Cărți creștine gratuite pentru studii biblice despre mântuire, Duhul Sfânt,
Cortul și Apocalipsa lui Ioan

Acasă  |  Harta site-ului  |  Contact  |  Ajutor    
Studii biblice Cărți creștine gratuite cărți electronice creștine gratuite Despre noi
 



Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

 

Materialele de construcție ale Cortului care au întins fundamentul credinței


< Exod 25:1-9>

„Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă. Iată ce veți primi de la ei ca dar: aur, argint și aramă; materii vopsite în albastră, purpuriu și cărămiziu, pânză de in subțire și păr de capră; piei de berbeci vopsite în roș și piei de vițel de mare; lemn de salcâm, untdelemn pentru sfeșnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare; pietre de onix și alte pietre pentru efod (umărar) și pieptar. Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor. Să faceți cortul și toate vasele lui după chipul pe care ți-l voi arăta””.


The Tabernacle


Vieți sărace


Într-o poezie, intitulată: „Un psalm al vieții”, Henry Wadsworth Longfellow a scris, „Nu-mi spune, în numere tânguitoare, „Viața nu este decât un vis gol!””.

Totuși, dacă te gândești cu adevărat la acesta, viețile ființelor umane sunt într-adevăr goale. Totuși viața fiecăruia poate părea că se sfârșește întorcându-se în van după o trăire singuratică și trecătoare, în lumea de pustietate, pământul nu este destinația finală. Sfârșitul final al vieții fiecărei persoane va fi, datorită păcatului, suferințele veșnice, înfricoșătoare ale iadului.

Totuși oamenii sunt de obicei indiferenți la moartea lor și lumea de dincolo de mormânt. În timp ce trăiesc în această lume, oamenii trăiesc astfel fără scop, înaintând spre iad, incapabili de a-L întâlni pe Dumnezeu, care i-a mântuit. Aceasta e viața. Dar dacă aceasta ar fi într-adevăr totul de trăit, cât de săraci și jalnici am fi?.

Mesia așteaptă astfel de vieți. Dacă oamenii ar fi aruncați fără grijă în această lume deschisă, pentru a hoinări fără țel și ar dispărea în întunecime, ei ar duce existențe jalnice și mizerabile. Putem recunoaște cu toții aceasta, doar privind la cei din jurul nostru.

Într-o zi, când eram într-o mașină, am văzut un bătrân, în jur de 60 de ani, plimbându-se de-a lungul drumului. Plimbându-se cu spatele la mine, capul său era aplecat iar umerii săi pleoștiți, în general arătând foarte singur. Când am claxonat, s-a întors și am văzut că fața sa era plină de tristeți. Văzând expresia acestui bătrân, am contemplat pentru un timp. Acest bătrân simțea probabil cât de goală era viața sa. Dezolarea căderii probabil adăuga chiar mai mult la acest sentiment de goliciune, făcându-l să simtă chiar mai mult din zădărnicia vieții sale. Nu doar viața acestui om, ci a fiecăruia, este de fapt cu adevărat jalnică.

Trecând timpul pe lângă ei, oamenii nici măcar nu realizează că îmbătrânesc, până când deodată descoperă riduri adânci peste tot. Mulți dintre ei au întâmpinat atât de multe dificultăți în viețile lor, încât nici măcar nu au avut o șansă să se oprească, să se întoarcă și să vadă pe unde umblă. Deși toți părinții au trăit și au muncit din greu pentru copiii și familiile lor, cuvintele nu pot descrie tristețea lor, deoarece atunci când întâmpină propriul lor apus, nu rămâne nimic din viețile lor.

Cuprinși de emoția lor, ei sunt copleșiți până la lacrimi. După ce atâta timp a trecut și după ce atâția ani au trecut, ei în final au o șansă să se uite în urmă, și când fac astfel, tot ce simt este doar cât de imprudent această imagine a căderii se potrivește în propriile lor reflexii. Cu căderea, când toate frunzele au căzut și întâmpină doar iarna mohorâtă, ei recunosc că și viețile lor vor dispărea curând în acest fel. Ei ar regreta, bineînțeles, că le-a luat atât de mult să realizeze aceasta. Ce speranță ar avea acești oameni când sunt pe punctul să moară chiar fără să-L întâlnească pe Domnul?. Astfel de oameni care-și ating sfârșitul, fără să-L fi întâlnit pe Mesia, sunt jalnici pentru totdeauna.

Eu însumi aș fi trăit o viață jalnică, dacă nu L-aș fi întâlnit pe Domnul. Dar tu?. Unde te-ai duce acum dacă nici tu nu L-ai întâlnit?. Sunt prea mulți oameni în această lume, care, deoarece nu au putut să-L întâlnească pe Domnul, și-au meritat propria lor nefericire.

Mi se rupe inima când mă gândesc la acești oameni, că sunt atât de mulți care și-au rezervat propria lor nefericire. Tot ce trebuie să facă porcii, este doar să se hrănească, până dau față cu moartea lor, dar viețile noastre sunt diferite de acești porci, deoarece trebuie să contemplăm și să privim dincolo de prezent, în viitorul veșnic. Mulți oameni își întâlnesc plini de regrete ziua finală. Deși știu că există Împărăția Cerurilor, ei recunosc că sunt prea nepotriviți să intre în ea, deoarece au rămas păcătoși. Că sunt atâtea vieți pline de astfel de regrete, mă face să plâng și să-i jelesc pentru soarta lor săracă.

Când ne gândim la aceste vieți, că nu pot merge în locul bun pregătit de Dumnezeu și că trebuie să dispară din această lume, fără să fi împlinit scopul real al vieților lor, noi putem doar să jelim aceste suflete și să plângem soarta lor. De aceea viața este adesea comparată cu o călătorie peste un ocean dur și dificil. Referindu-ne la viață, oamenii spun că, a încerca să supraviețuiești în amărăciunea acestei lumi umane, e ca și cum ai trăi într-un astfel de ocean, chiar de la nașterea lor trebuie să sufere, zbătându-se și urlând, doar pentru a supraviețui.

Când ne reamintim că aceasta e viața, realizăm că certitudine că explicând adevărul acestui Cort, tuturor oamenilor și ajutându-i să-L întâlnească pe Domnul, sunt toate lucrări de importanță critică. De ce?. Deoarece prin jertfa sacrificială, Dumnezeu dă mântuirea de păcat acestor oameni păcătoși, întâlnindu-i în propria Sa Casă a lui Dumnezeu. Cortul este Casa lui Dumnezeu, stabilită în sălbăticiune. În această Casă a lui Dumnezeu, Cortul, Dumnezeu îl întâlnește pe păcătos prin harul ștergerii de păcat, împlinit de oferirea jertfei. Dumnezeu se spune: „Te voi face să construiești Casa Mea, unde voi locui și te voi întâlni în Cort, pe scaunul său de îndurare”. Doar în acest Cort, Casa lui Dumnezeu, i se dă cuiva șansa de a-L întâlni pe Dumnezeu.

Această credință în adevărul Cortului nu poate fi schimbată pentru nimic altceva din această lume și este cel mai prețios este faptul că nu poate fi cumpărată cu nici un preț. Cred că pentru cei dintre noi care au credință creștină care crede în Isus Hristos ca Mântuitorul nostru, a avea cunoașterea exactă a credinței potrivite în acest Cort. Este modul de a păși pe un drum chiar mai binecuvântat.



Noi ne trăim viețile binecuvântate


Inima mea este plină de gândul fericit, întrebându-mă dacă mai este cineva care duce o astfel de viață binecuvântată așa cum trăim noi. Deși viața este o astfel de existență săracă, mulți oameni își duc viețile, în timp ce rămân complet uituce de soarta lor. Dar Dumnezeu dorește să-i facă să recunoască doar cât de încăpătânate au fost viețile lor înaintea Sa și să facă inimile lor să se pocăiască. Pe de altă parte, ei încă încearcă să-și trăiască viețile fără să asculte evanghelia pe care Dumnezeu le-a dat gratuit și fără să-ș deschidă cel mai mic loc din inimile lor.

Exod ne spune despre cele zece urgii pe care Dumnezeu le-a adus lui Faraon. Un total de zece urgii au fost aduse pe pământul Egiptului. Dumnezeu i-a poruncit lui Faraon să-I lase poporul care locuia în Egipt să plece. El i-a spus lui Faraon că, dacă nu-L va asculta, va aduce zece urgii asupra sa. Dar Faraon nu a ascultat ce i-a spus Dumnezeu, I-a rezistat la porunca Sa în încăpățânare și a sfârșit primind cele zece urgii pe care Dumnezeu le-a promis. Încăpățânarea lui Faraon a fost pe picior greșit. De asemenea, motivul pentru care în final a eliberat poporul lui Israel, doar după ce a primit toate pedepsele lui Dumnezeu, a fost deoarece a fost ținut de Satan. Aceasta se referă la propria noastră neascultare, găsită în fiecare dintre noi.

Totuși, astfel de oameni pot încă primi ștergerea de păcat, stabilită de Dumnezeu în Cortul Său și să trăiască cu El în credință, Totuși acești oameni sunt atât de încăpățânați încât continuă să respingă și să nu creadă în adevărul lui Dumnezeu, cu încăpățânarea unui măgar. De aceea sunt atâția oameni care eșuează să întâlnească adevărul lui Dumnezeu, să-și trăiască viețile ca păcătoși și în final își întâmpină propria distrugere. Aceasta mă întristează dincolo de amărăciune. Prea mulți oameni sunt prea încăpățânați înaintea lui Dumnezeu.

Deoarece astfel de oameni cedează pentru un timp când întâmpină greutăți, dar când se întorc acolo unde au fost înainte, respingând voia lui Dumnezeu și încă odată reluându-și căile încăpățânate, își întâmpină cea doua urgie. Cu cea de-a doua urgie, ei cedează puțin. Dar aceasta nu va dura mult, deoarece ei încep să nu-L asculte pe Dumnezeu și-l provoacă. Și astfel sunt expuși la cea de-a treia urgie, urmată de cele de-a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta și a noua urgie, până când în final cedează doar după ultima urgie și sunt distruși.

Când vine ultima urgie, sunt mulți oameni care ar purta suferința iadului pentru că nu au crezut în ceea ce Mesia a făcut pentru ei. Cât de prostești sunt viețile acestor fel de oameni?. De aceea viața fiecăruia este atât de săracă.

Deși viețile oamenilor sunt atât de sărace înaintea lui Dumnezeu, trebuie să realizezi că întâlnindu-te cu Dumnezeu în Cort, este o mare binecuvântare pentru tine și să te sprijinești pe Cuvântul Cortului cu această realizarea.



Jertfele pe care Dumnezeu le cere de la noi

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să vină pe Muntele Sinai și i-a dat o seria întreagă din Legea Sa. Mai înainte de toate, El i-a dat lui Moise cele Zece Porunci: „Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine; și nici o altă imagine și să nu i te închini ei; să nu-Mi iei Numele în deșert; amintește-ți ziua de odihnă; cinstește-ți părinții; să nu ucizi; să nu comiți adulter; să nu furi; să nu mărturisești strâmb împotriva vecinului tău; și să nu poftești”. Pe lângă aceasta, Dumnezeu le-a vorbit de alte legi pe care israeliții trebuieau să le țină în viața de fiecare zi: ele erau 613 porunci și legi ale lui Dumnezeu în total.

Aceste 613 porunci acopereau astfel de aspecte, ca ce să facă atunci când israeliții își pierdeau vitele, ce să facă atunci când vitele altcuiva cădeau într-o groapă, să nu comită incest, că dacă aveau servitori, trebuiau să fie eliberți în cel de-al șaptelea an, dacă aveau servitoare, să le căsătorească cu servitorul care erea singur și să aibă un copil, să lase servitorul să meargă singur în cel de-al șaptelea an, și așa mai departe. Dumnezeu i-a spus lui Moise să coboare de pe munte, să adune bătrânii și să-i proclame poruncile. Auzind Cuvântul lui Dumnezeu, poporul lui Israel au fost cu toții de acord și au jurat cu sângele lor că vor respecta astfel poruncile Sale (Exod 24:1-4)

Atunci, Dumnezeu l-a chemat pe Moise la muunte încă odată, de data aceasta să-i poruncească să costruiască Cortul.

Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; „Vorbește copiilor lui Israel:să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Minede la orice om care-l va da cu tragere de inim㔠(Exod 25:2). Apoi Și-a listat darul: „Iată ce veți primi de la ei ca dar: aur, argint și aramă; materii vopsite în albastru, purpuriu și cărămiziu, pânză de in subțire și păr de capră; piei de berbeci vopsite în roș și piei de vițel de mare; lemn de salcâm; untdelemn pentru sfeșnic; mirodenii pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare; pietre de onix și alte pietre pentru efod (umărar) și pieptar” (Exod 25:3-7).

