Cărți creștine gratuite pentru studii biblice despre mântuire, Duhul Sfânt,
Cortul și Apocalipsa lui Ioan

Acasă  |  Harta site-ului  |  Contact  |  Ajutor    
Studii biblice Cărți creștine gratuite cărți electronice creștine gratuite Despre noi
 



Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

 

Culoarea porții curții Cortului


< Exod 27:9-19 >

„Curtea cortului s-o faci astfel. Înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curții, să fie niște pânze de in subțire răsucit, pe o lungime de o sută de coți pentru această întâie lature, cu douăzeci de stâlpi, care să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cârligile stâlpilor și bețele lor de legătură, să fie de argint. Înspre partea de miazănoapte să fie de a asemenea niște pânze, pe o lungime de o sută de coți, cu douăzeci de stâlpi și cu cele douăzeci de picioare de aramă; cârligile stâlpilor și bețele lor de legătură, să fie de argint. Înspre partea de apus, să fie pentru lățimea curții niște pânze de cincizeci de coți, cu zece stâlpi și cele zece picioare ale lor. Înspre partea de răsărit, pe lângă cei cincizeci de coți pentru lățimea curții, să mai fie cincisprezece coți de pânză pentru a doua aripă, cu trei stâlpi și cele trei picioare ale lor. Pentru poarta curții cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coți, albastră, purpurie și cărămizie, și de in subțire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi și cele patru picioare ale lor. Toți stâlpii curții de jur împrejursă aibă bețe de legătură de argint, cârlige de argint, și picioare de aramă. Lungimea curții să fie de o sută de coți, lățimea de cincizeci de coți, de fiecare parte, și înălțimea de cinci coți; pânzele să fie de in subțire răsucit, iar picioarele să fie de aramă. Toate uneltele rânduite pentru slujba cortului, toți țărușii lui, și toți țărușii curții, să fie de aramă”.



Există diferențe clare între credința cel născut din nou și cea a creștinilor nominali: primul cunoaște și crede că Dumnezeu ne-a spălat toate păcatele, iar ultimul crede în Isus bazat pe propriile sale gânduri, simplu ca o problemă de practici religioase. Totuși, cei care cred în Dumnezeu doar ca o prblemă religioasă, prosperă atât de mult, încât cei care predică adevărul real, sunt chiar întristați să-i vadă pe acești oameni cu credință greșită că-și răspândesc învățăturile false și că prosperă. Ei sunt întristați deoarece cunosc clar că atât de mulți creștini sunt conduși în astfel de religii false, de decepție și fraude.

Și eu am fost întristat de aceasta pentru un timp. Deoarece am fost cu adevărat născut din nou, întâmpinând adevărul, și am fost mulțumitor cu adevărat lui Dumnezeu pentru că mă folosește ca un instrument pentru lucrările Sale, și deoarece uinima mea tânjea după adevărul lui Dumnezeu, pentru a fi răspândit departe peste tot, când am văzut atât de mulți oameni ducându-și viețile lor religioase, dezamăgiți de minciuni, nu am putut decât să devin adânc întristat.

Totuși, ceea ce este clar, este că Duhul Sfânt este în inima mea și că în ciuda greșelilor mele, inima mea nu are nici un păcat.

De aceea, în inima mea este găsită mulțumirea, și nu am nici o rușine de evanghelia în care cred. Când predic această evanghelie oamenilor, în întreaga lume, dacă aud acest Cuvânt al adevărului și cred în el, și ei pot să nu aibă nici o rușine atât înaintea lui Dumnezeu cât și înaintea oamenilor, deoarece când ei cred în acest adevăr, ei devin cu adevărat copii ai lui Dumnezeu.

Și tu poți avea aceleași binecuvântări prin credință. Chiar dacă nu ați studiat teologia, dacă doar credeți în adevărul evangheliei apei și a Duhului, veți primi ștergerea păcatelor tale, veți deveni copii ai lui Dumnezeu, și veți primi Duhul Sfânt în inimile voastre. Și cu Duhul Sfânt, puteți de asemenea să umblați cu servitorii lui Dumnezeu. Acesta este adevărul clar, și crezând, astfel este credința cea adevărată.

Deși trăiesc într-o lume care este umplută de minciuni, deoarece în inima mea este această credință adevărată, am putut continua să predic evanghelia adevărului, până chiar în acest moment. De când am început să predic Cuvântul asupra subiectului Cortului, am ajuns să cunosc mai clar despre schemele mincinoșilor și astfel am ajuns să discern adevărul de fals. Acesta este motivul pentru care mărturisesc acest adevăr al Cortului. Îmi aduce imensă bucurie că, cu răspândirea adevărului real, prin Cort, oamenii pot să discearnă între adevăr și fals.

Scriind această carte despre Cort, cea mai dificilă sarcină pentru mine a fost să încerc să cooperez cu această terminologie. Am devotat foarte multă atenție asupra acestui subiect, căutând textele originale, asigurându-mă că glosarele dificile asociate cu Cortul, că va rezulta în nici o transmitere de informație greșită, nici spre o astfel de recepționare greșită de către cititori. În ciuda propriei mele înțelegeri și cunoașteri a Cortului, deoarece modalitățile Cortului și înțelesurile sale spirituale ascunse au trebuit să fie explicate acelor ale căror cunoașteri este foarte limitată, a fost cumva preocupat de însărcinare, nusigur de cât de precis și definitiv am putut explica cu adevărat semnificația Cortului.

Ar fi drăguț, desigur, dacă oamenii ar putea înțelege și crede imediat ce îl aud. Dar Roma nu a fost construită într-o zi; la fel, și ca întotdeauna, nici răspândirea adevărului și credința adevărată nu este realizată într-o zi, ci gradual, în timp ce săpăm mai adânc în mijloc, puțin câte puțin. De aceea, am fost preocupat în mod particular și de săparea în adânc de la început, deoarece nu fiecare ar fi atunci capabil să o înțeleagă, și aceasta a fost una din provocările cele mai formidabile pe care le-am întâmpinat în scrierea acestei cărți.

Totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, cartea a ieșit în final, fără prea multă problemă. Nu e nevoie să spun, sunt foarte fericit și mulțumitor. Prin această carte și discernând adevărul de fals, voi revela cât de prețios, clar și neîndoielnic, credincioșii de azi ai evangheliei apei și a Duhului au fost mântuiți, și cât de religios și în van, în contrast, este credința credincioșilor ai altor evanghelii, altele decât această evanghelie a apei și a Duhului. De aceea, sunt mulțumitor lui Dumnezeu, deasupra tuturor, că m A mântuit din toate păcatele mele.

Astăzi, sunt mulți așa numiți evanghelici, care pretind necondiționat că sunt fără păcat, doar pentru că cred în Isus. Inimile lor sunt umplute cu tot felul de credință nefondată și deziluzorie. În timp ca studiam Cortul, am ajuns să realizez chiar mai clar doar cât de în van și falsă este credința lor cu adevărat, și datorită acestei realizări, Îi mulțumesc lui Dumnezeu chiar mai mult cu toată inma mea, pentru mântuire.



Poarta și gardul curții Cortului

The Gate And the Fence of the Tabernacle's Court Din pasajul principal aflăm faptul că lungimea curții rectangulare a Cortului, era de 45 m, iar lățimea era de 22.5 m, deoarece un cub este o unitate de lungime egală cu 0.45 metri; că curtea Cortului era înconjurată de 60 stâlpi pe toate părțile, înălțimea fiecărui stâlp era de 2.25 m; că la estul său era poarta, măsurând 9m în lățime; iar restul întregului gard (în jur de 126 m pe 135 m), era înconjurat de cârlige din in subțire răsucit.

Poarta curții Cortului era împletit cu ața albastră, purpurie și cărămizie și măsura 9m în lățime, cu 2.25 m în înălțime. Aceste patru ațe diferite, cu alte cuvinte, au fost împletite pentru a face o protecție, măsurând 9 m pe 2.25 m. Ața albastră era mai întâi împletită în lungime și lățime, în inul subțire răsucit, iar apoi ața purpurie era împletită la 2.25 m înălțime, apoi ața cărămizie era împletită la 2.25 m înălțime, urmată de împletirea aței albe, făcând o protecție groasă și solidă, împletită ca un covor, care era înalt de 2.25 m înălțime. In acest fel, pentru a măsura 2.25 m în înălțime și 9 m în lățime, era pusă o protecție împletită pe patru stâlpi ai curții Cortului, la estul său.

Pentru a intra în curtea Cortului, astfel, oamenii trebuiau să ridice protecția ca un covor. Spre deosebire de cele mai multe porți, poarta Cortului nu era din lemn. Deși stâlpii săi erau făcuți din lemn, poarta care era agățată pe acești stâlpi era un ecran împletit din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit.

Trebuie să fi fost înainte la un spectacol de circ în tur și să vezi cum era făcut un cort de circ. Ușa sa era de obicei făcut din materiale groase. Poarta Curții Cortului era cumva similară cu acest fel de ușă. Deoarece era făcut din materiale groase, nu era deschisă dacă trăgeai sau împingeai, ca ușie grele, ci în schimb era ridicată pentru a intra. Acesta era cazul nu doar pentru poarta curții Cortului, ci de asemenea pentru porțile Locului Sfânt și Sfânta Sfintelor, în interiorul Cortului.

De ce le-a spus Dumnezeu israeliților să facă toate cele trei porți ale curții Cortului, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor, împletindu-le cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit?. Avem nevoie să aflăm care era voia lui Dumnezeu în spatele acestei porunci. Cartea Evrei ne spune că toate lucrurile bune din Vechiul Testament sunt ubra unei reale substanțe care avea să vină, care este Isus Hristos (Evrei 10:1).

