Cărți creștine gratuite pentru studii biblice despre mântuire, Duhul Sfânt,
Cortul și Apocalipsa lui Ioan

Acasă  |  Harta site-ului  |  Contact  |  Ajutor    
Studii biblice Cărți creștine gratuite cărți electronice creștine gratuite Despre noi
 



Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

 

Mântuirea păcătoșilor, revelată în Cort


< Exod 27:9-21>

„Curtea cortului s-o faci astfel. Înspre partea de miazăzi, pentru că alcătuirea curții, să fie niște pânze de in subțire răsucit, pe o lungime de o sută de coți pentru această întâie lature, cu douăzeci de stâlpi, care să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cârligile stâlpilor și bețele lor de legătură, să fie de argint. Înspre partea de miază noapte să fie de asemenea niște pânze, pe o lungime de o sută de coți, cu douăzeci de stâlpi și cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cârligile stâlpilor și bețele lor de legătură, să fie de argint. Înspre partea de apus, să fie pentru lățimea curții niște pânze de cincizeci de coți, cu zece stâlpi și cele zece picioare ale lor. Înspre partea de răsărit, pe lângă cei cincizeci de coți pentru lățimea curții, să mai fie cincisprezece coți de pânză pentru o aripă, cu trei stâlpi și cele trei picioare ale lor și cincisprezece coți de pânză pentru a doua aripă, cu trei stâlpi și cele trei picioare ale lor. Pentru poarta curții cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coți, albastră, purpurie și cărămizie și de in subțire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi și cele patru picioare ale lor. Toți stâlpii curții de jur împrejur să aibă bețe de legătură de argint, cârlige de argint și picioare de aramă. Lungimea curții să fie de o sută de coți, lățimea de cincizeci de coți de fiecare parte, și înălțimea de cinci coți; pânzele să fie de in subțire răsucit, iar picioarele să fie de aramă. Toate uneltele rânduite pentru slujba cortului, toți tărușii lui, și toți țărușii curții, să fie de aramă. Să poruncești copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat. Aaron și fiii săi să-l pregătească în cortul întâlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea cortului mărturiei, pentru ca să ardă de seara până dimineața înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii lor, și pe care copiii lui Israel vor trebui s-o țină”.



Gardul curții rectangulare al Cortului, a măsurat 100 cubi în lungime. În Biblie, un cub a fost stabilit ca lungimea care se întinde de la cot până la vârful degetului , în jur de 45 cm în măsurile de azi. Astfel, că gardul curții Cortului era lung de 100 de cubi, înseamnă că era de aproximativ 45 m, iar că lățimea sa era de 50 cubi, înseamnă că era larg de aproximativ 22.5 m. Astfel, aceasta a fost măsura casei în care Dumnezeu a locuit printre poporul lui Israel din timpul Vechiului Testament.



Curtea exterioară a Cortului a fost înconjurată de un gard

The Outer Court of the TabernacleAi văzut din întâmplare un model de Cort, într-o fotografie sau pictură?. Pe larg vorbind, Cortul era împărțit în curtea sa și Cortul însuși, Casa lui Dumnezeu. În Casa lui Dumnezeu, Cortul, era o structură mică, numită Sanctuar. Sanctuarul era acoperit de patru învelișuri: un înveliș făcut din in subțire răsucit și ață albastră, purpurie și cărămizie; altul, din păr de capră; cea din piei de miel, vopsite în roșu; și un înveliș din piei de bursuc.

În partea de est a curții Cortului a fost găsită poarta sa, făcută din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. Intrând pe această poartă, am fi văzut altarul jertfei arse și ligheanul de aramă. Dincolo de lighean, am fi văzut însuși cortul. Cortul era împărțit în Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor, unde a fost găsit chivotul lui Dumnezeu. Gardul curții Cortului a fost construit de 60 de stâlpi cu perdele din in subțire răsucit. Însuși Cortul, pe de altă parte, a fost construit cu 48 de scânduri și 9 stâlpi. Trebuie să avem cel puțin o idee generală a trăsăturilor externe ale Cortului, pentru a putea înțelege că Dumnezeu ne vorbește prin formele sale.

Dumnezeu a locuit în interiorul Cortului, construit cu 48 de scânduri. Dumnezeu Și-a manifestat prezența poporului lui Israel ziua, prin stâlpul de nor, iar noaptea prin foc, deasupra Cortului. În interiorul Sanctuarului, unde a locuit Însuși Dumnezeu, gloria lui Dumnezeu a umplut locul. În interiorul Locului Cortului, era masa cu pâinile pentru punerea înaintea Domnului, sfeșnicul, și altarul pentru tămâie, iar în interiorul Sfintei Sfintelor, era chivotul și scaunul de milă. Acestea erau locurile fără limită pentru poporul obișnuit al lui Israel; doar preoții și Mrele Preot putea intra în locurile potrivit sistemului Cortului. Este scris, „Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții care fac slujbele intră întotdeauna în partea dintâi a cortului. Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului”. (Evrei 9:6-7). Aceasta ne spune că în timpul de azi, doar cei care au credința de aur care crede în evanghelia apei și a Duhului, poate locui cu Dumnezeu în timp ce Îl servește pe El.

Care este înțelesul pâinii așezate pe masă?. Aceasta înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu. Ce înseamnă altarul pentru tămâie, atunci?. Ne spune de rugăciuni. În interiorul Sfintei Sfintelor era chivotul, cele două table de piatră în care erau sculptate cele Zece Porunci, toiagul înmugurit al lui Moise, și recipientul cu mană. Chivotul era acoperit cu un înveliș de aur, (capacul ispășirii), iar deasupra acestuia, heruvimul se uita în jos înspre capacul ispășirii.



Unde trăiesc cei care au primit ștergerea păcatului?

Locul unde trăiesc cei care au primit ștergerea de păcat, este în interiorul Sanctuarului. Sanctuarul a fost construit cu 48 de scânduri, dintre care toate au fost acoprite cu aur. Gândește-te la aceasta. Cânde te uiți la peretele de aur, nu doar cât o mână, ci din 48 de scânduri, cât de sclipitor ar străluci?. Deoarece interiorul Sanctuarului și toate ustensilele sale erau făcute din aur curat în acest fel, străluceau sclipitor.

Altarul jetfei arse și ligheanul de aramă din curtea exterioară a Cortului, erau făcute din toate din bronz, iar gardul curții era făcut din coloane acoperite cu argint și in alb subțire. În contrast, toate ustensilele din interiorul Sanctuarului erau făcute din aur; sfeșnicul era din aur, la fel și masa pentru pâini. Deoarece toate obiectele din Sanctuar și pereții cu trei părți, erau astfel făcute din aur curat, interiorul Sanctuarului întotdeauna strălucea în radiere sclipitoare.

Că interiorul Sanctuarului astfel strălucea sclipitor în radierea de aur, ne spune că sfinții mântuiți trăiesc vieți de credință prețioase, în interiorul Bisericii lui Dumnezeu. Sfinții care trăiesc în credința lor în evanghelia apei și a Duhului, sunt ca aurul curat găsit în Sanctuar. Viața pe care astfel de sfinți o trăiesc în interiorul Sanctuarului, este viața binecuvântată care locuiește în Biserică, se hrănește cu Cuvântul lui Dumnezeu, se roagă și-L laudă pe El, și se duce înaintea tronului lui Dumnezeu și este îmbrăcat în Harul Său în fiecare zi, în întreaga Biserică. Aceasta este viața de credință din interiorul Sanctuarului. Trebuie să le acceptați în inimile voastre că doar cel neprihănit care a fost mântuit prin evanghelia apei și a Duhului, poate trăi această viață prețioasă de credință din Sanctuar.



Dumnezeu a împărțit interiorul și exteriorul Sanctuarului cu claritate

Așa cum cele mai multe case au garduri, curtea Cortului, de asemenea, avea un gard făcut din 60 de stâlpi și înconjurat de perdele de in subțire. La estul curții, o poartă făcută din ață albastră, prurpurie și cărămizie și in subțire răsucit, era localizată pentru ca toți să o vadă, măsurând 9 m în lățime.

În studierea Cortului trebuie să realizăm clar ce este credința strălucitoare pe care Dumnezeu o dorește de la noi, ce fel de credință este credința mântuitului, și, prin materialele folosite pentru Cort, cum ne-a mântuit Domnul. Pentru a învăța ce este credința de aur și sclipitoare, capturată în interiorul Sanctuarului, trebuie să ne uităm mai întâi cu grijă la ligheanul de aur, altarul jertfei arse, și gardul care era plasat în curtea exterioară a Cortului, și toate materialele folosite pentru ele. Făcând astfel, putem afla cu ce fel de credință putem intra în Sanctuarul de aur sclipitor și radiant.

Ce era în curtea exterioară a Cortului?. Era ligheanul de aramă și altarul jertfei arse. Și era înconjurat de 60 de coloane de lemn, iar pe aceste coloane, perdelele din in subțire erau plasate ca și gard al curții. Coloanele făcute din acest lemn era de aproximativ 2.25 m înălțime, făcând imposibil pentru cei mai mulți oameni cu înălțime normală, să se cațere în interiorul Cortului, din afara gardului curții exterioare. Dacă ceva era plasat în mod deliberat, pentru a păși, posibil se putea vedea în interiorul curții, dar fără astfel de ajutor, era imposibil să privești înăuntru. Aceasta ne spune că prin eforturile noastre proprii nu poate intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu.

La capătul de jos al coloanelor de lemn din curtea exterioară, erau plasate verigi de bronz, iar vârfurile lor erau acoperite cu capitele de arginte. Deoarece stâlpii nu puteau sta în picioare, verigi de argint strângeau ferm stâlpii adiacenți, unul spre altul. Și, pentru a sprijini ferm stâlpii în direcții inverse, cârligii de argint așezați în învelișul de argint al stâlpilor, erau legați de cârligul de bronz, cu funii. (Exod 35:18)



Care au fost materialele folosite pentru Curtea Cortului?

the gate of the court of the TabernacleMaterialele folosite pentru Curtea Cortului erau albastre, purpurii și cărămizii și in subțire răsucit. Înălțimea porții era de 2.25 m, iar lățimea era de aproximativ 9 m. Era o perdea făcută din ață albastră, purpurie și cărămizii și in subțire răsucit, care erea agățată de cei patru stâlpi. Astfel, oridecâte ori cineva încerca să intre în curtea Cortului, el/ea putea să-i găsească poarta ușor.

