Cărți creștine gratuite pentru studii biblice despre mântuire, Duhul Sfânt,
Cortul și Apocalipsa lui Ioan

Acasă  |  Harta site-ului  |  Contact  |  Ajutor    
Studii biblice Cărți creștine gratuite cărți electronice creștine gratuite Despre noi
 



Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

 

Evanghelia botezului Său care ne-a făcut curați


< Efeseni 2:14-22 >

„Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, și a surpat zidul dela mijloc care-i despărțea, și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuș un singur om nou, făcînd astfel pace; și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce erați departe, și pace celor ce erau aproape. Căci prin El și unii și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Așa dar, voi nu mai sînteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sînteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfînt în Domnul. Și prin El și voi sînteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

  

Ce l-a înstrăinat pe
om de Dumnezeu?
Păcatul său.


Copilul cel adoptat datorită sărăciei

A trecut jumătate de secol de când s-a sfârșit Războiul Coreean. Dar el a lăsat răni îngrozitoare printer poporul coreean. Mulți copii mici au fost adoptați în țări străine, în urma răzbiului. Chiar dacă forțele Națiunilor Unite au venit în Corea și ne-au ajutat enorm atunci, dar mulți copii au fost lăsați fără tată, după ce au plecat soldații.

Mulți dintre soldații N.U. care aveau soții și copii aici, și-au părăsit familiile, când s-au întors acasă. Mulți dintre acești copii au fost apoi abandonați din nou în orfelinate, de către mamele lor și a apoi trimiși pentru adopție în țări străine. De fapt, aceasta a fost foarte fericit că acești copii mici și-au putut găsi părinți adoptivi și să fie crescuți foarte bine.

Cu cât creșteau, acești copii adoptați au realizat că arătau destul de diferit de părinții și vecinii lor și au aflat că erau adoptați dintr-o țară îndepărtată,numită Corea. „De ce m-au abandonat părinții mei?” M-au trimis departe în această țară deoarece m-au urât?. Cu mințile lor tinere, acești copii pur și simplu nu puteau înțelge ce se întâmplase.

Curiozitatea și ura lor înspre părinții lor reali a început să crească împreună cu o dorință puternică de a-i întâlni. „Mă întreb cum arată părinții mei?. Cum au putut ei să mă abandoneze?. Au făcut aceasta pentru că m-au urât?. Nu, a fost probabil un motiv pentru aceasta.” Probabil că aveau mult neînțelegeri și uneori simțeau chiar ură extremă. Iar alteori, probabil că au rezolvat să nu se mai gândească la aceasta. Înainte chiar de a fi conștienți de aceasta, timpul trecuse, iar copiii crescuseră adulți. S-au căsătorit, au avut copii și au format familiile lor proprii.

Am devenit interesat de acești copii printr-un program dintr-una din rețelele de televiziune locale. În acest program, un reporter de televiziune a intervievat o femeie, care fusese adoptată și care acum trăiește în Germania. Pe atunci, această femeie era prin cei ai săi douăzeci de ani. Mai întâi, femeia a încercat foarte mult să evite să se întâlnească cu reporterii, deoarece nu dorea pe nimeni altcineva să devină conștient că a fost adoptată. Reporterul a convins-o să înțeleagă că, supunându-se unui interviu ar putea ajuta să stăvilească valul adopțiilor în țări străine. Femeia a fost de acord.

Una dintre întrebările reporterului a fost: „Ce ai spune dacă ai putea să-ți întâlnești părinții reali?. De ce ești cea mai curioasă?.” Femeia a răspuns: „Pur și simplu nu înțeleg de ce au trebuit să mă pună pentru adopție. Doresc să îi întreb dacă m-au urât.” Mama sa naturală a văzut interviul femeii la televizor, a contactat stația de difuzare și a spus că dorește să-și întâlnească fiica. Așa au ajuns cele două să se întâlnească.

Mama s-a dus foarte devreme la aeroport și a așteptat sosirea fiicei sale. Când tânăra femeie s-a ivit la ieșire, mama sa nu putea decât să stea acolo și să lăcrimeze.

Acești oameni nu s-au întâlnit niciodată față în față. Prima dată când mama și-a văzut fiica matură a fost când a apărut la televizor. Chiar dacă vorbeau limbi diferite, puteau să vorbească cu inimile și prin privirile emoționate pe care le schimbau. Și-au atins fețele unei alteia în timp ce mama cerea iertare pentru ceea ce făcuse. Tot ce putea să facă era să plângă și să repete că-i părea foarte rău.