La fel, poarta curții Cortului, este indirect legată de botezul lui Isus Hristos, moartea Sa de pe Cruce și propria sa identitate. Astfel, când avem o problemă să înțelegem Vechiul Testament, putem ajunge la această înțelegere, uitându-ne la Noul Testament. Fără să vedem actuala substanță, este greu de înțeles umbra sa, dar când vedem ce sau cine aruncă umbra, realizăm despre ce e vorba. Trebuie să realizăm clar este cu adevărat Mântuitorul păcătoșilor pe care Dumnezeu L-a pregătit din Vechiul Testament, să-L cunoaștem ca actuala substanță a Cortului și să credem că lucrările Sale ne-au mântuit din toate păcatele noastre.

Atunci, cine este reala substanță a Cortului, Unicul care a devenit Mântuitorul păcătoșilor?. Nu este altcineva decât Isus Hristos. Când examinăm cum Isus Hristos, Mântuitorul nostru a venit pe acest pământ și cum ne-a mântuit din păcatele noastre, putem afla adevărul sigur că El a mântuit păcătoșii prin ața albastră, purpurie și cărămizie.

În înțelegerea mântuirii păcătoșilor a lui Isus, să cunoaștem și să credem în adevărul manifestat în culorile porții curții Cortului, este cel mai important. Când săpăm în Cort, primul lucru pe care trebuie să-l realizăm este că poarta curții sale era făcută din patru ațe. Și când rezolvăm misterul acestei porți, atunci putem ajunge la o înțelegere fermă a tuturor acestor lucrări ale lui Isus Hristos. Uitându-ne la poarta despărțitoare împletită din aceste patru ațe, putem înțelege de asemenea clar doar cum trebuie să cunoaștem și să credem în Isus și exact ce fel de credință este credința greșită.

Curtea exterioară a Cortului ne amintește de fapt de o stână, Isus, Mesia al nostru, este de fapt ușa stânii lui Dumnezeu, și de asemenea a devenit Păstorul cel bun (Ioan 10:1-15). Când ne gândim la stâlpii care înconjurau curtea, de fapt ni se amintește de Mesia, care a devenit ușa și Păstorul oilor Sale, sfinții cei născuți din nou.

Păstorul a pus de fapt stâlpi în jurul stânii pentru a-Și proteja oaia și a făcut acolo o ușă și prin această ușă El stă în gardă pentru oaia Sa. Prin această ușă Păstorul are un parteneriat apropiat cu oaia Sa și le protejează. De fapt, toți care care nu sunt oile Sale, nu li se permite să intre prin această ușă. Păstorul face diferență între oi și lupi. De aceea oaia are nevoie de Păstor.

Totuși, e posibil că există unele printre aceste oi care refuză să fie condusse de Păstos. Astfel de oaie poate intra în calea morții, crezând că este o cale frumoasă și bună, când de fapt este una trădătoare și periculoasă, deoarece nu au ascultat de vocea Păstorului și au refuzat să fie conduși de El. Aceste oi pot să-și aibă de fapt viețile lor șlibere și să fie hrănite bine de Păstor și să-și trăiască viețile frumos, datorită Lui. Păstorul nostru de fapt ste Isus Hristos, care a devenit Mesia al nostru.



Isus Hristos ne-a arătat cele patru culori ale Porții Cortului


Perdeaua care era pusă ca poartă a Cortului era împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Această ață din patru culori diferite era folosită pentru a face poarta Cortului. Ele simbolizau cele patru misiuni pe care Mesia, venind pe acest pământ, avea să le împlinească pentru a mântui oile pierdute-ceea ce este, israeliții spirituali, de prin toată lumea-din păcatele lor și să îi întoarcă în oameni ai lui Dumnezeu, fără de păcat.

Dacă de fapt știm cine este Mesia care a venit la noi cu cele patru misiuni ale Sale, atunci, adevărul neechivoc este că am fost spălați de toate păcatele noastre prin această credință, ne-am dedicat viețile care au rămas, predicând evanghelia apei și a Duhului și vom intra în Rai chiar prin această credință. De aceea, de fapt, fiecare trebuie să cunoască Cuvântul adevărului, că Mesia a venit la noi prin ața albastră, purpurie și cărămizie și astfel ne-a mântuit din toate pcăatele noastre.

Dorești să primești ștergerea de păcatele tale, crezând în cele patru misiuni ale lui Mesia?. Atunci, haide să învățăm despre Cort. Cei care cunosc cele patru misiuni, de fapt vor deveni cei neprihăniți, primind ștergerea de păcat, împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Poporul lui Israel, uitându-se la poarta Cortului împetită din patru culori diferite, a trebuit de fapt să creadă că Mesia va veni într-adevăr în viitor și va împlini aceste patru misiuni.



Adevărul pe care fiecare păcătos trebuie să-l creadă

Dacă ne-am fi uitat la gârligile din in alb al curții Cortului, ne-am fi recunoscut nevoia noastră pentru Mântuitor, realizând doar cât de sfânt este Dumnezeu cu adevărat. Fiecare care vine să cunoască sfințenia lui Dumnezeu, nu ar putea decât să admită, spunând, „Dumnezeule, recunosc că sunt destinat iadului, datorită păcatelor mele, deoarece sunt doar o masă mare de păcat”. Uitându-ne la draperia de in alb, deasupra stâlpilor curții, deoarece curățenia și maiestatea sa ar fi atât de minunată, oamenii ar fi recunoscut păcatele găsite în inimile sale și ar fi realizat că sunt complet nepotriviți să trăiască cu Dumnezeu. Oridecâte ori cei ale căror inimi nu încearcă să meargă înaintea Lui Dumnezeu, păcatele lor sunt întotdeauna revelate.

Dar când astfel de oameni păcătoși realizează că Mântuitorul lor le-a rezolvat problema păcatului, cu ața albastră și cărămizie, ei se pot duce cu încredere înaintea lui Dumnezeu cu o mare convingere a mântuirii și speranță în inimile lor .

Cel de-al patrulea adevăr arătat în poarta Cortului ne spune că Mesia a venit pe acest pământ în carnea unui om, a luat toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său primit de Ioan și Și-a vărsat sângele pe Cruce. Acei care, prin evanghelia apei și a Duhului, cunosc exact și cred în adevărul celor patru culori ale porții curții Cortului, pot primi ștergerea veșnică a păcatului. Botezul lui Isus și crucificarea Sa, adevărul că Hristos ne-a mântuit în întregime de toate păcatele noastre cu botezul și sângele Său de pe Cruce, sunt mântuirea ca cele patru culori ale porții curții Cortului.

Ața albastră, purpurie, și cărămizie și inul subțire răsucit ne arată de fapt misiunea lui Mesia care a mântuit păcătoșii din toate păcatele lor. Adevărul mântuirii pe care Dumnezeu l-a dat omenirii, este revelat în aceste ațe, albastre, purpurii și cărămizii. Cei care au păcat în inimile lor, de fapt, sunt iertați din toate păcatele lor, crezând în adevărul mântuirii, revelat în evanghelia apei și a Duhului.

Religii nenumărate au răsărit în această lume. Toate aceste religii lumești s-au ridicat cu propriile lor doctrine, făcute cu propriile lor gânduri, toți oamenii încearcă să atingă sfințenia. Dar nici măcar o singură persoană nu a fost vreodată spălată de păcatele, prin aceste religii lumești. Motivul este, deoarece ei au creat și au crezut în doctrinele lor de mântuire, bazați pe gândurile lor, fără să realizeze că sunt doar umpluți cu păcat. Deoarece fiecare este o masă mar de păcat, care nu poate niciodată să devină sfânt sfânt de unul singur, indiferent cât de greu încearcă să scape de natura sa fundamentală a păcatului, nimeni nu poate realiza aceasta. De aceea, absolut fiecare are nevoie de Mânntuitorul care poate să-l elibereze din păcate-de aceea fiecare are nevoie de Isus. Trebuie să realizezi că ființele umane nu au nici un Mântuitor real, în afar lui Isus Hristos.

Deoarece Legea lui Dumnezeu nu permite păcătoșilor să intre în Casa lui Dumnezeu, trebuie să cunoaștem și să credem că Mesia ne-a spălat de fapt toate păcatele.

Evanghelia care ne-a iertat de păcatele omenirii, odată pentru totdeauna, nu este alta decât evanghelia apei și a Duhului. Plasând credința cuiva în doctrinele religiilor lumești, îl/o va duce în mari dificultăți datorită păcatelor sale, deoarece Dumnezeul nostru sfânt condamnă, fără greșală, fiecare nelegiuire a păcătoșilor.

Adevărul revelat în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, a fost împlinit de evanghelia apei și a Duhului, în era Noului Testament. Ai auzit vreodată pe cineva pretinzând că poarta curții Cortului era făcută doar cu ața cărămizie sau ața purpurie și cărămizie?. Dacă da, trebuie să realizezi acum, din acest moment, că poarta Cortului a fost de fapt împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. Dumnezeu le-a poruncit clar israelițior să facă poarta curții Cortului cu un paravan împletit din ață albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit, făcut de către un țesător.

Totuși, deoarece mulți oameni au crezut greșit că poarta curții Cortului era împletită doar din ața cărămizie, ei nu au putut rezolva misterul celor patru misiuni adevărate ale Domnului nostru. De aceea ei au păcătuit în inimile lor, chiar când au crezut în Isus. Realizează acum aceasta, că Isus ți-a luat toate păcatele prin misiunile Sale, ale aței albastre, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, și crede în acest adevăr. Lucrarea de mântuire, împlinită prin aceste ațe albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit, te-a mântuit într-adevăr de toate păcatele. Trebuie să realizezi că Isus ți-a luat toate păcatele cu aceste patru misiuni. Stabilindu-ți propriul standard al ștergerii păcatului, în timp ce rămâi ignorant la acest adevăr, cu alte cuvinte, este simplu greșit.

