Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

< Romani 8:28-30 >

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit”.

Teoria teologică a predestinării şi alegerii divine, care este una din teologiile de bază care alcătuiesc doctrina creştină, i-a condus pe mulţi care doresc să creadă în Isus la neînţelegerea cuvântului lui Dumnezeu. Această teorie care duce în eroare, a cauzat multă confuzie.

Ceea ce spune teologia neadevărată desepre predestinare este că Dumnezeu i-a ales pe oamenii pe care El îi iubeşte, în timp ce îi condamnă pe cei care nu-I plac. Aceasta înseamnă că unii care au fost aleşi sunt născuţi din nou din apă şi Duh şi au fost acceptaţi în rai, în timp ce ceilalţi care nu au fost aleşi sunt destinaţi să ardă în iad.

Dacă Dumnezeu, de fapt, alege doar câţiva dintre noi, nu putem decât să agonizăm după întrebarea, „Am fost ales pentru mântuire?”. Dacă n-am fi aleşi, ar fi fără de folos pentru noi să credem în Isus. Astfel, această teorie a făcut pe mulţi oameni să fie preocupaţi mai mult, dacă au fost aleşi de Dumnezeu, decât de credinţa însăşi.

Dacă credem aceasta, cum putem fi liberi de îndoieli şi să credem doar în Dumnezeu?. Cum confirmăm că Dumnezeu cu adevărat ne-a ales?. Ar fi doar Dumnezeul celor aleşi, chiar dacă El spune, „Sau, poate, Dumnezeu este doar Dumnezeul Iudeilor?. Nu este şi al Neamurilor?, Da, este şi al Neamurilor.” (Romani 3:29).

Deoarece mulţi oameni înţeleg greşit înţelesul predestinării şi alegerii divine, le e teamă că vor fi distruşi chiar dacă cred în Isus.

Efeseni 1:3-5 spune, „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti,în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte ca să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.”

De aceea, ar trebui să revedem conceptul predestinării teologice şi alegerii divine. Ar trebui să înţelegem în primul rând ce spune Biblia în legătură cu predestinarea şi alegerea divină. Ar trebui în primul rând să înţelegem că Biblia vorbeşte despre predestinarea şi alegerea divină şi întăreşte credinţa noastră în mântuire prin apă şi Duh.

Ce ne spune Romani?. Unii teologi au dezvoltat teoria nefondată a „alegerii necondiţionate”. Este teologia Dumnezeu, atunci?. Teologia însăşi nu e Dumnezeu.

Chiar înainte de creerea lumii, Dumnezeu a ales toată omenirea în Isus Hristos şi S-a hotărât să ne mântuiască pe toţi, făcându-ne pe toţi neprihănniţi. Isus ne iubeşte necondiţionat. Nu-L faceţi un Dumnezeu discriminant. Necredincioşii au credinţă în propriile lor gânduri, dar credincioşii pun baza credinţei lor în cuvântul scris al lui Dumnezeu.

În Geneza 25:21-26, citim despre cei doi fii ai lui Isaac, Esau şi Iacov. Dumnezeu l-a ales pe Iacov în timp ce cei doi fii ai lui Isaac erau încă în pântecele mamei lor.

Cei care înţeleg greşit cuvântul lui Dumnezeu, iau aceasta ca bază a teoriei alegerii necondiţionate. Aceasta este ca amestecarea unui dumnezeu a soartei în creştinism.

Dacă credem că Dumnezeu ne alege pe baza „alegerii necondiţionate” şi nu în Isus Hristos, atunci este la fel ca şi cum noi slujim unui dumnezeu al soartei şi idolilor. Dumnezeu nu e un dumnezeu al soartei. Dacă am crede într-un dumnezeu al soartei, am nega planul lui Dumnezeu pentru noi şi am cădea în capcana Satanei.

Dacă omul nu e ascultător voii lui Dumnezeu, atunci el e ca fiarele care mor. Din moment ce noi credincioşii nu suntem fiare, ar trebui să devenim credincioşi adevăraţi care citesc şi cred în adevărul scris din Biblie. Să nu ne gândim în primul rând la cuvântul scris din Biblie, este să ne predăm Satanei.

Să avem credinţă adevărată, ar trebui în primul rând să ne gândim la cuvântul scris din Biblie şi să urmăm credinţa acelor renăscuţi în Hristos.

Calvinismul insistă asupra răscumpărării limitate. Aceasta implică, că dragostea lui Dumnezeu şi răscumpărarea Dumnului nu se aplică unora. Poate fi aceasta adevărat?.

Bibia spune, „Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1Timotei 2:4). Dacă binecuvântarea răscumpărării e aplicată doar unora, mulţi credincioşi ar renunţa la credinţa în Isus. Până la toată urma, cine ar vrea să creadă într-un astfel Dumnezeu cu mintea îngustă?.

Trebuie să avem încredere că Dumnezeul nostru nu este cu mintea îngustă. El este Dumnezeul Adevărului, Dragostei, şi Dreptăţii. Trebuie să credem în Isus şi evanghelia naşterii din nou din apă şi Duh şi astfel să fim mântuiţi de toate păcatele noastre. Isus este Mântuitorul tuturor celor care sunt născuţi din nou din apă şi din Duh.

Potrivit calvinismului, dacă ar fi zece oameni, unii dintre ei ar fi mântuiţi de Dumnezeu, în timp ce alţii ar fi lăsaţi să fie arşi în focurile iadului. Aceasta nu e adevărat.

Nu face nici un sens să spui că Dumnezeu îi iubeşte pe unii şi pe alţii îi lasă.

Imaginaţi-vă că Dumnezeu e aici cu noi astăzi. Dacă El s-ar decide să-i aleagă pe cei care stau la dreapta, în timp ce Se răzgândeşte să-i trimită în iad pe toţi cei care stau la stânga, L-am trats noi ca Dumnezeu?.

Nu şi-ar ridica vocea la protest, cei care ar fi lăsaţi?. Toate creaturile ar striga, „Cum poate Dumnezeu să fie atât de nedrept?”. Alegerea necondiţionată nu e adevărată, deoarece Dumnezeu a ales toată omenirea în Isus hristoa.

De aceea, oricine e chemat de Dumnezeu în numele lui Hristos este ales. Atunci, pe cine cheamă Dumnezeu la El?. El îi cheamă pe păcătoşi, nu pe cei neprihăniţi. Dumnezeu nu îi cheamă pe cei care se văd neprihăniţi.

Binecuvântarea răscumpărării a lui Dumnezeu este pentru păcătoşi şi pentru cei care sunt condamnaţi la iad. Alegerea înseamnă chemarea păcătoşilor a lui Dumnezeu pentru a-i face fiii Săi neprihăniţi.

Dumnezeu e drept. El nu e Dumnezeul care iubeşte necondiţionat doar pe cei aleşi. El i-a chemat pe păcătoşi în numele lui Isus. Fără mântuirea prin răscumpărarea lui Isus Hristos şi iertarea Sa de păcate, cum am putea cunoaşte dragostea şi mântuirea lui Dumnezeu?. Niciodată să nu-L faceţi un Dumnezeu nedrept.

Încearcă să găseşti ce lipseşte când citeşti Efeseni 1:3-5. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, caa să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte ca să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale”. Ce lipseşte?. Cuvântul care lipseşte este „în Isus Hristos”.

Alegerea necondiţionatăîn calvinism nu coresunde cu cuvintele Bibliei. Biblia spune, „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii”.

Dumnezeu a ales toată omenirea în Hristos pentru a se naşte din nou din apă şi Duh. Cei care nu pot decât să se nască păcătoşi, pot fi răscumpăraţi de păcat şi să devină copiii Săi. El a inclus toată omenirea în lista celor care trebuie să fie mântuiţi şi i-a ales în Isus Hristos.

Deoarece mulţi teologi care insistă asupra alegerii necondiţionate, spun că doar unii sunt aleşi, mulţi oameni sunt traşi în capcană în haosul doctrinei iraţionale. Aceşti teologi falşi spun că Dumnezeu îi alege pe unii şi-i lasă pe alţii prin alegerea necondiţionată, în timp ce adevărul cuvântului Său este că Dumnezeu i-a ales pe toţi păcătoşii în Isus. Mulţi oameni cad victime doctrinei neadevărate, datorită credinţelor lor superstiţioase.

Dar dacă recunoaştem că Dumnezeu a decis să mântuiască toată omenirea în Isus şi că înlăturarea păcatului se aplică la oricine crede în Isus, putem fi mântuiţi de tot păcatul, devenim copii ai lui Dumnezeu, devenim oameni neprihăniţi, avem viaţă veşnică, şi avem încredere că Dumnezeu e Drept.

În Geneza 25:19-28, Esau şi Iacov s-au luptat în pântecele mamei lor, Rebeca. Dumnezeu a spus în Geneza 25:23, „Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.

