei şi-au inventat dumnezeii lor. Deoarece oamenii au acest fel de instinct, chiar ca şi creştini, când li se pune că Isus a fost crucificat pentru ei, şi ei pot fi uşor copleşiţi de emoţiile lor şi sfârşesc fiind obsedaţi şi crezând orbeşte în El. Iar când li se spune că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Creatorul care a făcut întreg universul, le place doar aceasta, şi cred încă odată, necondiţionat. De asemenea le place să audă „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” şi atunci încă odată cred în ea, necondiţionat, fără nici un înţeles real. Deoarece nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu este eronat, chiar când aud Cuvântul bun, pentru prima dată, tot ceea ce spun este că ei doar Îl iubesc pe Isus.

Dar Isus va veni ca să-i judece pe aceşti oameni, ale căror inimi încă rămân păcătoase, în ciuda credinţei lor în Isus. El va veni de asemenea, ca să-i ia pe acei care cred în evanghelia apei şi a Duhului. Cei mai mulţi oameni care sunt ignoranţi la adevărul evangheliei apei şi a Duhului şi cred în Isus doar bazaţi pe gândurile lor, vor reliza eventual, în jur de 10 ani de la începutul vieţii lor religioase, că sunt într-adevăr păcătoşi, incapabili de a trăi, potrivit Legii lui Dumnezeu.

Şi eu am crezut în Isus în mod arbitrar. Cântam laude tot timpul, simplu mă bucuram că L-am întâmpinat pe Hristos. Dar după ce L-am cunoscut pe Isus, am cunoscut Legea, iar după ce am cunoscut Legea, mi-am cunoscut păcatele. După ce mi-am cunoscut păcatele, am realizat că va fi o judecată veşnică pentru păcat, iar, ca rezultat, urma suferinţa pentru păcat.

Pentru a rezolva această suferinţă a păcatului, şi eu mi-am oferit rugăciunile sincere de pocăinţă. Totuşi, astfel de credinţă era la fel cu credinţele superstiţioase cu care oamenii s-au rugat tuturor lucrurilor, pentru a fi binecuvântaţi. Deoarece inima mea era atât de tulburată după ce am cunoscut Legea scrisă de Cuvântul lui Dumnezeu şi mi-am realizat păcatele, am crezut că trebuie să renunţ la rugăciunile mele de pocăinţă şi astfel de rugăciuni de pocăinţă mi-au adus într-adevăr ceva ameliorare emoţională. Dar păcatul încă rămânea în conştiinţa mea, şi descoperind că sufletul meu era în legătura păcatului, am continuat să sufăr.

În acest fel, nu deoarece am fost legat de păcatele mele am crezut şi L-am iubit pe Isus, ci pentru că crezusem în Isus, mi-am realizat păcatele şi după ce astfel am realizat păcatele, acea suferinţă a venit la mine. „Trebuie că am crezut în Isus prea devreme”, am crezut chiar, şi chiar am sfârşit regretând că cunoscusem şi crezusem în Isus, devreme în tinereţea mea. Totuşi nu am putut să nu cred în Isus. Şi astfel, pentru a ieşi din această legătură a păcatului, mi-am dat rugăciunile de pocăinţă, dar spre nici un folos, deoarece aceste rugăciuni au făcut puţin ca să rezolve problema, în mod fundamental.

Oamenii obişnuiţi nu sunt conştienţi de ce păcate au comis, chiar când le comit, dar când încep să fregventeze biserica, ei aud despre Lege şi îşi realizează păcatele şi de aceea devin închişi în păcatele lor. Apoi încearcă mai întâi să rezolve problema păcatelor lor, dându-şi rugăciunile emoţionale de pocăinţă, dar cu cât trece mai mult timp, cu atât mai mult realizează că sunt legaţi în păcatele lor şi că trebuie să fie iertaţi de ele.