Unii oameni, chiar dacă rămân uituci la ceea ce este înțelesul aței albastre, purpurie și cărămizie obișnuia să fie pentru poarta curții Cortului, pretind în mod greșit că poți fi mântuit în mod necondiționat doar crezând în Isus ca Mântuitor. De fapt, când întrebăm liderii comunităților creștine despre cele patru misiuni ale lui Isus, aflăm că mulți dintre ei sunt ignoranți la ele. Ei spun că cred doar în misiunea aței cărămizii. Dacă mai cred în ceva, ar putea să spună că cred în misiunea aței purpurii, de asemenea. Totuși, Domnul nostru de fapt a completat toate sarcinile pentru mântuirea omenirii, cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Astfel, trebuie să credem că Domnul nostru a purtat pentru noi cele patru misiuni ale Sale de mântuire. Oricine are o inimă care dorește să cunoască adevărul revelat în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit al porții Cortului, poate de fapt să-l cunoască și să creadă în el.

„Cum ar trebui să înțeleg înțelesul adevărat al aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit?”. Dacă ar trebui să întrebi această întrebare pe cineva, în căutarea adevărului acestor ațe și inuri, ai putea fi mustrat în schimb, „Tu nu trebui să încerci să cunoști Biblia în prea multă adâncime și detaliu; poate să-ți dăuneze”, și curiozitatea ta ar putea fi ignorată. Deprimat, mulți oameni pot atunci să-și piardă curiozitatea aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Și tu nu L-ai întâlni vreodată pe Mesia, care este revelat în detaliu, prin poartă.

Cei care încearcă să-L întâlnească pe Mesia, fără să realizeze rolul aței albastre, purpurii și cărămizii și inului subțire răsucit, sunt, de fapt, doar religioși, care cred în creștinism ca una dintre religiile lumești. Pentru a intra în Casa lui Dumnezeu, trebuie să cunoaștem în mod potrivit, adevărul celor patru misiuni ale mântuirii lui Dumnezeu, revelat în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, folosit pentru poarta curții Cortului. Iar cei care au găsit acest adevăr, trebuie să realizeze că Domnul le-a împlinit cu evanghelia apei și a Duhului, în timpul Noului Testament.

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să împletească poarta curții Cortului cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Care este atunci înțelesul spiritual al acesteia?. Fiecare culoare a aței albastre, purpurii și cărămizii și in subțire răsucit, folosită pentru poarta Cortului, este lucrarea lui Isus care a murit pentru noi, pentru a ne face păcatele să dispară. De aceea aceste ațe și inul sunt complicat legate uan de alta. Astfel, cei care sunt atenți la evanghelia apei și a Duhului și cred în ea, în ștergerea veșnică a păcatului, ca cele patru misiuni ale lui Isus.

În ciuda acestui lucru, neîncercând să cunoști și ignorând adevărul mântuirii manifestat în culorile albastru, purpuriu și cărămiziu, sunt de aceea, expresia completei indiferențe la Mesia, și e la fel ca devenirea dușmanului Său, stând împotriva Sa. De apt, mulți oameni rămând indiferenți la adevărul manifestat în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, și transformând creștinismul doar în una dintre religiile lumești. Dacă acești oameni privesc cu indiferență cele patru misiuni ale lui Isus, atunci aceasta este evidența că sunt roadele religioșilor lumești care stau împotriva lui Hristos. Din fericire, totuși, este încă speranță pentru noi, deoarece în acestă lume mulți oameni încă caută evanghelia apei și a Duhului.

Când oamenii au cunoștința adevărului spiritual al ștergerii păcatului, revelat de poarta curții Cortului, ei pot primi toate binecuvântările spirituale din Cer. Deoarece această credință este de fapt credința care se cere, în care trebuie să cunoști și să crezi pentru a-L întâlni pe Mesia, trebuie să insistăm în ea, nu doar odată, ci pentru totdeauna. Dacă cu adevărat ești un creștin, trebuie să fii atent la acest adevăr.

Oricine dorește să intre în Casa lui Dumnezeu, trebuie să descopere adevărul manifestat în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, și să-L lăudăm pe Dumnezeu în mod potrivit.



Mesia care a venit ca Împlinitorul profețiilor

Dumnezeu a profețit cu Cuvântul Său că Mesia va fi născut prin corpul unei virgine. Isaia 7:14 spune, „De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel”. Mica 5:2, pe de altă parte, afirmă că Mesia va fi născut în Betleem: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei”. Mesia a venit într-adevăr pe acest pământ exact așa cum a fost profețit de căre acest Cuvânt din Vechiul Testament. El a venit pe acest pământ în carnea unui om, ca împlinirea profețiilor, potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci, la ce punct din istoria umană a venit Mesia?. El a venit pe acest pământ în timpul domnirii Împăratului roman Augustus (B.C. 27-A.D. 14). Isus a venit pe acest pământ pentru a te elibera pe tine și pe mine din toate păcatele și condamnarea noastră, primind botezul de la Ioan și fiind crucificat și sângerând la Cruce.

Isus a venit ca Mântuitorul omenirii când Israel a fost transformat într-o colonie a Împărăției Romane și când ugust domnea ca împăratul său. Deoarece Israel era o colonie romană, trebuia să urmeze decretele Romei. În acel timp, Împăratul Augustus a decretat pe fiecare în întreaga Împărăției Romane, pentru a se întoarce la casa sa și să înregistreze pentru un recensământ. Urmând decretul lui Augustus, acest recensământ a început imediat. Deoarece recensământul, căuta să numere pe fiecare persoane care locuia în Împărăție, inclusiv cei care locuiau în Israel, toți israeliții trebuiau să se întoarcă la casele lor. Din acest moment Isus Hristos locuia deja în istoria omenirii.



Privește la împlinirea Cuvântului Vechiului Testament!

Pe atunci, în țara Iudea, Mesia a fost deja conceput din pântecele Virginei Maria. Această Marie era logodită cu Iosif. Atât Maria cât și Iosif erau din tribul lui Iiuda, așa cum Dumnezeu a profețit că din cele douăsprezece triburi ale lui Iuda, regii vor continua să se nască din tribul lui Iuda.

Astfel, când Împăratul Roman Augustus a decretat să se aibă loc un recensământ, Maria, din tribul lui Iuda, purta deja un bebeluș în pântecele ei. Când i-a venit timpul aproape, era pe punctul să nască, datorită decretului Împăratului, a trebuit să meargă în casa lui Iosif și să se înregistreze pentru recensământ. De aceea, Maria a înaintat spre Betleem cu Iosif, așa cum s-a așteptat să dea naștere oricând. Când Maria a intrat în durerile nașterii, trebuiau să găsească o cameră pentru ea, dar nu puteau să găsească nici unul în nici un oraș. De aceea trebuiau să folosească orice loc era valabil pentru ei, așa că au sfârșit într-un staul

În anl 1 A.D. Isus S-a născut și a fost așezat într-un staul. Dumnezeu Cel Atotputernic a venit pe acest pământ în carnea unui om. Mântuitorul omenirii a venit în locul unde cândva erau așezate animalele. Aceasta înseamnă că Isus S-a născut în locul ccel mai de jos, pentru a deveni Mântuitorul nostru, și toate aceste lucruri au fost stabilite și planificate de Dumnezeu, chiar înainte de creație. Deși oamenii se poate să fi știut că Mesia Dumnezeu mișcă istoria omenirii, nimeni nu a putut realiza că Dumnezeu Însuși va veni de fapt pe acest pământ pentru a-i mântui. De aceea, Dumnezeu făcut posibil ca fiecare să realizeze că îl/o va mântui, lăsându-Se jos pentru a se naște pe acest pământ, într-un corp uman de om, pentru a elibera din păcatele lor, toate ființele umane.

Atunci, de ce Isus S-a născut din toate locurile, în Betleem?. De asemenea ne putem întreba de ce a trebuie să se nască într-un staul, și de ce din toate timpurile, când Israel a fost subjugat de Roma, ca și colonie a sa?. Dar putem afla curând că toate aceste lucruri au venit sub providența Sa desăvârșită, trasată cu grijă, pentru a-Și eliberea oamenii din păcatele lor.

Când Maria și Iosif s-au înregistrat pentru recensământ în casa lor, ei au trebuit să dovedească că într-adevăr erau din această casă și să arate documentele cu identitatea lor exactă. Ei puteau să se înregistreze pentru recensământ doar când puteau dovedi evidența necesară pentru a dovedi că înaintașii lor au locuit într-adevăr în Betleem, timp de generații. Astfel, ei trebuiau să deschidă documente pentru a afla cine erau înaintașii lor și căror case au aparținut, și să înregistreze în recensământ, toate astfel de detalii din descendența familiei lor. Deoarece nici una din acestea nu puteau fi inventate sau omise, înregistrând istoric identitățile exacte ale lui Iosif și Maria, Dumnezeu Sa- asigurat că istoria omenirii va mărturisi de asemenea nașterea lui Isus (Matei 1:1-16, Luca 3:23-38). Toate acestea erau lucrările lui Dumnezeu pe care El le-a făcut pentru a împlini profețiile Cuvântului Vechiului Testament.

Mica 5:2 afirmă, „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei”. Că ziua nașterii a venit și Mântuitorul a fost născut în orașul profețit Betleem, precis făcându-l pe Iosif și Maria să sosească chiar în acel orașul, înseamnă că Dumnezeu a făcut această lucrare ca să împlinească profețiile profeților Săi. Aceasta este cu siguranță realizarea lui Dumnezeu, pentru a șterge toate păcatele omenirii. Că Isus a trebuit să se nască în micul oraș Betleem, a fost pentru a împlini Cuvântul Profeției Vechiului Testament.