Păcătoşii au întors aceste cuvinte în teoria predestinării teologice şi alegerii divine, lăsând confuzi pe mulţi care cred în Isus, dacă sunt aleşi sau nu!. Când se consideră aleşi, cred că sunt mântuiţi şi-şi pierd din interesul în naşterea din nou din apă şi Duh.

Conceptul de alegere necondiţionată i-a întors pe mulţi oameni care cred în Isus departe de răscumpărare şi i-a condamnat la iad. De asemenea, aceasta L-a făcut pe Dumnezeu să pară nedrept.

Deoarece atât de mulţi teologi predau doctrina neadevărată care a sărit din propriile lor gânduri, mulţi care cred în Isus devin fără siguranţă şi se întreabă dacă sunt aleşi, sau dacă răscumpărarea lor a fost predestinată.

Dintre Iacov şi Esau, pe cine l-a ales Dumnezeu?. El l-a ales pe Iacov în Isus Hristos. În Romani 9:10-11, este spus că Dumnezeu l-a chemat pe Iacov în loc de fratele său chiar dacă au fost concepuţi de un singur om, încă înainte de naştere, de a face ceva, rău sau bun.

Scopul lui Dumnezeu a fost să-l aleagă pe Iacov, nu datorită lucrărilor sale, ci datorită alegerii Sale. Biblia de asemenea ne spune că Isus a venit să-i cheme pe păcătoşi, nu pe cei care au trăit vieţi drepte.

Oamenii, ca descendenţi ai lui Adam, se nasc păcătoşi. David a spus că este un păcătos de când era în pântecele mamei sale şi că s-a născut în nelegiuire. „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmi 51:5).

Omul se naşte un păcătos, datorită păcatelor înaintaşilor săi. Astfel că, oricine se naşte în această lume, devine un păcătos inconştient, se comportă ca un păcătos, şi poartă fructele păcatului.

Un copil care nu a comis încă vreun păcat, este deja un păcătos, deoarece s-a născut cu sămânţa păcatului. Omul este un păcătos chiar înainte de a se naşte.

Motivul pentru care Dumnezeu ne-a făcut infirmi este după cum urmează. Omul este creaşia lui Dumnezeu, dar Domnul a avut planuri să ne facă copiii Săi, mântuindu-ne de păcat. De aceea, i-a permis lui Adam să păcătuiască.

Când oamenii au devenit păcătoşi ca rezultat, Dumnezeu L-a trimis pe Isus în această lume, permiţându-I Fiului Său preaiubit să ia toate păcatele omenirii prin botezul Său.

Intenţia lui Dumnezeu a fost să răscumpere omenirea prin botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce şi să le dea puterea de a deveni copiii Săi, crezând în Isus. El i-a permis lui Adam să păcătuiască pe promisiunea de a spăla tot păcatul în Hristos.

Păcătoşii care cred în doctrina falsă spun, „Uită-te la Iacov şi Esau. El L-a ales pe unul şi l-a lăsat pe altul, necondiţionat.” Dumnezeu nu ne-a ales necondiţionat, ci ne-a ales în Isus Hristos. Noi trebuie doar să căutăm cuvintele scrise din Biblie. Romani 9:10-12 spune, „Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău,- ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă. S-a zis Rebecii: „cel mai mare va fi rob celui mai mic”.

Dumnezeu l-a ales pe Iacov în Isus. Iacov a fost un model de păcătoşi care nu sunt merituoşi şi au fost privaţi de propria lor neprihănire. Efeseni 1:4 spune că Dumnezeu ne-a ales în El.

Pe cine l-a chemat Dumnezeu?. El l-a chemat pe Iacov, deoarece a ştiut că era păcătos şi lipsit de neprihănire înaintea lui Dumnezeu şi a contat pe Dumnezeu. El l-a chemat pe Iacov în numele propriului Său Fiu Isus şi l-a răscumpărat şu evanghelia apei şi a sângelui ca să-l facă copilul Său. Astfel, Dumnezeu l-a chemat pe Iacov şi l-a binecuvântat cu răscumpărare.

El i-a chemat pe păcătoşi ca să-i facă neprihăniţi prin răscumpărarea în Isus. Acesta este planul lui Dumnezeu.

Recent am citit o carte bazată pe o poveste a alegerii necondiţionate. Un tânăr a avut un vis. O bătrână a apărut în vis şi i-a spus tânărului să vină untr-un loc anume, şi el s-a dus. Apoi, bătrâna i-a spus că a fost ales de Dumnezeu.

El a întrebat-o pe bătrână cum poate Dumnezeu să-l aleagă, când el nici măcar nu crede în Dumnezeu?. Ea i-a spus că Dumnezeu l-a ales necondiţionat, în ciuda necredinţei sale.

Aceasta e adevărat. Cum ar putea Dumnezeu să-i condamne arbitrar pe unii oameni la iad şi să-i aleagă pe alţii pentru mântuire?. Dumnezeu a ales pe fiecare în Isus.

Teoria alegerii teologice care Îl exclude pe Isus, e falsă. Nu e adevărată. Dumnezeu doreşte să mântuiască pe fiecare în Isus. Doar cei care nu cred în răscumpărarea apei şi a Duhului în Isus, nu vor fi mântuiţi.

Dumnezeu a predestinat toată omenirea pentru mântuire, prin Fiului Său, Isus, şi a intenţionat să-i facă copiii Săi, chiar înainte de a creea lumea. El a planificat să mântuiască omenirea de toate păcatele lumii prin răscumpărarea lui Isus Hristos. Acesta este adevărul aşa cum e scris în Biblie.

Cei neprihăniţi care sunt renăscuţi în Hristos, sunt cei aleşi. Dar teologii insistă că Dumnezeu ne alege doar pe unii dintre noi. Ei spun, de exemplu, că budiştii călugări sunt printre cei care Dumnezeu nu i-a ales. Dar Dumnezeu i-a ales şi pe ei în Isus.

Dacă Dumnezeu necondiţionat i-a ales pe unii în Isus, noi nu am avea nevoie să predicăm evanghelia. Dacă Dumnezeu ar fi planificat să aleagă pe cineva fără Isus, noi nu am fi avut nevoie să predicăm evanghelia. Dacă Dumnezeu n-ar fi planificat să aleagă pe cineva fără Isus, păcătoşii n-ar fi avut nevoie să creadă în Isus. Atunci, cum ar putea fi împlinite cuvintele Sale de Dragoste, Adevăr, şi Eliberare.

Ar fi vreun motiv ca servitorii lui Dumnezeu să predice evanghelia în această lume?. Face vreun sens că Dumnezeu deja a ales necondiţionat pe cei răscumpăraţi sau pe cei condamnaţi, fără Isus?.

Motivul pentru care Dumnezeu l-a ales pe Iacov în Isus, motivul pentru care El l-a iubit pe Iacov şi l-a urât pe Esau, este că El deja a ştiut dinainte că au fost creaţi ca Iacov va crede în Isus şi Esau nu va crede în El.

Sunt mulţi păcătoşi în acestă lume care cred în Isus. Unii dintre ei sunt ca Esau, iar alţii sunt ca Iacov.

De ce Dumnezeu l-a iubit pe Iacov?. Iacov nu a fost neprihănit şi şi-a cunoscut nimicnicia. De aceea, el a admis că era un păcătos înaintea lui Dumnezeu şi a cerut Harul Său. De aceea Dumnezeu l-a mântuit pe Iacov Dar Esau a contat mai mult pe el însuşi decât pe Dumnezeu şi nu a flămânzit după Harul lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu a spus că îl iubeşte pe Iacov şi-l urăşte pe Esau. Acesta este cuvântul adevărului.

Dumnezeu ne-a predestinat pe noi toţi pentru mântuire în Isus. Tot ceea ce păcătoşii au de făcut este să creadă în Isus. Atunci, Adevărul lui Dumnezeu şi Dreptatea vor fi implantate în inimile lor. Noi păcătoşii nu putem face nimic decât să credem cu toate inimile noastre în mântuirea prin Isus. Tot ce trebuie să facem este să credem în răscumpărarea prin Isus.

Satan îi duce în eroare pe păcătoşi cu teoria falsă a sfinţirii treptate, ca ei să nu poată fi mântuiţi de păcatele lor. Sfinţirea gradată înseamnă că păcătoşii devin treptat sfinţi după ce cred în Isus.

Teoria merge aşa. Păcătoşii nu pot deveni neprihăniţi odată şi pentru totdeauna, dar sunt mântuiţi doar de păcatul original, când cred în Isus. Păcatele actuale sunt spălate prin rugăciuni zilnice de pocăinţă şi omul treptat devine sfânţit.