Indiferent cât de mult se roagă rugăciunile lor de pocăinţă, cu cât mai mult se roagă, cu atât mai mult realizează că păcatele lor, în loc de a dispărea, devin chiar mai clar revelate şi le aminteşte chiar mai mult de prezenţa lor. Din acest punct şi de aici, vieţile religioase ale oamenilor devin întortocheat de dureroase şi ei continuă să sufere. Se întreabă, „M-am simţit atât de bine când am crezut prima dată, dar de ce mă simt chiar atât de mult mai rău, acum decât 5, 10 ani care au trecut?. De ce sunt mai tulburat?”. Ei realizează că, chiar convingerea lor de mântuire, care a fost ţinută atât de ferm, când au crezut prima dată, nu mai este acolo. Gândindu-ne că au devenit păcătoşi după ce au crezut în Isus, ei recurg la a potrivi tot felul de doctrine la credinţele lor, şi sfârşesc devenind astfel de religioşi.

Deoarece aceşti oameni sunt ignoranţi la adevărul că Isus i-a mântuit de păcatele lor, cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, că la urmă sfârşesc devenind simpli religioşi. Deşi cred în Isus, ei sunt încă tulburaţi, deoarece inimile lor nu au nici o pace. Astfel de oameni nu pot să recurgă nici măcar la a schimba un dumnezeu diferit, deoarece chiar dacă încerc, ştiu deja că, crezând în orice altceva decât Dumnezeu Însuşi, este să comiţi idolatrie. Deoarece cunosc clar că doar Isus este Fiul lui Dumnezeu, că doar El este Dumnezeu Însuşi şi că doar El este Mântuitorul lor, ei nu pot nici măcar să creadă într-un dumnezeu diferit. Şi totuşi, deoarece nu cunosc adevărul, trăiesc în suferinţă, întotdeauna tulburaţi de păcatele lor.

De aceea ei trebuie să-L cunoasă şi să creadă în Isus Hristos care a venit prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Aceşti creştini care sfârşesc în a se transforma în religioşi, ştiu de asemenea că Isus este Regele, că Şi-a vărsat sângele pe Cruce, şi că Cuvântul Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ceea ce ei nu cunosc, totuşi, este că Isus nu le-a luat doar păcatele, ci şi toate păcatele lumii asupra Sa cu botezul Său şi această ignoranţă este motivul pentru care ei trăiesc ca păcătoşi, chiar dacă au credinţă, şi de aceea ei vor sfârşi cu toţii în locul rezervat păcătoşilor. Deoarece astfel de creştini religioşi. Deoarece astfel de religioşi creştini nu au nici o idee cât de exact Isus a avut grijă de păcatele lor, ei cred în emoţiile lor, oridecâte ori ele apar. Drept rezultat, realitatea actuală nu coincide cu ceea ce ei cred, ca un orb care încearcă să descopere un elefant, atingându-i părţile. De aceea, ei sunt complet uituci la ceea ce este greşit cu credinţa lor, şi de aceea sfârşesc din nou în confuzie.

Ce s-ar întâmpla dacă am crede în Isus ca Mântuitor al nostru, în timp ce lăsăm pe dinafară aţa albastră a porţii curţii Cortului?. Când Dumnezeu a porucit să se construiască poarta curţii Cortului, împletind-o cu aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, ce ar fi spus, dacă Moise în schimb le-ar fi spus israeliţilor să construiască poarta doar cu aţa purpurie şi aţa cărămizie şi inul subţire răsucit, şi să completeze poarta în accest fel? Ar fi aprobat Dumnezeu aceasta ca poartă a Cortului Său?. El nu ar fi aprobat aceasta astfel. Deoarece Dumnezeu le-a spus israeliţilor să construiască poarta Cortului cu cele patru aţe de culori diferite, dacă nu era construită potrivit, nu putea fi niciodată numită ca poarta Cortului. Nici măcar una dintre cele patru aţe nu putea fi lăsată pe dinafară.

Poarta curţii Cortului trebuia să fie împletită din aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Deoarece Isus, Dumnezeu Însuşi, a venit pe acest pământ ca Mântuitorul nostru în carnea unui om, a luat toate păcatele lumii asupra propriului Său corp, a murit pe Cruce, a înviat din morţi şi astfel ne-a spălat păcatele, albe ca zăpada, încrezându-ne şi crezând în acest Isus Hristos, am fost eliberaţi din păcatele noastre. Culorile porţii Cortului ne spun cum trebuie să credem în Isus, pentru a fi mântuiţi din păcatele noastre. Cei care cred în adevărul manifestat în poarta Cortului, au fost cu toţii mântuiţi din păcatele lor. Ei au primit cu toţii ştergerea păcatelor lor, albe ca zăpada. Isus Hristos a spălat păcatele tale şi ale mele, schimbându-le albe ca zăpada. Isus Hristos a devenit Mântuitorul actual al tău şi al meu.