A fost un scop concret în spatele lui Dumnezeu, spunându-le să aducă aceste oferte. Acest scop a fost pentru a construi pe acest pământ Casa lui Dumnezeu strălucitoare, unde nu este nici un păcat și unde locuiește Dumnezeu, pentru ca El să întâlnească acolo poporul lui Dumnezeu și să facă păcatele să dispară. Aceasta nu înseamnă totuși că Dumnezeu le-a spus să aducă bani pentru a construi un edificiu memorial la fel ca bisericile de azi. Profeții falși ai creștinismului de azi sunt predipuși să aplice greșit acest pasaj, când încearcă să construiască clădirile acestei biserici, pentru a satisface propriile lor pofte.

În contrast, Dumnezeu le-a spus israeliților să-I aducă aceste jertfe, ca El să le folosească pentru a-Și construi Casa Sa și să-i binecuvânteze acolo din abundență. De fapt, motivul pentru care Dumnezeu a primit aceste jertfe a fost pentru a ne elibera din păcatele noastre și pentru a ne mântui de judecata noastră. A fost, ca Dumnezeu Însuși să ne întâlnească, noi cei care ducem vieți sărace, pentru a ne spăla păcatele, pentru a face ca păcatele noastre să dispară și să ne facă poporul Său.



Înțelesul spiritual al jertfelor pe care Dumnezeu le-a poruncit să fie aduse la El

Înainte să mergem mai departe, să petrecem timp mai întâi contemplând asupra înțelesului spiritual al acestor jertfe, pe care Dumnezeu le-a poruncit să-I fie aduse. După aceasta, ne vom examina credința în lumina sa.



Aur, argint și bronz

Mi înainte de toate, ar trebui să aflăm unde erau folosite aurul, argintul și bronzul. În Cort, aurul era folosit pentru Locul Sfânt, Sfânta Sfintelor și obiectele găsite în ele, inclusiv sfeșnicul, masa pentru punerea pâinilor, altarul pentru tămâie, scaunul de milă și Chivotul. Aurul se referă la credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar argintul se referă la harul mântuirii. Ne spune că trebuie să avem credința care crede în darul mântuirii dat doar de Mesia, și credința care crede să Domnul nostru a luat asupra Sa toate păcatele noastre și a fost judecat pentru noi.

Bronzul, în contrast, a fost folosit pentru verigile stâlpilor Cortului, a cuielor sale, ligheanul de aramă și altarul pentru jertfă. Toate ustensilele de bronz trebuieau să fie înmormântateîn interiorul sau pe pământ. Aceasta se referă la judecata păcatelor oamenilor, iar bronzul ne spune că trebuie să fim condamnați de Dumnezeu pentru că am eșuat în a ține Legea și datorită păcatelor noastre.

Care este, atunci, înțelesul spiritual al aurului, argintului și bronzului?. Ele constituie fundamentele credinței în primirea darului mântuirii dată de Dumnezeu. Biblia ne spune că noi toți suntem păcătoși care nu putem ține Legea în întregime, că de aceea trebuie să murim, datorită păcatelor noastre și că în schimbul propriei noastre morți, Domnul a venit pe acest pământ și a fost condamnat pentru păcatele noastre în locul nostru, devenind jertfa de sacrificiu a jertfei pentru păcat, care a fost dată în Cort.

Pentru a rezolva problema păcatelor, păcătoșii au adus la Cort un animal fără pată, și, potrivit sistemului sacrificial, își treceau păcatele asupra sa, întinzându-și mâinile peste capul său; jertfa sacrificială care le-a acceptat păcatele, apoi și-a vărsat sângele și a fost omorât. Făcând așa, poporul lui Israel, care era destinat iadului (bronzului), a putut să primească ștergerea păcatelor sale (argint) și să scape din condamnarea lor din păcat, prin credință (aur).



Ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit

Tabernacle Court - Blue, Purple, Scarlet Thread ...Iată celelalte materiale, frecvevnt folosite; ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Aceste ațe erau folosite pentru poarta curții Cortului, poarta Locului Sfânt și perdeaua despărțitoare dintre Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor. Aceste patru ațe ne spun adevărul, așa cum a fost profețit în Geneza 3:15, că Domnul va veni ca urmaș al unei femei, Domnul nostru va veni într-adevăr pe acest pământ și îi va mântui pe păcătoși de păcatele lor, fiind botezat și crucificat și că Dumnezeu Însuși ne va mântui.

Aceste patru ațe erau folosite nu doar pentru porțile Cortului, ci și pentru hainele Marelor Preoți și primul strat de îmbrăcăminte al Crtului. Acesta a fost legământul lui Dumnezeu, că Isus Hristos va veni pe acest pământ și ne va mântui din toate păcatele noastre, împlinind cuvintele Sale ale aței albastre, purpurii și cărămizii. Și Domnul nostru într-adevăr își ține promisiunea și ne-a măntuit cu adevărat de toate păcatele lumii.

Punctul cel mai critic al porților Cortului, este ața albastră. De ce a trebuit să moară Isus Hristos pe Cruce, venind pe acest pământ ca Mesia?. Motivul este, deoarece a fost botezat. Ața albastră se referă la botezul lui Isus, ața purpurie ne spune că Isus este Regele, iar ața cărămizie se referă la crucificarea sângerarea Sa. Ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit sunt materialele esențiale pentru contrucție, care constituie darul mântuirii pe care Isus Hristos ni l-a dat, venind pe acest pământ ca Mesia și luând asupra Sa toate păcatele noastre.

Mulți oameni din această lume înfățișează doar că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că El este Dumnezeu Însuși în mod fundamental. Dar Dumnezeu ne spune clar prin Cort, că astfel de învățături nu pot fi întregul adevăr.

Apostolul Pavel a spus în 1 Petru 3:21, „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”.

Aceasta ne mărturisește că Isus Hristos Și-a împlinit promisiunea de mântuire și a întins în întregime fundamentele credinței, primind botezul Său, icoana închipuitoare care ne mântuiește. Cine este Mesia al nostru?. Mesia înseamnă Mântuitorul, care ne spune că Isus a venit pe acest pământ, a fost botezat pentru a lua păcatele noastre și toate păcatele lumii asupra Sa, și într-adevăr le-a luat asupra Sa cu botezul Său.

Dumnezeu le-a spus israeliților să construiască poarta curții Cortului, împletindu-l cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Iar scopul pentru Isus Hristos, care este Regele regilor și Domnul Cerurilor, să vină pe acest pământ în carnea unui om, a fost pentru a împlini adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Domnul nostru a venit în carnea unui om și a primit botezul prin Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii, care să împlinească toată neprihănirea lui Dumnezeu.

A fost asemănător jertfei sacrificiale din Vechiul Testament, care a acceptat păcatele israeliților trecute asupra ei, prin întinderea mâinilor Marelor Preoți pe deasupra capului său și a fost condamnată pentru aceste păcate, în locul lor. Cu alte cuvinte, la fel ca jertfa sacrificială din Vechiul Testament, Isus a venit în Noul Testament ca jertfa sacrificială pentru păcatele tuturor păcătoșilor, a fost botezat, crucificat și astfel a purtat toată condamnarea păcatelor lumii. Isus a împlinit adevărul aței albastre, fiind botezat de Ioan, ca mielul sacrificial al lui Dumnezeu. Cu acest botez, Isus a luat păcatele omenirii asupra Sa, totul odată.

Motivul pentru care cei mai mulți creștini s-au întors într-un fel de oameni, care sunt chiar mai rău decât oamenii altor religii lumești, este deoarece nu au putut cunoaște și crede în acest adevăr al aței albastre, botezul lui Isus, și de aceea nu au putut primi ștergerea păcatelor lor, odată. Când creștinii nu au interpretarea corectă a acestui botez pe care Isus L-a primit, pentru a lua păcatele noastre asupra Sa, fundamentele credinței lor nu pot fi stabilite corect de la început.

Exact, ața albastră este metoda și adevărul prin care Mesia a venit pe acest pământ și a luat păcatele noastre asupra Sa. Iar ața purpurie se referă la sângele lui Isus. Motivul pentru care Isus Hristos a fost crucificat, Și-a vărsat sângele și a murit pe Cruce, este deoarece toate păcatele noastre au fost trecute asupra Sa prin botezul Său. A fost deoarece Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său primit de Ioan, că de aceea a putut să moară pe Cruce, și a fost datorită acestui fapt că sacrificiul Său de pe Cruce nu a fost în van. A fost deoarece Isus Hristos, Mesia, a purtat în întregime toată condamnarea noastră pentru păcat, cu botezul și crucificarea Sa, că a putut să completeze mântuirea noastră.

Ața purpurie înseamnă că Isus Hristos este Dumnezeu și Regele regilor. Deși Isus Hristos este Regele regilor (ața purpurie), nu a trebuit să fie botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul omenirii și de aceea nu a trebuit să ia păcatele noastre asupra Sa (ața albastră), indiferent cu câtă suferință și durere, El a murit pe Cruce (ața cărămizie), moartea Sa ar fi fost în zadar. Inul subțire răsucit ne spune că, Cuvântul profeției pe care Dumnezeu l-a vorbit în Vechiul Testament este împlinit în totalitate în Noul Testament.



Creștinismul de azi și-a pierdut înțelesul aței albastre

Există totuși în creștinismul de azi o tendință marcantă de a ignora ața albastră, printre cele patru ațe și de a interpreta în mod arbitrar, după voia lor, Cuvântul lui Dumnezeu-acest păcat mare va fi condamnat cu siguranță.

Ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subire răsucit, folosit pentru poarta curții Cortului, ne spune adevărul mântuirii, că pentru a ne mântui de păcatele noastre, Isus Hristos, Mesia al nostru a trebuit să vină pe acest pământ în carnea unui om și să fie botezat și crucificat. Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa.

Cum a luat Isus păcatele noastre asupra Sa?. El le-a luat prin botezul pe care l-a primit de la Ioan. Doar luând păcatele noastre asupra Sa, Isus a putut deveni Mântuitorul nostru adevărat. De aceea porțile Cortului a trebuit să fie împletite din aceste patru ațe, deoarece ele ne spun că Isus, care a venit pe acest pământ, a fost botezat, Și-a vărsat sângele pe Cruce și a înviat din morți, este Dumnezeu Însuși.

Astfel, poarta curții Cortului a fost făcută din aceste ațe, albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. Isus este Mântuitorul păcătoșilor. Botezul lui Isus și crucificarea Sa sunt darul Său de mântuire, care i-a mântuit pe păcătoși din păcatele lor.

Este deoarece creștinismul de azi a eșuat în a înțelege corect botezul lui Isus, care a putut să-L întâmpine pe realul Dumnezeu și în schimb a sfârșit prin a se întoarce a fi doar una dintre multele religii lumești. De aceea, cât privește credința noastră, trebuie mai întâi să stabilim fundadația fermă a credinței noastre pe adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii. Acest fundament al credinței este faptul că Domnul noastru a venit pe acest pământ și ne-a mântuit pe tine și pe mine din păcatele lumii, prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Isus a venit pe acest pământ și a completat darul mântuirii care ne-a mântuit de toate păcatele noastre cu botezul Său și sângele Crucii. Să fiu mai specific, Isus a venit pe acest pământ în carne de om, a luat păcatele lumii asupra Sa prin botezul Său, ne-a ispășit toate păcatele cu sângele Său pe Cruce, și astfel a purtat condamnarea păcatelor noastre, murind pe Cruce. Acest Isus care astfel ne-a mântuit prin apă și sânge (1 Ioan 5:4-8) este fundamental Domnul creației care ne-a făcut și Singurul care ne-a dat darul mântuirii ce ne-a mântuit. Acest Isus care ne-a mântuit de toate păcatele și condamnarea noastră a devenit Mântuitorul nostru adevărat. Aceasta ne spune materialele de costrucție ale Cortului.

Astfel, trebuie să ne stabilim credința ferm, crezând în aceste materiale. Crezând în acest Isus, care a venit ca Mesia al nostru, ca Mântuitorul nostru personal, trebuie să credem clar și definitiv, cu toată inima noastră, în botezul pe care L-a primit, în toată condamnarea pe care purtat-o pe Cruce pentru noi și învierea Sa din morți. Mântuitorul care ne-a dat darul mântuirii noastre de toate păcatele, prin botezul și sângele Său, pe care l-a vărsat pe Cruce, nu a fost doar un om, ci a fost chiar Creatorul care a făcut omenirea și întregul univers. Trebuie să ne mărturisim credința, este simplu nefolositor a crede în Isus ca Mântuitorul.

Ai jucat vreodată un joc tăcut bazat pe cuvânt? Acest joc pornește de la o persoană căreia i se dă o carte pe care este scrisă o propoziție. Persoana citește mai întâi propoziția în secret și apoi exprimă propoziția încetul, doar cu mișcarea buzelor. Apoi, următorul care citește buzele, îl trece apoi la cea de-a treia persoană. Această persoană citește mai întâi buzele celei de-a doua persoană, apoi la cea de-a patra, în același fel, până când este atinsă ultima persoană. Înțelesul acestui joc este ca ultima persoană să spună corect propoziția originală, care a fost trecută asupra tuturor. Motivul pentru care acest joc este distractiv, este că propoziția originală se distorsionează. De exemplu, daă jocul a început cu o propoziție care a spus, „Pornește ventilatorul”, după ce este tercută asupra câtorva oameni, începe deja să fie schimbată. La sfârșit, ultima persoană poate spune, „Întoarce măgarul”, sfârșind într-o propoziție complet diferită.