Mama și-a adus fiica acasă și au mâncat împreună. Bineînțeles, fiica vorbea doar limba germană, iar mama doar coreeană, astfel că nu puteau comunica verbal. Dar cumva, simplul fapt că erafu mama și fiica, le-a permis să se facă înțelese. Aveau multe conversații fără cuvinte și se exprimau prin gesture, atingându-și fețele unei alteia și vorbiind cu ochii și inimile lor.

Pe când s-a reîntors în Germania, fiica a știut că mama sa naturală o iubea. Aceeași reporteri care conduseseră interviul de dinainte, i-au vorbit din nou, înainte de plecare. „Nu a fost nevoie să întreb de ce mama mea mă dăduse pentru adopție. Mama mea este săracă chiar și acum. Oamenii bogați din această țară sunt atât de bogați, încât conduc mașini străine, dar mama mea încă trăiește în sărăcie.” A continuat să spună: „Chiar dacă nu am întrebat-o pe mama acea întrebare și nu am primit un răspuns de la ea, am văzut că m-a trimis departe pentru a mă salva de sărăcie. De aceea nu am simțit nevoia să o întreb acea înterbare și de aceea toate îndoielile și ura mea au dispărut.”



Oamenii au devenit înstrăinați de Dumnezeu, datorită păcatului din inimile lor

De ce am devenit separați de Dumnezeu și de ce nu putem să ne apropiem de El?. Femeia care a fost pusă pentru adopție a aflat că mama sa naturală a trimis-o departe pentru a o salva de sărăcie. Este același adevăr cu Dumnezeu?. Dumnezeu ne-a creat după propria Sa imagine. Ce ar fi putut să ne separe de El?. Răspunsul este că Satan l-a ispitit pe om pentru a comite păcat, iar păcatul l-a separate de Dumnezeu.

În mod original, Dumnezeu l-a creat pe om în imginea Sa și Și-a iubit cu drag creația. Oamenii au fost făcuți ca un obiect pentru dragostea lui Dumnezeu și au avut mai multă noblețe decât orice altă creație. Totuși, un înger căzut, numit Satan a lucrat pentru a-l înstrăina pe om de Dumnezeu. Satan l-a ispitit pe om pentru a nu crede în cuvintele lui Dumnezeu și l-a făcut să mănânce fructul pomului cunoașterii binelui și al răului. Astfel, omul a fost separate de Dumnezeu, datorită păcatului său. Omul a fost neascultător de Dumnezeu. Omul nu a mâncat fructul pomului vieții, care dă viața veșnică și pe care Dumnezeu l-a permis, ci în schimb, a mâncat fructul interzis care i-a dat cunoașterea binelui și a răului. Rezultatul a fost că omul a fost separat de Dumnezeu.

Mai înainte, obiectul dragostei lui Dumnezeu, omul nu s-a supus și a devenit separat de El, din cauza aroganței. Datorită păcatului care a venit să locuiască în inima sa, omul a fost eventual înstrăinat de Dumnezeu. După aceea, omul a trăit departe de Dumnezeu pentru mult timp și s-a plâns: „De ce ne-a abandonat Dumnezeu după ce ne-a făcut? De ce ne-a lăsat să comitem păcat? De ce ne trimite în Iad după ce ne-a făcut slabi?. Ar fi fost mai bine dacă nun e-ar fi făcut de prima dată.” Am trăit cu multe întrebări, precum și curiozitate, îndoieli și ură, înainte să ne naștem din nou.

Când am văzut femeia adoptată pe un program de televiziune, am realizat că relația dintre om și Dumnezeu este la fel cu relația pe care ea a avut-o cu mama sa reală. Nici un necaz, neînțelegere, bluestem sau păcat de orice fel, ar putea să-l separe pe om de Dumnezeu, sub orice împrejurare. De asemenea, am înțeles că, chiar dacă relația dintre Dumnezeu și om se bazează pe dragsote, încă a fost posibil să se întâmple neînțelegeri.

Așa cum mama nu-și trimisese fiica departe din cauza urii, la fel S-a separat Dumnezeu de om, nu din ură, ci din cauza păcatului. Nu este nici un motiv pentru care Dumnezeu să-l urască pe om, și nici un motiv pentru care oamenii să-L urască pe Dumnezeu. Noi ne iubim unul pe altul. Motivul pentru care omul rămâne separat de Dumnezeu, este că el a devenit un păcătos, după ce a cedat șmecheriei lui Satan.