Sute de ani înainte ca Isus Hristos să se nască în micul orsș Betleem, Dumnezeu deja Și-a dat Cuvântul profeției, prin profetul Său Mica, așa cum e citat deasupra (Mica 5:2), De asemenea, Profetul Isaia a profețit despre 700 de ani înainte de venirea Domnului nostru, cum Mesia va veni la poporul Său, pentru a deveni Mântuitorul păcătoșilor (Isaia 53). La fel cum Isus Hristos S-a născut într-adevăr în Betleem exact așa cum Dumnezeu a profețit prin Profetul Mica, El împlinește întotdeauna tot Cuvântul Său al Profeției.

Această profeție a fost împlinită ca un fapt istoric, când Maria și Iosif s-au dus la casa înaintașilor lor, pentru a se înregistra pentru recensământ. Dumnezeu Și-a împlinit Cuvântul, asigurându-Se că timpul ca bebelușul să Se nască va veni doar când Maria sosește la Betleem, astfel că ea să nu aibă nici o alegere decât să dea naștere în acest oraș.

Aici, descoperim că Dunmezeul nostru este Dumnezeul care ne vorbește Cuvântul Său al profeției și împlinește tot Cuvântul, în mod potrivit. Din aceasta, putem afla c㠄inul subțire” folosit pentru poarta curții Cortului implică finețea și întregimea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a planificat în mod elaborat mântuirea omenirii, chiar înainte de de Creație, și a împlinit aceasta fără greșală, potrivit cu Cuvântul Său al profeției.

De aceea, putem realiza că Cuvântul Vechiului Testament este cu siguranță Cuvântul lui Dumnezeu și că Cuvântul Noului Testament este de asemenea Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea putem realiza, precum și să credem, că Dumnezeu într-adevăr conduce peste tot și mișcă toată istoria întregului univers și acest pământ. Putem afla, cu alte cuvinte, că așa cum Dumnezeu a creat întregul univers, El ne-a arătat că domnește peste toți oamenii, toate istoriile și toate condițiile fiecăruia, în întregime. De aceea, Dumnezeu ne-a arătat că nimic nu poate fi realizat potrivit voinței proprii a cuiva, indiferent ce este, dacă nu permite El aceasta.

Când Bebelușul Isus S-a născut pe pământ și a venit pe această lume, El nu a putut decât să se nască în locul de odihnă al animalelor, deoarece nu era nici o cameră în han. Și El Însuși într-adevăr S-a născut în orașul Betleem. Trebuie să realizăm că toate acestea au fost realizarea minunată a providenței profețite, potrivit credincioșiei Sale.

De aceea, trebuie să credem că Singurul care mișcă istoria acestui univers este Dumnezeul nostru, Mântuitorul care ne-a eliberat din păcatele noastre. Acest adevăr este Cuvântul lui Dumnezeu care ne arată că conduce peste tot, deoarece Dumnezeu este Domnul tuturor.

Astfel, a fost dovedid că nașterea lui Isus în micul oraș Betleem, nu a fost un incident accidental, nici ceva care a fost inventat arbitrar, manipulând Cuvântul Bibliei. Aceasta a spus Dumnezeu Însuși, și este de asemenea ceea ce Dumnezeu a împlinit prin Isus.

Trebuie să cunoaștem și să credem în aceasta. Trebuie să o luăm în inimile noastre și să credem că mântuirea Mesiei al nostru este adevărul care este împlinit de ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Dumnezeu ne-a arătat că și ștergerea păcatului nu este ceva care este realizat accidental, ci este realizat prin cele patru misiuni ale lui Isus, pregătite în providența lui Dumnezeu.

Pe lângă aceasta, arată de asemenea că, creștinismul nu este doar una dintre multele religii lumești. Fondatorul religiei lumești este una simplă mortală, dar fondatorul creștinismului este Mântuitorul nostru Isus Hristos și Dumnezeul care ne-a arătat că adevărul creștinismului începe de la faptele că acest Mântuitor al nostru este Dumnezeu Însuși. Dumnezeu ne mărturisește că, cu alte cuvinte, creștinismul în care credem, nu este doar o religie lumească. Spre deosebire de alte religii lumești, creștinismul este stabilit pe tot harul dat de Dumnezeu. Așa cum este scris în Romani 11:36, „Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin”. El ne-a dat pe unicul Său Fiu ca Mântuitorul nostru, evanghelia apei și a Duhului pentru ștergerea păcatelor, locuirea Duhului Sfânt și Împărăția Cerurilor. De aceea, trebuie cu toții să credem în inimile noastre că nu ar trebui să ne fie frică și să-L respectăm pe Dumnezeu și Cuvântul Său cu toate inimile noastre.

Nașterea lui Mesia pe acest pământ a fost potrivit planului mântuirii daterminat de Dumnezeu Tatăl, chiar înainte de creție. Mântuirea noastră a fost prefect planificată în aceasta. Dumnezeu ne-a permis să relizăm clar că acest adevăr este substanța reală a aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. De aceea, trebuie să recunoaștem mântuirea care a vent la noi, prin evanghelia apei și a Duhului ca ștergere a păcatelor noastre, și să credem asfel. Este prin această credință că tu și eu am putut fi mântuiți din toate păcatele noastre. Trebuie să credem că și acest adevăr al celor patru culori este făcut în întregime de credința naostră în evanghelia Cuvântului apei și a Duhului.



Isus Hristos, Mântuitorul care ne-a mântuit cu ața Sa albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit

Lucrările prin care Isus Hristos i-a mântuit pe păcătoși din păcatele lor, sunt alcătuite din patru: ața albastră (botezul lui Isus); ața purpurie (Isus ca Rege al regilor-Dumnezeu Însuși, cu alte cuvinte); ața cărămizie (sângele lui Isus); și inul subțire răsucit (completarea mântuirii tuturor păcătoșilor din păcatele lor, prin Cuvântul elaborat al Vechiului și Noului Testament). Isus a devenit precis Mântuitorul cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Trebuie să realizăm că dacă nu credem că Isus, care a venit la noi prin apa și Duhul, ne-a mântuit din păcatele noastre cu ața albastră (botezul lui Isus), ața purpurie (Isus este Dumnezeu), ața cărămizie (sângele lui Isus), și inul subțire răsucit (Isus care a realizat mântuirea cu Cuvântul Noului și Vechiului Testament), nu putem fi niciodată eliberați din păcatele noastre și condamnarea acestor păcate. Fără ca astfel să ne mântuiască din păcatele și condamnarea noastră, Domnul nostru nu ar fi devenit Mântuitorul perfect.

Trebuie să realizăm spiritual motivul pentru care perdeaua porții curții Cortului era împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Poarta curții Cortului era făcută cu aceste ațe, albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, astfel că fiecare putea recunoaște poarta în mod evident și să o găsim ușor. Prin această poartă, Dumnezeu a permis fiecăruia să intre în Casa Sa strălucitoare.

Cortul însuși este Casa Sa strălucitoare. Nimeni care dorea să intre în Casa lui Dumnezeu. Nimeni care dorea să intre în Casa lui Dumnezeu nu putea să facă astfel, fără să realizeze adevărul mântuirii, manifestat în gard și poarta curții Cortului. Dumnezeu a spus că cei care, ignorând sfințenia perdelei de in alb din Cort, nu intră în Cort, prin poartă, ci se cațără în alt fel, toți sunt hoți sau pungași. Poarta mântuirii se referă la Isus Hristos (Ioan 10).

Când Biblia spune că această poartă este împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie, Dumnezeu ne arată clar, prin acest Cuvânt adevărat al Vechiului și Noului Testament, că Isus Hristos a venit pe acest pământ ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost botezat de Ioan, a murit pe Cruce, a înviat din morți și de aceea a devenit Mesia al nostru. Astfel, putem afla misterul aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Trebuie să credem că Dumnezeu ne-a permis să credem că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a venit să ne mântuiască de judecata păcatelor acestei lumi și că este Mântuitorul care acum a realizat mântuirea omenirii, prin Cuvântul Vechiului și Noului Testament.

Noi trebuie să putem realiza de fapt de ce poarta curții Cortului era împletită cu aceste ațe albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Ce ne spune ața albastră?. Și ce ne spune ața purpurie, ața cărămizie și inul subțire răsucit? Când realizăm planul lui Dumnezeu, putem de asemenea realiza că lucrările aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit sunt toate planul lui Dumnezeu de mântuire pentru noi și adevărul vieții eterne și de aceea putem intra în Împărăția Sa prin credința noastră a ștergerii păcatului.

Când spunem că cunoaștem și credem în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, aceasta înseamnă că cunoaștem binemotivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul și Și-a vărsat sângele pe Cruce, cine este Mesia, toate aceste mistere ale sistemului sacrificial ale Vechiului Testament și evanghelia apei și a Duhului din Noul Testament. Pe scurt, adevărul implicat în poarta curții Cortului este esențial pentru noi toți credincioșii care sincer căutăm adevărul pentru a fi mântuiți pentru veșnicie.

Poate părea că mulți oameni cunosc bine Cortul, dar de fapt nu este acesta cazul. Oamenii sunt de fapt foarte ignoranți de ceea ce se înțelege prin poarta curții Cortului. Deoarece misterul acestor ațe albastre, purpurii și cărămizii este dificil de înțeles, mulți oameni au o dorință adevărată de a învăța și crede în ele. Totuși, deoarece acest mister nu poate fi înțeles chiar de oricine, mulți dintre ei au sfârșit prin a-l interpreta în mod eronat, bazați pe propriile lor opinii. Mulți lideri religioși, de fapt, au interpretat greșit acest adevăr oricum au simțit, folosindu-l doar pentru sfârșiturile lor religioase. Dar Dumnezeu nu a mai putut să-i lase pe creștini să continue să fie înșelați de acești mincinoși. Astfel El a trebuit să explice clar înțelesul adevărului aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit, folosit pentru poarta curții Cortului, și astfel să-i mântuiască din păcatele lor.