Așa cum această ultimă persoană vine cu o propoziție total diferită, tot așa și creștinismul de azi are o credință complet greșit poziționată, ca și cum ar fi jucat jocul tăcut bazat pe cuvinte. De ce este acesta cazul?. Este deoarece a eșuat în stabilirea fundamentului credinței aței albastre, purpurii și cărămizii. Creștinismul de azi nu și-a înrădăcinat fundamentul pe această credință a aței albastre, purpurii și cărămizii. Când fundamentul credinței se clatină, indiferent cât ardent credem în Isus și cât de mult căutăm să-I aplicăm învățăturile în viețile noastre, simplu nu putem face aceasta.

Când Domnul le-a spus israeliților să-I aducă jertfele, pentru a construi Cortul, El le-a spus să aducă mai întâi aur, argint și bronz și apoi să aducă ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Toate aceste materiale de construcție ne arată că Isus ne-a mântuit prin botezul Său primit de Ioan, sângerarea Sa până la moarte pe Cruce și învierea Sa.

Ața albastră a fost folosită nu doar pentru toate porțile Cortului, dar și pentru haina Marelui Preot și acoperămintele Cortului. Aceasta este evanghelia care ne spune cum a venit Domnul pe acest pământ și cum ne-a mântuit atât de exact, pe tine și pe mine din păcatele noastre. Astfel, ne spune cât de importanți acești patru constituenți sunt pentru credința noastră-care este, ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Bazați pe acest Cuvânt, trebuie să ne întindem ferm fundamentul credinței noastre. Doar când putem crede în Dumnezeu și primim ștergerea păcatului, devenim servitorii Săi care răspândesc acest cuvânt, și când Domnul se întoarce, astfel devenim asfel de oameni ai credinței care pot sta în picioare cu încredere înaintea lui Dumnezeu cu această credință.

În Coreea, este adevărat că încă există actualism care consideră orice străin mai bun. Această tendință este prezentă printre teologii din țara mea, de asemenea, care-și pun mare încredere în ceea ce teologii din vest au spus, bazându-se pe cuvintele lor, chiar mai mult decât pe Cuvântul lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie eliberați din această ignoranță, și trebuie cu adevărat să creadă în Cuvântul lui Dumnezeu, încrezându-se și depinzând de El, pentru adevărul botezului Domnului nostru, a sângelui Său, și a faptului că El este Dumnezeu Însuși, a devenit în mod fundamental ușa mântuirii noastre.

Așa cum apostolul Pavela mărturisit, „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16), dacă crezi în Dumnezeu și dacă crezi că Domnul a venit pe acest pământ pentru a ne mântui de păcatele noastre, atunci trebuie de asemenea să știi și să crezi că Domnul a devenit adevăratul nostru Dumnezeu al mântuirii, luând păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său, murind pe Cruce și ridicându-se din morți. Botezul Domnului nostru și sângele de pe Cruce sunt fundamentele credinței adevărate care ne face cvapabili să primim darul mântirii. Dacă chiar nu putem crede în credința aței albastre, purpurii și cărămizii, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, cum putem numi aceasta credință adevărată?.



Legea este umbra lucrurilor bune care vor veni

Materialele de construcție ale Cortului ne arată că Domnul nostru a venit pe acest pământ în carnea unui om, a luat păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său, a purtat condamnarea păcatelor noastre cu crucificarea Sa, S-a ridicat din nou din morți și astfel a devenit Mântuitorul nostru. Cu ața albastră, purpurie și cărămizie Domnul nostru a promis în Vechiul Testament că ne va da darul mântuirii. Singurul care ne-a dat acest legământ, nu a fost altcineva decât Isus Hristos, Regele regilor care a fost botezat și crucificat de dragul păcătoșilor. Acest Dumnezeu, cu alte cuvinte, a venit la noi ca Dumnezeu al nostru, Mesia. Astfel, trebuie să ne întindem fundamentul credinței noastre, cunoscând și crezând în acest adevăr, în întregime. Crezând în evanghelia apei și a Duhului, trebuie să credem darul mântuirii.

Aur, argint și bronz au fost de asemenea materialele folosite pentru Cort. Aceste materiale se referă la fundamentul credinței noastre. Înaintea lui Dumnezeu nu putem decât să fim aruncați în foc datorită păcatelor noastre. Dar unor astfel de oameni ca noi, Domnul nostru ne-a dat darul mântuirii acelor dintre noi care cred. La fel ca jertfa sacrificială pentru toată oemnirea, Isus Hrsitos a fost botezat de Ioan, crucificat și astfel ne-a mântuit în ăntregime de păcatele noastre. Nu a fost nici o cale pentru noi să evităm iadul, deoarece noi am știut doar că am suntem destinați să fim condamnați pentru păcatele noastre și nu am știut cum putem avea credința care face toate păcatele noastre să dispară. Dar în Dumnezeu a fost darul mântuirii. Că Isus a venit pe acest pământ, a acceptat toate pcăatele noastre asupra Sa cu botezul Său, a murit pe Cruce și astfel a rezolvat problemele păcatelor și condamnării noastre-acesta este darul mântuirii.

Suntem mântuiți de păcatele noastre prin credința noastră, crezând că Dumnezeu Și-a completat munca mântuirii noastre și ne-a dat darul acestei mântuiri. De aceea Dumnezeu a spus să-i aducă credința aurului, argintului și bronzului, deoarece El i-a mântuit în întregime pe acei care nu au putut decât să fie destinați iadului, dându-le darul mântuiri. Este deoarece Domnul nostru ne-a mântuit într-adevăr venind pe acest pământ, luând toate păcatele noastre asupra Sa și purtând toată condamnarea noastră că ne-a mântuit în întregime înaintea lui Dumnezeu, crezând în acest dar al mântuirii.

Isus Hristos a devenit acum Mântuitorul nostru perfect. De aceea trebuie să stăm ferm cu credința noastră în darul Său al mântuirii, deoarece ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit sunt darurile credinței. Dumnezeu nu dorește ca noi să credem în mod arbtrar și orbește fără să cunoaștem nimic altceva.



Părul de capră, pieile de berbec vopsite în roșu și pieile de bursuc

Goats' Hair, Ram Skins Dyed Red, and Badger SkinsAcestea erau folosite pentru a face acoperămintele Cortului. Primul acoperământ a fost ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, peste care era întins cel de-l doilea acoperământ al părului caprei. Atunci aceasta a fost acoperită de pieile de berbec, vopsite în roșu și în sfârșit, pieile de bursuc erau întinse pe deasupra. În acest fel, patru diferite straturi de acoperăminte acopereau Cortul.

Acoperământul care a fost întins peste Cort au fost pieile de bursuc. Astfel, ce a apărut pe suprafața acoperămintelor Cortului au fost doar aceste piei negre ale bursucului. Un bursuc este o vidră de mare. Mărimea pieilor sale este aproximativ mărimea unui om sau ușor mai mică, iar pieile erau rezistente la apă. De aceea pieile de bursuc erau folosite ca acoperământul pentru stratul de deasupra al Cortului. Din această cauză, aspectul din exterior al Cortului era mai degrabă neimpresionant și cu siguranță nu era o vedere plăcută. Aceasta ne spune că, atunci când Isus a venit pe acest pământ pentru noi, El a venit într-adevăr într-o astfel de formă slabă, cu nimic de dorit în aspectul Său.

Pieile de berbec vopsite în roșu ne spune că Isus Hristos va veni pe acest pământ și va fi sacrificat pentru noi, în timp ce părul caprelor ne spune că ne va mântui, fiind botezat ca jertfa noastră sacrificială și astfel, acceptându-ne păcatele asupra Sa și fiind sacrificat pe Cruce.

Materialele acestor acoperăminte ale Cortului, cu alte cuvinte, sunt fundamentele credinței noastre. Aceste adevăruri sunt materialele de construcție ale credinței care absolut nu pot lipsi deloc. Pentru a ne da darul mântuirii, Isus Hristos a venit pe acest pământ ca jertfa noastră sacrificală proprie. În Vechiul Testament, Dumnezeu a stabilit sistemul sacrificial ăpentru ștergerea păcatelor israeliților: animalele sacrificiale fără pată (caprele, miei sau boii), a acceptat păcatele israeliților, trecute asupra lor, cu întinderea mâinilor și erau omorâte în locul lor, vărsându-le sângele și fiind arse, și astfel mântuindu-i de toate păcatele lor.

Isus Hristos a venit per acest pământ ca Mielul sacrificiului și ne-a acceptat păcatele asupra Sa, prin botezul Său, care este, întinderea mâinilor. Așa cum jertfa sacrificială era omorâtă, vărsându-i sângele și arzând pe altar jertfa arsă pentru a accepta păcatele israeliților cu întinderea mâinilor, la fel Isus Hristos a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, fiind botezat și murind pe Cruce și astfel ne-a mântuit din păcatele lumii.

Așa cum numele din Cartea Judecății erau șterse, prin punere sângelui jerfei sacrificiale pe coarnele altarului jertfei arse, a fost deoarece Isus a fost botezat și Și-a vărsat sângele, că a completat ispășirea noastră veșnică cu acest sânge și a șters toate păcatele lumii. La fel, toate aceste materiale ale Cortului ne vorbesc de Isus Hristos și misiunea Sa, spunându-ne că astfel ne-a mântuit din păcatele lumii. Din Vechiul Testament la Noul Testament, Cuvântul că Isus ne-a mântuit din păcatele noastre este adevărul întreg, complet liber de orice greșeli.

Mulți dintre creștinii din ziua de azi nu cred că Isus Hristos a venit pe acest pământ ca jertfa noastră sacrificială și ne-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său, dar în schimb ei cred necondiționat doar în moartea Sa pe Cruce. Astfel de credință creștină este cea a porții fărădelege a curții Cortului, împletite doar din ața purpurie și cărămizie, lăsând în afară ața albastră. Ei au doar credința greșită care nu vede nici o nevoie pentru acoperâmântul făcut din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit și că în loc de a crede că tot ceea ce au nevoie este doar cele două acoperăminte din piei de berbece vopsite în roșu și de piei de bursuc.

Când ne uităm la multele picturi ale Cortului desenate prin toată lumea, cele mai multe dintre ele sunt pictate în așa fel că nu putem găsi nici măcar cea mai slabă urmă de ață albastră. Deoarece oamenii care au pictat aceste picturi sunt ignoranți la evanghelia apei și a Duhului, poarta curții Cortului în desenele lor este toată acoperită în cărămiziu și culori albe. Dar astfel de credință nu poate fi niciodată credința adevărată înaintea lui Dumnezeu.

Ața care a fost cea mai folosită pentru poarta Curții a fost ața albastră, urmată de ața purpurie, apoi ața cărămizie și apoi albă. Astfel când ne uităm la poarta curții, toate aceste patru culori trebuie să vină în vedere odată. Dar deoarece sunt atât de mulți oameni în această lume ale căror credință este complet lipsită de orice cunoaștere a botezului lui Isus, ei au ignorat cu toții cele patru ațe folosite pentru Cort și în schimb să construiască porțile lor ale Cortului cu doar două ațe.

Făcând așa, ei doar dezamăgesc mulți oameni, care deja au doar o cunoaștere limitată a lui Dumnezeu și sunt foarte ignoranți la Cuvântul Său. Aceștia sunt toți profeți falși. Referindu-ne la acești oameni, Isus Însuși i-a descris ca tara pe care Diavolul le-a însămânțat prin grâu (Matei 13:25). Ei au devenit, cu alte cuvinte, oamenii care răspândesc minciuni false, lăsând pe dinafară ața albastră din desenul lor al porții curții Cortului. De aceea atât de mulți oameni rămân păcătoși chiar dacă cred în Isus și de aceea în ciuda credinței lor în Isus ei sunt toți destinați distrugerii lor, datorită păcatelor lor.

Fundamentul credinței noastre trebuie să stea ferm. La ce bun ar servi să duci o lungă perioadă din viața religioasă pentru sufletul tău, când este totul înrădăcinat într-un fundament fărădelege al credinței?. Indiferent de cât de sârguincios ai servit lui Dumnezeu, dacă fundamentul credinței tale este fără pată, atunci ai construit doar ți-ai construit casa pa nisip; când vin furtunile, se ridică vânturile, și se ridică inundațiile, s-ar fărâmița odată.

Dar cum rămâne cu credința al cărei fundament este solid?. Niciodată nu cade, indiferent cum este de scuturată. Dumnezeu ne-a spus că o casă construită pe stânca adevărului împletit din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Credința acelor care au construit o astfel de casă a credinței nu va cădea niciodată. De aceea este critic pentru creedința noastră să avem un fundament ferm și solid. Dacă credem fără chiar de fapt să înțelegem exact ce a făcut Domnul pentru noi, atunci astfel de credință se întoarce în credință religioasă falsă, nedorită de Dumnezeu.