Punctul crucial al acestei teorii este sfinţirea treptată. Sună minunat că omul poate crede în Isus şi treptat devine un creştin mai sfânt. Această teorie a dus în eroare pe mulţi creştini de-a lungul anilor, făcându-i să se simtă în siguranţă. Acesta e motivul de ce sunt în creştinism atâţia creştini lăudăroşi.

Ei cred că într-o zi vor fi pur şi simplu schimbaţi şi nu vor mai păcătui. Dar ei îşi trăiesc vieţile ca păcătoşi şi vor fi judecaţi ca păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, după ce mor.

Citeşte cuvântul adevărat din Biblie. În Romani 8:30, „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”

Şi în versetul 29, „Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte, să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” La prima vedere pare că sunt trepte spre a deveni neprihănit. Dar Cuvântul ne spune că neprihănitul a fost răsplătit odată pentru totdeauna.

„Iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Isus i-a chemat pe păcătoşi şi i-a făcut neprihăniţi prin botezul Său la Iordan şi moartea Sa la Cruce.

De aceea, cine crede în răscumpărarea în Isus devine un copil glorificat al lui Dumnezeu. Este Harul lui Dumnezeu să răscumpere păcătoşii şi să-i glorifice în acest nume.

Aceasta e ceea ce Dumnezeu ne spune. Dar unii creştini ne spun să ne uităm la Romani 8:30. „Sunt paşi spre a deveni sfinţit. Nu înseamnă aceasta că noi ne schimbăm treptat?” Aşa amăgesc ei. Ei le spun oamenilor la timpul viitor, că un păcătos va deveni neprihănit cu timpul.

Dar Biblia nu ne vorbeşte la timpul viitor, ci timpul trecut, că am fost făcuţi neprihăniţi odată pentru totdeauna. E o diferenţă precisă între conceptul de viitor şi cel de trecut.

Noi ar trebui să credem în întregime în Biblie. Potrivit cu ceea ce e scris, putem deveni copii ai lui Dumnezeu odată pentru totdeauna. Aceasta este cu totul diferit de teoria sfinţirii treptate.

Teoria sfinţirii treptate spune că doar păcatul original este iertat când credem în Isus. Aceasta sugerează că noi ar trebui să ducem o viaţă religioasă şi să ne pocăim de păcatele noastre în fiecare zi, astfel ca atunci când ca noi stăm înaintea lui Dumnezeu, să devenim neprihăniţi.

Deoarece mulţi oameni cred în această teorie, ei încă rămân păcătoşi chiar după ce încep să creadă în Isus. De aceea teoria sfinţirii treptate nu este adevărată.

Biblia ne spune clar că noi devenim neprihăniţi şi copii ai lui Dumnezeu prin credinţă. La fel cum copiii vin pe lume, de asemenea şi copiii lui Dumnezeu devin sfinţiţi imediat ce realizează şi cred în răscumpărarea lui Isus. Teoria sfinţirii treptate provine din minciuni.

Romani 8:1-2 spune, „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii”. Aceasta ne spune că Dumnezeu i-a făcut pe păcătoşi neprihăniţi şi i-a eliberat pe toţi cei care au venit la Isus, din legea păcatului şi morţii.

Biblia ne spune despre răscumpărare în Evrei 9:12. „Şi a intrat, odată pentru totdeauna în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.” Aceasta înseamnă că noi cei care credem în Isus, suntem răscumpăraţi şi admişi în rai.

Noi am auzit şi crezut evanghelia răscumpărării apei şi a Duhului în Hristos Isus şi suntem iertaţi de toate păcatele noastre. Dar păcătoşii care cred că ei au fost iertaţi doar pentru păcatul original, nu pot fi mântuiţi cu adevărat. Pentru a fi mântuiţi pentru păcatele pe care ei le comit după ce ei ajung să creadă în Isus, ei simt că ar trebui să se pocăiască în fiecare zi.

Credinţa lor greşit condusă îi duce spre iad. Credinţele lor greşit luate le cauzează să se pocăiască în fiecare zi, pentru a se elibera de toate încălcările lor. Aceasta nu e credinţa adevărată care ne mântuieşte de iad.

Dacă ei ar fi crezut în Isus şi ar fi fost răscumpăraţi odată pentru totdeauna, ar fi devenit neprihăniţi şi copii ai lui Dumnezeu. Răscumpărarea adevărată îi face pe credincioşi neprihăniţi şi-i transformă în copii ai lui Dumnezeu odată pentru totdeauna.

Chiar dacă credincioşii sunt eliberaţi de toate păcatele lumii, carnea lor nu se schimbă până în ziua când mor. Dar inimile lor sunt înmuiate de dreptatea lui Dumnezeu. Nu trebuie niciodată să înţelegem greşit acest fapt.

Biblia ne spune că suntem sfinţiţi şi devenim neprihăniţi când credem în evanghelie

Haideţi să ne uităm la Evrei 10:9-14 pentru a vedea evanghelia adevărată. „Apoi zice, „iată-Mă vin să fac Voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele, El , dimpotrivă după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.”

„Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna”. Notaţi că aceasta e scris la timpul trecut şi nu la cel viitor.

Pentru a fi complet sfinţiţi, omul trebuie să creadă în răscumpărarea apei şi a Duhului pe care Dumnezeu ne-a dat-o.

Dacă noi credem în răscumpărarea veşnică, devenim neprihăniţi odată pentru totdeauna. Biblia spune, „Bucuraţi-vă întotdeauna, rugaţi-vă neîncetat, în orice daţi mulţumiri” (1Tesaloniceni 5:16-18).

Bucuraţi-vă întotdeauna. Cum poate un om să se bucure întotdeauna?. Cel care primeşte răscumpărare veşnică odată pentru totdeauna, poate uşor să se bucure neîncetat. Deoarece el este liber de păcat, el este în siguranţă în cunoaşterea că Isus a luat toate păcatele la Iordan. El a devenit umil înaintea Lui şi mulţumitor pentru Harul Său şi poate astfel să se bucure fără încetare.

„Ferice zice el, de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite!”. Aceasta nu înseamnă că păcatele omului sunt acoperite, în ciuda faptului că ele încă sunt în inima lui. Inima lui a fost curăţită. Isus a spălat complet toate păcatele şi l-a mântuit odată pentru totdeauna.

Noul Testament se referă la răscumpărarea veşnică. Când Isus a fost botezat, a spus, „Drept răspuns Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15).

La fel cum caprele şi oile au luat păcatele omului prin întinderea mâinilor, în Vechiul Testament, Isus a luat asupra Sa toate păcatele lumii şi a purificat omenirea în modul cel mai potrivit şi corespunzător.

„Căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie să împlinim”, a spus Isus. Isus a fost botezat în modul cel mai potrivit şi a luat asupra Sa toate păcatele omenirii, astfel mântuindu-ne.

În Matei 3:15 este scris că Isus a luat toate păcatele lumii. Dreptatea lui Dumnezeu a fost completă. Ar trebui să luăm aceasta ca şi cuvântul Său de eliberare. „Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit” (Psalmi 32:1).

Toate păcatele inimii şi cărnii, Isus le-a spălat când a fost botezat de Ioan Botezătorul la Râul Iordan El a fost judecat pentru păcatele pe care noi le comitem în această lume coruptă şi depravată. După ce El a luat toate păcatele noastre, a murit la Cruce.

Oricina crede în răscupărarea aceasta poate deveni neprihănit şi fără vină, odată pentru totdeauna. Deoarece Dumnezeu trăieşte veşnic, oricine crede în răscumpărarea lui Hristos, rămâne neprihănit.

Noi putem acum sta înaintea lui Dumnezeu cu încredere şi să zicem, „Ce mai faci, Doamne?. Cred în unicul Tău Fiu, Isus Hristos şi eu sunt fiul Tău, de asemenea. Mulţumesc, Tată. Mulţumesc că mă accepţi ca fiul Tău. Aceasta nu e prin lucrările mele, ci doar prin credinţa mea în naşterea din nou din apă şi din Duh în Isus. Tu m-ai mântuit de toate păcatele acestei lumi. Cred ceea ce ai spus, „Căci aşa se cade să împlinim ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Prin botezul lui Isus şi Crucea Sa am devenit fiul Tău. Pentru aceasta Îţi mulţumesc.”

Ţi-ai trecut toate păcatele asupra lui Isus?. Ţi-au fost luate toate păcatele de către El?. Biblia ne spune că, mulţumită botezului lui Isus şi morţii Sale la Cruce, păcătoşii pot deveni sfinţiţi, doar crezând în ele.

Imaginează-ţi un om care trăieşte ca un păcătos, chiar dacă el crede în Isus, şi se roagă în biserică, „Dragă Doamne, te rog iartă-mă pentru păcatele pe care le-am comis săptămâna trecută. Iartă-mă pentru aceste păcate din ultimele trei zile. O, Doamne, iartă-mă pentru păcatele de astăzi. Cred în Isus.”