Materialele din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit folosite pentru poarta Cortului, manifestă că Dumnezeu ne-ar mântui de toate păcatele noastre prin cele patru lucrări ale Fiului Său, Isus Hristos. Toți cei 60 de stâlpi din lemn și inul subțire răsucit al gardului din curtea Cortului, manifestă de asemenea clar cu ce metodă te-ar mântui Dumnezeu pe tine și pe mine, din păcate, prin Isus Hristos.

Prin poarta curții exterioare a Cortului, cu alte cuvinte, Dumnezeu ne revelează clar misterul mântuirii. Haideți să revenim asupra materialelor folosite pentru poarta curții Cortului: albastru, purpuriu și cărămiziu și in subțire răsucit. Aceste patru ațe sunt de o importanță critică pentru noi pentru a fi mântuiți, crezând în Isus. Dacă aceste materialele nu au fost importante, Biblia nu le-ar fi fost înregistrat cu atât detaliu.

Toate materialele folosite pentru poarta curții Cortului erau absolut necesare pentru ca Dumnezeu să te mântuiască pe tine și pe mine. Totuși, faptul că poarta era făcută fără greșală din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit, este de cea mai mare importanță pentru Dumnezeu, pentru a mântui păcătoșii, deoarece aceste patru ațe erau exact revelația mântuirii perfecte a lui Dumnezeu. Așa a hotărât Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a arătat modelul Cortului șui Moise, pe Muntele Sinai și i-a spus să facă întocmai poarta curți Cortului.



Care sunt înțelesurile aței purpurii și inului subțire răsucit?

Poarta Locului Sfânt era făcută din perdea împletită din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit, iar voalul dintre Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor era de asemenea făcut din aceste patru ațe. Nu doar aceasta, dar efodul și platoșa Marelui Preot erau de asemenea făcute din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. Ce ne spune atunci ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit?. Ce ne spune cu exactitate ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, care erau absolut necesar pentru Domnul nostru ca să ne mântuiască?. Trebuie să ne asigurăm că examinăm acest subiect, îndeaproape.

Mai înainte de toate, ața albastră ne spune de botezul lui Isus Hristos. Cei care sunt ignoranți de semnificația botezului, nu știu că ața albastră se referă la botezul lui Isus Hristos. Astfel, cei care nu sunt născuți din nou, în general pretind că înțelesul aței albastre este, „Isus Hristos este Dumnezeu Însuși , iar El a venit pe acest pământ în carne de om”. Alții, pe de altă parte, pretind că aț albastră înseamnă Cuvântul”. Totuși, Biblia ne spune că ața albastră înseamn㠄Isus, baptism prin care El a acceptat păcatele lumii asupra Sa, după ce a venit pe această lume”. Scriptura ne arată clar că ața albastră se referă la botezul cu apă pe care Isus l-a primit prin Ioan Botezătorul. Citind Cuvântul Cortului, ajung să realizez, „Aha, Dumnezeu dorește să ne arate importanța credinței noastre în botezul lui Isus”.

Mantia purtată de marele preot, în timp ce oferă jertfe, era de asemenea făcută din ață albastră. O placă de aur era agățată pe cununa împărătească pe care Marele Preot o purta pe capul său, iar sfoara care lega placa de cunună, era de asemenea albastră. Și pe această placă de aur, era gravată fraza, „Sfint Domnului”. Putem vedea că sfoara albastră care lega placa de aur de cununa Marelui Preot, manifestă clar botezul lui Isus care dă sfințenie Domnului.

În acest fel, prin sfoara albastră care lega placa de cununa Marelui Preot, ne vorbește Dumnezeu de adevărata noastră mântuire. Cu alte cuvinte, cuiul de osie care ne dă sfințenie, este albastră, șți aceasta este botezul lui Isus. Deși culoarea albastră ne amintește în general de cerul albastru, albastru nu se referă doar la Dumnezeu. Cât despre ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit înseamnă cu siguranță botezul lui Isus Hristos. Pus diferit, ața albastră ne spune că Isus Hristos a luat păcatele tuturor păcătoșilor din această lume, prin botez (Matei 3:15). Dacă Isus nu ar fi luat păcatele fiecăruia prin botez, noi credincioșii nu am fi capabili să dăm „sfințenie Domnului”. Dacă nu ar fi botezul pe care l-a primit Isus, noi nu am fi niciodată îmbrăcați în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu.

Cunoști înțelesul spiritual al poruncii lui Dumnezeu, de a împleti poarta curții Cortului cu ață albastră, potrivit formei arătate lui Moise?. Poarta Curții care ducea înspre Cort, unde locuia Dumnezeu, se referă la Isus Hristos. Nimeni nu poate intra în Împărăția Cerurilor, decât prin Isus Hristos. Poarta Curții care se referă la Isus, era din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit, clar deoarece Dumnezeu dorea să reveleze adevărul care ne conduce la mântuirea noastră. Ața purpurie se referă la Duhul Sfânt, spunându-le, „Isus este Regele regilor”. Ața cărămizie se referă la sângele pe care Isus l-a vărsat pe Cruce. Ața albastră, așa cum a fost menționată, se referă la botezul pe care Isus l-a primit prin Ioan Botezătorul.

Ața albastră, purpurie și cărămizie ne spun, deci, de botezul lui Isus, încarnarea lui Dumnezeu, și moartea Sa pe Cruce. Lucrările lui Dumnezeu, manifestate prin aceste trei ațe, ne dă credința care ne face capabili să mergem înaintea lui Iehova în sfințenie. Că Isus, Însuși Dumnezeu, a venit pe acest pământ în carne de om, a luat prin botez nelegiuirile păcătoșilor asupra corpului Său, și indirect a purtat condamnarea tuturor păcatelor și blestemelor, prin vărsarea Sa de sânge-aceasta este misterul cel mai spirirual al aței albastre, purpurii și cărămizii.

Astfel, probabil te-ai gândit la ața albastră, doar ca manifestând pe Dumnezeu sau Cuvântul Său. Dar acum trebuie să știi clar că ața albastră de fapt de referă la botezul lui Isus Hristos. Botezul prin care Isus a acceptat toate păcatele noastre, au trecut asupra Sa, este critic important și nu poate fi lăsat pe dinafara lucrărilor Sale; astfel, Dumnezeu ne spune importanța sa, prin Cortul Vechiului Testament.



Botezul a fost calea prin care Isus a purtat păcatele noastre

The Baptism of JesusStâlpii gardului Cortului erau făcuți din lemn de salcâm. Verigi de bronz erau plasați la capătul de jos al acestor stâlpi, iar cercuri de argint erau plasate deasupra lor. Aceasta ne spune în primul rând păcătoșii trebuie să fie judecați pentru păcatele lor. Doar cei care au fost judecați odată pentru păcatele lor, pot fi mântuiți. Cei care nu au fost încă judecațiși de aceea nu sunt mântuiți, nu pot decât să fie condamnați să poarte pedeapsa veșnică pentru păcatele lor, când merg înaintea Domnului.

Așa cum este scris, „Căci plata păcatului este moartea”, (Romani 6:23), păcătoșii vor fi cu siguranță cei mai supuși judecății înfricoșătoare ale lui Dumnezeu, pentru păcatele lor. De aceea, păcăctoșii trebuie să fie judecați de Dumnezeu, odată pentru păcatele lor, și apoi să trăiască din nou, fiind îmbrăcați în Harul Său. Aceasta înseamnă să fii născut din nou. Credința aței albastre, că Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa, prin botez, și credința aței purpurii, că Isus a eliberat pe toți păcătoșii, fiind judecat pe Cruce-numai credința aceasta este ceea ce ne face să murim odată față de păcatele noastre și să ne naștem din nou. Trebuie să realizezi că doar condamnarea eternă îi așteaptă pe cei care, datorită necredinței lor, nu pot să treacă prin judecata în credință.

Botezul lui Isus a fost calea prin Isus a purtat toate păcatele noastre, ca să ne mântuiască de păcatele noastre. Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul pentru a lua toate păcatele noastre asupra Sa. Isus este Dumnezeu Însuși, și totuși ca să ne mântuiască, a venit pe acest pământ în carne de om, a luat toate nelegiuirile păcătoșilor asupra Sa, fiind botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii, și a fost condamnat indirect în numele păcătoșilor, renunțând la propriul Său corp, pe Cruce și vărsând apă și sânge. Poarta curții Cortului ne spune în detaliu elaborat despre lucrările pe care Isus le-a împlinit ca Mântuitor al nostru. Prin poarta curții Cortului, Dumnezeu ne spunecla că Isus a devenit Mântuitorul păcătoșilor.

Inul subțire răsucit se referă la Cuvântul din Vechiul și Noul Testament, care este atât de detaliat și se potrivește unul cu altul. Cât de complicat fiecare șuviță ar fi împletită, ca să facă acest in subțire răsucit?. Prin inul subțire răsucit, Dumnezeu ne spune în detaliu cum ne-a mântuit.

Când ne uităm la covoare, vedem că ele sunt împletite, țesând ațe diferite. Ca aceasta, Dumnezeu a spus israeliților să facă poarta curții Cortului, țesând ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. Aceasta ne spune că Isus, care a venit la noi prin apă (botez), sânge (Crucea), și Duhul Sfânt (Isus este Dumnezeu), care sunt ascunse în Cuvântul complicat al lui Dumnezeu, este chiar ușa mântuirii noastre. Având credința potrivită în Isus Hristos, care este revelată în Cuvântul complicat al lui Dumnezeu, și fiind îmbrăcat în dragostea Sa, am fost acum mântuiți în întregime, prin credință.