1 Ioan 5:6-8 din Noul Testament spune, „El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă și cu sânge; și Duhul este Cel care mărturisește despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul. (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt, și acești trei una sunt). Și trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa și sângele și acești trei una sunt în mărturisirea lor”. Acest pasaj afirmă în mod explicit că Domnul nostru a venit în această lume în carnea unui om, a luat asupra Sa păcatele noastre cu botezul Său și ne-a mântuit, vărsându-Și sîngele. De aceea poarta curții Cortului era împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Mai întâi, ce ne arată ața albastră?. Aceasta ne arată o parte a adevărului despre Isus, care a devenit Mesia de azi al păcătoșilor, venind pe acest pământ și luând asupra Sa păcatele lumii, primind botezul de la Ioan, la râul Iordan, este adevărul lui Isus, luând asupra Sa toate păcatele lumii, odată pentru totdeauna. Isus a purtat de fapt toate păcatele lumii lumii pe umerii Săi, fiind botezat de Ioan Botezătorul, reprezentantul întregii omeniri. Deoarece păcatele tuturor ființelor umane erau astfel trecute asupra capului lui Hristos, cei care cred în acest adevăr nu au nici un păcat în inimile lor.

În al doilea rând, care este înțelesul actual al aței purpurii, împletit în poarta curții Cortului?. Ne spune că Isus este actualul Rege al regilor. De fapt, Isus a făcut universul, este Însuși Creatorul, nu o creație, și este actualul Mesia care a venit pe acest pământ. El, Mesia, a venit de fapt pe acest pământ deja în asemănarea unei carne umane. Și purtând toate păcatele lumii asupra propriului Său corp, prin botezul pe care l-a primit de la Ioan și cu moartea și învierea Sa sacrificială, Isus i-a mântuit pe toți oamenii Săi, care au recunoscut, le-au fost teamă, și au crezut în Mesia al lor, din păcatele lor și judecata lor de păcat.

Isus este de fapt Dumnezeul nostru absolut și absolutul Mesia. El este Mântuitorul absolut. Deoarece Isus a luat toate păcatele noastre ale lumii asupra Sa, cu botezul Său, sângerând și murind pe Cruce și înviind din moartea Sa, El nu doar ne-a curățit păcatele, ci de asemenea a primit judecata indirectă de păcat, în locul nostru.

În al treilea rând, ața cărămizie se referă la sângele pe care Isus l-a vărsat pe Cruce, și înțelesul său este că Isus Hristos nu doar a primit judecata propriilor noastre păcate, luând păcatele lumii asupra Sa cu botezul primit de la Ioan, dar de asemenea a dat o nouă viață credincioșilor, acordând credința dătătoare de viață acelor care au murit păcătuind. Acelor care cred în botezul Său și sângele pe care l-a vărsat, Isus a dat într-adevăr o nouă viață.

Atunci, ce înseamnă inul subțire răsucit?. Acesta manifestă că cu Noul Testament, Dumnezeu a împlinit promisiunea Sa a mântuirii scrise în Vechiul Testament. Și ne spune că, atunci când Isus a luat toate păcatele lumii asupra Sa, cu botezul Său și a fost judecat pentru păcatele noastre pe Cruce în Noul Testament, El a împlinit mântuirea pe care Dumnezeu a promis-o israeliților și nouă, cu Cuvântul Său, al legământului.

Yahweh Dumnezeu a spus în Isaia 1:18, „Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul, de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura se vor face albe ca lâna”.

De asemenea, sistemul sacrificial din Vechiul Testament, conducând cum sunt oferite sacrificiile în Cort, sub care păcatele poporului Israel erau trecute asupra mielului sacrificial cu întinderea mâinilor, era promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o israeliților și nouă. Aceasta a fost revelația lui Dumnezeu a promisiunii că El va îi mântui pe toți oamenii lumii din păcatele lor zilnice și anuale, prin Mielul lui Dumnezeu, în viitor.

Acesta de asemenea a fost semnul lui Mesia cel promis să vină. Astfel în timpul Noului Testament, când Isus Hristos a luat toate păcatele asupra Sa, totul odată, primind botezul Său, potrivit modului Vechiului Testament, a fost realizarea legământului lui Dumnezeu. Dându-ne tot Cuvântul promisiunii Sale, Dumnezeu ne-a arătat că de fapt Isus le-a împlinit pe toate, exact așa cum El a promis. Botezul pe care Isus l-a primit, manifestă acest adevăr, că Dumnezeul legământului Și-a împlinit tot legământul.



Isus Hristos a venit prin apă, sânge și Duhul

De ce Isus a fost botezat de Ioan?. Motivul a fost pentru a lua asupra Sa toate păcatele omenirii, și pentru a primi judecata păcatului în numele nostru. Pentru a facec toate păcatele întregii lumi să dispară și pentru a deveni Mântuitorul nostru adevărat, Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, a mers la Cruce și a sângerat și a murit pe ea. Făcând astfel, El nu doar ne-a spălat toate păcatele, ci de asemenea a primit toată judecata acestor păcate în locul nostru și astfel a devenit Mântuitorul nostru veșnic. Toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus când a fost botezat de Ioan și a purtat aceste păcate ale lumii la Cruce. Este deoarece Hristos a purtat toate păcatele lumii la Cruce, EL a putut fi crucificat, Și-a vărsat sângele și a murit în locul nostru.

Isaia 53:5 spune, „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El și prin rănile Lui, suntem tămăduiți”. Prin botezul Domnului nostru, păcatele noastre originale care au fost moștenite de noi, de la înaintașul nostru comun Adam și păcatele naostre actuale pe care le comitem în toate viețile noastre, au fost trecute asupra Sa. Și El a fost judecat pentru aceste păcate.

Astfel venind la noi prin apă și sânge, Domnul nostru a făcut ca toate păcatele noastre să dispară. (1Ioan 5:5-8).

Atunci, cine este Isus Hristos, Mântuitorul nostru și Mesia, care a avut grijă de toate păcatele noastre și le-a făcut pe toa tesă dispară? Geneza 1:1 afirmă, „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul”. Cine a fost acest Dumnezeu Atotputernic care a creat universul cu Cuvântul Său?. Nu a fost altul decât Mesia păcătoșilor, Cel care a venit prin apa botezului Său pentru a te mântui pe tine și pe mine de toate păcatele lumii, Singurul care a venit ca Mântuitorul care a sângerat pe Cruce, pentru a fi judecat de toate păcatele lumii. Prin apa, sângele și Duhul, Isus ne-a eliberat din păcatele și judecata noastră. Domnul nostru a venit la noi ca Mântuitorul nostru să ia asupra Sa păcatele naostre și să fim judecați din aceste păcate în locul nostru.

De fapt, Isus Hristos este Fiul ui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși, deoarece Mesia de fapt este Dumnezeul nostru. Numele „Isus” înseamn㠄Mântuitorul care va mântui poporul Său din păcatele lor” (Matei 1:21). Pe de altă parte, Hristos, „Basileus”, în greacă înseamn㠄Regele regilor”. Isus este Creatorul care a făcut întregul univers, conducătorul absolut al tuturor, Mântuitorul păcătoșilor și Regele regilor care îl judecă pe Satan.

Acest Dumnezeu absolut a creat de fapt pe om după chipul și asemănarea Sa. Deoarece noi, creația Sa, am căzut în păcat și am devenit condamnați la distrugere, datorită slăbiciunilor noastre, acest Rege al regilor ne-a promis să ne mântuiască din păcatele noastre și să împlinească această promisiune pentru care a venit la noi. Și pentru a ne face în întregime poporul Său lui Dumnezeu și fără păcat, Însuși Domnul nostru a venit la noi prin apă, sânge și Duh.

Mesia, care este Creatorul, a venit de fapt pe acet pământ în carnea unui om pentru a face ca toate păcatele noastre să dispară și ne-a luat păcatele asupra Sa, primind botezul de la Ioan, la râul Iordan. Și, murind pe Cruce, El a fost judecat pentru toate păcatele noastre în locul nostru. Deoarece Isus de fapt a fost chiar Mesia pentru noi, deoarece El este Mântuitorul și Domnul vieții noastre, am putut tânji viață nouă și veșnică, crezând în El. De aceea, Mesia a devenit într-adevăr Dumnezeul nostru. De aceea poarta Cortului a fost împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, deoarece acesta a fost misterul apei și a Duhului care ne eliberrează din toate păcatele naostre și judecata păcatelor noastre.

Adevărul că Domnul nostru ne-a mântuit cu adevărat din păcatele noastre, nu este vag. Domnul nostru nu ne-a promis mântuirea noastră în mod ambiguu, nu a realizat-o cu greu și poate aproba credința acelor care cred în El în mod arbitrar, în afara adevărului Său concret, că ne-a mântuit prin apa și sângele Său. De aceea Domnul nostrua spus acelor care nominal cred în El, „Nu orișicine Îmi zice Doamne, Doamne!, va intra în Împărăția cerurilor, ci Cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21).

Învățătorii falși insistă că de fapt ei i-au făcut pe oameni să primească Duhul Sfânt în numele lui Isus, să scoată demoni în numele Său și a făcut multe minuni în numele Său. Dar Dumnezeu le-a spus în Matei 7:23, „Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut, depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege”. Aceasta ne spune că printre creștini, sunt de fapt mulți care încă rămân păcătoși, care vor fi judecați pentru păcatele lor în Ziua Judecății, apoi vor fi aruncați în iad.