Să presupunem că acest om este iertat pentru păcatele sale zilnice prin această rugăciune. Dar după aceea, el se întoarce la viaţa de zi cu zi şi iar păcătuieşte.

Isus a devenit Mielul lui Dumnezeu şi a luat păcatele tuturor păcătoşilor, prin botezul Său, şi le-a răscumpărat, fiind crucificat la Cruce. Pentru a fi răscumpărat, păcătoşii ar trebui să creadă următoarele, ca să fie răscumpăraţi.

Tot păcatul a fost luat de Isus când a fost botezat de Ioan Botezat de Ioan Botezătorul, astfel împlinind dreptatea lui Dumnezeu. Toate păcatele lumii au fost spălate. Oricine crede în acest adevăr este eliberat. Aşa cum e scris în Matei 3:13-17, „căci astfel” a fost Isus botezat de Ioan Botezătorul şi a fost făcut Mântuitorul tuturor credincioşilor.

Evanghelia adevărului ne spune că Isus a luat păcatele lumii odată pentru totdeauna. Dar teologia falsă ne spune că noi suntem răscumpăraţi în fiecare zi. Pe care ar trebui să o crede?. Suntem noi răscumpăraţi odată pentru totdeauna, sau suntem răscumpăraţi în fiecare zi?.

Este evident că Isus ne-a eliberat odată pentru totdeauna. Credinţa adevărată este credinţa în răscumpărarea apei şi a Duhului odată pentru totdeauna. Cei care cred că noi trebuie să fim răscumpăraţi în fiecare zi, nu vor fi niciodată eliberaţi.

Ei ar trebui să ştie că adevărata răscumpărare vine din credinţa că Isus ne-a eliberat odată pentru totdeauna, prin botezul Său şi moartea Sa la Cruce. Tot ce noi trebuie să facem, este să dăm mulţumiri lui Dumnezeu şi să credem în adevărata evanghelie.

Dar cei care sunt fals conduşi în credinţa lor spun că noi suntem eliberaţi doar de păcatul original, că noi ar trebui să fim răscumpăraţi în fiecare zi de păcatul actual, şi că noi putem deveni neprihăniţi „treptat”. Aceasta e greşit.

Botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce a realizat iertarea păcatului odată pentru totdeauna. Acesta e adevărul. Păcatele noastre au trebuit să fie trecute asupra lui Isus, prin Ioan Botezătorul şi Isus a trebuit să moară la Cruce pentru ca noi să fim mântuiţi.

Spunând „iartă-mă” după ce păcătuim, nu se potriveşte în Dreptatea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu spune că plata păcatului este moartea. Ar trebui să ştim că Dumnezeu este Drept şi Sfânt.

Cei care se roagă lui Dumnezeu, „Îmi pare rău, te rog să mă ierţi” după ce ei păcătuiesc, nu cunosc Dreptatea lui Dumnezeu. Ei se roagă pentru iertare, dar doar ca să-şi calmeze conştiinţa lor proprie. Este drept că se păcătuieşte în fiecare zi şi se consolează conştiinţa, pocăindu-se treptat de încălcările sale?. Singurul mod de a fi eliberat, este crezând în botezul lui Isus şi sângele Său la Cruce. Ar trebui să credem aceasta în inimile noastre. Este singurul mod în care putem evita judecata lui Dumnezeu.

Haideţi să ne gândim mai mult la eliberarea din păcat. Evrei 9:22 spune „Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare”.

Potrivit dreptei Legi ale lui Dumnezeu, păcatele ar trebui să fie curăţate cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu este iertare. Aceasta e dreapta Lege a lui Dumnezeu. Fără plata păcatului nu poate fi niciodată iertare.

Legea lui Dumnezeu e dreaptă. Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul şi a sângerat la Cruce ca să ne elibereze pe noi păcătoşii. El a luat toate încălcările noastre prin botezul Său şi a sângerat la Cruce ca să plătească pentru toate păcatele noastre. El a plătit plata păcatului pentru noi.

În Matei 3:15, când Isus a fost botezat în modul cel mai potrivit, a spălat tot păcatul prin botezul Său şi a murit la Cruce ca să ne elibereze de toate păcatele lumii.

Să ceri iertare în fiecare zi ar fi la fel cu, să-I ceri să-ţi ia toate păcatele şi să moară din nou. Ar trebui să înţelegem cu adevărat legea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu trebuie să moară din nou şi din nou ca să ne elibereze de păcatele noastre.

Dumnezeu consideră aceasta cel mai obraznic pentru cei care cred în Isus, să ceri din nou şi din nou iertarea de păcatele actuale. „Aceşti nebuni obraznici!. Ei cer ca Fiul Meu, Isus, să fie botezat şi să moară din nou la Cruce!. Ei cred în răscumpărarea în Isus şi ei încă se numesc pe ei înşişi păcătoşi!. Îi voi judeca cu Legea Mea dreaptă şi-i voi trimite pe toţi în iadul arzător. Doreşti să-L omori încă odată pe preaiubitul tău fiu, de doua ori?. Îmi ceri să-L omor pe Fiul Meu din nou, datorită păcatelor tale actuale. L-a omorât deja pe Fiul Meu ca să te mântuiască odată de toate păcatele lumii. Aşa că, nu ridica mânia, cerându-Mi să-ţi iert păcatele actuale din nou şi din nou, crede doar în evanghelia răscumpărării din apă şi Duh.”

Dumnezeu spune celor care rămân păcătoşi, că ar trebui să meargă la o biserică, unde evanghelia adevărată este predicată, să abandoneze credinţa falsă şi să primească răscumpărarea, prin depăşirea neadevărului cu credinţă.

Acum e timpul ca tu să fii mântuit, crezând în inima ta. Crezi?.

Chiar păcătoşii care cred în Isus, dar nu sunt eliberaţi, pot străluci timp de 3-5 ani. Ei sunt entuziastici la început., dar credinţa lor se micşorează cu timpul. Dacăî crezi în Isus prin lucrările tale, entuziasmul tău va dispărea în curând, de asemenea.

Cel orb nu poate vedea. Aşa că ei se bazează pe celelalte simţuri ale lor, şi acumulează cunoştinţă în acest fel. Când simt lacrimi umplându-se, ei înţeleg greşit aceasta ca un semn de iertare. Adevărata iertare nu este un sentiment.

Orbul spiritual caută să-şi recâştige prima dragoste, fregventând în zadar întâlniri de reînviere, dar ei nu pot să recupereze sentimentul. Iertarea de păcat este similar imposibil de realizat. Dacă ar fi crezut corect de la început, iertarea şi Harul Său ar fi strălucit mai luminos, după trecerea zilelor.

Dar iertarea devărată doar străluceşte la început şi îşi pierde lustrul de atunci încolo. Strălucirea de entuziasm curând dispare, deoarece orbul spiritual nu a ascultat evanghelia adevărată de la început.

Scribii şi fariseii ipocriţi cară Bibliile sub braţele lor, memorează Rugăciunea Domnului şi Crezul Apostolului, şi se roagă tot timpul. Ei sunt promovaţi în biserică şi acceptaţi emoţional, dar păcatele lor se strâng şi în final ei sunt destituiţi de Dumnezeu. Pe dinafară ei sunt acoperiţi cu tencuială albă de fervoare religioasă, dar pe dinafară minţile lor sunt stricate cu păcat. Acesta este rezultatul credinţei, nu în adevăr, ci într-o religie bazată pe lucrări.

Să citim Evrei 10:16-18. „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.”

Acum că suntem răscumpăraţi prin apa botezului lui Isus şi sângele Său la Cruce, noi nu mai avem nevoie să ne ispăşim păcatul.

Poate sună ciudat când auzi aceasta pentru prima dată, dar este în concordanţă cu cuvintele Bibliei. Sunt acelea cuvintele omului? Biblia este marca tribunalului şi linia verticală pentru măsurarea oricărui lucru.

„După acele zile, voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”. Cum te simţi duupă ce eşti răscumpărat?. Acum că inima ta este liberă de păcat, te simţi împrospătat. Ai devenit o persoană neprihănită şi poţi trăi în lumină.

Şi Domnul spune în Evrei 10:17 „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor”. El ne spune că nu-şi va mai aminti păcatele şi fărădelegile rscumpăraţilor. De ce?. Pentru că Isus a fost botezat în modul cel mai potrivit, „astfel”.

După ce a luat tot păcatul, Isus a fost judecat în numele celor care cred în El.

Acum că El a plătit pentru toate păcatele noastre, putem să ni le amintim, dar nu avem nevoie să ne simţim vinovaţi de ele. Noi nu mai trebuie să murim pentru păcatele noastre, deoarece Isus a spălat tot păcatul şi a sângerat la Cruce pentru noi.

Evrei 10:18 spune, „Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat”. Aceasta înseamnă că El a şters toate păcatele lumii. De asemenea înseamnă că cei care sunt renăscuţi în Isus, nu mai au nevoie să facă vreo jertfă pentru păcat.