Isus Hristos nu ne-a mântuit la întâmplare. Putem vedea aceasta când ne uităm la cort. Isus a mântuit păcătoșii în mod elaborat. Putem realiza cât de elaborat ne-a mântuit, doar când ne uităm la stâlpii gardului. De ce, dintre toate numerele, numărul stâlpilor gardului este 60?. Este deoarece numărul 6 se refereă la om, în timp ce numărul 3 se referă la Dumnezeu. În Apocalipsa 13, apare marca 666, și Dumnezeu ne spune că acest număr este numărul Bestiei, și că înțeleptul cunoaște misterul acestui număr. De aceea, numărul 666 înseamnă că omul acționează ca Dumnezeu. Care este dorința omenirii?. Nu este ca să devenim la fel ca o ființă divină, perfectă?. Dacă dorim cu adevărat să devenim o ființă divină, atunci trebuie să ne naștem din nou, crezând în Isus și să devenim copii ai lui Dumnezeu. Cei 60 de stâlpi se referă la implicare, în mod elaborat.

Totuși, în loc de a avea credință, oamenii comit lăudăroșenii, actul rău de a încerca să devină participanții naturii divine, prin propriile lor eforturi. Nu este altul, decât acest motiv, de ce oamenii reinterpretează tot Cuvântul, potrivit poftei oamenilor și cred greșit în propriile lor gânduri făcute de om, deoarece ei nu au credință, cu doar pofta omului care stă împotriva lui Dumnezeu. Datorită poftei cărnii, care încearcă să devină întregi prin ei înșiși și să atingă perfecțiunea cărnii lor, ei sfârșesc prin a fi îndepărtați de Cuvântul lui Dumnezeu.



Cuvântul mântuirii revelat în toate obiectele Cortului

Pentru ca Isus Hristos să mântuiască păcătoșii, și să-i tragă în Sanctuar, toate ustensilele și materialele Cortului erau necesare. Altarul jertfei arse era necesar, ligheanul de aramă era necesar, și stâlpii, verigile de bronz, capiteli de argint, cârligi și fâșii de argint, erau de asemenea necesare. Toate aceste lucruri sunt ustensilele găsite în interiorul Sanctuarului, iar materialele lor erau necesare toate, pentru a întoarce dintr-un păcătos, într-unul neprihănit.

Toate aceste lucruri erau necesare, pentru a-i face capabili pe păcătoși să intre și să locuiască în Împărăția lui Dumnezeu, dar cea mai importantă dintre ele este ața albastră (botezul lui Isus). Ațele albastre, purpurii și cărămizii erau folosite pentru a face poarta curții Cortului. Aceste ațe se referă la cele trei lucrări ale lui Isus, de care avem nevoie când credem în Dumnezeu. În primul rând, Isus a venit pe acest pământ și a luat toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său; în al doilea rând, Isus este Dumnezeu (Duh); și în al treilea rând, Isus a murit pe Cruce pentrru a purta condamnarea tuturor păcatelor pe care El a acceptat-o asupra Sa, prin Ioan Botezătorul la Râul Iordan. Aceasta este ordinea corectă a adevăratei credințe de care este nevoie pentru păcătoși, pentru a fi mântuiți și să devină neprihăniți.

Când citim Biblia, realizăm cât de complicat este Domnul nostru. Putem afla clar că Unicul care ne-a mântuit atât de desăvârșit, ață cu ață, la fel ca inul subțire răsucit, nu este altul decât Dumnezeu Însuși. Și mai mult, Dumnezeu i-a făcut pe israeliți să construiască poarta curții Cortului, țesând ața albastră, purpurie și cărămizie în inul subțire răsucit, care era lung de 9 metri. La fel, Dumnezeu S-a asigurat că oricine se uita la Cort, chiar de departe, putea discerne poarta curții Cortului.

Perdelele din in subțire răsucit atârnate de stâlpii curții Cortului manifestă sfințenia lui Dumnezeu. Astfel, putem realiza că păcătoșii nu îndrăznesc să se apropie de Cort și că ei pot intra pe curțile sale doar când ei sunt mântuiți, crezând în misiunile lui Isus, manifestate în ața albastră, purpurie și cărămizie țesută în poarta curții Cortului. În acest fel, Dumnezeu i-a împuternicit pe păcătoși să cunoască că Isus Hristos le-au spălat toate păcatele și că i-a mântuit prin apă, sânge și Duhul Sfânt.

Nu doar aceasta, dar materialele tuturor obiectelor care alcătuiesc Cortul, inclusiv poarta curții sale, de asemenea ne arată Cuvântul complicat de care are nevoie Dumnezeu ca să-i schimbe pe păcătoși în neprihăniți.

Poarta curții Cortului ne spune că Dumnezeu ne-a mântuit în întregime, pe noi care eram ca lemnul de salcâm, din păcate prin ața albastră (botezul lui Isus), ața purpurie (sângele Crucii), și ața cărămizie (Isus este Dumnezeu). Dumnezeu a hotărât ca doar cine crede clar, crede în aceasta poat intra în Sanctuar, Casa lui Dumnezeu.



Isus Hristos ne spune

Dumnezeu ne spune că, pentru a trăi viața de aur, strălucitoare, a credinței, trebuie să fim spălați de toate păcatele noastre, prin botezul lui Isus și să mergem înaintea Domnului. De aceea Dumnezeu Însuși a arătat modelul Cortului lui Moise, l-a construit prin Moise, și a făcut poporul lui Israel să primească ștergerea păcatului, prin instituția acestui Cort. Să recapitulăm credința care ne-a luat prin curtea Cortului și în Sanctuar. Prin curtea Cortului, Dumnezeu continuă să ne vorbească de credința noastră în adevărul că Isus ne-a mântuit prin apă și Duhului Sfânt. Credința în poarta curții, că era ață albastră, purpurie și cărămizie, în întinderea mâinilor Marelui Preot, asupra mielului sacrificial și vărsarea de sânge a acestuia și credința cu care Marele Preot își spăla mâinile și picioarele în lighenaul de aramă-toate acestea ne fac să cunoaștem că doar credința noastră în evanghelia apei și a Duhului, este credința aurului pur, care ne face capabili să intrăm în Sanctuar și să trăim acolo în glorie.

Prin Cort, Dumnezeu ne-a permis tuturor să primim harul mântuirii și binecuvântarea Sa. Prin Cort putem cunoaște bincuvântările că Dumnezeu s-a îndurat de noi. Putem realiza și crede în harul mântuirii care ne-a împuternicit să mergem înaintea tronului harului lui Dumnezeu și să fim mântuiți odată pentru totdeauna. Realizezi aceasta?.

Prin Cort, vedem exact cât de desăvârșit ne-a mântuit Domnul nostru pe tine și pe mine, cât de desăvârșit ne-a planificat mântuirea, și cât de definitiv a împlinit-o, potrivit cu acest plan și ne-a schimbat din păcătoși în neprihăniți.

Crezi tu, din întâmplare în Isus doar vag, tot timpul?. Ai crezut că culoarea albastră înseamnă doar cer?. Ai fost conștient doar de credințaculorilor purpurii și cărămizii, că Isus Hristos, Regele regilor, a venit pe acest pământ și ne-a mântuit pe Cruce, ai crezut așa?. Dacă da, acum este timpul să afli adevărata credință. Sper că vei cunoaște clar botezul lui Isus, credința culorii albastre, și astfel să realizezi și să crezi în harul nemăsurat al mântuirii, pe care Dumnezeu ți l-a dat.

Dumnezeu nu ne-a mântuit doar prin sânge și Duhul Sfânt. De ce?. Deoarece Dumnezeu ne vorbește clar de culorile albastru, purpuriu și cărămiziu și prin aceste ațe El ne spune clar cum ne-a mântuit Isus. Prin Cort, Dumnezeul nostru ne-a arătat în detaliu lucrările lui Isus de mântuire. După ce a vorbit prin Moise să construiască, prin acest cort, Dumnezeu ne-a promis că ne va mântui în acest fel. După cum a promis, Isus Hristos a venit în carne de om și a luat păcatele noastre asupra Sa, fiind botezat în apa (albastru) râului Iordan. Prin botezul Său, Isus i-a mântuit de fapt pe păcătoși de toate păcatele sale. Cât de desăvârșit, cât de corect exact, și atunci cât de certă este mântuirea noastră!.

Când intrăm în Locul Sfânt vedem sfeșnicul, masa pentru punerea pâinilor și altarul pentru tămâie. Înainte de a intra în Sfânta Sfintelor, trăim pentru un timp, în acest Loc Sfânt care strălucește sclipitor în aur, fiind hrăniți cu pâinea Cuvântului, după pofta inimii noastre. Cât de binecuvântat este aceasta?. Înainte de a intra în Împărăția lui Dumnezeu, trăim în Biserica Sa ca cei care au fost mântuiți în întregime, fiind născuți din nou prin evanghelia apei și a Duhului. Biserica lui Dumnezeu care ne dă pâinea vieții este Locul Sfânt.

În Locul Sfânt-care este Biserica lui Dumnezeu-erau sfeșnicul, masa pentru pâini și altarul pentru tămâie. Sfeșnicul, cu piciorul, brațele, potirașele, gămălioarele și florile sale, erau făcute dintr-o singură piesă, bătând untalant de aur curat, în acest fel ne spune că noi neprihăniții trebuie să ne unim cu Biserica lui Dumnezeu.

Pe masa pentru pâini, era așezată pâinea nedospită, simbolizând pâinea Cuvântului curat al lui Dumnezeu ce nu conține rău și învățăturile murdare ale lumii. Sanctuarul lui Dumnezeu-care este Biserica lui Dumnezeu-predică acest Cuvânt al lui Dumnezeu, care este nedospit, și viețile credinței curate, fără a face rău înaintea lui Dumnezeu.

În fața Sfintei Sfintelor era așezataltarul pentru tămâie. Altarul pentru tămâie era unde rugăciunile erau date lui Dumnezeu. Prin ustensilele din Sanctuar Dumnezeu ne spune că atunci când mergem înaintea Sa, trebuie să avem unitate, credință în Cuvântul Său pur, șii rugăciuni. Doar cel neprihănit se poate ruga, deoarece Dumnezeu ascultă doar rugăciunile celui neprihănit (Isaia 59:1-2, Iacov 5:16). Și doar cei care se roagă înaintea lui Dumnezeu, Îl pot întâlni.