De fapt, sunt mulți creștini care mărturisesc clar, „Isus este Mântuitorul nostru. Isus ne-a mântuit neechivoc din toate păcatele noastre”. Dar în ciuda faptului de face astfel de pretinderi, de fapt ei nici măcar nu încearcă să învețe că Mesia într-adevăr le-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său și că într-adevăr le-a purtat păcatele și judecata acestor Păcate, vărsându-Și sângele pe Cruce. Acești oameni vor merge cu toții înaintea lui Dumnezeu, în timp ce încă rămân păcătoși, deoarece ei cred doar nominal, ca și cum simplu practică una dintre multele religii lumești.

Astfel, deoarece ei nu cred potrivit adevărului că Domnul nostru a spus, „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi”, ei nu au fost admiși de Domnul. Indiferent dacă oamenii cred în Isus sau nu, cei care au păcat în inimile lor, nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu, unde nu este găsit nici un păcat, deoarece nu au fost calificați să intre în ea. Ei trebuie, de aceea, să se asigure că pot fi calificați să intre în Rai doar crezând în adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii, în timpul de pe acest pământ. Făcând poarta curții Cortului, împletindu-i perdeaua cu aceste ațe albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit, era providența lui Mesia. Merg care merg spre iad datorită păcatului, trebuie să creadă în aceasta.

Deoarece acești oameni sunt ignoranți la adevăr și deoarece cred în Isus cu cunoașterea lor greșită obținută de ei înșiși, încă rămân păcătoși. Ei încă rămân păcătoși, deoarece ei, în loc să creadă potrivit adevărului ascuns în materialele Cortului, s-au gândit la Mântuitorul lor după voia lor și și-au făcut doctrinele mântuirii, bazați pe aceste gânduri, crezând că mântuirea vine prin propriile lor eforturi, oferind rugăciuni de pocăință lui Dumnezeu și încercând să-și atingă sfințirea lor incrementală.

Sunt mulți în această lume care pretind să creadă în Isus ca Mântuitor al lor și totuși nu cred de fapt în botezul lui Isus și sângele Său. Sunt mulți în acestă lume care, în loc să creadă de fapt în ața albastră, purpurie și cărămizie ca mântuire a lor, cred că pot intra în Împărăția Sfântă a lui Dumnezeu, doar crezând în sângele lui Isus, cahiar dacă ei încă rămân păcătoși.



Potrivirea Vechiului cu Noul Testament

Dumnezeu ne spune în Isaia 34:16 că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu își are perechea sa potrivită. Cuvântul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, face toată potrivirea. Dumnezeu a spus să se uite și să vadă ei înșiși dacă Cuvântul Său al Vechiului Testament se potrivește sau nu cu Cuvântul Său din Noul Testament. De exemplu, în timp ce israeliții își treceau păcatele asupra mielului sacrificial, cu întinderea mâinilor, în Vechiul Testament, în Noul Testament aceasta se potrivește cu Isus Hristos, fiind botezat pentru a lua asupra Sa toate păcatele lumii, și astfel trecând toate păcatele noastre asupra Sa.

Prin apa și sângele Său, Isus a venit pe acest pământ ca jertfă sacrificială și Mântuitorul păcătoșilor. Dacă El nu ar fi luat păcatele lumii, primind boteul Său, nu ar fi fost absolut nici o nevoie ca El să moară pe Cruce. Domnul nostru a făcut clar ca păcatele noastre să dispară cu ața albastră, purpurie și cărămizie. Și aceasta a fost promis de Dumnezeu cu Cuvântul Său, unde Domnul nostru a venit la noi prin acest Cuvânt și a spălat păcatele noastre cărămizii, trasformându-le albe ca zăpada.

Înainte de a realiza acest adevăr, de fapt, noi am fost fără îndoială revărsați cu păcate nesfârșite. De aceea noi nu avem nimic cu ce să ne lăudăm înaintea lui Dumnezeu, nu avem nimic absolut pentru a avea încredere înaintea Sa. Cu alte cuvinte, nu este nimic care ar putea să ne permită chiar să pretindem că suntem deștepți. Înaintea lui Dumnezeu, tot ce putem spune este, „Da, ai dreptate”.

Dacă Dumnezeu spune, „Ești o sămânță de nelegiuiri, destinat iadului”.

„Da, ai dreptate; te rog să mă mântuiești”.

„Te-am mântuit în acest fel, prin apă, sânge și Duh”.

„Da, Doamne! Cred!”.

Putem doar să spunem „Da” tot timpul. Stând înaintea lui Dumnezeu, nu putem să-I spunem, „Am făsut aceasta și aceasta; mi-am servit biserica atât de bine; am crezut într-adevăr În Isus cu toată inima mea; mi-am apărat credința cu o încăpățânare pe care nimeni nu o poate imagina!”.

Cum a făcut Domnul ca toate păcatele noastre să dispară? El ne-a arătat că le-a făcut să dispară prin ața albastră, purpurie și cărămizie și prin Cuvântul Vechiului și Noului Testament, Isus devenit Mântuitorul nostru, venind pe acest pământ în carnea unui om, luând toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, primit de la Ioan și având grijă de păcatele și judecata acestor păcate, vărsându-Și sângele pe Cruce.

Fiind botezat, Domnul nostru a luat toate păcatele lumii toate odată (Matei 3:15). Toate păcatele noastre lumești au fost trecute asupra umărului lui Isus. După ce astfel ne-a luat toate păcatele lumii, cu botezul Său, El a purtat aceste păcate la Cruce, a fost crucificat, Și-a vărsat sângele, a murit pe Cruce, a înviat din morți, și astfel a făcut ca toate păcatele noastre să dispară cu adevărat. Isus Hristos a devenit astfel Mântuitorul nostru cu siguranță.

Neprihănirea lui Dumnezeu pe care am primit-o, este neprihănirea cerută, crezând în acest Isus Hristos care a venit pe acest pământ prin apă, sânge și Duh. Aceasta este chiar mântuirea primită de la Dumnezeu, nu ceva ce noi am realizat după puterile noastre. Nu este nimic cu care să ne putem lăuda înaintea lui Dumnezeu.

De fapt, suntem mântuiți din toate păcatele noastre, crezând în Isus Hristos care a devenit Mântuitorul nostru cu siguranță. Noi, care am fost păcătoși, cu alte cuvinte, am primit de fapt ștergerea păcatului, crezând în botezul lui Isus și sângele pe care El l-a vărsat pentru noi. Dacă lucrarea de mântuire a lui Isus ar conta, să zicem în jur de 70% din mântuirea noastră și ce a rămas 30% să fie numărat prin eforturile noastre de a nu comite păcat, ca noi să fim sfințiți și ca mântuirea noastră să fie completă încetul cu încetul, literar ar trebui să stăm toată noaptea rugându-ne fervent, să ne petrecem jertfa de fiecare zi, încercând să facem totul posibil!.

Dar apostolul Pavel spune în Romani, „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?... Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului”. (Romani 7:28-8:1). Așa cum Pavel astfel a mărturisit, și noi trebuie să credem în Isus Hristos așa cum am făcut. Scriptura ne spune că Isus Hristos ne-a mântuit în întregime din acest corp al morții, 100%. Cine ar putea să ne condamne? Nimeni nu poate să ne condamne vreodată, deoarece Isus Hristos ne-a mântuit deja 100%, indiferent de infirmitățile noastre.



Tu și eu, de asemenea am fost farisei spirituali

Unii dintre voi se poate să fi cunoscut și crezut în Isus, puțin, pentru un timp îndelungat. Ai crezut în Isus ca Mântuitorul tău, cu alte cuvinte, chiar înainte să fi întâlnit evanghelia apei și a Duhului. Eu însumi am fost de asemenea un creștin, fără să fiu născut din nou, timp de zece ani.

Când am crezut pentru prima dată în Isus ca Mântuitorul nostru, a fost o experiență foarte înviorătoare. Acest început a fost atât de înviorător încât am crezut că vom fi mântuiți necondiționat, doar crezând în Isus ca Mântuitor al nostru, chiar dacă am rămas ignoranți la adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii.

Când am crezut pentru prima dată în Isus, inima mea a fost de fapt umplută de bucurie. Astfel m-am bucurat foarte mult când am crezut prima dată în Isus, dar după aproximativ cinci ani, m-am uitat la mine și am văzut că am fost legat în mod continuu de păcatele pe care le comisesem, și am recunoscut că încă nu am fost liber. Crezi că am comis păcate sau nu am comis nici unul deloc în cei cinci ani timpurii din viața mea de creștin?. Indiferent că mă cunoști sau nu, răspunsul este destul de clar: bineînțeles că da. În tot acest timp, când nu am cunoscut adevărul, am fost chinuit de fiecare dată când comiteam păcat și pentru a scăpa de această agonie a trebuit să mă rog rugăciuni de pocăință, uneori chiar postind timp de trei zile. Atunci povara inimii mele părea că se ridică puțin, permițându-mi să-l laud pe Dumnezeu, „Mărețul har m-a mântuit Pe mine din păcat ”. Dar după aceasta, bineînțeles, am sfârșit păcătuind din nou. Deoarece aveam atât de multe greșeli și eram plin de defecte, comiteam păcate în fiecare zi, chiar dacă uram că fac aceasta. Nu odată am putut să rezolv toate problemele păcatului, pentru totdeauna.

Sub aceste împrejurări, au mai trecut încă cinci ani, și astfel când am devenit un creștin pentru un timp de aproximativ zece ani, dintr-o dată am fost șocat să descopăr cât de multe păcate comisesem în timpul tuturor acelor ani. Uitându-mă la mine însumi comițând astfel de păcate grave în fiecare zi, am fost adând întristat și complet descurajat. Apoi când am stat în fața Legii, am descoperit de asemenea cât de păcătos eram cu adevărat. A devenit tot mai dificil pentru mine să stau înaintea lui Dumnezeu, și am sfârșit devenind un păcătos care nu putea decât să pretindă, pe bună conștiință, să-L cunoască bine pe Isus și să creadă în El. Astfel, în cel de-al zecelea an ca și creștin, nu am putut ddecât să-mi mărturisesc păcătoșenia mie însumi.