„O Dumnezeule, te rog să mă ierţi. Motivul pentru care cred în Isus şi încă trăiesc în mizerie, este că nu am fost încă răscumpărat. Sunt un creştin, dar mintea mea este complet stricată cu păcat.” Nu trebuie să ne rugăm aşa.

Păcătoşii comit păcat fără să o recunoască întocmai. Ei nu ştiu ce este păcatul, deoarece ei nu cunosc Legea Adevărului lui Dumnezeu. Ei ştiu doar că nu ar trebui să păcătuiască în conştiinţa lor, dar ei nu ştiu ce e să păcătuieşti înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a indicat că este păcat să nu crezi în Isus.

În Ioan 16:9 El spune ce este să păcătuieşti înaintea lui Dumnezeu. „În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine.” Este un păcat înaintea lui Dumnezeu să nu crezi în El. Ioan 16:10 spune ce este neprihănirea. „În ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şu nu Mă veţi mai vedea.” Cu alte cuvinte, Isus a eliberat deja această lume de tot păcatul, şi astfel El nu mai trebuie să ne elibereze cu un al doilea botez şi moarte la Cruce.

El i-a numit pe cei care cred în răscumpărare, să se sfinţească şi să se facă neprihăniţi. Răscumpărarea în această lume a fost completată prin botezul şi moartea Sa la Cruce. Nu e nevoie de nici o altă răscumpărare, ca să elibereze păcătoşii.

„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele Apostolilor 4:12). Isus a coborât în această lume, a fost botezat de Ioan Botezătorul, şi a sângerat la Cruce ca să elibereze pe toţi păcătoşii. Crede aceasta în inima ta şi fii mântuit. Isus te-a sfinţit cu apă şi Duh.

Isus a luat toate păcatele cărnii noastre prin apă şi Duh. Noi suntem mântuiţi cu credinţă. Dacă credem în adevăr, dacă credem în evanghelie prin Isus Hristos, devenim neprihăniţi odată pentru totdeauna. Botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce, acestea două sunt adevăruri fundamentale.

1Ioan 1:9 spune, „Dacă ne mărturisim păcatele. El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”.

Ar fi drăguţ dacă noi am avea nevoie doar să ne confesăm păcatele, ca să fim iertaţi. Cu aceasta în minte, unii teologi vin cu o idee minunată pentru o doctrină nouă. Ei insistă că de fiecare dată când cineva îşi confesează păcatele, el poate fi iertat. Nu este aceasta convenabil?. Dar Isus nu a spus niciodată că noi vom fi iertaţi de fiecare dată când noi ne confesăm lui Dumnezeu.

Putem fi noi iertaţi cu adevărat, simplu confesându-ne păcatele, sau am fost deja răscumpăraţi?. Pe care crezi?. Oamenii care apără această doctrină falsă, cred că sunt iertaţi de fiecare dată când îşi mărturisesc păcatele, dar de fapt, păcatul rămâne în inimile lor, deoarece ei nu cunosc cuvintele adevărate ale răscumpărării. Nu face nici un sens că păcătoşii care cred în Isus, sunt iertaţi oridecâte ori se roagă pentru iertarea păcatelor actuale.

Din acest motiv, noi ar trebui să fim atenţi la Cuvintele Sale despre răscumpărare şi să distingem dintre adevăr şi falsitate, indiferent de ni s-ar fi spus.

Păcătoşii înţeleg greşit 1Ioan 1:9. Ei gândesc greşit că e privitor la iertarea păcatelor zilnice. Să citim învăţăturile cu grijă. „Dacă ne mărturisim păcatele. El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Crezi că suntem mântuiţi doar din păcatul original şi că trebuie să ne mărturisim păcatele actuale pentru ca El să fie Credincios şi Drept şi că le iartă?. Acestea sunt gânduri eronate care se datorează slăbiciunii cărnii noastre.

Noi realizăm că aceasta nu e adevărat când credem în botezul şi sângele lui Isus. Tot păcatul a fost deja spălat cu botezul şi sângele Său la Cruce, cu mult, mult timp în urmă.

Să crezi potrivit Duhului şi să crezi potrivit gândurilor eronate, sunt două lucruri diferite. Cei care cred potrivit propriilor lor gânduri, simt nevoia să-şi spele păcatele în fiecare zi, dar cei care cred în răscumpărarea apei şi a sângelui, ştiu că au fost eliberaţi odată pentru totdeauna, prin botezul şi sângele lui Isus Hristos.

Cei care cred că ar trebui să se mărturisească în fiecare zi pentru a fi răscumpăraţi iarăşi, de fapt comit păcatul necredinţei în răscumpărarea prin botezul şi sângele lui Isus.

Ai fost răscumpărat odată odată pentru totdeauna prin botezul şi sângele lui Isus? Cei care nu sunt răscumpăraţi încearcă să-şi câştige mântuirea, confesânduşi păcatele în fiecare zi. Aceasta lasă încă problema a ceea ce să facă cu actualele păcate pe care ei le vor comite în viitor.

Ei pot încerca să-şi mărturisească dinainte păcatele lor viitoare. Dar făcând aşa, ei arată o lipsă de credinţă în Isus. Aceşti oameni sunt orbi la evanghelia răscumpărării. Isus ne-a eliberat din păcat, odată pentru totdeauna cu botezul şi sângele Său, luând judecata asupra Sa. Noi suntem eliberaţi, simplu crezând în El.

Dacă crezi că trebuie să-ţi mărturiseşti chiar păcatele tale viitoare, ca să fii mântuit, nu eşti cu nimic diferit de necredincioşii care nu cunosc nimic despre naşterea din nou din apă şi Duh. Păcătoşii nu pot fi răscumpăraţi prin mărturisire.

De aceea, dacă mărturiseşti sincer, „Sunt un păcătos care nu e încă răscumpărat”, şi apoi, dacă asculţi şi crezi în evanghelia botezului Său şi moartea Sa la Cruce, Dumnezeu te va elibera de toate păcatele tale.

Dar dacă nu crezi în evanghelia răscumpărării din apă şi Duh, vei fi judecat. Dacă ei se ascund în spatele mărturisirii lor, vor da faţă cu judecata. Aşa că, nu aştepta ziua Judecăţii. Crede acum în evanghelia binecuvântată a apei şi a Duhului.

Dumnezeu ne-a răscumpărat odată pentru totdeauna. Iată un exemplu din viaţa reală, pentru a ilustra ceea ce încerc să spun. Să presupunem că un spion nord-coreean coboară în sud. Vede ce prosperi suntem, realizează că a fost dus în eroare, şi decide să se predea.

După ce merge la cea mai apropiată unitate de poliţie, el poate mărturisi astfel, „Sunt un spion din nord”, sau, „Am venit în sud ca să asasinez aşa şi aşa, şi să arunc în aer aceasta şi aceasta, şi am aruncat deja în aer aceasta, dar acum mă predau. De aceea nu mai sunt un spion cu adevărat.”

Este aceasta o mărturisire potrivită?. Dacă el ar dori cu adevărat să se mărturisească, tot ce ar trebui să spună, este „Sunt un spion”. Această afirmaţie simplă implică totul: că este o persoană rea şi trebuie judeactă. Cu această afirmaţie simplă, indiferent de misiunea pentru care a fost desemnat, ar fi iertat.

La fel, dacă un păcătos se mărturiseşte înaintea lui Dumnezeu, „ Sunt un păcătos nu încă răscumpărat. Sunt destinat să fiu aruncat în iad şi să fiu judecat. Te rog, mântuieşte-mă”, şi crede în Isus, va fi răscumpărat. Isus a fost botezat şi a vărsat sânge pentru noi, şi tot ce noi trebuie să facem este să crezi în mântuirea prin El, pentru a fi mântuit.

Apocalipsa 2:17 spune, „Şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra acesta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, dacât acela care-l primeşte”. Biblia spune că doar cel care primeşte evanghelia adevărată, va cunoaşte numele lui Isus. Doar unul care este răscumpărat odată pentru totdeauna, cunoaşte secretul de a deveni neprihănit.

Cel care nu cunoaşte aceasta, va fi încă un păcătos, în ciuda rugăciunilor zilnice de pocăinţă. A mărturisi nu înseamnă să te rogi pentru iertare în fiecare zi. Chiar dacă cineva a fost un creştin timp de 10 ani, el ar fi încă un păcătos, dacă ar cere iertarea lui Dumnezeu, în fiecare zi. El n-ar fi încă un fiu al lui Dumnezeu.

Ca să fie mântuit, el ar trebui să mărturisească că este un păcătos şi că crede în răscumpărarea lui Isus. Aceasta este credinţa adevărată.