Dumnezeu ne-a îmbrățișat prin Isus

„Dar acum, în Hristos Isus, voi, cari odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sîngele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, și a surpat zidul dela mijloc care-i despărțea, și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuș un singur om nou, făcînd astfel pace.” (Efeseni 2:13-15). Domnul a fost botezat de Ioan și a luat toate păcatele lumii pentru a desființa legea poruncilor. Apoi, El Și-a vărsat sângele de Cruce, pentru a-l mântui pe om din păcatele sale și să-i permită să fie îmbrățișat de Dumnezeu. Dumnezeu i-a îmbrățișat acum pe cei care au fost curățiți de El.

Ți-ai imaginat vreodată o lume fără apă?. Nu cu mult timp în urmă, am frecventat o întâlnire biblică în orașul Inchon, unul dintre cele mai mari porturi din Corea, unde apa de la robinet nu funcționa pe atunci, timp de câteva zile, și m-am gândit: „Oamenii nu pot trăi fără apă.”

Dacă Dunmezeu ar face această lume fără apă pentru în timp de o lună, ar fi imposibil să locuiești în orașe, datorită mirosului, a mizeriei și setei mereu ambundentă. Ar trebui să înțelegem valoarea apei, pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Așa cum apa este o necesitate absolută pentru ființele umane, botezul pe care l-a primit Isus de la Ioan în Râul Iordan este egal indispensabil.

Dacă Isus ar fi venit în această lume pentru a fi botezat de Ioan, atunci cum ar primi credincioșii în Isus ștergerea păcatelor? Așa cum oamenii nu pot trăi fără apă, oricine din această lume ar fi murit din cauza păcatelor lor dacă Ioan nu L-ar fi botezat pe Isus.

Totuși, din moment ce Isus ne-a luat toate păcatele, acum ne putem simți încrezători în cunoașterea că inimile noastre au fost curățite și am fost binecuvântați cu mântuire. Botezul lui Isus este crucial pentru credința noastră. Mai mult, botezul Său este absolut necesar ca noi să primim locuirea Duhului Sfânt.

Petru, unul dintre ucenicii lui Isus, a spus: „Icoana aceasta închipuitoare vă mîntuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21). Afirmația lui Petru spune că Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul și Și-a vărsat sângele pentru a ne mântui din păcatele noastre. Botezul lui Isus, care a spălat toate păcatele lumii, este evanghelia adevărată.

Acum, haideți să ne uităm la pasajul despre ligheanul de aramă, scris în Exod 30:17-21: „Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l așezi între cortul întîlnirii și altar, și să torni apă în el, ca să-și spele în el Aaron și fiii lui mînile și picioarele. Cînd vor intra în cortul întîlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; și se vor spăla și cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba și ca să aducă Domnului jertfe arse de foc. Își vor spăla mînile și picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui și pentru urmașii lor.”

În cort era un lighean de aramă, care era așezat între cortul de întâlnire și altar și care conținea apă pentru spălare. Dacă acest lighean nu fusese în cort, cât de murdari ar fi fost preoții care afereau sacrificiile.

Cât de mult sânge și mizerie i-ar păta pe preoții care ofereau atât de multe sacrificii pentru oameni și care-și întindeau mâinile peste jertfele de păcat și apoi îi omorau?. Dacă nu ar fi fost ligheanul de aramă în cort, preoții s-ar fi murdărit foarte mult.

De aceea Dumnezeu a pregătit ligheanul de aramă pentru ei, pentru ca să se apropie de El cu mâini curate. Păcătoșii își treceau păcatele, prin întinderea mâinilor asupra capului jertfelor de păcat, iar apoi preoții le sacrifica pentru Dumnezeu, în numele lor. Dumnezeu a pregătit ligheanul de aramă, pentru ca preaoții să poată intra în locul sfânt, pentru ca să se poată spăla cu apă, ca să nu moară. Chiar și un preot nu putea intra în sfânta sfintelor pătați cu sângele animalului. De aceea preoții spălau toată mizeria cu apă în lighean, pentru a se apropia de Dunmezeu, după ce ofereau sacrificiile oamenilor.



Botezul lui Isus a spălat toate păcatele lumii

Prin botezul lui Isus de la Ioan în Râul iordanului, toate păcatele lumii au fost transferate asupra Sa. Și intrarea Sa totală în apă simbolizează moareta Sa, iar ieșirea Sa din apă a reprezentat înveirea Sa. Cu alte cuvinte, Isus a fost botezat de Ioan pentru a lua tot păcatul lumii, a plătit plata păcatului și a murit pe Cruce. Moartea Sa a fost de a plăti prețul pentru păcatele noastre, iar învierea Sa ne-a dat viață veșnică.

Dacă nu am fi crezut că Isus ne-a luat toate păcatele prin botezul Său, inimile noastre ar fi pline de păcat. În cazul acesta, cum putem să ne apropiem de Dumnezeu?. Evanghelia ștergerii păcatelor nu este o doctrină a unei denominațiuni, cu adevărul lui Dumnezeu.