Lemnul de salcâm, untdelemnul și condimentele

Stâlpii Cortului, altarul jertfei arse, scândurile și obiectele Sanctuarului erau toate făcute din lemn de salcâm. Lemnul în Biblie implică de obicei ființele umane (Judecători 9:8-15, Marcu 8:24). Lemnul se referă de asemenea la noi, în natura umană; că acest salcâm a fost folosit pentru stâlpi, altarul jertfei arse, și Cortul însuși ne spune că la fel cum rădăcinile de salcâm sunt întotdeauna înmormântate sub pământ, fundamentele noastre sunt astfel că nu putem decât să păcătuim tot timpul. Oamenii trebuie cu toții să admită că simplu nu pot decât să continue să fie neprihăniți și să păcătuiască întotdeauna.

În același timp, lemnul de salcâm implică de asemenea umanitatea lui Isus Hristos. Mesia care a venit în carnea unui om, a purtat toate păcatele lumii și a fost judecat indirect de dragul întregii omeniri. El este Dumnezeu Însuși, și de aceea, chivotul, masa pentru punerea pâinilor, altarul pentru tămâie și scândurile Cortului au fost toate făcute din lemn de salcâm, întinse cu aur pur.

Untdelemnul pentru lumină și condimentele pentru uleiul pentru ungere și pentru tămâia dulce, se referă la credința noastră pe care o dăruim lui Isus Hristos. Isus Hristos este Mesia care te-a mântuit pe mine și pe tine. Înțelesul numelui „Isus” este „Singurul care Își va mântui poporul din păcatele lor”, și numele „Hristos” înseamn㠄Cel uns”, spunându-ne de aceea că Isus Hristos este Dumnezeu Însuși și Marele Preot din Cer care ne-a mântuit. Respectând voia lui Dumnezeu, Domnul nostru a venit pe acest pământ în carnea unui om, a fost botezat, S-a sacrificat pe Cruce pentru noi și astfel ne-a dat darul mântuirii. Rolul Marelui Preot luat de Isus care ne-a dat darul mântuirii, a fost într-adevăr cea mai frumoasă lucrare.



Pietre de onix și alte pietre care trebuiau puse în efod și în pieptarul Marelui Preot

12 pietre prețioase erau menționate aici, care urmau să fie așezate în efod și pieptarul Marelui Preot. Marele Preot purta mai întâi tunici, apoi se îmbrăca cu o robă albastră, apoi purta efodul deasupra robei. Apoi, pieptarul era așezat pe efod, care era purtat în timpul ceremoniei sacrificiale, iar peste acest pieptar erau așezate 12 pietre prețioase. Aceasta ne arată că rolul Marelui Preot era de a îmbrățișa poporul lui Israel, precum și alți oameni din întreaga lume, la pieptul său, să meargă la Dumnezeu și să-i dea jertfele sacrificiale.

Isus, Marele Preot veșnic al Cerurilor, a îmbrățișat de asemenea toate națiunile lumii la pieptul Său, Și-a dat propriul corp să ne ia păcatele asupra Sa cu botezul Său și să fie sacrificat în numele nostru și astfel Și-a consacrat poporul lui Dumnezeu, Tatăl. Cele 12 pietre prețioase care erau așezate pe pieptar se referă la toate națiunile din acestă lume și Marele Preot care le-a purtat, se referă la Isus Hristos care, spre deosebire, a mântuit și a îmbrățișat la sânul Său, toate națiunile lumii.

Astfel, acestea au fost jertfele pe care Domnul nostru le-a spus israeliților să le aducă, pentru a construi Cortul pentru El. Există un înțeles spiritual pentru faptul că Dumnezeu le-aa spus să construiască Cortul, locuința Sa, cu aceste jertfe. Poporul lui Israel a rămas păcătos întotdeauna, deoarece nu au putut ține Legea pe care le-a dat-o Dumnezeu. De aceea Dumnezeu le-a spus prin Moise să construiască Cortul și le-a dat sistemul sacrificial, prin care ștergerea păcatului era oferită de jertfele sacrificiale, date în Cort. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a șters toate păcatele israeliților, acceptându-le ofertele, folosind toae aceste jertfe pentru a-Și construi casa și apoifăcându-i să-I ofere jertfele sacrificiale în el, potrivit cerințelor sistemului sacrificial. Așa a putut locui Dumnezeu în Cort cu poporul lui Israel.

Sunt, totuși, mulți creștini pe acest pământ, care simplu nu cred în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Când Dumnezeu le-a spus să-I aducă aurul, argintul și bronzul, de ce nu cred în adevărul implicat de acete jertfe?.

Nu am fost noi destinați iadului datorită păcatelor noastre?. Ai crezut în creștinism ca și cum ar fi doar una dintre multele religii ale acestei lumi, deoarece nu ai admis niciodată că ești destinat iadului?. Dacă așa ai crezut până acum, atunci trebuie să te pocăiști și să te întorci la credința aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Și trebuie să realizezi înaintea poruncilor stricte ale lui Dumnezeu, că ești o masă de păcat și că ești destinat iadului, datorită acestor păcate și trebuie să crezi în evanghelia apei și a Duhului.

Acum, trebuie să crezi în evanghelia adevărului, care, chiar așa cum ai fost destinat iadului, Domnul nostru a venit pe acest pământ ca Mesia, ți-a acceptat păcatele asupra Sa cu botezul Său, a purtat aceste păcate la Cruce și S-a sacrificat, vărsându-Și sângele pe ea, și astfel te-a mântuit, pe tine și pe mine din păcatele și condamnarea noastră. Fără să crezi în evanghelia apei și a Duhului, manifestată în ața albastră, purpurie și cărămizie, nu putem niciodată să stabilim fundamentul credinței noastre, în întregime.



Trebuie să ne gândim la fundamentul credinței noastre

Dumnezeu ne spune să avem credința aței albastre, purpurii și cărămizii; ar trebui să ne întrebăm dacă într-adevăr avem această credință a aței albastre, purpurii și cărămizii, sau dacă noi credem în adevărul manifestat doar în ața purpurie și cărămizie, lăsând pe dinafară ața albastră.

Trebuie să ne uităm la noi și să vedem dacă din întâmplare aducem la Dumnezeu felul de credință greșit, sau nu, care se potrivește doar cu gustul nostru. Când Dumnezeu ne spune să-I aducem ața albastră, purpurie și cărămizie, nu-I dăm noi din întâmplare ața neagră din nylon?. „Dumnezeule, ața pe care ai crezut-o, pare să fie fără de folos pentru Cort. Se va strica doar, cu ploaia. Și de asemenea este destul de obositor să o cauți și să o aduci tot drumul până aici. Încearcă în schimb această ață din nylon. Îți garantez că va dura cel puțin 50 de ani, poate chiar 100 de ani, dacă o menții bine. Și chiar dacă o înmormântezi în pământ, ea nu se va strica pentru timp de peste 200 de ani. Nu este minunat?”.

Nu este aceasta, din întâmplare, ceea ce Îi spunem lui Dumnezeu?. Trebuie să ne uităm bine la noi înșine și să luăm în considerare dacă nu adoptăm într-adevăr acest fel de credință în Dumnezeu, narcisistă și superstițioasă. Și dacă avem astfel de credință, trebuie să ne pocăim chiar acum. Trebuie, cu alte cuvinte, să ne întoarcem.

Sunt mulți printre noi care cred că într-adevăr sunt creștini buni, dar la o privire mai apropiată, cunoștința lor este greșit luată, la fel și credința lor.



Misticismul care este prevalent în creștinismul de azi


Misticismul este ceea ce creștinii cred în mod obișnuit, cel mai mult. Acești oameni nu au nici o idee ce spune de fapt Cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece nu cunosc Cuvântul adevărului pe care Mesia li L-a dat, ei cred în și-L urmează pe Domnul, potrivit cu propriile lor emoții și sentimente, pe care ei le simt în rugăciunile lor, ei nu pot discerne ce este cu exactitate adevărata credință în Dumnezeu.

Astfel crezând în Dumnezeu, potrivit emoțiilor și sentimentelor cuiva, care fluctuează în gândurile cuiva, este credința misticismului. Oamenii care cred în Dumnezeu, conduși de sentimentele pe care leobțin când postesc, când se roagă, când păcătuiesc, când se roagă rugăciuni de pocăință, și așa mai departe-acești oameni sunt cu toții mistici. Cu alte cuvinte, ducând o viață de credință, sprijinindu-se pe propriile-i sentimente, nu este credința aței albastre, purpurii și cărămizii, despre care a vorbit Mesia.

Probabil 99.9% din creștinii de azi, istoric, au fost mistici. Nu este nici o exagerare, cu alte cuvinte, să spui că, cu excepția Bisericii Timpurii, întregul creștinism urmărește misticismul. Cei care nu au credința aței albastre, purpurii și cărămizii sunt duși în eroare, gândind că sentimentele lor sunt cumva însăși credința. Ei pretind că L-au întâlnit și văzut pe Dumnezeu în rugăciunile lor și ne spun cât de minunat se simt oridecâte ori Îl laudă.

Ei spun, „Ne-am adunat la această întâlnire de laudă și ne-am ridicat mâinile și împreună ne-am pocăit de păcate noastre. Am ținut crucea și am executat unele ritualuri la picioarele sale, apoi inimile noastre s-au aprins, iar Hristos a devenit atât de intens iubitor. Am simțit atâtea mulțumiri în inimile noastre pentru sângele pe care l-a vărsat Hristos. Am crezut chiar mai fervent că Domnul ne-a spălat toate păcatele, realizând chiar mai mult de ce Și-a vărsat sângele. Pur și simplu ne-a plăcut acea experiență”. Dar când emoțiile lor s-au diminuat într-o zi, ei spun, „Dar tot sentimentul s-a uscat și avem păcat în inimile noastre”. Nimic decât acest fel de credință este credința misticismului.

Indiferent de diferențele denominaționale și sectariene, fiecare creștin are nevoie de credința care crede în ața albastră, purpurie și cărămizie. Credința tuturor acelor care nu au această credință a aței albastre, purpurii și cărămizii, pe care Dumnezeu a vorbit-o, este mistică și superstițioasă. Acești oameni Îi dau lui Dumnezeu, nu credința aței albastre, purpurii și cărămizii, ci credința aței de nylon. Ei Îi aduc lui Dumnezeu credința lor mistică, cu alte cuvinte, ceva care se scurtează, ceva la care Dumnezeu nici măcar nu Se uită.

Ai văzut vreodată frânghiile groase care leagă bărcile de diguri?. Misticii ar oferi bucuroși acest fel de material. Când Domnul nostru ne-a spus să aducem ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, unii oameni duc la Dumnezeu această frânghie groasă, spunându-I, „Doamne, acceptă această credință!”. Și unii oameni Îi aduc chiar lanțuri de fier, folosite pentru a lega unele de altele vapoarele mari și de doc. Rostogoplind o bucată din acest lanț gros de fier, ei îl oferă la picioarele Domnului, rugându-L să-l accepte.

Dar Dumnezeu ne-a spus să aducem credința aței albastre, purpurii și cărămizii. El nu ne-a spus să-I aducem lanțuri de fier. Totuși mulți oameni Îi aduc ce arată mai bine în ochii lor sau ceea ce este mai ușor pentru ei de găsit. Deși sunt oameni care merg la Dumnezeu cu lanțuri de fier, frânghie, ață de nylon, sau chiar vițe de plantă, Dumnezeu de fapt primește doar jertfele aței albastre, purpurii și cărămizii. Astfel, trebuie să luăm această credință a aței albastre, purpurii și cărămizii, înaintea lui Dumnezeu.



Mesia nu primește orice fel de jertfă

Israeliții trebuiau să-I aducă lui Dumnezeu, aur, argint și bronz și 12 pietre prețioase, în efod și pieptar. Totuși, sunt unii oameni care-i aduc cupru sau fier lui Dumnezeu. Conduce Isus o haldă de reciclare, de parcă ar accepta orice fel de lucruri?. Bineînțeles că nu!.

Isus nu e cineva care acceptă chiar orice fel de gunoi. El nu conduce o haldă de reciclare, luând orice lucru nefolositor pe care tu Il aduci. Isus este Mesia care dorește să ne dăruiască mila Sa a aței albastre, purpurii și cărămizii, care ne iartă păcatele și care dorește să ne dea dragostea Sa adevărată. De aceea Isus este într-adevăr adevăratul nostru Mesia. Acest Mesia a stabilit credința pe care o dorește de la noi, definind caracteristici certe, așa cum sunt absolut cerute. Doar când mergem înaintea lui Dumnezeu cu acestă credință, El ne va da ceea ce ne-a promis.