Când am crezut prima dată în Isus, am crezut de fapt că eram un creștin foarte bun. Dar cum trecea timpul, am realizat doar tot mai mult și mai mult că într-adevăr nu aveam nimic cu care să mă laud înaintea lui Dumnezeu. Am recunoscut, „Sunt de fapt un fariseu. Fariseii nu sunt găsiți doar în Biblie, deoarece eu însumi sunt un fariseu al zilelor de azi!”.

Fariseei sunt un fel de oameni care, în sfințenia lor pretențioasă, în fiecare duminică în drumul lor spre biserică, cu Biblia sub braț, strigă la frații lor creștini, „Bună dimineața!, Aleluia!”. Și când slufesc, de fiecare dată când aud pe cineva vorbind despre Cruce, sfârșesc plângând. La fel, și eu am vărsat multe lacrimi, gândindu-mă la sângele lui Isus. Am crezut că aceasta este să slujești. Dar, trăind în această lume, fiecare se descoperă de fapt, comițând păcat după păcat. Astfel, oamenii recurg încă odată la rugăciuni de pocăință. De fapt, ei se simt mai bine pentru un timp, dar mai devreme sau mai târziu, ei termină rugăciunile de pocăință, deoarece sunt prea multe păcate pe care ei l-au comis. Unii oameni chiar vorbesc în limbi și au viziuni mai târziu, dar sunt toți nefolositori. Indiferent ce fel de tentativă ar fi încercat, nu a avut nici un folos să rezolve problema păcatelor lor din inimile lor.

Dacă eventual realizează că sunt simplu fără ființe fără valoare înaintea lui Dumnezeu și recunosc că sunt destinați iadului, datorită păcatelor lor, chiar dacă această realiare vine târziu, ar fi tot un rezultat fericit. De fapt, cu cât mai mult am crezut în Isus, cu atât mai mult realizăm cât de grozav de păcătoși am fost cu adevărat. Dar fariseii sunt buni la ascuns aceasta. Ei sunt atât de buni la aascuns păcatele din inimile lor și la joaca de-a ipocritul, încât au fost aprobați de cei din jurul lor pentru pietatea lor.

Religioșii acestei lumi se respectă mult unul cu altul.

Dar indiferent cât de mult respect și aprobare ei obțin de la alții, când stau înaintea lui Dumnezeu, sunt doar oa masă mare de păcate.

Când nu am cunoscut adevărul, și noi obișnuiam să ne oferim rugăciunile de pocăință cu sârguință. Dar după un timp, obosim, și terminăm rugându-ne, „Doamne, fă orice dorești să faci. Am atât de multe păcate. Am păcătuit din nou. Am a devenit prea jenant pentru mine chiar să-ți spun despre aceasta. „Deși e prea jenant, deoarece ni s-a spus că Dumnezeu va fi mulțumit oridecâte ori ne mărturisim păcatele, și că ne va ierta păcatele cu neprihănirea Sa și ne va curăți de toată neprihănirea, am continuat să ne rugăm Lui, „Doamne, am păcătuit. Te rog iartă-mă, Doamne!”. Și totuși păcatele noastre au rămas încă în inimile noastre.

Oridecâte ori oamenii își apleacă capurile să se roage lui Dumnezeu, conștiința lor le amintește de păcatele lor și le mănâncă inimile. Conștiința noastră ne chinuie inimile, spunându-ne, „Cu atâtea păcate comise, cum îndrăznești chiar să te rogi lui Dumnezeu?”

Astfel, după un timp, deoarece nu am avut nimic mai mult de spus, am sfârșit doar plângând, „Doamne, Doamne!”. Tot mai mult, adesea ne-am găsit urcând un munte și strigând numele Domnului. Pentru a evita jena atenționării oamenilor, am urcat un munte noaptea târziu, am intrat în vreo peșteră acolo și am strigat numele Domnului nostru. Dar și aceasta a fost o potriveală, iar păcatele noastre astfel au rămas încă cu noi.

De asemenea am încercat să ne împăcăm conștiința, spunându-ne că nu mai suntem păcătoși, „Dumnezeu este atât de plin de milă încât a făcut ca păcatele noastre să dispară. Am postit și m-am rugat timp de trei zile. Ce e mai mult, cred, nu am păcătuit atât de mult. Nu m-ar ierta atunci Dumnezeul nostru?”.

Dar am putea cu adevărat să ne înșelăm, chiar dacă ar trebui să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru mila Sa?. Cum am putea vreodată să ne înșelăm inimile, când am rămas păcătoși înaintea lui Dumnezeu?. Niciodată nu am putea face astfe! Indiferent cât de înalt am urca pe poziții de coonducere ale bisericilor noastre și indiferent cât de mult ne-ar fi poruncit de alții, atât timp cât încă continuăm să comitem păcat după voia noastră, nu am putea fi niciodată eliberați de aceste păcate și astfel la sfârșit am sfârșit ca ipocriți

Dorințe păcătoase au continuat să se ridice în inimile noastre. Deși am vorbit de sângele lui Isus pe Cruce, de nenumărate ori, deși am vărsat multe lacrimi doar gândindu-ne la sângele Său de pe Cruce, și deși am fost buni creștini, încă am rămas păcătoși, până când am întâlnit evanghelia perfectă a apei și a Duhului. În ciuda trăirii, potrivit cu toate ritualurile creștinismului, noi încă aveam păcat. Aceasta a fost religia fariseilor.Încă sunt mulți oameni pe acest pământ care au acest fel de credință și eu se găsesc chiar în comunitățile noastre creștine.



Toate păcatele noastre au dispărut, crezând în evanghelia apei și a Duhului

Înainte de a cunoaște evanghelia apei și a Duhului, și înainte de a crede în această evanghelie, noi toți am păcătuit în inimile noastre. Înainte am crezut în acest adevăr al aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit, conștiința noastră era păcătoasă. Cu toată sinceritatea, am fost cu toții păcătoși înaintea luI Dumnezeu, și am fost cu toții destinați iadului, datorită păcatelor noastre, deoarece Biblia ne spune c㠄plata păcatului este moartea”. Astfel, am fost chinuiți foarte mult datorită păcatelor noastre. Și am fost destinați iadului, atât fizic cât și spiritual, datorită judecății lui Dumnezeu asupra noastră, pentru păcatele noastre.

Am convertit mulți oameni la creștinism și i-am învățat. Dar am lucrat, în timp ce nu am putut să ne curățim păcatele, chiar conștiința noastră. Nu am putut nega aceasta înaintea lui Dumnezeu. Am recunoscut înaintea lui Dumnezeu că inimile noastre sunt păcătoase și că suntem destinați iadului.

Întotdeauna am avut o problemă nerezolvată: „De ce a fost Domnul nostru botezat când a venit pe acest pământ?”. Am dorit să aflu de ce Isus a primit botezul. De ce, și cu ce scop a trebuit să fie Isus botezat?. Am înțeles botezul nostru cu apă, ca marcă a credinței noastre în Isus, dar nu am putut înțelege deloc de ce Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul. De ce a fost botezat?. De ce ?.

Așa că am întrebat pe unii lideri din comunitățile creștine, „Pastore, am o întrebare. Te superi dacă te întreb?”. Ei mi-au spus să continui, așa că i-am întrebat. „Este despre Biblie. E clar că Isus a primit botezul de la Ioan în Noul Testament. Dar, nu sunt sigur de ce a fost botezat. Știi tu de ce pastore?”. Atunci a zâmbit, spunându-mi, „Nu știi nici atâta?. E ceva ce chiar copiii noștri din Școala Duminicală știu!. Se găsește în textele originale scripturile, la fel și în dicționarele biblice. Nu a fost Isus botezat pentru a ne conduce pe noi prin exemplu, ca model, și pentru a ne arăta umilința Sa?” Așa că am spus, „Dar pastore, dacă răspunsul ar fi atât de simplu, chiar și copiii din Școala noastră Duminicală l-a cunoaște cu adevărat. Am examinat atât în textul original cât și în cel istoric, dar botezul Său nu a intenționat aceasta. Nu ar fi fost un motiv pentru care Isus a fost botezat cu adevărat de către Ioan?”.

Am continuat să întreb. Am început să crecetez răspunsul corect, după ce am devenit creștin. Nu am avut nici o alegere decât să devotez ani în căutarea răspunsului la acea întrebare. Am căutat toate lucrările scolastice pe acest subiect. Chai dacă astfel am căutat, am întrebat și am investigat totul, nu am putut găsi nicăieri și definitiv. Astfel m-am luptat să aflu răspunsul final, până ce Domnul m-a luminat asupra evangheliei apei și a Duhului, manifestată în ața albastră, purpurie și cărămizie.

În timp ce eram capturat în cuvintele încrucișate nerezolvate ale botezului lui Isus, am ajuns la un punct când am citit cu atenție Matei 3:13-17, „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de tine, și Tu vii la mine?”. Drept răspuns Isus I-a zis: „Lasă-Mă acum căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și în clipa aceea cerurile s-au dechis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea:”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea””.

Citind acest Cuvânt, am realizat în final, „Deci asta e! Motivul pentru care Isus a fost botezat a fost jertfa sacrificală a Vechiului Testament!. Acesta este adevărul mântuirii Sale ascunse în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit!”.