Acesta este chiar adevărul manifestat în poarta curţii Cortului. Totuşi sunt mulţi oameni astăzi care nu cred în implicarea aţei albastre, chiar dacă cred în aţa purpurie şi cărămizie şi inul subţire.

Pentru a face o cercetare preliminară pentru această carte, am mers odată la o bibliotecă creştină. Acolo am găsit câteva cărţi despre Cort, scrise de câţiva cei mai faimoşi lideri creştini. Totuşi, unii nici măcar nu au numit poarta curţii Cortului, în timp ce alţii făceau astfel de aserţiuni nefondate, cum ar fi următoarele: „Ce ne spune aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit al curţii Cortului?. Albastru este culoarea cerului, şi de aceea ne săpune că Isus este Dumnezeu. Cărămiziul se referă la sângele preţios pe care Isus l-a vărsat pe Cruce, când a venit pe acest pământ. Purpuriul ne spune că El este Regele”.

Acest fel de interpretare este modul de îndepărtare a marcării. Că Isus este Dumnezeu ne este spus prin aţa purpurie. Când Dumnezeu ne-a spus deja prin aţa purpurie, că Isus este Regele regilor şi Domnul domnilor, de ce ar repeta El acesta din nou, cu aţa albastră?. Deoarece aceşti oameni nu cunosc misterul aţei albastre, ei nu l-au interpretat corect.

Deoarece ei cunosc doar sângele Crucii, ei pun un mare accent pe aţa purpurie. Când vedem desenele lor a porţii Cortului, vedem că este dominată de culorile alb şi roşu. Când cele patru culori ale aţei albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, trebuie să fie clar arătate în poarta curţii Cortului, desenele lor arată doar aţa cărămizie şi albă, cu ceva aţă purpurie, dar nici o aţă albastră, deloc.

Sunt atâţia oameni în această lume acum care vorbesc despre o astfel de credinţă nedurabilă, fără ca măcar să realizeze adevărul aţei albastre. Sunt atâţia din timpurile noastre care pretind că pot fi mântuiţi, doar crezând în sângele lui Isus de pe Cruce, chiar dacă nici măcar nu realizează că Isus ne-a luat păcatele lumii asupra Sa cu botezul Său, pentru a purta condamnarea noastră. Inimile unor astfel de oameni rămân întotdeauna păcătoase. Pentru astăzi, de exemplu, şi mai departe-de fapt, până mor-astfel de oameni rămân chinuiţi, deoarece nu pot fi eliberaţi din păcătoşenia lor. Astfel, unii oameni mărturisesc, „Sunt un păcătos înaintea lui Dumnezeu, până mor”. Dar este aceasta adevărata credinţă cu adevărat, că voe rămâne păcătoşi până la moarte, chiar dacă cred în Isus?.

După ce credem în Isus, atunci când devenim neprihăniţi, cu exactitate?. Nu este Raiul un loc rezervat pentru cei care au devenit fără păcat, crezând în botezul şi sângele lui Isus?. Raiul este într-adevăr un loc pentru cel neprihănit, nu pentru cel păcătos. Doar cei neprihănţi care a fost mântuiţi definitiv din păcatele lor şi care au devenit fără păcat, pot intra în Rai.

Cei care se declară a fi păcătoşi, până la moarte, chiar dacă cred în Isus, nu au nici o convingere de mântuirea lor, indiferent de câte ori şi-au mărturisit credinţa în El, deoarece sunt ignoranţi la aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit. Chair dacă cred în Isus şi se roagă Lui, nu au nici o convingere că rugăciunile lor vor fi ascultate. Deşi cred în Isus, nu sunt nici ajutaţi, nici iubiţi de El. Ei poate că se simt iubiţi, în timp ce îşi arată devoţiunea lor, dar când îşi încetează devoţiunea, simt că au fost abandonaţi de Dumnezeu, de parcă ar fi urâţi de El. Ei cred că Dumnezeu îi iubeşte şi îi binecuvântează doar când Îi d