Poate un hoţ şi un criminal să-şi mărturisească crezurile şi să fie răscumpărat?. Păcătoşii nu sunt răscumpăraţi, doar confesându-şi păcatele. Ei pot fi doar răscumpăraţi prin evanghelia binecuvântată a naşterii din nou din apă şi Duh, în Isus. Unii creştini duşi în eroare, fac mărturisiri ca aceasta.

„Dragă Doamne, m-am certat cu cineva din nou astăzi. Am păcătuit. Am înşelat pe cineva. Am furat ceva.”

Dacă ar continua aşa, Dumnezeu ar spune, „Linişteşte-te, păcătosule! Şi ce dacă?”

„Te rog, continuă să mă asculţi. Dumnezeule, Tu ne-ai spus să ne mărturisim păcatele. Îţi implor mila.”

Modul acesta de rugăciune nu este ceea ce Dumnezeu doreşte să audă. El doreşte să audă rugăciunile acelor care cred în răscumpărareea apei şi a Duhului: acelor care-şi recunosc păcatele şi cred în evanghelia naşterii adevărate din nou.

Augustin a spus că el s-a pocăit de faptul că a supt la sânul mamei sale. El a crezut că acel fel de mărturisire îl va conduce în împărăţia cerurulor. Noi nu putem decât să râdem de aceasta. Doar confesarea păcatelor cuiva, nu va face.

Dumnezeu spune, „Stai liniştit şi spune-Mi dacă ai păcătuit. Dacă da, atunci opreşte-te să mai vorbeşti de aceasta. Dacă ai crezut greşit până acum, atunci du-te la o biserică unde este predat adevărul. Crede în evanghelia răscumpărării, în modul corect şi fii răscumpărat. Dacă nu, voi veni şi te voi judeca.”

Rugăciunile de pocăinţă pentru iertare şi orice alte intenţii de a fi mântuit prin mărturisire, indică credinţa greşită şi neadevărată.

Este scris în 1Ioan 1:9 că atunci când ne recunoaştem toate păcatele, evanghelai apei şi a sângelui ne va elibera de tot păcatul.

Păcătoşii creştini au condus credinţa greşit, practicând fărădelegea înaintea lui Isus. „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne N-am prorocit noi în Numele Tău?. N-am scos noi draci în Numele Tău?” Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?. Atuncile voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”” (Matei 7:22-23).

Imaginaţi-vă că unul care crede în neadevăr, moare, vine să stea în faţa lui Dumnezeu, şi spune, „Ce mai faci, Doamne?. Ai părut atât de minunat când mă gândeam la Tine, aici jos, dar Tu arăţi chiar mai frumos aici sus. Mulţumesc, Doamne. M-ai mântuit. Cred că Tu mă priveşti ca fără păcat, chiar dacă am păcătuit în inima mea. Am venit aici, din moment ce mi-ai promis că mă iei în rai. Acum voi merge acolo unde florile sunt în plină floare. La revedere şi sper să te mai văd.”

El porneşte spre grădină, dar Isus îl opreşte. „Aşteaptă! Să vedem dacă acest om are păcat în inima sa. Eşti tu un păcătos?”

„Bineînţeles că am păcătuit. Dar n-am crezut eu în Tine?”

„Ai păcat chair dacă crezi în Mine?”

„Desigur, am păcat.”

„Ce? Ai păcat? Aduceţi-Mi Cartea Vieţii. Şi aduceţi şi Cartea Lucrărilor. Caută numele lui. Vezi în care carte se află numele lui.”

Ca să fiţi siguri, numele lui e în Cartea Lucrărilor.

„Acum, mărturiseşte păcatele pe care le-ai comis pe pământ.”

Omul a încercat să nu mărturisească, dar Dumnezeu l-a forţat să-şi deschidă gura şi să-şi mărturisească păcatele.

„Da, Am comis astfel şi astfel de păcate...”

El e confuz de tot şi nu poate să-şi ţină gura închisă.

„În regulă, e destul! A făcut destul să fie admis în iad. El e mai mult decât calificat!. Trimiteţi-l în locul arzător.”

El nu e trimis în locul unde florile sunt în plină floare, ci spre locul care este umplut cu foc şi pucioasă. El îşi scrîşneşte dinţii în timp ce luat în iad.

„Am crezut în Tine, am profeţit în Numele Tău, am predicat în Numele Tău, mi-am vândut casa ca să te slujesc, i-am ajutat pe orfani, am îndurat atât de mult în Numele Tău, m-am rugat la răsărit, i-am tratat pe bolnavi...Merit să merg în rai.”

El îşi scrâşneşte dinţii atât de mult încâtîi scâlciază până nu rămâne nimic din ei. Când soseşte în iad, el vede pe toţi creştinii care n-au cunoscut adevăratul înţeles al răscumpărării lui Isus. Cei care înţeleg evanghelia, sunt depărtaţi de la El.

Dacă credem în Isus sau nu, Dumnezeu îi distruge pe cei care au păcat în inimile lor. Dacă El găseşte chiar şi o pată de păcat în inima cuiva, acea persoană este condamnată la iad în ziua Judecăţii. Dumnezeu îi îndeamnă pe păcătoşii care nu au fost încă răscumpăraţi, să mărturisească că ei nu au fost răscumpăraţi dacă doresc să realizeze răscumpărarea.

Păcatele unui păcătos sunt înregistrate în inima sa. Cei care sunt născuţi din nou din apă şi Duh, pot să-şi amintească păcatul, dar acesta e şters din inimile lor. Ei sunt cei neprihăniţi.

Dar cei care nu sunt născuţi din nou, au păcat în inimile lor. De aceea, ei sunt păcătoşi înaintea lui Dumnezeu. Oridecâte ori ei îngenunchează să se roage, păcatele lor îi separă de Dumnezeu şi-L previne să le asculte rugăciunile. Ei se roagă pentru aceasta şi aceasta, dar păcatele lor rămân. Ei sfârşesc în a-şi mărturisi păcatele, pocăindu-se pentru încălcările comise acum 10 ani, 11 ani, chiar acum 20 de ani.

Chiar trebuie ei să se pocăiască iar şi iar în rugăciunile lor?. De ce fac ei aceasta? Ei nu doresc să facă aşa, dar oridecâte ori încep să se roage, ei îşi amintesc că sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Astfel ei simt că trebuie să-şi ispăşească păcatele, înainte de a se ruga cu sinceritate.

Dumnezeu le-a scris păcatele cu un priboi de fier pe tablele inimilor lor, astfel ca păcatele lor să nu fie niciodată şterse. Ca rezultat, ei simt că trebuie să-şi mărturisească păcatele de fiecare dată când vin înaintea lui Dumnezeu. Aşa că, cei care cred doar în jumătate din evanghelia completă a lui Isus, trebuie să trăiască în mizerie ca păcătoşi şi să sfârşească în iad.

În Ieremia 17:1 este scris, „Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.”

Iuda este numele tribului regal al poporului lui Israel. Biblia îl reţine pe Iuda să reprezinte toată omenirea, aşa că Iuda înseamnă toţi oamenii.

Păcatul lui Iuda este scrcis cu un priboi de fie şi gravat cu vârful de diamant care poate tăia prin oţel. Cu un priboi de fier cu vârful de diamant, păcatele noastre sunt înregistrate.

Odată ce ele sunt gravate, ei nu pot fi şterse. Ele nu vor fi şterse dacă nu credem în adevărul apei şi Duhului.

Nu are nici un rost să fie răscumpărat în gândurile lor, să creadă în doctrine creştine, să memoreze teologie, şi să se devoteze bisericii, dacă păcatele rămân în inimile lor.

Deoarece păcatele lor nu pot fi şterse niciodată fără botezul lui Isus, păcătoşii continuă să le reamintească, spunâns, „Doamne, sunt un păcătos”, oridecâte ori se roagă. Ei au încă păcat în inimile lor oricât de mult ei încearcă să aibă părtăşia cu Dumnezeu, să-şi asupra lor multă responsabilitate în biserică, şi să studieze teologia şi doctrina.

Astfel, ei se duc în munţi, încearcă în zadar să vorbească în limbi şi să caute viziuni de flăcări arzătoare, dat totul e fără folos. Dacă păcatul rămâne în inima ta, tu nu vei avea niciodată pace.

Păcatul nostru, aşa cum e scris în Ieremia 17:1, este săpat pe coarnele altarelor lor. În rai, este Cartea Vieţii şi Cartea Lucrărilor. Păcatele păcătoşilor sunt înregistrate în Cartea Lucrărilor şi tablele conştiinţelor noastre şi ni le arată prin Legea Sa.

Ar trebui să curăţim aceste înregistrări, crezând în botezul lui Isus şi sângele pe care El l-a vărsat pentru noi, şi să fim mântuiţi. Atunci, noi vom fi gata pentru viaţă veşnică, iar numele noastre vor fi scrise în Cartea Vieţii.