În felul acesta, Locul Sfânt ne spune cât de glorios este pentru noi să fim mântuiți în Biserica lui Dumnezeu. Materialele-cheie folosite pentru Cort- ața albastră (Isus a fost botezat), ața purpurie (luând toate păcatele noastre asupra Sa, prin botezul Său), Isus a murit pe Cruce și a purtat condamnarea păcatelor noastre), și ața cărămizie (Isus este Dumnezeu)-se referă la credința pe care nu putem eșua în a o avea. Acestea trei constituie întreaga noastră credință. Când credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși în esență, și că ne-a mântuit, putem atunci intra în Locul Sfânt, strălucind în aur, unde locuiește Dumnezeu. Dacă nu credem în lucrările lui Isus care sunt manifestate în aceste trei ațe, atunci nu putem niciodată intra în Locul Sfânt, indiferent de cât de ardent credem în Isus. Nu toți creștinii pot intra în Sfânta Sfintelor.



Cei care stau în curtea Cortului cu credință greșită

Astăzi sunt mulți creștini care nu pot intra în Locul Sfânt, chiar își profesează credința. Cu alte cuvinte, sunt mulți oameni care încearcă să fie mântuiți cu credința lor oarbă. Nimeni altcineva decât cei care cred că pot fi mântuiți doar crezând în sângele lui Isus Hristos, și că El este Dumnezeu Însuși și Regele regilor, sunt precis astfel de oameni. Ei cred în Isus simplist. Crezând doar în sângele lui Isus, ei stau înaintea altarului jertfei arse și se roagă orbește, „Doamne, sunt încă un păcăctos astăzi. Iartă-mă, Doamne. Îți dau toate mulțumirile mele, Doamne, pentru că ai fost crucificat și că ai murit în locul meu. Oh, Doamne, te iubesc!”.

După ce fac aceasta dimineața, ei se întorc la viețile lor, apoi se întorc la altarul jertfei arse, din nou seara, și se roagă aceeași rugăciune. Oamenii bântuiesc altarul jertfei arse în fiecare dimineață, seara și în fiecare lună, nu pot fi născuți din nou, ci cad în falsitatea credinței, potrivit gândurilor lor proprii.

Ei pun jertfa sacrificială pe altarul jertfei arse, arzând cu flăcări roșii și dându-și jertfele focului. Deoarece carnea este arsă acolo în flăcări, se răspândește mirosul cărnii arse, și continuă să se ridice fum alb și negru. Altarul jertfei arse nu este un loc unde strigăm, cerând lui Dumnezeu să facă păcatele noastre să dispară, ci este, de fapt, un loc care ne amintește de focul înfricoșător al iadului.

Totuși, oamenii se duc în acest loc în fiecare dimineață și seară, și spun, „Doamne, am păcătuit. Te rog iartă-mi păcatele”. Atunci ei se întorc acasă, mulțumiți de ei înșiși, de parcă ar fi fost chiar iertați de păcatele lor. Pot fi chiar atât de fericiți de să cânte, „♫Am fost iertat, ♪ai fost iertat, ♫am fost cu toții iertați”. Dar astfel de sentimente sunt doar efemere. Ei nu păcătuiesc niciodată din nou și se găsesc pe ei înșiși stând în fața altarului jertfei arse, din nou, mărturisind, „Doamne, sunt un păcătos”. Cei care se mută în fiecare zi înspre, de la altarul jertfei arse, sunt încă păcătoși, indiferent de credința lor profesată în Isus. Astfel de oameni nu pot intra niciodată în Împărăția sfântă a lui Dumnezeu.

Atunci, cine poate primi în întregime ștergerea păcatului și să intre în Locul Sfânt al lui Dumnezeu?. Aceia sunt cei care cunosc și cred în misterul aței albastre, purpurii și cărămizii, stabilite de Dumnezeu. Cei care cred în aceasta, trec pe lângă altarul jertfei arse, prin credința lor în moartea lui Isus care le-a acceptat păcatele asupra Sa, le spală mâinile și picioarele în ligheanul de aramă și le reamintește că toate păcatele lor au fost trecute asupra lui Isus, prin botezul Său. Cei care cred în evanghelia apei și a Duhului și care au primit ștergerea păcatului, intră în Împărăția Cerurilor, prin credința lor, deoarece credința lor este aprobată de Dumnezeu.

Sper că toți veți realiza și veți crede că înțelesul biblic al aței albastre este botezul lui Isus. Sunt astăzi mulți care profesează pentru a crede în Isus, dar puțin merg atât de departe cât să ccreadă în apă (ața albastră), botezul lui Isus. Acesta este un fenomen adânc trist. Acesta este un motiv pentru un mare necaz, că atât de mulți oameni lasă pe dinafara credinței creștine, credința cea mai importantă a botezului, chiar când Isus nu a venit simplu pe acest pământ ca Dumnezeu și a murit doar pe Cruce. Sper și mă rog că, chiar acum cu toții veți cunoaște și veți credeîn credința aței albastre, purpurii și cărămizii, și de aceea să deveniți cei care intrați în Împărăția lui Dumnezeu.



Trebuie să credem în Domnul manifestat în ața albastră, purpurie și cărămizie a Cortului, substanța sa actuală care ne-a mântuit

Domnul nostru ne-a mântuit pe tine și pe mine. Când ne uităm la Cort, aflăm cu ce metodă desăvârșită ne-a mântuit Domnul. Nu putem să-I mulțumim îndeajuns pentru aceasta. Cât de mulțumitori suntem că Domnul ne-a mântuit prin ața albastră, purpurie și cărămizie, și că de asemenea ne-a dat credința care crede în aceste ațe albastre, purpurii și cărămizii!.

Păcătoșii nu pot intra niciodată în Locul Sfânt fără să fie îmbrăcați în harul lui Dumnezeu și să treacă prin judecata Sa înfricoșătoare a păcatelor lor. Cum poate cineva care nu a fost judecat de păcatele lui/ei, să deschidă vreodată ușa Cortului și să intre în Locul Sfânt?. Nu pot. Când astfel de oameni intră în Locul Sfânt, ei vor fi blestemați să se întoarcă orbi dintr-o singură lumină. „Wow, este atât de luminos aici!. Uh-oh, cum de nu pot vedea nimic?. Când am fost afară, am crezut că pot vedea totul în Locul Sfânt, dacă trebuia doar să intru înăuntru. De ce nu pot să văd nimic, deloc și de ce este atât de complet întunecat aici? Am putut vedea bine când am fosta în afara Locului Sfânt...mi s-a spus că Locul Sfânt este strălucitor; cum de este chiar mai întunecat?”. Ei nu pot vedea deoarece ei au orbit spiritual, deoarece nu au credința aței albastre, purpurii și cărămizii. În felul acesta, păcătoșii nu pot intra niciodată în Locul Sfânt.

Domnul nostru ne-a făcut capabili să nu orbim în Locul Sfânt, ci să primim binecuvântarea trăirii în Locul Sfânt, pentru totdeauna. Prin ața albastră, purpurie și cărămizieși inul subțire răsucit, găsit în fiecaresfert al Cortului, Dumnezeu ne-a spus exact metoda mântuirii noastre, potrivit acestui Cuvânt al profeției, El ne-a eliberat într-adevăr de toate păcatele noastre. Domnul nostru ne-a mântuit prin apă, sânge și Duhul Sfânt (1Ioan 5:4-8), astfel, ca noi să nu orbim, ci să trăim pentru totdeauna în harul Său strălucitor. El ne-a mântuit prin ața albastră, purpurie și cărămizieși inul subțire răsucit. Domnul nostru ne-a promis cu Cuvântul desăvârșit al lui Dumnezeu, și ne-a spus că ne-a mântuit, împlinind această promisiune.

Crezi că tu și eu am fost mântuiți prin lucrările desăvârșite ale lui Isus, manifestate în ața albastră, purpurie și cărămizieși inul subțire răsucit?. Da!. Am fost mântuiți doar la întâmplare?. Nu!. Nu putem fi mântuiți fără să credem în ața albastră, purpurie și cărămizie.

Ața albastră nu se referă la Dumnezeu. SE referă la botezul lui Isus cu care a luat toate păcatele fiecărui păcătos al lumii, la râul Iordan.

Este posibil, incidental, să stai înaintea altarului de jertfă arsă, fără să crezi în ața albastră, botezul lui Isus. Oamenii pot ajunge până la ligheanul de aramă, lângă altarul jertfei arse, dar nu pot intra în Locul Sfânt unde locuiește Dumnezeu.. Cei care pot să deschidă ușa cortuluiși să intre în Locul Sfânt sunt doar copiii lui Dumnezeu care au primit ștergerea de păcat, doar crezând în evanghelia apei și a Duhului. Dar cel păcătos, indiferent cine e, nu poate intra niciodată în Locul Sfânt. Atunci, cât de departe trebuie să intrăm, pentru a atinge mântuirea noastră?. Suntem mântuiți nu doar când intrăm în curtea Cortului, ci când intrăm în Locul Sfânt unde este Dumnezeu.



Diferența dintre credința din Cort și credința din afara Cortului

Altarul jertfei arse și ligheanul de aur din curtea exterioară, erau toate făcute din bronz, iar gardul era făcut din lemn, argint și bronz. Dar când intrăm în Cort, materialele erau complet diferite. O caracteristică cheie a Cortului este că, este o „casă de aur”. Pereții cu trei părți erau construiți cu 48 de scânduri din lemn de salcâm, și poleit cu aur. Masa cu pâinile și altarul pentru tămâie erau de asemenea făcute dintr-un talant de aur pur. Astfel, toate ustensilele din Locul Sfânt erau făcute din aur pur sau poleite cu acesta.

Pe de altă parte, din ce erau făcute picioarele de dedesubtul scândurilor?. Erau făcute din argint. În timp ce picioarele pentru stâlpii gardului curții Cortului erau făcute din bronz, picioarele scândurilor Cortului erau făcute din argint. Și, în timp ce stâlpii gardului curții erau făcuți din lemn, scândurile Cortului erau făcute din salcâm poleit cu aur. Dar picioarele pentru cei cinci stâlpi ai ușii Cortului erau făcute din bronz.