Totuși, vedem că printre cei a căror credință în Mesia este bazată pe cunoașterea lor greșită despre El, sunt unii, a căror încăpățânare este dincolo de descriere. Ei sunt pur și simplu neascultători și răi. La fel ca Faraon care a insistat înaintea lui Dumnezeu asupra căilor sale încăpățânate. Când Moise i-a spus, „Iehova S-a revelat; lasă-I poporul să plece,” Faraon a ripostat, „Cine este Iehova?”.

Când i-a fost explicată existența lui Dumnezeu, cu siguranțță ar fi renunțat mai bine și I-ar fi cedat, după ce calcula costurile și beneficiile încăpățânării sale. Dacă el încă nu putea absolut crede și trebuia să insiste asupra încăpățânării sale, el ar fi încercat să susțină pentru un timp, dar după două urgii, el ar fi trebuit să renunțe. Cât de prostesc și sărăcăcios a fost ca Faraon să insiste asupra încăpățânării sale și să nu asculte Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă a fost inundat de broaște care acopereau întrega sa țară.?

Nu doar broaștele, ci și păduchii au invadat palatul lui Faraon. La dreapta și la stânga, oriunde cineva s-ar fi întors, tot întreg pământul Egiptului a devenit umplut de păduchi și totuși Faraon nu a renunțat. Cum putea cineva trăi când era umplut peste tot de păduchi?. În această situație, el ar fi trebuit să realizeze, „Deoarece nu L-am ascultat pe Dumnezeu, El Îmi arată cine este adevăratul Rege. Poate un rege din împărăția mea de pe acest pământ, dar nu sunt nimic în comparație cu El. Deși sunt Regele celei mai mari națiuni depe suprafața pământului și deși am puterea peste întregul pământ, Dumnezeu este chiar mai puternic decât sunt eu și El îmi aduce aceste urgii, datorită neascultării mele. „Așa ar fi trebuit să cedeze”.

Lucrul înțelept de făcut pentru Faraon, ar fi fost să cedeze, după ce s-a văzut care va fi costul rezistenței sale. Indiferent cât de puternic a fost Faraon, dacă a ajuns la concluzia că nu a fost nici o cale pentru el de a sta împotriva lui Dumnezeu, tot ce trebuia să facă trebuia să-I cedeze, spunând, „Ok, Dumnezeule, ia Tu primul loc; eu voi ocupa cel de-al doilea”. Dar deoarece Faraon a refuzat astfel să cedeze, întreaga sa națiune și oamenii au fost inundați de urgii, prin păduchi.

Din această cauză, nici un egiptean nu a putut face nimic, deloc. Când fiecare a fost chinuit neîndurător, de păduchi, cum putea cineva să mai facă ceva decât să încerce să scape de păduchi?. Putem cu toții să ne imaginăm acești bieți egipteni, fugind cu torțele, încercând să scape de păduchi, probabil chiar arzându-și casele în proces, și putoarea păduchilor care ardeau, umplând satele.

Sunt lucruri pe care omul îl poate face, și sunt lucruri pe care nu le poate face. Deoarece Dumnezeu este Domnul Tuturor, Dumnezeu este Cel care stăpânește asupra vieții și a morții, fericirea și nefericirea, și binecuvântările și blestemurile. Când este cazul, mai degrabă decât să ne punem încrederea în noi înșine, și încercând să stăm împotriva lui Dumnezeu, trebuie să gândim cu toții rațional și să ajungem la concluzia logică de a ne abandona încăpățânarea. Printre noi înșine, putem insista asupra propriei noastre căi și să încearcăm să triumfăm peste alții, dar când intrăm în contact cu Mesia, nu mai e real.

Trebuie să ne gândim la ce fel de persoană ar trebui cu adevărat să fim înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să luăm serios în considerare dacă ar trebuie să rezistăm împortiva lui Dumnezeu, sau dacă inimile noastre ar trebui într-adevăr să fie plăcute și pașnice. Și trebuie să ajungem la concluzia definitivă că noi toți rebuie să fim pașnici înaintea lui Dumnezeu. Înaintea oamenilor, probabil rezistăm în încăpățânarea noastră și uneori dăm față cu consecințele sale, dar înaintea lui Dumnezeu inimile noastre trebuie să fie absolut pașnice.

„Dumnezeule, am greșit”-cei care admit aceasta, sunt cei care aleg calea cea dreaptă. Aceștia sunt oamenii care pot fi mântuiți din viețile lor blestemate. Pentru cei care L-au părăsit pe Dumnezeu, datorită păcatelor lor modul de a fi îmbrățișat de brațele lui Dumnezeu și hrăniți cu apa dătătoare de viață, este de a fi născut din nou din apă și Duh. Ce putem aștepta noi vreodată de la viețile noastre, când astfel de vieți sunt petrecute fără roade, în sălbăticiunea acestei lumi, plutind pe pământul gol și steril fără nici un scop, doar pentru a se întoarce la o mână de nisip?.

Pentru a fi mântuiți singurul mod pentru noi, care trebuie să ne reîntoarcem la praf și suntem aruncați în lacul cu foc, este să credem în apa și Duhul și astfel să primim ștergerea păcatelor noastre. Aceasta este pentru viețile disperate și fără de speranță, care am fost destinați pentru distrugerea eternă, deoarece am stat în picioare împotriva lui Dumnezeu și pentru păcatele lor, pentru a fi reînviat în mod miraculos înaintea lui Dumnezeu, prin dragostea Sa plină de milă, iubirea mântuirii. De aceea, trebuie ca noi toți să fim îmbrăcați în mântuirea Sa.

Cum poate cineva, să-l provoace pe Dumnezeu, fiind un simplu muritor?. Când Dumnezeu ne spune să aducem astfel și astfel de jertfe, trebuie ca noi toți să-I respectăm Cuvântul. Uitându-ne la pasajul principal de deasupra, unde Dumnezeu ne spunede ce fel de jertfe avem nevoie să-I aducem, trebuie cu toții să realizăm, „Ah, deci, aceasta este felul de credință pe care Dumnezeu ne cere să I-l aducem”.

Pe pieptarul Marelui Preot erau așezate12 pietre prețioase. Și pe lângă pieptarul judecății, Urim și Thimmim, care înseamnă literar Luminile și Perfecțiunile, trebuiau să fie puse, astfel ca Marele Preot să poată duce judecata ușoară asupra copiilor lui Israel.

Aceasta nu se referă la nimic altceva decât la faptul că doar servitorii lui Dumnezeu pot să treacă judecata dreaptă asupra copiilor lor spirituali de credință, vărsând lumina Duhului Sfânt care locuiește în ei și Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să realizăm acum că înaintea lui Dumnezeu, adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii este adevărul real și mântuirea reală. Acest adevăr al aței albastre, purpurii și cărămizii este adevărata mântuire care ne aduce la viață, și în afară de aceasta, nimic altceva nu constituie mântuirea noatră. Aceasta este bazată doar pe Cuvântul lui Dumnezeu, clar și adevărat.



Toate materialele Cortului sunt relaționate la mântuirea omului de păcat

Încă din prostie, oamenii încă refuză cu încăpățânare să creadă. Ces-ar întâmpla atunci cu ei?. Ei nu vor fi niciodată, vreodată mântuți. Înaintea lui Dumnezeu trebuie să ne aruncăm și prostia. Și trebuie să ne golim inimile. Trebuie să ne dăm la o parte propriile gânduri și încăpățânarea înaintea lui Dumnezeu și în schimb să-I respectăm Cuvântul și să-I dăm inimile noastre. Nu trebuie niciodată să insistăm împotriva lui Dumnezeu, insistând pe căile noastre încăpățânate. Putem face așa înaintea altor oameni, ci, ca și creștini, simplu nu putem face aceasta, cal puțin înaintea lui Dumnezeu. Și totuși, oamenii nebuni stau împotriva lui Dumnezeu și sunt pașnici doar înaintea altor oameni. Aceasta e ceea ce e greșit cu ei. Noi trebuie să ne aruncăm fețele înaintea lui Dumnezeu și să admitem că ceea ce Dumnezeu ne-a vorbit unt cu toate adevărate.

Și trebuie să credem și să ne încredem în Cuvântul aței albastre, purpurii și cărămizii. Credința este să te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu. Când ne aruncăm la picioarele lui Dumnezeu, ne confesăm problemele înaintea Lui, și ne agățăm de El, cerându-I ajutorul, Dumnezeu ne va răspunde cu siguranță. Apoi, trebuie să acceptăm cu mulțumiri ceea ce a făcut pentru noi. Aceasta e credința. În ce absurditate și sminteală, atunci, am putea să-I arătăm lui Dumnezeu altceva decât ața albastră, purpurie și cărămizie, aducându-I linii de pescuit și lanțuri de metal?. Aducând ață nefolositoare înaintea lui Dumnezeu și spunându-I, „Aceasta este propria mea credință. Așa am crezut atât de puternic. Aceasta este credința fermă pe care am ținut-o în particular,”-simplu aceasta nu este credință, ci faptul că ne facem nebuni înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie să se cedeze cu încăpățânarea înaintea Mesiei. Înaintea lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, cineva trebuiee să-și încline voia sa. Trebuie cu toții să ne recunoaștem înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să recunoaștem, potrivit cu ceea ce Dumnezeu ne spune și cum decide pentru noi. Nimic altceva decât aceasta, este credința corectă a creștinilor. Respectând și crezând, potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu, este postura corectă și inima credinciosului. De aceea trebuie să ținem minte înaintea lui Dumnezeu.

Printre noi înșine, bineînțeles că ne putem lăuda cu realizările, să ne comparăm unul cu celălalt, să ne întrecem unul cu celălalt și să ne provocăm unul cu celălalt. Deși și aceasta este practică fără folos, care măsoară ceea ce este esențial, același lucru înaintea lui Dumnezeu, printre ființele umane aceasta este ceva ce noi avem puțin de ales, decât să fim angajați în continuare.

Chiar și păpușile recunosc cine este stăpânul lor și se supun stăpânilor și îi respectă. Chiar și câinii, cu alte cuvinte, își respectă stăpânii, le recunosc vocea, și-și urmează doar stăpânii. Când câinii sunt certați de stăpânii lor, ei le recunosc greșelile, își apleacă capurile în ascultare și încearcă să se întoarcă la buna milă a stăpânului lor, făcând tot felul de mici șmecherii drăgălașe. Când chiar și animalele fac aceasta, totuși oamenii continuă să-l provoace pe Dumnezeu, luând credința propriilor lor gânduri. Cu alte cuvinte, ei continuă să se agațe de Dumnezeu, chiar când ei insistă asupra căilor și gândurilor lor proprii.

Cu ața albastră, purpurie și cărămizie, Dumnezeu a făcut astfel ca toate păcatele omenirii să dispară și tot ce ne-a spus, este de a avea credința care crede în lucrările Domnului nostru. Totuși, oamenii încă rămân încăpățânați și –L provoacă pe Dumnezeu.

Domnul ne-a spus să-i aducem păcatele noastre, și făcându-le pe toate să dispară cu ața albastră, purpurie și cărămizie, El ne-a dat ștergerea de păcat. Când Dumnezeu ne-a spus să-I aducem credința aței albastre, purpurii și cărămizii, oamenii încă nu cred în aceasta și-L sfidează pe propriul lor Stăpân. Acești oamnei vor fi blestemați.

Când Îi aduc lui Mesia nu credința pe care o dorește de la ei, ci credința pe care nu o dorește, El nu poate fu decât mâniat. Ei continuă să-și aducă încăpâțânarea înaintea lui Dumnezeu și să-I spună, „Mi-am ținut credința până acum și așa de bine. Laudă-mă pentru o așa de bună treabă!”. I-ar lăuda Dumnezeu doar pentru că și-au ținut credința, când de fapt această credință a fost simplu nefolositoare în tot acest timp?.

Pot fi dăți când încăpățânarea este cerută în mod potrivit în viețile noastre. Dar încăpățânarea credinței greșite este complet nefolositoare înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a folosit ața albastră, purpurie și cărămizie în a ne face păcatele să dispară. Bibia nu spune că a folosit doar ața purpurie, și nici că a folosit doar ața cărămizie, chiar mai puțin decât a folosit lanțurile de metal, la fel cum nu este nici o menționare de folosire a aței de nylon. Înăuntrul Casei lui Dumnezeu și în Legea Sa de mântuire, dată nouă, Mesia a cerut de la noi credința aței albastre, purpurii și cărămizii.

Creștinii se referă la cei care cred în și-L urmează pe Isus Hristos. La fel și noi, atunci sunt creștini. Totuși, sunt atâția oameni care nu s-au născut din nou, în ciuda credinței în Isus ca Mântuitor al lor, care nu au primit ștergerea de păcat și care nu au credința aței albastre, purpurii și cărămizii-aceștia sunt simplu creștini nominali destinați iadului, deoarece cred potrivit cu propriile lor căi. Dumnezeu îi va abandona pe acești oameni, deoarece sunt doar ai religiei, nu creștini adevărați.