Este important să-ţi ai numele listat în Cartea vieţii. Dacă numele tău nu este listat in ea, care e folosul să crezi în Isus?. Ca să fii răscumpărat cu adevărat, trebuie să crezi în naşterea din nou din apă şi Duh.

Isus a venit în această lume, a fost botezat când a avut 30 de ani, pentru a spăla păcatele lumii, şi a murit la Cruce ca să ne elibereze. După cum e înregistrat în Matei 3:15, Isus a fost „căci astfel” botezat şi crucificat la Cruce. Noi trebui să credem aceasta, ca să ne avem numele înregistrate în Cartea Vieţii.

Când oamenii mor şi stau înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu spune, „Vezi dacă numele acestui om se află în Cartea Vieţii.”

„Este, Doamne.”

„Da, ai suferit şi ai vărsat lacrimi pe pământ pentru Mine, acum voi face astfel ca tu niciodată să nu mai trebuiască să mai faci aşa.”

„Mulţumesc, Doamne. Sunt întotdeauna recunoscător.”

„Îngeri, puneţi o coroană pe acest om.”

„Doamne, e mai ult decât desetul că m-ai mântuit. Coroana ar fi doar prea mult pentru mne. Mulţumesc. Sunt atât de recunoscător că Tu m-ai mântuit. Sunt mai mult decât mulţumit doar să trăiesc în prezenţa Ta.”

„Îngeri, îngenuncheaţi şi luaţi acest de-al 10.000-lea fiu al Meu pe spatele vostru.”

Îngerii răspund, „Da, Doamne.”

„Te rog vino pe spatele meu.”

„Este atât de comfortabil. Fac bine? Haide să mergem.”

Îngerul face paşi cu grijă.

„Vrei să ne plimbăm?”

„Uau, este atât de frumos aici. Cât de mare e acest loc?”

„Merg peste tot timp de bilioane de ani, dar încă nu i-am găsit sfârşitul.”

Este aceasta adevărat? Trebui să fiu greu pentru tine. Poţi să mă pui jos acum.”

„Nouă nu ni se termină energia niciodată aici sus.”

„Mulţumesc, dat doresc să stau pe pământul împărăţiei cerurilor. Acum unde sunt toţi neprihăniţii care au sosit înaintea mea?”

„Ei sunt aici.”

„Haide să mergem acolo.”

Aleluia”. Ei se îmbrăţişează şi zâmbesc şi trăiesc fericiţi necontenit.

Acum imagibaţi-vă că un om care crede în Isus, dar încă este un păcătos, moare şi stă înaintea lui Dumnezeu. Şi el spune că crede în Isus şi recunoaşte că e un păcătos.

Dumnezeu spune, „Vezi dacă numele acestui om este scris în Cartea Vieţii.”

„Nu este în Carte, Doamne.”

„Atunci uită-te în Cartea Lucrărilor.”

Numele şi păcatele lui sunt aici.”

„Atunci trimite-l pe acest om în locul unde niciodată nu va trebui să se îngrijoreze de costul combustibulului, şi lasă-l să trăiască acolo pentru totdeauna.”

„Oh, Doamne, este atât de nedrept...”

El spune că e nedrept. De ce ar trebui să fie trimis în iad, chiar dacă a crezut în Isus atât de fervent?

Motivul este că el a fost înşelat de Satan şi a ascultat doar jumătate de evanghelie. Dacă noi înţelegem greşit înţelesul adevărat al răscumpărării lui Isus, vom sfârşi şi noi în iad.

Acest om a crezut în Isus, totuşi el afost înşelat de Satan şi a crezut că este un păcătos. Dacă ar fi auzit adevărata evanghelie, ar fi realizat că credinţa sa este greşită. Dar el a eşuat să creadă, datorită ataşamentului său egoist de credinţele greşit înţelege.

Dacă doreşti să mergi în împărăţia cerurilor, trebuie să crezi în naşterea din nou din apă şi Duh. După cum e scris în Matei 3:15, „căci astfel” Isus a luat toate păcatele lumii. Trebuie să crezi în mântuirea apei şi a sângelui.

Dacă alegi să crezi orice, ca o persoană cumsecade care nu refuză niciodată cererea cuiva, poţi sfârşi în iad. Există mulţi oameni cumsecade în iad, dar în cer, există luptători adevăraţi care luptă pentru ceea ce cred.

Acei care sunt în cer ştiu că au fost păcătoşi care au fost destinaţi să meargă în iad şi au crezut recunoscători că păcatele lor au fost spălate prin botezul şi sângele lui Isus.

Se zice că există coline de urechi şi guri în rai. Deoarece mulţi oameni cred în răscumpărarea lui Isus doar cu urechile şi gurile lor, Dumnezeu aruncă restul corpurilor lor în focurile de sulf, arzătoare.

Imaginează-ţi că cineva care crede în Isus, dar încă are păcat în inima sa, stă înaintea lui Dumnezeu şi spune, „Doamne, oamenii m-au numit neprihănit, pentru că am crezut în Isus,chiar dacă am avut păcat în inima mea. Am crezut că şi Tu mă vei vedea ca fără păcat. Aceasta am învăţat şi am crezut. Am crezut doar aşa cum mulţi oameni cred. A fost credinţa cel mai larg acceptată de unde vin.”

Domnul a răspuns, „Nu-i pot uita pe cei care au păcat în inimile lor. Ţi-am spălat toate păcatele cu binecuvântarea naşterii din nou din apă şi din Duh. Dar tu ai refuzat să crezi în ea. Îngeri!. Puneţi acest om obraznic în focurile iadului.”

Oricine crede în Isus, dar încă crede că are păcat în inima lui, va sfârşi în iad. Ascultă evanghelia adevărată a răscumpărării şi fii eliberat de tot păcatul. Altfel vei arde în iad.

Să spui că eşti fără păcat, când ai păcat în inima ta, este să-L duci în eroare pe Dumnezeu. Putem vedea câtă diferenţă există între păcătos şi cei neprihăniţi, la sfârşit. Vei realiza de ce te implor să fii răscumpărat.

Vei vedea diferenţa dintre cei care cred în răscumpărarea completă (botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce) şi cei care nu cred, când stai la răspântia dintre rai şi iad. Va fi o mare diferenţă. Unii vor intra în împărăţia cerurilor, dar unii vor merge în iad.

Crezi în Isus, dar încă rămâi un păcătos? Atunci, ar trebui să realizezi că ar trebui să te naşti din nou din apă şi Duh. Dumnezeu îi trimite în iad pe cei care au păcat în inimile lor. Doar cei care cred în iertarea completă de păcat, pot intra în împărăţia cerurilor.

Fă-o chiar acum. Dacă amâni, poate fi prea târziu. Fii gata dinainte. Înainte să sfârşeşti în iad, crede în răscumpărarea apei şi a Duhului şi fii sfinţit.

Glorie Domnuui nostru Isus Hristos!. Noi Îi mulţumim pentru măreţia Sa, în faptul că ne-a făcut pe noi păcătoşii, neprihăniţi. Aleluia!

Să citim 1Ioan 2:1-2. „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

Vezi?. Este cineva care crede, dar încă are păcat în inima sa?. Dacă ai păcat în inima ta, dar Îi spui lui Dumnezeu că nu ai, Îl duci în eroare. Şi te duci şi pe tine.

Dar dacă Îl înţelegi cu adevărat pe Isus şi crezi ceea ce a făcut pentru a spăla toate păcatele la Iordan, vei fi complet liber de păcat.

Poţi spune atunci, „Doamne, m-am născut din nou cu apă şi Duh în Tine. Nu am nici un păcat. Pot sta înaintea Ta fără ruşine.”

Atunci Domnul va răspunde. „Da, ai dreptate. Aşa cum Avraam a crezut în Mine şi a crezut că e neprihănit, şi tu eşti neprihănit, deoarece ţi-am spălat toate păcatele.”

Dar gândiţi-vă la un om care încă are păcat în inima sa, chiar dacă crede în Isus. El spune, „Deoarece cred în Isus, voi merge în rai chiar dacă am puţin păcat în inima mea.”

El doreşte atât de mult să fie primit în rai, încât încearcă să reziste, în timp ce stă înaintea scaunului de judecată, dar totuşi el va sfârşi în iad. De ce?. El nu a cunoscut evanghelia binecuvântată a naşterii din nou din apă şi Duh.

Oricine ar trebui să mărturisească că este un păcătos, în timpul zilelor sale pe pământ. „Sunt un păcătos. Voi merge în iad. Te rog mântuişte-mă.” Un păcătos nu e răscumpărat cu rugăciuni de pocăinţă. Mai degrabă, el trebuie să admită că este un păcătos şi că acceptă răscumpărarea apei şi a Duhului, pentru a fi eliberat. El poate deveni neprihănit doar prin răscumpărarea apei şi a Duhului.