Deși picioarele pentru scândurile Cortului erau făcute din argint, picioarele pentru stâlpii Cortului erau acoperiți cu bronz. Ce înseamnă aceasta?. Înseamnă că oricine vine în prezența lui Dumnezeu, trebuie să fie judecat pentru păcatele sale. Atunci, cum putem merge înaintea lui Dumnezeu, când suntem judecați și trimiși la moarte?. Dacă noi înșine murim, nu am putea merge înaintea lui Dumnezeu.

Prin bronzul folosit pentru picioarele celor cinci stâlpi ai Cortului, de aceea, Dumnezeu ne spune că deși a trebuie să fim judecați pentru păcatele noastre, Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, prin botezul Său și a fost condamnat pentru păcatele noastre. Dar altcineva a purtat această condamnare a tuturor păcatelor noastre în locul nostru. În locul nostru, altcineva a murit pentru noi. Singurul care a fost indirect condamnat și a murit în locul nostru nu este altcineva decât Isus Hristos.

Credința care este manifestată ața albastră, este credința care crede că Isus Hristos a acceptat toate păcatele noastre trecute asupra Sa, prin botezul Său și ne-a iertat de toate păcatele. Așa cum Dumnezeu a luat viața lui Isus Hristos pentru condamnarea tuturor păcatelor trecute asupra Sa, prin botezul Său și astfel a rezolvat înlăturarea tuturor păcatelor noastre, nu mai înfruntăm orice condamnare pentru păcatele noastre. Credința manifestată de ața purpurie este credința în sângele pe care Isus l-a vărsat pe Cruce. Această credință crede că Isus Hristos a purtat indirect condamnarea păcatelor noastre, pecare noi înșine trebuia să o înfruntăm.

Doar cei care și-au trecut toate păcatele lor asupra Isus, crezând în botezul Său, și au fost judecați pentru toate păcatele lor, crezând în sângele pe care Isus l-a vărsat pe Cruce cu moartea cărnii Sale, datorită tuturor acestor păcate, pot intra în Locul Sfânt. De aceea picioarele ușii Cortului erau făcuți din bronz. Astfel, trebuie să credem în sângele lui Hristos care a luat toate păcatele noastre asupra Sa, prin botezul Său și a fost condamnat în locul nostru.

Dumnezeu a hotărât ca doar cei care sunt convinși de faptul că Isus Hristos care i-a mântuit, este Însuși Dumnezeu (ața purpurie), a botezului lui Isus (ața albastră), și al adevărului că Isus a fost condamnat indirect pentru păcatele lor în locul lor (ața cărămizie), ar putea intra în Locul Sfânt. Dumnezeu a permis doar celor care au fost judecați odată pentru toate păcatele lor, crezând în Isus, și care crede că Isus i-a mântuit din toate păcatele lor, să intre în Locul Sfânt.

Picioarele stâlpilor ușii Cortului erau acoperite cu bronz. Picioarele de bronz au înțelesul spiritual că Dumnezeu a permis păcătoșilor care sunt născuți ca descendenți ai lui Adam, să intre în Locul Sfânt al locuinței lui, doar când au credința aței albastre (botezul lui Isus), ața puruprie, (judecata indirectă în locul păcătoșilor), și ața cărămizie (Isus este Dumnezeu Însuși) , indiferent cine sunt ei. Că cele cinci picioare ale stâlpilor ușii, erau toate făcute din bronz, ne spune că evanghelia lui Dumnezeu, care este scrisă în Romani 6:23, „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru”, Isus ne-a iertat toate păcatele noastre cu apă, sânge și Duh.



Nu trebuie să ignorăm, ci să credem în Cuvânt și Dumnezeu

Să crezi în Isus nu înseamnă că ești mântuit necondiționat. Nici frecventând biserica ta nu înseamnă că ai fost născut din nou, necondiționat. Domnul nostru spune în Ioan 3 că doar cei care au fost născuți din nou din apă și Duh, pot vedea și intra în Împărăția lui Dumnezeu. Isus i-a spus decisiv lui Nicodim, un lider al iudeilor și un credincios devotat al lui Dumnezeu, „Tu ești un învățător al iudeilor, și totuși nu știi cum să te naști din nou?. Doar când cineva este născut din nou din apă și Duh, poate vedea și intra în Împărăția lui Dumnezeu”. Oamenii care cred în Isus pot să se nască din nou doar când au credința aței albastre (Isus a luat odată toate păcatele noastre asupra Sa, când a fost botezat), ața purpurie (Isus a murit pentru păcatele noastre), și ața cărămizie (Isus este Mântuitorul, Dumnezeu Însuși, și Fiul lui Dumnezeu). Astfel, prin ața albastră, puruprie și cărămizie, găsită în fiecare sfert al Cortului, toți păcătoșii trebuie să creadă că Isus este Mântuitorul păcătoșilor.

Este, deoarece mulți oameni cred în Isus, fără să creadă în acest adevăr că nu sunt capabili nici să se nască din nou, și nici să cunoască Cuvântul nașterii din nou. Domnul nostru ne-a spus clar că, chiar dacă credem în Isus, dacă nu suntem născuți din nou, atunci nu putem intra niciodată în Locul Sfânt, Împărăția Tatălui, nici să trăim o viață potrivită de credință.

În gândurile noastre omenești, ne putem întreba cât de drăguț ar fi dacă toți creștinii ar fi aprobați să fie născuți din nou, indiferent cum cred. Nu este așa?. Dacă am putea fi mântuiți doar chemând numele lui Isus și profesând credința noastră în El doar în cuvinte, fără măcar să cunoaștem detaliile a ceea ce El a făcut pentru a mântui omenirea, oamenii ar găsi aceasta uimitor de ușor să crezi în Isus. Putem să-i mulțumim oricând întâlnim un nou creștin, cântând, „♫Am fost iertat; ♪ai fost iertat; ♫am fost iertați”. „Din moment ce sunt atâția credincioși, de ce am mai fi martori?. Lucrurile sunt bune așa cum sunt. Dacă într-adevăr acesta ar fi cazul, oamenii ar vedea mântuirea prea ușoară, din moment de oricine cheamă numele Domnului, poate fi mântuit, și mântuirea lor ar veni chiar dacă locuiesc în orice fel doresc. Dar Dumnezeu ne-a spus că niciodată nu putem fi născuți din nou cu o astfel de credință oarbă. Din contră, El ne-a spus că cei care pretind că au fost mântuiți, fără măcar să cunoască evanghelia apei și a Duhului, practică toți fărădelegea.



Ceea ce este nașterea din nou, este Duhul, nu carnea

Isus a devenit un om, a venit pe acest pământ, și ne-a mântuit prin evanghelia apei și a Duhului. Iosif, tatăl lui Isus, a fost tâmplar în carne (matei 13:55), iar Isus a Și-a servit familia sub acest tată tâmplar, El Însuși lucrând ca tâmplar, pentru primii 29 ani ai vieții Sale. Dar când a avut 30 de ani, a trebuit să-Și înceapă lucrările divine, ceea ce este, ducând-Și misiunile Sale publice.

Astfel, așa cum Isus a avut o natură atât divină, cât și umană, noi, cei născuți din nou neprihăniți, avem de asemenea două naturi diferite. Avem atât carnea, cât și Duhul. Totuși, când cineva crede în Isus, chiar dacă Duhul său ne este născut din nou, atunci această persoană nu este născută din nou-ceea ce este, el/ea nu are un Duh născut din nou. Dacă cineva încearcă să creadă în Isus, fără să fie născut din nou în Duhul său, atuci această persoană este simplu cineva care încearcă să fie născut din nou în carne, ca și Nicodim, și nu este niciodată cineva care e născut din nou. Deși Isus a fost Dumnezeu Însuși în substanța Sa, El totuși a fost în carnea unui om, plin de slăbiciune. Astfel, când spunem că am fost născuți din nou, înseamnă că Duhurile noastre au fost născute din nou, nu carnea noastră.

Dacă toți cei care cred în Isus, cumva ar fi născuți din nou, într-adevăr, aș fi încercat să fiu cunoscut ca un pastor benevolent. De ce?. Pentru că nu aș fi fost atât de exasperat de cei care nu cred în adevăr, și de aceea, nu aș fi fost atât de necioplit în predicile mele, sperând că vor ajunge să cunoască adevărul. Aș fi cunoscut ca un pastor manierat, nobil, benevolent, tandru și umoristic, explicând cum oamenii pot să devină sfinți în carnea lor. Desigur, pot să le înfrumusețez imaginea să fie așa, dar nu fac niciodată aceasta. Nu este deoarece nu am nici o abilitate să plantez în inimile voastre impersia, „Acest pastor chiar seamănă cu imaginea sfântă și miloasă a lui Isus”. Este deoarece carnea unui om nu se poate schimba, șii deoarece fiind puțin amabil, benevolent și milos în carne, nu înseamnă că această persoană este un neprihănit născut din nou. Nimeni nu se poate naște din nou în carne. Este Duhul, alt element natural uman, care trebuie să fie născut din nou, crezând în Cuântul lui Dumnezeu.

Când crezi în Isus, trebuie să cunoști adevărul. „Veți cunoaște și adevărul vă va face slobozi”. (Ioan 8:32). Doar adevărul lui Dumnezeu ne face născuți din nou, ne eliberează sufletele din strânsoarea păcatului, și ne face născuți din nou ca neprihăniți. Doar când cunoaștem, credem și predicăm evanghelia potrivit, putem intra în Locul Sfânt. Evanghelia apei și a Duhului care este în inimile noastre, ne face capabili să trăim ca și copii ai lui Dumnezeu în domeniul spiritual și strălucitor, în fericire.