Cel puțin înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim cu toții onești și să ne recunoaștem așa cum suntem cu adevărat. În fiecare moment, fiecare minut și secundă, trebuie să ne mărturisim că am fost destinați iadului datorită păcatelor noastre. Înaintea lui Mesia, noi trebuie cu toții să avem credința aței albastre, purpurii și cărămizii. Să credem astfel,este lucrul potrivit de făcut. Și oridecâte ori ne mărturisim, trebuie să ne reamimtim de ceea Mesia a făcut pentru noi, că El a fost botezat pentru a ne elibera dein păcat și a fost judecat pentru propriile noastre păcate, cu crucificarea Sa și recunoaște mântuirea noastră pentru totdeauna. Aceasta este credința pe care Dumnezeu o cere de la noi.

Noi nu putem să-L mulțumim niciodată pe Dumnezeu, dacă nu facem întocmai așa cum Mesia dorește ca noi să facem. De ce?. Deoarece El a devenit Mântuitorul nostru veșnic, prin ața albastră, purpurie și cărămizie, avem nevoie să credem în fiecare moment în ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi. La fel cum credința aței albastre, purpurii și cărămizii este adevărată, avem nevoie chiar mai mult de ștergerea noastră de păcatele pe care noi înșine le comitem în fiecare zi.



Ar fi mulțumit Dumnezeu dacă I-am da produsele propriilor noastre eforturi


Dacă I-am da lui Dumnezeu toate lucrurile de pe pământ, acumulând mânia lui Dumnezeu asupra noastră, dar noi am comite de asemenea un păcat mare, sporind o provocare împotriva Sa. Astfel de credință este trădător, deoarece stă împotriva lui Dumnezeu. Nimic pe lumea aceasta, indiferent cât de prețios și scump poate fi, nu poate să-L mulțumească pe Dumnezeu vreodată. Aducându-I luI Dumnezeu astfel de materiale din această lume, nu este niciodată credința adevărată care poate fi lăudată de Dumnezeu. Indiferent cât de bune pot fi în termeni lumești, Dumnezeu nu acceptă astfel de lucruri materiale. Noi avem credința pe care Dumnezeu o dorește cu adevărat de la noi, și să-I dăm această credință.

Credința noastră este una care crede în Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este, una care ia exact ofertele pe care Dumnezeu le-a cerut de la noi. În tot acest timp, cu fiecare moment care trece, trebuie să recunoaștem de asemenea, ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și trebuie să ne admitem de asemenea propriile noastre infirmități și insuficiențe. Trebuie să ne amintim binecuvântările ambudente pe care Dumnezeu ni le-a acordat și trebuie să cunoaștem și să credem exact în ceea ce El a făcut pentru noi, că ne-a întâlnit din dorință.

Noi trebuie să ne aruncăm toate credințele misticismului și să avem doar credința care crede în Cuvântul vorbit de Dumnezeu. Ofertele acestei credințe sunt ceea ce trebuie să dăm lui Dumnezeu. Doar când Îi dăm lui Dumnezeu jertfele credinței adevărate, El va fi mulțumit, ne va întâlni și ne va accepta credința. Și atunci când facem astfel, Dumnezeu ne dă toate binecuvântările pe care le-a stabilit și le-a pregătit pentru noi.

Când locuim pe Cuvânt, de aceea trebuie să contemplăm, „Care este credința pe care Dumnezeu o dorește de la noi?. Ce fel de rugăciune este rugăciunea pe care El o dorește?” Atunci realizăm că rugăciunea pe Dumnezeu o dorește de la noi, nu este alta decât rugăciunea din credință. Domnul nostru dorește de la noi rugăciuni care sunt oferite în credința mântuirii aței albastre, purpurii și cărămizii, în credința care a acceptat ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Tot ceea ce Dumnezeu dorește de la noi, este această rugăciune mulțumitoare din credință; El nu va accepta niciodată orice din ceea ce facem noi, ceea ce încercăm să oferim sau să lăsăm la picioarele Sale. Noi trebuie cu toții să realizăm că nu ar trebuie să facem niciodată aceasta.

baptism of Jesus
The Cross of Jesus

Dumnezeu ne spune, „Nu, nu, aceasta nu e credința pe care o doresc de la voi. Am fost botezat și crucificat pentru tine. Am primit botezul pentru a vă face păcatele voastre să dispară. Este deoarece a trebuit să vă iau păcatele asupra Mea, înainte de a fi judecat de aceste păcate și a muri pe Cruce. Eu sunt Mântuitorul vostru, dar fundamental sunt și Dumnezeul vostru. Eu sunt Regele regilor, dar deoarece sunt și Dumnezeul vostru, am venit pe acest pământ și am împlinit totul. Doresc să credeți în Mine cu adevărat, să-Mi recunoașteți autoritatea în inimile voastre și să vă mărturisiți din toată inima că sunt adevăratul vostru Dumnezeul”. Este cu această intenție că Dumnezeu ne-a dat ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Și aceasta este credința pe care o cere Dunezeu de la noi.

Trebuie să avem cu adevărat această credință a aței purpurii și cărămizii. Probabil te gândești, „Ei bine, este încă foarte viu. Încă fac foarte bine, iar treburile merg bine. Dacă e stricat, de ce să-l repar?. De ce trebuie să cred exact așa?. Indiferent că eu cred așa sau așa, nu sunt toate la fel?”. Nu, nu sunt la fel!. Dacă aveți ceva credință, alta decât aceasta, în inimile voastre, atunci nu ați fost absolut mântuiți. Deoarece în astfel de inimi păcatul este încă se găsește, trebuie să vă întoarceți inimile și să vă întoarceți la credința care crede cu adevărat în evanghelia apei și a Duhului.

Inimile celor care cred în adevărata evanghelie și a acelor care nu sunt diferiți fundamental unul de celălalt. Dumnezeu cunoaște aceasta, la fel și noi, care am fost născuți din nou. Când ajungi să te cunoști, trebuie să te întorci. „Dumnezeule, sunt într-adevăr păcătos. Te rog să mă mântuiești”. Când astfel vă întoarceți inimile și căutați mântuirea, Dumnezeu vă va întâlni cu acest adevăr.



Domnul nostru ne-a mântuit din toate păcatele

Domnul nostru a fost botezat și crucificat pentru noi. Așa cum e scris în Matei 3, aceasta a făcut Domnul pentru noi. Noi credem aceasta. Îi mulțumim pentru aceasta. Când Isus a fost botezat, toate păcatele noastre au fost trecute asupra Sa. Când a fost crucificat, a fost deoarece a luat asupra Sa toate păcatele noastre pe care le-a putut duce la Cruce. El a fost judecat nu doar pentru prpriile noastre păcate, ci toate păcatele întregii lumi.

Când Domnul nostru ne spune să-I aducem jertfele materialelor de construcție pentru Cort, sau oridecâte ori ne spune orice, El întotdeauna decurge cu un episod. El ne spune întotdeauna, „Adu-Mi ața albastră, purpurie și cărămizie”. Ața albastră întotdeuna vine mai întâi. Și continuă aceasta, menționând inul împletit, spunându-ne să credem în Cuvântul lui Dumnezeu. Crezând în sângele Crucii mai întâi și apoi crezând în botezul lui Isus, poate părea OK la prima vedere, dar aceasta este de fapt greșit. A fost deoarece Isus a fost mai întâi botezat și Și-a vărsat sângele pe Cruce. Vă spun din nou că nu este niciodată OK să crezi mai întâi în sângele de pe Cruce și apoi în botezul Său. Dumnezeu nu permite niciodată o astfel de credință.

Venind pe acest pământ în carnea unui om, când Domnul nostru a fost de 30 de ani, El a fost mai întâi botezat pentru a lua toate păcatele noastre asupra Sa. După ce a făcut astfel, El a purtat aceste păcate ale lumii la Cruce, a fost judecat cu crucificarea Sa și apoi a înviat din morți, astfel devenind Mântuitorul nostru. Astfel, trebuie să credem în ceea ce Domnul a făcut pentru noi, potrivit ordinii în care El Și-a împlinit lucrările. Așa trebuie să credem. Doar atunci credința noastră poate sta întreagă, niciodată să fie confuză, nici să fie scuturată. Iar când răspândim evanghelia altora, trebuie să o facem potrivit. Trebuie să credem, cu alte cuvinte, potrivit cu ceea ce L-ar mulțumi pe Dumnezeu, potrivit cu modul în care l-a stabilit pentru noi.

Ce jertfe de credință îți cere Dumnezeu să-I aduci?. Nu îîți spune să-I aduci credința aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit?. Nu crezi, din întâmplare, în ordinea inversă?. „Indiferent că cred așa sau așa, nu contează. Încă cred și asta e tot. Cred mai întâi în ața cărămizie și apoi în ața albastră, și apoi în ața purpurie”. Dacă crezi astfel, atunci trebuie să crezi din nou. Domnul nu va aproba niciodată această credință inversă a ta.

Domnul nostru este Dumnezeul justiției și Dumnezeul adevărului. Astfel, El nu aprobă credința greșită. Deoarece credința nu poate sta în picioare când ordinea sa este încurcată, Dumnezeu nu poate aproba această credință, chiar dacă dorește. Așa cum nu putem încerca să întindem fundamentul, după ce a terminat de construit o casă, deoarece Isus a luat asupra Sa păcatele noastre El a putut fi crucificat.

De aceea, trebuie să credem potrivit cu ceea Domnul ne-a spus. Aceasta este întinderea pietrei de temelie pentru credința adevărată. Deoarece Dumnezeu ne-a mântuit în mod corect, drept și neprihănit, nu putem să-I schimbăm ordinea după propria noastră voie. Dacă credem în sângele Crucii mai întâi și apoi în botezul lui Isus, atunci această credință este simplu greșită. Și păcatul este încă găsit în inimile acelor care cred astfel, deoarece păcatele lor nu au fost spălate datorită ordinii inverse a credinței lor. Aceasta este minunat cu adevărat. Nimic altceva decât aceasta, este adevărul uimitor.

Înainte de Mesia, mulți dintre noi obișnuiau să creadă doar în sângele lui Isus de pe Cruce. Noi am crezut, „Isus a luat asupra Sa păcatele mele și a purtat toată judecata mea, vărsându-Și sângele pe Cruce. De aceea, am fost mântuiți în întregime. Mântuirea noastră a venit de la Hristos care a murit pentru noi pe Cruce. Oricine crede în aceasta, este mântuit”. Apoi am realizat înțelesul original al botezului lui Isus. Astfel, în topul primei noastre credințe greșite, am adăugat doar credința adevărului. Ce s-a întâmplat atunci?. Păcatele noastre nu au dispărut în realitate. Deoarece acest fel de credință este una simplu intelectuală și doctrinală, poate să nu fie credința reală adevărată din inimile noastre.

Dacă credința ta este astfel, trebuie să te întorci repede și să o schimbi. Mai întâi de toate, trebuie să admiți explicit că credința ta nu a fost dreaptă. Și apoi, trebuie să-ți reînnoiești fundamentul credinței tale, odată. Tot ce trebuie să faci este să schimbidin nou ordinea.

„Venind pe acest pământ, când Domnul a fost boezat de Ioan Botezătorul la Râul Iordan, a luat toate păcatele mele asupra Sa. Este deoarece Isus a fost botezat, că toate păcatele lumii au fost trecute asupra Sa și din moment ce toate păcatele lumii au fost astfel trecute asupra Sa, toate păcatele mele au trecut asupra lui Isus, de asemenea. Și apoi, El Și- vărsat sângele pe Cruce pentru a plăti plata tuturor păcatelor mele”. Așa ar trebuie să crezi.

„Cui îi pasă dacă cred astfel, așa sau așa?. Tot ce contează este că cred în aceste patru misiuni ale Domnului. De ce să fii atât de încâpățânat și să insiști asupra acestei ordini?”. Încă mai insiști asupra acestei vederi?. Atunci trebuie să iei în inima ta acest adevăr: Isus a murit pe Cruce doar după ce a fost botezat. Și acesta este adevărul în care trebuie să credem.

Duhul Sfânt niciodată nu aprobă injustiția. Dumnezeu, Duhul Sfânt aprobă credința noastră doar când credem în ceea ce Mesia a făcut pentru noi pe acest pământ, așa cum suntem. Duhul Sfânt nu spune, „Deci tu crezi în aceste patru lucrări ale lui Isus. Amin. Indiferent că crezi corect sau în ordinea inversă, dacă crezi astfel, așa sau așa, e bine, dacă doar crezi oricum. Amin. E în regulă, ești copilul Meu atunci”.

Isus, Mesia a venit pe acest pământ potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl și potrivit poruncii Tatălui. Astfel a trăit El cei 33 de ani ai Săi din viața de pe acest pământ. Venind pe acest pământ, El Și-a completat lucrarea mântuirii noastre, fiind botezat, crucificat și înviat și apoi a urcat la Cer. Și astfel El ne-a trimis Duhul Sfânt.