Noi nu ne putem conduce credința cu o cunoaștere perfectă, cu alte cuvinte, nu putem să biruim lumea dacă nun e pasă cu adevărat că Isus a fost botezat de Ioan. Așa cum toate lucrurile vii au nevoie de apă pentru a-și susține viețile, avem nevoie de ștergerea păcatelor și apa botezului lui Isus pentru a locui prin credință și să intrăm în Împărăția Cerurilor. Isus a trebuit să fie botezat, să moară pe Cruce și să învie, pentru a ne mântui din păcatele noastre. Aceasta este evanghelia apei și a Duhului, în care noi trebuie să credem cu toată inima noastră.

Chiar dacă Isus a fost crucificat până la moarte pe Cruce, El nu făcuse nimic să merite o așa pedeapsă. El a venit în această lume pentru a ne spăla păcatele, a fost botezat la vârsta de 30 de ani și a devenit Mântuitorul nostru prin moartea Sa de pe Cruce, la vârsta de 33 de ani. Dumnezeu a dorit să facă omenirea copiii Săi, indiferent cât de fragili și păcătoși am fost. De aceea Isus a fost botezat. Dumnezeu ne-a dat ștergerea păcatelor și darul Duhului Sfânt în același timp.

„Dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3-5). Trebuie să știi și să crezi că Isus a fost botezat pentru a ne spăla toate păcatele. Chiar dacă cineva este un creștin născut din nou, dacă nu meditează asupra adevărului că Isus Hristos a luat toate păcatele lumii prin botezul Său, inima sa va deveni în curând pătată. Deoarece suntem ființe fizice, suntem pasibil de a fi pătați de păcat, chiar și în viața zilnică. De aceea, întotdeauna trebuie să trăim prin credință, meditând asupra botezului lui Isus, sângele Său și învierea Sa. Această credință ne ține până în ziua când noi intrăm în Împărăția Cerurilor.

Isus nu a avut de ales decât să fie botezat și să moară pentru păcatele noastre, astfel că trebuie să credem că, făcând astfel, ne-a adus mântuire. Nu este nimic mai mult de făcut decât să credem în această evanghelie frumoasă, pentru a fi eliberați din toate păcatele lumii.

Îi dăm mulțumiri lui Dumnezeu, care ne-a dat evanghelia apei și a Duhului. Cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, a fost să-Și trimită unicul Fiu pentru a ne mântui de toate păcatele, prin botezul și sângele Său.

Motivul pentru care nu am putut să ne apropiem de Dumnezeu și am fost forțați să trăim departe de El, a fost că am avut păcat în inimile noastre. Isus a fost botezat de Ioan pentru a lua toate păcatele lumii și a murit pe Cruce pentru a sparge peretele care Îl separa pe Dumnezeu de om. Rela ția dintre Dumnezeu și om a fost restaurată prin botezul și sângele Său. Îi mulțumim pentru aceste daruri. Dragostea părintelui fizic față de copilul său este minunată, dar este incomparabilă cu dragostea lui Dumnezeu, prin care Isus i-a mântuit pe păcătoși.

Botezul și sângele lui Isus sunt ambele importante. Dacă nu ar fi nici o apă în această lume, ar supraviețui vreun lucru viu?. Fără botezul lui Isus, nu ar fi nimeni fără păcat în inima sa. Dacă Isus nu ar fi fost botezat și dacă nu ar fi murit pe Cruce, nimeni nu ar fi primit ștergerea păcatelor. Din fericire, Isus a fost botezat și a făcut ultimul sacrificiu pentru noi. Chiar dacă suntem lipsiți și decăzuți, putem primi Duhul Sfânt, crezând în botezul și sângele Său de pe Cruce.

Oamenii care cred în botezul și moartea lui Isus Hristos de pe Cruce, pot să se apropie de Dumnezeu să se roage și să să-l laude. Acum noi putem să-L lăudăm pe Domnul și să-L slujim, deoarece am devenit copiii Săi. Acesta este harul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Evanghelia botezului lui Isus și sângele Său de pe Cruce este cu adevărat minunată. Noi putem cu toții să primim mântuirea și locuirea Duhului Sfânt, crezând în această evanghelie minunată.

Înapoi

 


Versiunea de tipărire   |   Trimite prin email această pagină de site unui prieten

 
Bible studies
    Predici
    Declarație de credință
    Ce este evanghelia?
    Termeni biblici
    ÎFP despre Credința creștină

   
Copyright © 2001 - 2019 The New Life Mission. ALL RIGHTS reserved.