Crezând în Isus orbește nu este credința corectă. Privind din perspectivă umană, am multe defecte. Nu spun aceasta doar cu buzele mele, ci oridecâte ori fac ceva, de facpt ajung să realizez că am multe defecte. De exemplu, când mă pregătesc pentru o tabără biblică, ca sfinții și noii veniți care participă să audă Cuvântul în comfort, să fie inspirați în inimile lor de harul lui Dumnezeu, să primescă binecuvântarea nașterii din nou, și să se întoarcă după ce s-au odihnit în corpurile lor, cât și inimile lor, aflu că sunt atâtea lucruri la care nu m-am gândit și să mă pregătesc dinainte. Lucrurile de care ușor s-ar fi avut grijă, dând doar puțin mai multă atenție și grijă, întotdeauna apar când timpul de pregătire s-a terminat iar tabăra este pe punctul de a începe. Mă întreb de ce nu m-am gândit la astfel de lucruri, înainte și le-am pregătit dinainte, când am fost doar puțin mai mult atent și grijuliu în planificarea taberei biblice, sfinții și sufletele noi ar fi auzit Cuvântul bine și ar fi petrecut un timp bun. De asemenea, când când lucrez toată ziua, datorită lipsei de eficiență din partea mea, de multe ori rezultatele nu se potrivesc cu eforturile mele. Eu însumi sunt bine conștient de faptul că am prea multe defecte.

„De ce nu pot face aceasta? De ce nu m-am gândit la aceasta? Tot ce trebuie să fac este s doar să fiu puțin mai atent, și totuși de ce nu pot face aceasta?”. Când, de fapt, servesc evanghelia, realizez defectele mele foarte adesea. Așa că recunosc eu însumi și admit, „Acesta sunt eu. Așa sunt, insuficient”. Nu spun aceasta doar cu buzele mele, și nu pretind să fiu modest, dar sunt de fapt, cineva care nu poate să lege potrivit capetele slabe chiar ale afacerilor mici, ci să meargă la întâmplare. Uitându-mă la mine însumi, îmi simt într-adevăr defectele mele multe.



Primim sfințenia prin credința aței albastre

Când oamenii se gândesc la ei înșiși, simt că pot face bine totul fără să facă vreo greșală. Dar când de fapt abordează o muncă, competența și defectele lor adevărate sunt clar revelate. Ei află că sunt insuficienți cu adevărat și că nu pot decât să păcătuiască și să facă greșeli. De asemenea, când oamenii cred că sunt bine, se înșală pe ei înșiși, crezând că merg în Împărăția lui Dumnezeu, deoarece credința lor este atât de bună.

Dar carnea nu se schimbă niciodată. Nu este nici o carne fără defecte și aceasta greșește întotdeauna și-i revelează defectele. Dacă, din întâmplare, crezi că poți merge în Împărăția Domnului nostru, deoarece carnea ta a făcut ceva bun, trebuie să realizezi că, indiferent ce bine a făcut carnea ta, este absolut nefolositor înaintea lui Dumnezeu. Singurul lucru bun care ne face capabili să intrăm în Împărăția Domnului este credința noastră în Cuvântul adevărului-ața albastră, purpurie și cărămizie, putem intra în Locul Sfânt, doar crezând în aceasta.

Dacă Dumnezeu nu ne-ar mântui prin ața albastră, purpurie și cărămizie, nu am fi niciodată capabili să intrăm în Locul Sfânt. Indiferent cât de puternică ar fi credința noastră, nu putem intra. De ce?. Deoarece dacă ar fi cazul, ar însemna că, credința noastră a cărnii, trebuie să fie bună în fiecare zi, ca noi să putem intra. Dacă putem intra în Împărăția lui Dumnezeu doar când credința noastră este destul de bună în fiecare zi, cum putem noi vreodată, care avem o astfel de carne slabă, să facem crednța noastră bună și să putem intra?. Când nu este nici o cale pentru noi să primim ștergerea păcatului de noi înșine, și când nu avem nici o credință să ne întoarcem în fiecare zi, oricând păcătuim, cum putem face credința noastră destul de bună, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu?. Corpurile noastre ar trebui să fie corpuri sfinte, care nu păcătuiesc deloc, sau ar trebui să ridicăm rugăciunile noastre de pocăință și să postim în fiecare zi, dar al cui corp este sfânt și cine poate face aceasta vreodată?.

Dacă nu ne-ar fi mântuit Dumnezeu prin ața albastră, purpurie și cărămizie, nu ar fi nimeni printre noi care ar putea intra în Împărăția Cerurilor. Noi suntem așa, că, credința noastră poate fi bună un moment, dar să dispară în următorul moment. Când credința noastră devine bună doar pentru a dispărea din nou în mod repetat, devenim confuzi, indiferent dacă avem sau nu credință, și sfârșim prin a ne pierde chiar credința pe care am avut-o la început. În ultimul rând, devenim chiar și mai păcătoși, mult timp după ce credem în Isus prima dată. Dar Isus ne-a mântuit perfect, păcătoșii insuficienți, potrivit planului Său de mântuire, manifestat în ața albastră, purpurie și cărămizie, și inul subțire răsucit. El ne-a dat ștergerea păcatelor noastre.

Doar când avem această evindență, putem să punem farfuria de aur, „sfințenie Domnului” (Exod 28:36-38), oamenilor care între timp Îl servesc, ca preoți ai Săi, sunt cei care au evidența în inimile lor că au primit ștergerea păcatului, prin evanghelia apei și a Duhului.

O farfurie de aur era atașată la turbanul Marelui Preot și ce lega această farfurie de turban era de asemenea o sfoară albastră. Atunci, de ce Dumnezeu a spus că turbanul ar trebui să fie legat cu această sfoară albastră?. De ceea ce a fost nevoie ca Domnul nostru să ne mântuiască, era ața albastră, și această ață albastră se referă la botezul pe care l-a primit pentru a lua toate păcatele noastre asupra Sa. Dacă Domnul nu ne-ar fi șters păcatele, luându-le asupra Sa în Noul Testament, prin botezul Său, aceeași formă ca întinderea mâinilor din Vechiul Testament, nu putem primi sfințenia de la Iehova, indiferent cât de bine credem în Isus. De acee farfuria de aur era legată de turban, cu o sfoară albastră. Și oricine îl vede pe Marele Preot cu farfuria de aur, în care este gravat㠄sfințenie Domnului”, poate să-i reamintească că pot fi sfinți înaintea lui Dumnezeu, primind ștergerea păcatelor lor. Și aceasta îi face pe oameni să se gândească cum pot fi sfinți înaintea lui Dumnezeu.

Noi, de asemenea, trebuie să ne aducem aminte cum am devenit neprihăniți. Cum am devenit neprihăniți?. Să citim Matei 3:15. „Drept răspuns Isus i-a zis:„Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuia împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat”. Isus ne-a mântuit de toate păcatele noastre, prin botez. Deoarece Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, cei care cred în aceasta sunt fără păcat. Ai primit ștergerea păcatului doar prin mărturisirea ta de credință în moartea lui Isus pe Cruce, cu lacrimi sincere în ochii tăi?. Sunt atâția oameni, care, găsind că e dificil să fii întristat de moartea lui Isus, cineva cu care nu ai nici o relații, orice ar fi, încearcă să stoarcă lacrimi gândindu-se la moartea bunicilor săi, dificultățile pe care le-au avut când s-au simțit bolnavi, sau greutățile și suferințele trecutului lor. Dacă născocești să plângi în felul acesta, sau dacă ești întristat cu adevărat de crucificarea lui Isus, păcatele tale nu pot niciodată să fie spălate în acest fel.

Așa cum farfuria de aur, cu gravura „Sfințenie Domnului”, era legată cu o sfoară albastră de turbanul Marelui Preot, ceea ce șterge păcatele noastre și ne face sfinți, este botezul lui Isus. Inimile noastre au primit ștergerea păcatului, deoarece Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, deoarece Iehova a înmormântat toate păcatele noastre asupra Sa, și deoarece toate păcatele lumii au fost trecute asupra lui Isus prin botezul Său. Indiferent cât de lipsite de emoție pot fi inimile noastre, și indiferent cât de insuficienți putem fi în acțiunile noastre , am devenit neprihăniți și am fost mântuiți perfect prin Cuvântul aței albastre, scrise în Biblie. Când ne uităm la carnea noastră, nu putem fi demni, dar deoarece credința aței albastre, purpurii și cărămizii este în inimile noastre-ceea ce este, deoareceavem evanghelia perfectă a apei și a Duhului care ne spune că Isus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, prin botezul Său și a purtat condamnarea noastră pe Cruce-putem vorbi de evanghelie cu îndrăzneală și fără frică. Este deoarece avem evanghelia apei și a Duhului pe care o putem trăi ca neprihăniți, și de asemenea, putem predica oamenilor această credință neprihănită.

Nu putem mulțumi destul pentru harul Domnului. Așa cum mântuirea noastră nu a venit la întâmplare, suntem chiar mai mulțumitori pentru aceasta. Mântuirea pe care noi am primit-o, nu este una trivială, pe care cam oricine o poate primi, chiar dacă el/ea nu crede în mod corect. Chemând pe Domnul după toane, spunând: „Doamne, Doamne”, nu înseamnă că oricine poate face așa, poate fi mântuit. Deoarece avem în inimile noastre evidența că păcatele noastre au dispărut prin evanghelia apei și a Duhlui, că Domnul ne-a mântuit desăvârșit cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, suntem atât de mulțumitori pentru această mare mântuire.

Biblia ne spune că oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are martorul în inima sa (1Ioan 5:10). Dacă nu este nici un martor în inimile voastre, L-am face mincinos pe Dumnezeu, și astfel noi toți trebuie să avem evidența conclusivă în inimile noastre. Astfel, nu este nici un motiv să te dai înapoi, dacă unii oameni te provoacă și cer de la tine, „Arată-mi dovada că ai fost mântuit. Tu spui că, atunci când oamenii primesc ștergerea păcatului, ei primesc pe Duhul Sfânt ca și cadou, și că este o evidență clară a mântuirii. Arată-mi această evidență”. Poți arăta evidența cu îndrăzneală, după cum urmează:

„Am în mine evanghelia apei și a Duhului cu care Isus m-a mântuit în întregime. Deoarece am fost mântuit perfect de El, nu am nici un păcat”.