Este evanghelie falsă să insistăm că păcatul original este iertat în Isus, şi noi ar trebui să ne pocăim de păcatele noastre ca să obţinem mântuirea. Aceasta ne conduce drept spre iad. Atât de mulţi păcătoşi se condamnă la iad, crezând evanghelia falsă şi tendinţa aceasta este chiar mai prevalentă în ziua de azi.

Ai şti aceasta dacă ai cădea în evanghelia falsă?. Poţi încă să fii datornic chiar şi după ce plăteşti toate datoriile?. Gândeşte-te la aceasta. Dacă încă te consideri un păcătos, în timp ce crezi în Isus, poate fi spus că tu crezi corect în El?. Eşti un credincios şi un păcătos, sau eşti un credincios şi un om neprihănit?.

Poţi alege pentru tine. Poţi crede şi că toate păcatele îţi sunt iertate, sau poţi crede că ar trebui să te pocăieşti în fiecare zi de încălcările tale. Alegerea ta va determina dacă mergi în iad sau în rai. Trebuie să fii atent la evanghelistul care-ţi spune evanghelia adevărată.

Cei care cred în evanghelia falsă, încă se roagă pentru iertarea păcatelor la fiecare întâlnire de rugăciune în zori, la fiecare serviciu de miercuri, la fiecare rugăciune de vineri, toată noaptea, într-o licitaţie de a-şi spăla păcatele.

„Doamne, am păcătuit. Am păcătuit în această săptămână”, spun ei. Atunci îşi amintesc păcatele din anii trecuţi şi se roagă din nou pentru iertarea Sa. Aceasta e să sfidezi evanghelia binecuvântată a naşterii din nou din apă şi Duh.

Păcatele noastre trebuie să fie plătite cu sânge. Evrei 9:22 spune, „Fără vărsare de sânge nu este iertare”. Dacă crezi că ai păcat, atunci Îi ceri tu să sângereze din nou, pentru tine?. Cei care nu cred în răscumpărarea completă sunt vinovaţi de întoarcere a răscumpărării într-o minciună. Ei, de fapt, insistă că Isus nu ne-a eliberat odată pentru totdeauna şi că El e un mincinos.

Să fii răscumpărat în Isus trebuie să crezi în adevărul răscumpărării apei şi a Duhului. Poţi fi iertat cu adevărat pentru păcate, cu sute, mii, milioane de rugăciuni?. Evanghelia adevărată ne răscumpără odată pentru totdeauna. Devino neprihănit, mergi în împărăţia cerurilor, şi trăieşte o viaţă neprihănită tot timpul.

♪Trăiesc o viaţă nouă în Isus. Trecutul s-a terminat, iar eu am devenit o nouă creatură. Trecutul irosit s-a dus. O, Isus e adevărata mea viaţă. Trăiesc o nouă viaţă în Isus.♪

Trăieşti o nouă viaţă în Isus. Indiferent dacă nu arăţi frumos cum ţi-ar plăcea, dacă eşti scund, sau puţin prea gros în jurul taliei, acei care sunt binecuvântaţi cu evanghelia naşterii din nou din apă şi Duh, trăiesc o viaţă fericită. Ce contează că nasul tău nu este forma ideală, sau că eşti puţin scund?. Deoarece nu suntem perfecţi, noi suntem mântuiţi, crezând în naşterea din nou din apă şi din Duh în Isus. Dar cei care sunt îngâmfaţi, vor sfârşi în iad.

Mulţumesc, Doamne. Întotdeauna Îi dau mulţumiri Domnului. Deoarece noi credem în naşterea din nou din apă şi Duh, noi vom fi bineveniţi în rai.

Neadevărul ne spune că trebuie să ne pocăim în fiecare zi, pentru a fi iertaţi, dar evanghelia apei şi a Duhului ne spune că suntem deja iertaţi şi că tot ce trebuie să facem este să o crezi.

Care este adevărul?. Trebuie să ne pocăim în fiecare zi?. Sau este corect să crezi că Isus ne-a eliberat când a fost botezat în modul cel mai potrivit pentru a lua toate păcatele noastre?. Adevărul este că Isus a luat păcatele noastre odată pentru totdeauna şi în acest mod potrivit, ne-a oferit mântuirea.

Trebuie să triumfăm asupra neadevărului în războiul spiritual. Mulţi oameni urmează neadevărul. „Îngerului Bisericii din pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu, şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, marturul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.” (Apocalipsa 2:12-13).

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul:” Celuice va birui, îi voi da să mănânce din mana asunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte.” (Apocalipsa 2:17).

Unde locuiesc numeroase spirite rele şi neadevărul stă în picioare, pretinzând să fie adevărul, Satan apare ca şi cum ar fi un înger luminos. Dumnezeu nu poate ajuta pe oricine aude şi cunoaşte adevărul mântuirii din apă şi Duh, dar nu crede. El va sfârşi în iad.

Oricine trebuie să decidă pentru el, dacă să creadă în măntuirea lui Isus. Nimeni nu îngenunchează înaintea ta, implorându-te să crezi şi să fii eliberat.

Dacă doreşti să fii eliberat de păcat, atunci crede î mântuirea apei şi a Duhului. Dacă te simţi recunoscător pentru dragostea Sa, în mântuirea şi Harul Său în a ne mântui, atunci crede aceasta. Dacă eşti un păcătos destinat să mergi în iad, atunci crede în apă şi Duh, botezul lui Isus şi moartea Sa la Cruce. Atunci tu vei deveni neprihănit.

Dacă crezi că nu eşti un păcătos, nu trebuie să fii răscumpărat, crezând în Isus. Doar păcătoşii sunt eliberaţi de toate păcatele, crezând în evanghelia naşterii din nou din apă şi a Duh. Isus este Mântuitorul păcătoşilor şi Mângâietorul celor în probleme. El este Creatorul. El este Stăpânul Dragostei.

Te îndemn sincer să crezi în evanghelia naşterii din nou din apă şi din Duh. Crede-o. Poţi fi sigur că Isus va fi Mântuitorul, Prietenul, Păstorul şi Dumnezeu pentru tine. Păcătoşii ar trebui să creadă în Isus. Dacă nu doreşti să sfârşeşti în iad, trebuie să o crezi. Dumnezeu nu ne imploră să credem evanghelia mântuirii.

Doreşti să fii admis în rai?. Atunci crede în evanghelia naşterii din nou din apă şi din Duh. Isus a spus, Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Crede în Mine.” Spui că doreşti să fii aruncat în iad?. Atunci nu crede. El spune că deja a pregătit un loc în iad pentru tine.

Dumnezeu nu imploră. Un negustor îi întâmpină pe oameni fără discriminare într-o licitaţie să-şi vândă marfa, dar Dumnezeu îi dă împărăţia cerurilor, gratuit, doar acelor care sunt răscumpăraţi. Dumnezeu este Drept.

Oamenii spun că sfârşitul lumii este aproape. Da, şi eu cred. Şi este prostesc să nu crezi în evanghelia adevărată a naşterii din nou din apă şi din Duh.

Crede în mântuirea evnagheliei binecuvântate a naşterii din nou din apă şi din Duh. Să mergem împreună în împărăţia cerurilor. Nu vrei să mergi cu mine în locuinţa lui Isus?.

Să citim Romani 8:1-2, „Acum dar nu este nici o osândire pentru că cei ce sunt Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.”

Isus a luat toate păcatele noastre prin botezul Său şi moartea Sa la Cruce. El a mântuit pe toţi păcătoşii care au trebuit să fie judeacaţi pentru păcatele lor.

Doreşti să cunoşti mai mult despre evanghelia apei şi a Duhului? Te rog să apeşi pe reclama de mai jos pentru a-ţi obţine cartea gratuită despre evanghelia apei şi a Duhului.

Mântuirea lui Dumnezeu constă în două lucruri. Una este Legea şi cealaltă este Dragostea Sa. Legea ne învaţă că suntem păcătoşi. Potrivit Legii, plata păcatului este moartea. Noi nu putem fi mântuiţi prin Lege. Aceasta doar ne învaţă natura şi soarta noastră păcătoasă. Ne înştiinţează că suntem păcătoşi.

Să plătească plata păcatului, Isus a coborât pe pământ, a luat toate păcatele noastre şi a plătit pentru ele cu viaţa Sa, ca să ne mântuiască de judecată. Este dragostea lui Dumnezeu care ne mântuieşte de tot păcatul.

Noi trebuie să triumfăm asupra neadevărului. Dumnezeu dă binecuvântarea naşterii din nou din apă şi sânge, acelor care depăşesc neadevărul.

Noi suntem mântuiţi crezând în Isus. Crezând în cuvintele Sale, noi realizăm neprihănirea şi înţelegem neadevărul. Crede în adevărul naşterii din nou din apă şi Duh, în inima ta, şi vei fi mântuit.

Înapoi