Dumnezeu Duhul Sfânt locuiește în inimile acelor dintre noi care au primit ștergerea de păcat și aprobă credința acelor care cred în ceea ce Domnul a făcut pentru ei, așa cum sunt ei. De aceea nu putem crede niciodată potrivit gândurilor noastre. Deși tu și eu credem cu adevărat în Isus, nu crezi din întâmplare invers, în ordinea inversă?. Dacă da, trebuie să crezi din nou corect.

Când crezi astfel, Duhul Sfânt lucrează în inima ta. Deși suntem plini de greșeli, Duhul Sfânt ne ține inimile noastre ferme, este cu noi și ne acordă Harul Său când venim slabi înaintea Sa. Duhul Sfânt ne dă putere. El ne forță. El ne mângâie. El ne binecuvântează. El ne promite un viitor strălucitor. Și pentru cei dintre noi care cred, El ne conduce din credință în credință, pentru a nu ne pierde calificările de a intra în Împărăția veșnică.

De aceasta avem nevoie când credem în ceea ce Domnul a făcut pentru noi, sau când El ne spune să-I aducem jerfele noastre-ceea ce este, trebuie să credem că El ne-a mântuit cu apă și Duh. Toate obiectele din Cortsunt importante, deoarece ele toate ne spun în mod consistent despre secretul nașterii din nou din apă și Duh. Pritre atâtea lucruri ale Cortului, cu alte cuvinte, Dunmezeu dorește să ne spună despre un singur lucru-evanghelia apei și a Duhului.



Pentru credința noastră, fundamentul său este foarte critic

Dacă construim casa credinței, fără să întindem mai întâi ferm fundamentul credinței noastre, cu cât credem mai mult în Isus, cu atât mai multe păcate acumulăm, cu cât mai multe rugăciuni de pocăință trebuie s㠖I înălțăm și cu atât mai păcătoși ipocriți devenim. Dar când credem în darul mântuirii, că Domnul nostru ne-a mântuit cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, că putem deveni cu toții copiii perfecți ai lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să credem în adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit și trebuie cu toții să devenim copii ai lui Dumnezeu.

Acei, al căror fundament ale credinței este întreg, pot să-și ducă preoția întotdeauna în lumina strălucitoare, chiar când ei înșiși pot avea greșeli. Cu alte cuvinte, ei pot împlini toate astfel de slujbe ale preoției, îmbrățișând pe toți oamenii acestei lumi la sânul lor, rugându-L pe Dumnezeu pentru ștergerea păcatului lor și servind această evanghelie înaintea lui Dumnezeu.

În contrast, pentru acei ale căror fundament al credinței nu este clar, cu cât timpul trece, cu atât mai ipocriți devin Ei devi răi. Devin religioși mai ipocriți. Deoarece Domnul nostru ne-a spus că vom cunoaște un pom după roadele lui, roadele născute din astfel de oameni sunt toate dezgustătoare, murdare și ipocrite. Totuși, acei dintre noi care sunt născuți din nou, nu sunt ipocriți deloc. Eu sunt cu toții adevărați. Deși își au propriile lor greșeli, ei sunt sinceri cu adevărat. Ei își recunosc propriile slăbiciun și greșeli, și întotdeauna trăiesc în mijlocul luminei strălucitoare. Deoarece Domnul nostru a fost botezat și crucificat, pentru a ne spăla toate păcatele și deoarece într-adevăr astfel El a făcut ca toate pcăatele noastre să dispară crezând în acest adevăr, am primit ștergerea păcatelor noastre. Deoarece fundamentul credinței noastre este solid, deși suntem insuficienți, deși comitem păcate, și deși suntem slabi, vieșile noastre sunt încă luminoase, deoarece inimile noastre sunt înotdeauna fără păcat. Datorită greșelilor noastre, putem să ne îndepărtăm uneori, dar deoarece suntem de fapt fără păcat, nu ne îndepărtăm din a conduce pe alții și pe noi la distrugere. Deși suntem insuficienți, totuși nu mergem pe calea care-I place Domnului, mergând înainte pas cu pas și servind Evanghelia chiar mai mult. Aceasta a fost făcută posibilă, deoarece Isus ne-a mântuit perfect.

Dacă Isus Hristos, Mesia al nostru și Mântuitorul nostru, nu ne-a mântuit astfel în întregime cu cele pastru ațe, noi nu am fi putut fi mântuiți deloc. Deoarece El ne-a mântuit, noi suntem mântuiți, și de aceea noi credem, răspândim evanghelia și-L lăudăm pe Dumnezeu cu credința noastră. Prin credința noastră noi Îi mulțumim lui Dumnezeu, prin credința noastră Îl servim și prim credința noastră Îl urmăm. Aceasta am devenit acum. Cu alte cuvinte, am devenit cei care-L mulțumesc pe Dumnezeu cu credința noastră. Am devenit cei care al căror fundament de credință stă ferm.

Acei a căror temelie a credinței nu este potrivit întinsă, trebuie să o întindă din nou. De aceea Evrei 6:1-2 spune, „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de aptele moarte, și a credinței în Dumnezeu, învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică”.

Ce ne spune acest pasaj? Ne spune să cunoaștem și să confirmăm clar și să întindem ferm temelia pentru astfel de întrebări, ca: „De ce a fost Isus botezat?”, „Este botezul icoana închipuitoare a întinderii mâinilor din Vechiul Testament?”, „Am trăi ddin nou?”, și, „Ce este judecata veșnică?”. Ne spune să avem credința întreagă și să-i întindem ferm temelia, chiar de la început, astfel ca noi nici să nu fim scuturați, nici să fim forțați să întindem iar temelia noastră, prin aceste lucruri. Credința care crede în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, este credința întreagă care crede că Domnul nostru ne-a completat mântuirea perfect. Trebuie să stăm în picioare ferm pe această temelie a credinței și trebuie să fugim de acolo. Trebuie să alergăm cursa credinței.

Unii oameni interpretează pasajul de deasupra, din Evrei, spunând că noi nu putem spune din nou că păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus prin botezul Său și că pasajul ne spune că nu trebuie să construim din nou temelia credinței. Dar ne-ar fi spus Dumnezeu să nu construim temelia credinței noastre dacă ar fi fost construită corect de prima dată?. Acest pasaj ne spune că cei care nu au temelia corectă a credinței, ar trebuie să-și întindă temelia, iar cei care au temelia credinței corect, ar trebui să o facă chiar mai fermă și mai solidă și să meargă înainte.

Pentru a ne mântui, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să construiască Cortul și să accepte jertfele de la poporul Său. Oamenilor lui Israel, El le-a poruncit să-i aducă aur, argint și bronz; ața albastră, purpurie și cărămizie, inul subțire răsucit și părul de capră; pieile de berbec vopsite în roșu, pieile de bursuc și lemnul de salcâm. Așa cum a întins aceste materiale, Domnul nostru ne-a dat într-adevăr darul mântuirii, eliberându-ne pe mine și pe tine de păcatele lumii. În acest fel, Dumnezeu le-a spus de fapt israeliților să-I aducă aceste jertfe, să construiască Cortul, să stabilească sistemul său sacrificial și să uite păcatele israeliților care I-a dat jertfele sale sacrificiale, potrivit cu cerințele acestui sistem sacrificial.



Credința noastră este făcută în întregime, crezând în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit care ne-a spus dinainte de împlinirea perfectă a mântuirii noastre de către Isus Hristos

Dacă noi, incapabili de a crede în adevărul perfect împlinit de Isus Hristos, nu întindem ferm temelia credinței noastre odată, credința noastră ar fi în continuare scuturată. Fără cunoaștere, realizare și credința în faptul că Domnul nostru ne-a mântuit în întregime, vom sfârși încercând să atingem mântuirea noastră, prin propriile noastre eforturi. Astfel de credințță nu este întreagă, ci este greșită.

Să ne întoarcem la Evrei 10:26-31: „Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată a judecății, și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfințit și va batjocori pe Duhul harului?. Căci știm cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”. Și în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său”. Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!”

Pasajul ne spune că dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne un scrificiu pentru păcate, cu doar judecata înfricoșătoare. Aici, cei care păcătuiesc cu voia, după ce au primit cunoașterea adevărului, se referă la cei care nu cred în evanghelia apei și a Duhului, chiar dacă o cunosc. Noi trebuie să credem în adevărul că Dumnezeu ne-a mântuit cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, că El ne-a mântuit cu aur, argint și bronz și că a făcut acoperișul Cortului cu acoperămintele din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit, păr de capră, piei de berbec vopsit în roșu și piei de bursuc. Noi trebuie cu toșii să cunoaștem aceste lucruri clar și să întindem ferm temelia credinței noastre.

Domnul nostru ne-a promis că ne va mântui și când timpul a venit, El a fost botezat pentru a ne lua păcatele asupra Sa, a murit pe Crce, a înviat din morți și astfel ne-a mântuit într-adevăr în întregime. De aceea, am fost mântuiți perfect, crezând în Isus Hristos care a întins temelia în întregime a credinței noastre.

Dar cei care cunosc acest adevăr și totuși refuză să îl creadă, va da față cu judecata lui Dumnezeu înfricoșătoare când vine ziua ultimei lor judecăți. Corpurile lor nu vor muri, ci vor suferi pentru totdeauna. Biblia ne spune că va fi doar indignare fioroasă pentru ei și că suferința lor din iad va fi atât de mare încât o descrie ca fiind acoperită cu foc (Marcu 9:49). Ne spune că va fi doar o anume așteptare înfricoșătoare a judecății și indignare înfricoșătoare care îi va devora pe adversari.

Eșuând în a crede în Lege, ne conduce la judecată înfricoșătoare, cât de mare ar fi judecata pentru cei care nu cred în mântuirea lor, dată de Fiul lui Dumnezeu?. De aceea trebuie să credem în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru, în Domnul care a venit pe acest pământ în carne de om, care a luat toate păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său, care a dus aceste păcate ale lumii la Cruce și a purtat toată condamnarea păcatelor, cu crucificarea Sa, care a înviat din morți și care acum trăiește.



De aceea temelia credinței noastre trebuie să fie întinsă ferm

De ce Dumnezeu îi spune lui Moise să construiască Cortul?. Când noi ne uităm unul la altul și fiecare obiect din toate materialele folosite pentru Cort, vedem că ele toate manifestă adevărul că Isus Hristos a venit pe acest pământ în carne de om, a luat păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său primit de Ioan Botezătorul, a purtat aceste păcate ale lumii la Cruce și a murit pe ea, a înviat din morți, a urcat la Cer și stă la dreapta tronului lui Dumnezeu, Ttatăl, și acum a devenit Dumnezeu nostru veșnic. De la poarta sa, la stâlpul său și verigile sale de bronz, toate obiectele Cortului ne arată adevărul evangheliei. Întrgul Vechi Testament, cu alte cuvinte, ne spune despre botezul lui Isus Hristos, sacrificiul Său, identitatea Sa și lucrările Sale de mântuire.

Din Vechiul Testament la Noul Testament, deoarece Isus Hristos ne vorbește deapre evanghelia apei și a Duhului-care este, evanghelia aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit-cei care cred în acest adevăr, întotdeauna despre adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit, oridecâte ori au o șansă.

Deoarece sunt predicate și auzite atât de des, uneori chiar uităm cât este de prețios acest adevăr. Dar cât de important este acest adevăr?. De parcă am locui pe domeniul regelui Solomon, când aurul și argintul prețios a devenit atât de ambudent, încât au fost tratate ca pietrele, deoarece auzim acest Cuvânt al adevărului în Biserica lui Dumnezeu de fiecare zi, uneori am putea veni să luăm această mântuire pentru totdeauna. Dar trebuzie să-ți aduci aminte aceasta: acest adevăr nu poate fi auzit oriunde în afara Bisericii lui Dumnezeu, și fără această mântuire nimeni nu poate fi mântuit, nici să întindă temelia credinței solid.

Credin-a cu care ti și eu am fost mântuiți, este credința în faptul că Domnul nostru ne-a mântuit în întregime și a întins temelia crediței noastre, ferm, cu cele patru ațe, albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Să reiterez încă odată că noi trebuie să credem cu toții în aceasta în inimile noastre. Dumnezeu ne-a promis și așa cum a promis, El a venit pe acest pământ ca Sămânță din femeie (Geneze 3:15), a luat toate păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său, a purtat tată condamnarea păcatelor noastre pe Cruce, a înviat din morți și astfel ne-a mântuit perfect. Deoarece acesta este un adevăr atât de simplu, este atât de ușor de explicat și înțeles, putem predica această evanghelie în toată lumea, în fiecare zi. Bineînțeles, există încă mulți săraci care nu cunosc acest adevăr. Totuși, chiar mai săraci decât acei care nu cunosc acest adevăr, sunt cei care nu cred chiar când rămân în Bisserica lui Dumnezeu.