Dacă nu aveți evidența mântuirii voastre în inimile voastre, atunci nu sunteți mântuiți. Indiferent cât de ardent pot crede oamenii în Isus, aceasta nu constituie mântuirea lor. Este doar o iubire neîmpărtășită. Este o iubire care nu are nici o considerație pentru cum cealaltă persoană se poate simți. Când cineva, pe care nu putem iubi, are o inimă fâlfâitoare, așteaptă ceva de la noi, simte iubire, și se uită la noi ca și cum moare să fie iubit, nu înseamnă că trebuie să iubim această persoană la rândul nostru. De asemenea, Dumnezeu nu îmbrățișează în brațele Sale pe cei care nu au primit ștergerea păcatelor lor, doar pentru că inimile lor se apleacă în reverență pentru El. Nici una decât aceasta, este iubirea neîmpărtășită a păcătoșilor pentru Dumnezeu.

Când Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie să-L iubim, crezând în Cuvântul Său, în adevăr. Dragostea noastră pentru El nu trebuie să fie doar de o singură parte. Trebuie să-I spunem dragostea noastră pentru El, și trebuie să aflăm în primul rând dacă ne iubește cu adevărat sau nu, înainte ca noi să-L iubim. Dacă ne dăm toată dragostea noastră celeilalte persoane, care cu adevărat nu ne iubește, tot prin ce noi sfârșim, este o inimă zdrobită.

Domnul nostru ne-a îmbrăcat în gloria mântuirii de păcatele noastre, ca noi să nu fim condamnați pentru ele. El ne-a permis să intrăm în Împărăția Cerurilor și să trăim cu Dumnezeu, iar El ne-a dat darul car ne face capabili să primim ștergerea păcatului, prin harul lui Dumnezeu. Mântuirea lui Dumnezeu ne-a adus nenumărate binecuvântări spirituale din Cer. Doar această mântuire pe care ne-a dat-o Dumnezeu, cu alte cuvinte, ne-a făcut capabili să primim toate aceste binecuvântări de la El.



Mântuirea pe care Isus Însuși ne-a adus-o

Domnul nostru ne-a mântuit prin ața albastră, purpurie, cărămizie și inul subțire răsucit. El ne-a dat mântuirea, făcută din trei ațe diferite. Această mântuire a prin aței albastre, purpurii și cărămizii nu este alta decât darul mântuirii dat de Dumnezeu. Este acest dar al mântuirii care ne fafce capabili să intrăm și să locuim în Locul Sfânt.

 Evanghelia apei și a Duhului ne-a preschimbat pe mine și pe tine în neprihăniți. Ne-a permis să venim în Biserica lui Dumnezeu și să trăim o viață de puritate. Iar evanghelia adevărată, de asemenea, ne-a făcut capabili să ne hrănim cu Cuvântul Spiritual și să primim harul Său. De asemene, ne-a permis să mergem înaintea tronului harului lui Dumnezeu și să ne rugăm, și astfel, ne-a dat credința cu care putem lua harul abundent, acordat de Dunmezeu ca al nostru. Doar prin mântuirea noastră, Dumnezeu ne-a făcut atâtea mari binecuvântări să fie ale noastre. De aceea mântuirea este atât de prețioasă.

Isus ne-a spus să construim pe stâncă casele noastre de credință (Matei 7:24). Această stâncă nu este alta decât mântuirea noastră care vine prin evanghelia apei și a Duhului. Astfel, trebuie să ne trăim viețile de credință, fiind mântuiți-să devenim neprihăniți, fiind mântuiți, să ne bucurăm de viață veșnică, fiind mântuiți și să intrăm în Rai, fiind mântuiți.

Timpurile din urmă ale acestei lumi sunt aproape de noi. De aceea, în această eră oamenii au chiar mai mult motiv să fie mântuiți de Cuvântul exact. Sunt unii oameni care spun că poți fi mântuit, doar crezând în Isus, cu greu fără să cunoști credința aței albastre, purpurii și cărămizii, și că nu este nevoie să vorbești despre viața de credință, deoarece e de ajuns să fii mântuit în acest fel.

Totuși, motivul pentru care spun aceasta repetat, este pentru că doar cei care au primit ștergerea păcatului în inimile lor, pot trăi viețile de credință pe care Dumnezeu le aprobă. Deoarece inima fiecărui sfânt care a primit ștergerea păcatului, este templul sfânt, unde locuiește Duhul Sfânt, el/ea trebuie să-și trăiască viața de credință, pentru a nu polua această sfințenie.

Cum își trăiesc viețile cei neprihăniți, este pe o dimensiune total diferită de cum trăiesc păcătoșii. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cum trăiesc păcătoșii este complet dedesubtul standardului Său. Viețile lor sunt umplute doar de ipocrizie. Ei încearcă foarte greu să trăiască potrivit cu Legea. Ei își stabilesc propriile standarde de cum ar trebui să meargă, cum ar trebuie să-și trăiască viețile, cum ar trebui să vorbescă și cum ar trebui să râdă.

Dar aceasta este îndepărtat de viața de credință pe care o trăiește cel neprihănit. Dumnezeu îi spune detaliat celui neprihănit, „Iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima și puterea ta și iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Acesta este modul de viață pe care Dumnezeu l-a dat celui neprihănit. Este potrivit pentru noi, cei neprihăniți, să-și trăiască viețile, iubindu-L pe Dumnezeu cu toată inima lor, și urmându-I voia cu toată puterea și voința lor. A-l mântui pe aproapele nostru, trebuie să facem investiții nenumărate în lucrările Sale. Aceasta este viața creștinilor.

Dacă rămânem la un nivel unde credem că tot ce contează este că noi nu păcătuim, atunci nu putem urma viața de credință a creștinilor născuți din nou. Înainte de a mă naște din nou, am dus o viață legalistică de credință, într-o denominațiune prezbiteriană, conservativă și, după cum e viața de Lege, am încercat să o țin strâns. În ziua de azi, oamenii nu mai au tendința să facă așa, dar deoarece îmi duc o viața religioasă de mult timp, sunt foarte capabil să țin Legea în viața de credință în fiecare zi. Am fost atât de complet ascultător de Lege, încât niciodată nu am lucrat în ziua Domnului, așa cum comandă Legea, că Sabatul ar trebui ținut sfânt și amintit, până acolo, că duminica nici măcar nu intram în mașină. Dacă ți-aș cere să trăiești ca mine, virtual nu ar fi nimeni care ar putea trăi așa o viață legalistică. Așa de legalistică a fost viața mea, înainte să mă nasc din nou. Totuși, indiferent cât de pios mi-am petrecut zilele mele religioase, care nu aveau nimic de-a face cu voia lui Dumnezeu și nu avea nici un rost.

Cititori, aveți credința aței albastre, purpurii și cărămizii?. Deoarece mântuirea lui Isus constă în aceste trei ațe, putem intra în Locul Sfânt, prin credința noastră. Mântuirea noastră a fost împlinită acum peste 2000 de ani. Isus Hristos, chiar înainte de a ajunge să-L cunoaștem, deja a luat asupra Sa toate păcatele noastre, fiind botezat și a purtat condamnarea păcatelor noastre, murind pe Cruce.



Mântuirea de păcat este stabilită în Isus Hristos

Când cei care nu sunt născuți din nou, intră în Cort, ei nu intră prin poarta curțiii sale, ci se cațără ilegal peste gard. Ei spun: „De ce inul subțire răsucit al gardului este atât de alb?. Este atât de împovărător. Trebuie că l-a colorat cu ceva roșu și albastru. Este ceea ce e la modă în ziua de azi. Dar acest gard este prea alb!. Iese prea mult în evidență. Și de ce este atât de înalt?. Este peste 2.25m. Înălțimea mea nici măcar nu atinge 2m; cum să intru, când gardul este atât de înalt?. Ei bine, pot să urc, folosind o scară!”

Astfel de oameni încearcă să intre cu faptele lor bune. Ei urcă gardul curții Cortului cu ofertele lor,lucrări caritabile, și răbdare, și sar peste gard, spunând: „Cu siguranță pot să pășesc 2.25m, în orice fel”. Astfel, urcându-se în curtea Cortului, ei privesc înapoi și văd altarul jertfei arse. Apoi își întorc privirea de la altar și se uită înspre Locul Sfânt, și primul lucru pe care îl văd, este ligheanul de aramă, îna fața acestuia.

Înălțimea stâlpilor gardului a curții cortului, este 2.25m, dar înălțimea stâlpilor și paravanul ușii Locului Sfânt, unde locuiește Dumnezeu, este de 4.5m. Oamenii pot intra în curtea Cortului, după voi lor, dacă au destulă hotărâre. Dar chiar dacă pășesc 2.25 peste gard și intră în curtea Cortului, când încearcă să intre unde locuiește Dumnezeu, ei vor întâmpina stâlpii înalți de 4.5m și un paravan al ușii Locului Sfânt. Dar nu pot păși peste 4.5, stabilit de Dumnezeu. Aceasta este limita lor.

Aceasta înseamnă că, atunci când credem prima dată în Isus, putem crede simplu ca o religie. De asemenea, unii oameni pot crede după voia lor în Isus, ca Mântuitor al lor, și că Mântuitorul este doar unul dintre cei patru mari patriarhi. Indiferent cum cred oamenii, pot avea credința lor proprie în orice aleg ei, dar nu pot să se nască din nou cu adevărat, printr-o astfel de credință.

A fi născuți din nou cu adevărat, ei trebuie să treacă prin poarta albastră, purpurie și cărămizie, prin credința lor. Noi suntem născuți din nou înaintea lui Dumnezeu, crezând că Isus este Mântuitorul nostru și ușa adevărului, și că El ne-a mântuit prin apă, sânge, și Duh. Credința care crede în lucrările lui Isus, manifestată în cele trei ațe, nu este alta decât credința apei, sângelui și Duhului. Oamenii sunt liberi să creadă în altceva, dar dar nu este nici o dovadă pozitivă că pot fi mântuiți și măreț binecuvântați, dacă cred așa. Doar cu credința noastră în evanghelia apei și a Duhului, putem primi aprobarea lui Dumnezeu, marele har și binecuvântările mântuirii lui Dumnezeu. Obiectivul acestei credințe în evanghelia apei și a Duhului, este a ne îmbrăca în harul lui Dumnezeu.

Privești Cortul ca simplu doar o curte cu formă rectangulară, cu o casă înăuntru?. Aceasta nu poate aducec vreun beneficiu credinței tale. Cortul ne spune despre întreaga credință și noi trebuie să știm exact ce este această credință.

Necunoscând bine Cortul, poți crede că înălțimea Cortului este aproximativ înălțimea gardului său, 2.25m. Dar nu acesta este cazul. Chiar dacă nu ar trebui să intrăm în curte, ci să ne uităm la Cort din exteriorul gardului, am putea vedea că Cortul este de două ori mai înalt decât gardul. Deși nu am putea vedea baza Cortului, am putea vedea clar ușa sa totuși, spunându-ne că Cortul este mai înalt decât gardul curții sale.

Cei care au primit ștergerea păcatelor sale, crezând în Isus și de aceea, au intrat în poarta curții Cortului, trebuie să-și confirme credința potrivită, la altarul jertfei arse și ligheanul de aramă, apoi să intre în Locul Sfânt. Pentru a intra în Locul Sfânt, trebuie să fie negreșit negare de sine. Ustensilele din interiorul Locului Sfânt trebuie să se distingă de toate ustensilele găsite în exteriorul Locului Sfânt.

Știi ce urăște Satan cel mai mult?. El nu poate suferi că este desenată linia de demarcare dintre interiorul și exteriorul curții Locului Sfânt. Deoarece Dumnezeu lucrează printre cei care împart interiorul și exteriorul curții Locului Sfânt, Satan urăște că este desenată o astfel de linie și încearcă să prevină oamenii să o deseneze. Dar amintește-ți aceasta: Dumnezeu lucrează clar prin cei care desenează clar linia de demarcare a credinței. Dumnezeu este mulțumit de astfel de oameni care desenează această linie despărțitoare și El Își acordă binecuvântările asupra lor, astfel că ei pot trăi în Locul Sfânt cu credința lor strălucitoare.

Crede că toate ustensilele din curtea exterioară a Cortului și toate materialele folosite pentru ele, au fost pregătite și prearanjate de Dumnezeu, astfel că oamenii pot primi ștergerea păcatelor lor. Și când intri în Locul Sfânt, crezând în aceasta, Dumnezeu îți va acorda chiar mai mare har și binecuvântare.



Scaunul de îndurare este locul unde este primit harul mântuirii

Mercy SeatÎn Sfânta Sfintelor, doi heruvimi întinzându-și aripile, priveau în jos, de deasupra capacului care acoperea Chivotul. Spațiul dintre cei doi heruvimi este numit scaunul de îndurare. Scaunul de îndurare este unde Dumnezeu Își arată harul față de noi. Învelișul Chivotului era pătat de sânge, deoarece Marele Preot stropea sângele sacrificiului de șapte ori dat pentru poporul lui Israel pe acest scaun de îndurare. Astfel, Dumnezeu a coborât pe scaunul de îndurare și Și-a arătat mila aspra poporului lui Israel. Pentr cei care cred în aceasta, încep binecuvântările lui Dumnezeu, protecția și călăuzirea. De atunci încolo, ei devin poporul adevărat al lui Dumnezeu și sunt eligibili să intre în Sfânta Sfintelor.

Printre mulți creștini din această lume, sunt unii a căror credință le-a permis să intre în Sfânta Sfintelor, în timp ce alții nu au o astfel de credință cu care pot intra în Locul Sfânt. Ce fel de credință ai?. Noi avem nevoie de crredința care poate desena linia clară a mântuirii și să intre în Locul Sfânt al lui Dumnezeu, deoarece doar făcând așa putem fi măreț binecuvântați de Dumnezeu.

Dar nu este atât de ușor să ai acest fel de credință. Deoarece Satan urăște când oamenii desenează linia clară a mântuirii, el intenționează constant să păteze această linie. „Tu nu trebuie să crezi în acest fel. Nu oricine crede așa, așa că, de ce acorzi acesteia atâta importanță și te tot repeți? Ia-o ușor; du-te cu valul”. Spunând astfel de lucruri, Satan ne revelează slăbiciunea cărnii și încearcă să le transforme în probleme. Ați fi voi aceia care ascultă la cuvintele înșelătoare ale lui Satan, care încearcă să ne separe de Dumnezeu?. Sau v-ați trăi viețile, amintindu-vă zilnic de mântuirea voastră, unificându-vă cu Biserica, urmând Cuvântul lui Dumnezeu, ducând o viață de rugăciune și primind harul pe care Dumnezeu vi-l acordă?.

De fapt, cei care au primit ștergerea de păcat, le place să-și amintească de mântuirea lor. Le place să trăiască evanghelia apei și a Duhului, din nou și din nou. Meditând asupra evangheliei îți este bine și esențial. Nu ești așa?. „Vai, din nou această istorie, când am fost mântuiți?. Materialul opveștii și complotul ar putea fi diferit, dar este tot aceeași poveste veche. Am început să mă satur atâta de ea!”.

Este cineva care ar putea zice aceasta?. Mi-ar părea rău dacă ar trebuie să v spun aceeași poveste despre mine însumi, în fiecare zi. Dar când Biblia ne spune că ar trebui să medităm în fiecare zi asupra mântuirii, ce pot face?. Când atât Vechiul, cât și Noul Testament ne vorbește de evanghelia apei și a Duhului, ce este rău înaintea lui Dumnezeu, este ca oamenii să predice de fapt, altceva decât aceasta. Tot Cuvântul Bibliei ne vorbește de evanghelia apei și a Duhului. „Mântuire, viață de credință, speranță și Duhul Sfânt”.-toate aceste concepte-cheie ale sfințillor sunt legate de acesată evanghelie adevărată. Vorbind de altceva decât acestea, nu este altceva decât erezie și învățături false. Ce arată similar, dar este diferit în substanță, nu este altceva decât învățături false. Evangheliile care apar similare pe dinafară în substanță, dar sunt diferite în interior de evanghelia apei și a Duhului, sunt simplu pseudo-evanghelii ale religiilor false.

Ce minunat este că Biserica lui Dumnezeu răspândește Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, nu cuvintele înșelătoare ale religiilor false?. Este o binecuvânatare că suntem uniți cu biserica lui Dumnezeu, auzim și credem în Cuvântul pur al lui Dumnezeu. Predicând întotdeauna evanghelia apei și a Duhului, Biserica lui Dumnezeu ne face capabili pe noi sfinții să ne gândim la harul lui Dumnezeu în fiecare zi, să ne rugâm Lui, să-L venerăm și să trăim o viață care nu urmărește răul. Nu ești fericit că ai auzit încă odată și ai crezut în Cuvântul adevărului, care îți permite să primești ștergerea păcatului?. Și eu sunt foarte fericit.

Dacă aș fi constrâns să predic altceva decât evanghelia apei și a Duhului, aș suferi mult. Dacă aș fi constrâns să nu răspândesc Cuvântul mântuirii, ci alte învățături ale oamenilor, aș dori să scap. Bineînțeles, nu este deoarece nu am altceva ce să vorbesc. Sunt multe alte subiecte umanistice la care mă pot referi, dar acestea nu sunt toate necesare și sunt simplu învățături ale dospirii corupte, pentru acei dintre noi care sunt născuți din nou.

Doar această evanghelie a apei și a Duhului, prin care Isus, Dumnezeu Însuși, ne-a mântuit, este Cuvântul prețios al lui Dumnezeu care își răspândește dulceața, chiar dacă îl mestecăm din nou și din nou. Sunt atâtea multe alte povești pe care aș putea să vi le spu, dar îmi place cel mai mult când vorbesc de evanghelia apei și a Duhului, care ne mântuiește. Atunci devin cel mai entuziasmat. Sunt cel mai fericit când vorbesc de această mântuire, deoarece atunci pot s-mi amintesc amintirile vechi, să-mi aduc aminte cum m-a mântuit Domnul, să-I mulțumesc încă odată și să mă hrănesc din nou din pâinea mântuirii.

Sunt sigur că și vouă vă place cel mai mult când auziți acest Cuvânt al mântuirii. Probabil vă plângeți că este aceeași poveste în fiecare zi, dar adând înăuntru, credeți: „Acum că iar am auzit-o, e chiar mai bine. La început, nu a fost atât de minunat, dar când continui să o aud, văd că nu este altă poveste care să merite să fie ascultată ca aceasta. Am crezut că povestea de azi ar putea fi ceva special, dar concluzia îmi spune că a fost iar aceeași poveste. Dar totuși, sunt fericit”. Sunt sigur că așa se simt inimile voastre.

Dorești să cunoști mai mult despre Cort? Te rog să apeși pe reclama de mai jos pentru a-ți obține cartea gratuită despre Cort.
Totul despre Cort

Frați și surori, ceea ce predic aici este Cuvântul lui Isus. Predicatorii trebuie să predice Cuvântul lui Isus. Predicând ceea ce Isus a făcut pentru noi și răspândind adevărul apei și a Duhului prin Cuvântul scris, nu este altceva decât ceea ce trebuie să facă Biserica lui Dumnezeu. Acum ne ducem viețile de credință în Biserică. Intrând în Sfânta Sfintelor, luminându-ne sub sfeșnicul cu șapte brațe, făcut dintr-un talant de aur, mâncând pâinea în casa de aur pur, rugându-ne la altarul pentru tămâie, mergând la Templul lui Dumnezeu, slujindu-I și trăind în această casă de aur-nimeni altcineva decât acestea, sunt viețile noastre de credință.

Tu și eu ne ducem acum viețile de credință, date de Dumnezeu. Primind ștergerea de păcat și trăind viețile de credință, despre această viață din Casa de aur a lui Dumnezeu este vorba. „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din nzi în zi”. (2 Corinteni 4:16). Cu credința noastră în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, manifestat în Cort, sufletele noastre locuiesc în Casa lui Dumnezeu, strălucind în aur.

Dau întotdeauna mulțumiri lui Dumnezeu pentru că ne-a mântuit de toate păcatele și condamnările noastre. Aleluia!

Înapoi

 


Versiunea de tipărire   |   Trimite prin email această pagină de site unui prieten

 
Bible studies
    Predici
    Declarație de credință
    Ce este evanghelia?
    Termeni biblici
    ÎFP despre Credința creștină

   
Copyright © 2001 - 2019 The New Life Mission. ALL RIGHTS reserved.