Chiar dacpă tu ai primit cu adevărat ștergerea păcatelor tale, gânndurile tale pot fi încă rele, dar cel puțin inimile voastre au devenit foarte pașnice. Dar ipocriții care nu sunt astfel, deși ei pot încerca să se picteze ca pașnici în exterior, sunt atât de răi în ființele lor interioare, încât continuă zilnic să-L înșele pe Dumnezeu și nenumărați oameni. Tu și eu trebuie să întindem ferm temelia credinței. Și pe această mântuire, pe care Domnul nostru a stabilit-o pentru noi atât de ferm, trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu, crezând în ea.



Credința care stă ferm în picioare, ca și constituenții Cortului

Dumnezeu ne-a spus să aducem astfel de jertfe și să-I construim Cortul. Tu și eu trebuie cu toții să devenim poporul credinței care crede că Isus Hristos a venit pe acest pământ și astfel ne-a mântuit spiritual. Trebuie să stăm ferm înaintea lui Dumnezeu, având felul de credință care este ca materialele de construcție folosite penru Cort. Prin Biserica lui Dumnezeu, evanghelia apei și a Duhului este încă predicată. Deoarece aceasta este chiar temelia credinței adevărate, nu pot să o înfățișez îndeajuns.

Atâtea biserici și denominațiuni ale acestei lumi rămân ignorante la adevărul că Isus a acceptat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său și în loc de a crede doar în sângele Crucii. Chiar în aceste împrejurări, Domnul nostru me-a permis să găsim adevărul. Mtivul pentru care Isus a fost bătut în cuie și bătut pe Cruce, a fost deoarece a fost botezat de Ioan Botezătorul la Râu Iordan. A fost deoarece a acceptat toate păcatele lumii, trecute aspra Sa, cu botezul Său, că a fost crucificat și bătut pe Cruce.

Astfel, credința celor care pretind că au primit ștergerea păcatului, doar crezând în sângele Crucii, este o credință falsă care, indiferent cât de devotați pot fi, s-ar fărâmița eventual. Indiferent cât de neobositor predică ei mulțimilor, cu voce tare, să crezi în Isus, credința lor, care crede doar în sângele Crucii, oferă doar rugăciuni de pocăință și nici măcar nu pot să-și rezolve propria lor problemă a păcatului, este construită pe o temelie care se revarsă, care simplu se va dărâma când curge ploaia, bate vântul, iar potopul vine.

Eu însumi nu am auzit de botezul lui Isus în nici un detaliu pentru mai bine de 10 ani, de când am început să cred în Isus. Totuși, Isus m-a întâlnit cu Cuvântul Său, al adevărului și am putut fi născut din nou din apă și Duh. Acum, știu că sunt mulți oameni în întreaga lume care caută adevărul, dar nu l-au atins încă. Doresc să le vorbesc tuturor, ca ei să audă adevărul apei și a Duhului și astfel ei să primească ștergerea păcatelor lor, crezându-l în inimile lor.

Înainte ca voi să vă nașteți din nou, și voi ați fi putut duce vieți religioase. La acel timp, probabil nu ați auzit de ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Nu doar aceasta, probabil nu ați auzit nici de evanghelia apei și a Duhului, nici pe departe că păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus când a fost botezat.

Este de importanță critică ca, creștinii să cunoască și să creadă așa cum este, în adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Doar când temelia credinței este întinsă cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, putem sta cu toții ferm și solid cu credința noastră. Dacă tu nu ai crezut astfel, până acum-niciodată nu e prea târziu-tot ce trebuie să faci este să crezi astfel, chiar acum. Doar când crezi astfel, poți fi mântuit în întregime, să-ți întinzi ferm temelia credinței tale și să-ți stabilești credința pe această temelie.



Cei care sunt în biserica lui Dumnezeu, trebuie de asemenea să-și întindă ferm temelia credinței

Matei 24:40 spune, „Atunci din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat”. Când noi toți credem în același adevăr și servim aceeași evanghelie împreună în Biserica lui Dumnezeu, ce ar putea fi mai tragic dacă unii dintre noi ar fi lăsat?.

Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este intelectual și politicos, credința nu poate fi forțată asupra nimănui, prin constrângere. Astfel, când auzi Cuvântul lui Dumnezeu, predicat ție, politicos, trebuie să crezi aceasta cu o minte clară, centrându-ți mintea asupra faptului că auzi de fapt Cuvântul lui Dumnezeu. Când poporul lui Israel a auzit ce le-a spus Moise, ei nu au considerat ca fiind cuvintele sale proprii, ci chiar Cuvântul lui Dumnezeu. La fel, când ți se spune ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să verifici să vezi dacă într-adevăr crezi sau nu, potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să iei în considerare calm Cuvântul, și apoi să crezi în ceea ce de fapt îți spune.

Biblia a poruncit credincioșilor din Berea să aibă o atitudine dreaptă asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Credincioșii din Berea „Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au pro’imit Cuvântul cu toată râvna, și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Pe scurt, ei au crezut rațional în Cuvântul Său, așa cum au fost învățați.

Adevărata credință vine dintr-o inimă dreaptă care caută Cuvântul. Ar avea înțeles să fii forțat să crezi împotriva voii tale? Chiar dacă cineva ar forța pe altcineva să creadă, aceasta ar fi de fapt complet zadarnic, deoarece el fiind forțat, nu ar crede în mod necesar în ceea ce lui/ei i se spune să creadă. Înaintea lui Dumnezeu totul depinde de ceea ce cineva crede, după voia sa. Dacă cineva nu crede când i se spune aceeași poveste, din nou și din nou, atunci nu este nici o altă cale, decât ca această persoană să sfârșească în iad.

De aceea, fiecare păcătos din întreaga lume merită mila noastră, dar dacă cineva dintre noi nu crede în Cuvântul Său, așa cum este, chiar așa cum suntem toți sub același acoperiș al Bisericii lui Dumnezeu, atunci ei sunt chiar mai jalnici. Cum poate fi cineva mai jalnic decât acei dintre noi care sfârșesc în iad, chiar așa cum au rămas fizic în aceeași Biserică a lui Dumnezeu cu noi?. Isus a avut doisprezece ucenici, iar printre ei doar Iiuda nu a crezut că Isus era Mesia și Mântuitorul. Astfel, Iuda L-a numit pe Isus, învățător. Petru de asemenea obișnuia uneori să-L numească pe Isus, învățător, dar el credea de altfel și mărturisea, „Doamne, Tu ești Hristos și Fiul lui Dumnezeu. Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul care a venit să-mi facă păcatele să dispară. Tu ești Dumnezeul mântuirii”.

Cu alte cuvinte, credința lui Petru era diferită de cea a lui Iuda. După ce Iuda L-a trădat pe Isus și L-a vândut, el s-a spânzurat și s-a omorât. Deși Iuda fusese cu ceilalți unsprezece ucenici, la sfârșit el nu a mai recunoscut cine este Isus Hristos cu adevărat și astfel a sfârșit în iad. Petru, în contrast, a fost mântuit, recunoscându-L pe Isus Hristos și crezând în El, ca Mântuitor al său, în ciuda faptului că era un om nerăbdător cu multe greșeli.

De asemenea, mântuirea depinde de, dacă cineva cunoaște adevărul și crede sau nu în el, în inima sa. Nu se poate crede adevărul când el/ea nu-l cunoaște. Totuși, dacă oamenii nu cred într-adevăr adevărul, chiar dacă ei îl cunosc, vor întâmpina chiar mai mare pedeapsă (Luca 12:48). De aceea Dumnezeu ne spune că temelia credinței noastre trebuie să fie fermă și dreaptă.



Cum este credința ta?

Acum, a fost întărită temelia credinței tale?. Este fermă?. Crezi că Domnul te-a mântuit definitiv?. Prin apă și Duh, Domnul nostru ne-a mântuit cu siguranță. Aceasta nu e ceva particular pe care doar denominațiunea noastră o predă, ci este ceea ce Dumnezeu a promis în Vechiul Testament și ceea ce Isus a împlinit de fapt în Noul Testament-ceea ce este, astfel ne-a mântuit Isus, într-adevăr.

Isus este Regele regilor (ața purpurie), care a venit pe acest pământ în carne de om, a luat păcatele lumii asupra Sa cu botezul Său (ața albastră), a purtat aceste păcate la Cruce și a fost crucificat (ața cărămizie), a înviat din morți și astfel ne-a mântuit. El a promis că va face astfel în Vechiul Testament și El ne-a mântuit, împlinind această promisiune în Noul Testament. Crezi?. Nimic altceva decât aceasta este întinderea temeliei solide.

Sunt sute de milioane de creștini în toată lumea și totuși pentru cei mai mulți dintre ei, temelia credinței lor rămâne fragilă. Putem afla dacă oamenii au sau nu credința dreaptă, doar căutând printre multele cărți creștine care sunt acum valabile. Autorii acestor cărți au tendința de a fi liderii comunităților creștine și citindu-le cărțile, putem afla dacă au sau nu cunoașterea corectă a adevărului. Dacă chiar unul dintre acești lideri este ignorant sau nu crede în adevăr, chiar dacă îl cunoaște, atunci fiecare urmând un astfel de lider, vor fi cu toții destinați iadului. Realitatea tristă este că cu greu cineva cunoaște adevărul, puțini cât unul dintr-un milion. De aceea puțini dintre noi care cunosc adevărul trebuie să răspândească evanghelia cu credincioșie în toată lumea întreagă.

Dumnezeu lucrează printre noi. Tu și eu nu putem evita, decât să predicăm evanghelia, deoarece neproclamând evanghelia apei și a Duhului în toată lumea este asemănător cu comiterea unui păcat mare înaintea lui Dumnezeu. Acesta este păcatul de trimitere a oamenilor în iad, chiar dacă știm că putem să stopăm aceasta; este simplu un păcat de neiertat, cu care oamenii ar sfârși în iad în ignoranța lor, deoarece cei dintre noi care cunosc adevărul și-au ținut gurile închise.

Dacă nu împlinim sarcina care ne este desemnată, acești oameni vor protesta la noi, deoarece este sarcina noastră mandatorie. Biblia ne avertizează spunând, „Dacă însă strjerul va vedea venind sabia și nu va suna din trâmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului” (Ezechel 33:6). Cel care a cunoscut și a crezut mai întâi, trebuie să ducă această sarcină a străjerului.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ne dă evanghelia și pentru că ne face capabili să cunoștem acest adevăr. Îi mulțumesc chiar mai mult când realizez că suntem cei câțiva aleși din acestă lume care cunoaște acest adevăr și crede în această evanghelie. Am predicat evanghelia apei și a Duhului, multor pastori și credincioși laici, în întreaga lume, dar în fiecare zi am confirmat faptul că nu a fost nimeni care de fapt a știut și a crezut în această evanghelie înainte. Prin noi predicatorii evangheliei adevărului apei și a Duhului se ivesc în întreaga lume. La fel ca noi, și ei au temelia solidă a credinței și răspândesc această credință solidă.

Dorești să cunoști mai mult despre Cort? Te rog să apeși pe reclama de mai jos pentru a-ți obține cartea gratuită despre Cort.
Totul despre Cort

Dacă sunt mulți astfel de oameni care răspândesc evanghelia, am putea probabil să respirăm puțin mai ușor și să ne odihnim puțin în predicarea noastră a evangheliei, dar, trist, nu sunt încă atât de mulți oameni în această lume, care cunosc și cred în acest adevăr. Mulți au supraestimat realizările Reformei din istoria lumii. Când o examinăm în detaliu, aflăm că reformiștii au plasat în mod greșit primul buton al temeliei crediței biblice din timpul Reformei și că orice altceva care a urmat a fost de asemenea plasat greșit. Indiferent de corectarea aceste greșeli din urmă, cu primul buton încă greșit plasat, încă rămâne revărsat; astfel, istoria creștinismului trebuie să fie rescrisă.

Sper și mă rog că veți sta cu toții înaintea lui Dumnezeu pe temelia solidă a credinței și că pe această temelie a credinței vă veți trăi viețile pentru servirea evanghelii adevărate. Când trăiți pentru evanghelie, inimile voastre vor fi umplute cu bucurie în mod natural. Când cineva trăiește pentru evanghelie, inima sa este transformată într-una spiristuală. Iar cum Duhul Sfânt vă umple inimile și lucrează în ele, ele vor fi revărsate toate cu bucurie.

Dar dacă nu trăiți pentru evanghelie, ci urmăriți doar dorințele cărnii voastre, chiar dacă ați primit ștergerea de păcat și ați cunoscut evanghelia apei și a Duhului,veți sfârși trăind fără sens, vieți goale.

Îi mulțumesc lui Dumnnezeu pentru că ne dă evanghelia prețioasă și pentru că ne dă gratuit mântuirea noastră. Este rugăciunea mea și sper că vă veți examina cu toții credința, încă odată, și că primiți darul mântuirii perfecte prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Înapoi

 


Versiunea de tipărire   |   Trimite prin email această pagină de site unui prieten

 
Bible studies
    Predici
    Declarație de credință
    Ce este evanghelia?
    Termeni biblici
    ÎFP despre Credința creștină

   
Copyright © 2001 - 2019 The New Life Mission. ALL RIGHTS reserved.