Ioan Botezătorul a fost de fapt Ilie, pe care Dumnezeu i-a promis să-l trimită, în Vechiul Testament. Dumnezeu a spus în Maleahi 4:5 că-l va trimite pe Ilie înainte de ziua judecății, iar Matei 11:14 ne spune că Ilie, pe care El l-a promis, nu este altcineva decât Ioan Botezătorul. Astfel am aflat despre Ilie, dr tot nu am fost sigur de ce Isus a trebuit să fie botezat de Ioan Botezătorul. Atunci, m-am întors în Matei 3:13-17 și am fost atent din nou la pasaj, „„Lasă-Mă acum căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și în clipa aceea cerurile s-au dechis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea””.

Atunci toate îndoielile mele au fost dizolvate. „Pentru a împlini toată neprihănirea,” a primit de fapt botezul. Într-adevăr, Isus a împlinit această lucrare de neprihănire, mântuind pe toți oamenii prin botezul Său.

Botezul este la fel cu întinderea mâinilor din Vechiul Testament, deoarece când mâinile întinse pe capurile jertfelor sacrificiale, potrivit sistemului sacrificial al Cortului. Pentru ca păcătoșii să aducă aceste jertfe sacrificiale înaintea altarului jertfei arse, pentru a-și întinde mâinile asupra lor și astfel să-și mărturisească păcatele și să le treacă asupra jertfei lor sacrificiale pentru israeliți și pentru ei; și pentru ca Isus să fie botezat de către Ioan Botezărul din timpul Noului Testament-toate aceste lucruri se potrivesc unul cu altul. În final am realizat că astfel Isus Și-a primit botezul (întinzând mâinile), pentru a lua asupra Sa toate păcatele lumii și pentru a face ca toate păcatele fiecăruia să dispară.

Așa că m-a uitat la textele originale scripturale. Am căutat cum este scrisă fraza în greacă, „Căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” :

În fraza „Căci astfel” și „neprihănirea” era scrisă în greacă ca „hutos ” și „dicaiosune .”. Prima înseamn㠄astfel”, „potrivit”, „doar prin această metodă”, „cel mai potrivit”, sau, „cu această metodă”. Iar ultima înseamn㠄neprihănirea, dreptatea sau virtutea acceptabilă lui Dumnezeu”.

Ne-a spus că Isus i-a mântuit pe păcătoși din păcatele lor. Ne-a spus că Isus a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu, fiind botezat și vărsându-Și sângele. Cu alte cuvinte, înseamnă că El a luat asupra Sa toate păcatele noastre, cu botezul Său. Toate cuvintele noastre încrucișate au fost astfel rezolvate, deoarece acum am realizat adevărul înțeles a ceea ce a cauzat atât de multă confuzie și rătăcire. Este deoarece Isus a luat asupra Sa tate păcatele noastre cu botezul Său, că a mers la Cruce și a murit pe ea ca judecată a acestor păcate. Acesta a fost adevărul găsit în evanghelia apei și a Duhului.

Noi, cei născuți din nou, am ajuns să relizăm, cu alte cuvinte, că botezul primit de la Ioan, a fost constituentul indispensabil al mântuirii noastre și că El a luat asupra Sa păcatele lumii, totul odată, cu botezul Său. Și tu trebuie să realizezi același adevăr din evanghelia apei și a Duhului. Doar atunci sufletele voastre pot fi luminate.

De fapt, nu putem uita vreodată când a primit Isus botezul de la Ioan. Nu putem uita vreodată ziua când am realizat că toate păcatele noastre au fost de fapt trecute asupra lui Isus. Am văzut schimbările care s-au întâmplat în inimile noastre cu realizarea noastră a acestui adevăr. Ele s-au răspândit peste tot în inimile noastre ca valurile care se revarsă într-un lac. Pătrunzând prin întuneric, lumina puternică a răsăritului de soare a intrat în noi, permițându-ne să cunoaștem adevărul mântuirii.



Botezul pe care Isus l-a primit, a trecut păcatele lumii asupra Sa

După ce am citit Matei 3:13-17, nu am putut să rostesc nuci un singur cuvânt, timp de mult timp. Deși am fost de fapt păcătos, Isus a primit botezul Său, și a spus, „Lasă-Mă acum căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. De aceea, motivul pentru care a trebuit să-Și verse sângele pe Cruce ața cărămizie a fost botezul lui Isus ața albastră. Acest Isus fost Dumnezeu Însuși ața purpurie. Și cu Cuvântul Vechiului și Noului Testament (inul subțire răsucit), El ne-a învățat adevărul real al mântuirii. Isus, cu alte cuvinte, a luat asupra Sa toate păcatele noastre.

„Atunci, încă mai avem păcat sau nu? Când Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, păcatele fiecăruia au fost trecute asupra Sa. Au fost și păcatele noastre trecute asupra Sa? Au fost păcatele lumii trecute asupra Sa, pe vremea aceea? Sunt păcatele pe care deja le-am avut când eram în pântecele mamelor noastre, păcate lumești sau nu?. Dar păcatele pe care le-am comis când am avut doar un an?. Nu sunt nici ele păcatele lumii?. Dar păcatele pe care le-am comis în copilăria noastră? Nu aparțin și ele păcatelor lumii?”.

Trebuie să ne întrebăm aceste întrebări, pentru a ne asigura că suntem pe piciorul cel drept. Astfel, credința este totul despre a ne asigura că stăm în picioare pe solul cel drept cu Cuvântul lui Dumnezeu. Păcatele pe care le-am comis în timpl vieții noastre, sunt într-adevăr păcatele lumii, ca și păcatele pe care le-am comis în timpul adolescenței noastre, sunt tot păcate lumești. Toate păcatele pe care le comitem în timpul vieții noastre, să nu menționăm cele din timpul când am fost adulți, sunt păcatele lumii. Toate astfel de păcate au fost trecute asupra lui Isus deja. Nu-i așa?. Bineînțeles că da! Este scris că Domnul nostru a luat nu doar păcatele noastre, ci toate păcatele fiecărei ființe umane. Astfel că am realizat, „Toate păcatele noastre au fost într-adevăr trecute asupra lui Isus. Atunci mai avem păcat?. Nu, nu mai avem nici un păcat în noi!”.

Deoarece Isus a fost de fapt botezat de Ioan, Ioan Botezătorul a mărturisit, „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii!” (Ioan 1:29). Isus a luat toate păcatele fiecărei persoane care a trăit vreodată și va trăi vreodată, chiar de la începutul omenirii, până la sfârșitul ei. Toate păcatele pe care le-a comis cineva vreodată în timpul întregii vieți, și chiar păcatele copiilor fiecăruia, au fost toate luate de Isus. Indiferent cât de mult durează această lume, mii de ani, sau chiar miliarde de ani, Domnul nostru a luat asupra Sa păcatele tuturor oamenilor săi, cu botezul Său, a purtat păcatele aceste păcate pe umărul Său, la Cruce, a fost crucificat și astfel a primit toată judecata păcatului, de dragul nostru-aceasta am realizat.

Deoarece noi, cei născuți din nou, am realizat că Isus a înviat din morți și a devenit Mântuitorul nostru din această cauză, și deoarece am crezut astfel, toate întrebările noastre au fost răspunse.

Cu botezul pe care astfel L-a primit și vărsându-Și sângele pe Cruce, Domnul nostru a avut grijă de toate păcatele noastre. De aceea Biblia vorbește de ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit pe poarta curții Cortului și de aceea ne spune în Ioan 5:4-6 că Isus a venit la noi nu doar prin apă, ci prin apă și sânge. Astfel am ajuns să realizăm, „Deci, de aceea ne spune Biblia că Mântuitorul nostru Isus a împlinit toată neprihănirea lui Dumnezeu, primind botezul Său. Acesta e adevărul! Totuși, liderii creștini nu ne-au învățat acest adevăr deoarece au fost toți ignoranți la el!”.

Am devenit păcătoși dor când adevărul lui Dumnezeu al aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit ne spune că suntem păcătoși. Nimeni nu poate aproba mântuirea altui suflet. Nu are nici un rost cuvântul bun al altora. Cum ar putea ceea ce ne spun alți oameni, că suntem creștini destul de buni, sau chiar dându-ne nota unor creștini de 10 plus, chiar să constituie mântuirea noastră din păcat? Am devenit fără păcat, nu când oamenii ne aprobă, ci doar când Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Hristos a făcut ca toate pcăatele noastre să dispară cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Isus a făcut nu doar ca păcatele mele să dispară, ci și păcatele tale. Ne spune că, deoarece Isus Hristos, Mesia a făcut ca toate păcatele tuturor oamenilor să dispară, vom primi cu toții ștergerea păcatului, doar dacă vom crede. Așa am putea intra pe poarta curții Cortului, primind ștergerea păcatului, prin apă și Duh.



Care este credința perfecră?

Poarta curții Cortului a fost împletită cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Fiecare trebuie să aibă această credință perfectă care crede că Domnul nostru a venit pe acest pământ și astfel ne-a mântuit de toate păcatele noastre. Când credem că Domnul S-a născut pe acest pământ în carne de om, a fost botezat de Ioan, a murit pe Cruce, a înviat din morți, și astfel a devenit Mântuitorul nostru, putem deveni cu toții copii ai lui Dumnezeu. Deși faptele noastre sunt mici și deși carnea noastră nu are valoare, crezând în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, în inimile noastre, am devenit fără păcat. De aceea, pentru a deveni cei neprihăniți, este posibil doar prin credință. Crezând în mântuirea manifestată prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, ne-am îmbrăcat în neprihănirea lui Dumnezeu. Crezând în evanghelia apei și a Duhului, pe scurt, am devenit copiii lui Dumnezeu.

Unii dintre voi se poate că nu ați înțeles în întregime. Dacă da, tot ce trebuie să faceți este doar să continuați să citiți cu atenție această carte sau să frecventați biserica lui Dumnezeu. Până acum am discutat doar despre aspectele generale ale Cortului, dar odată ce începeți să citiți explicațiile detaliate, veți putea atinge înțelegerea completă a Cortului. Este atât de ușor, încât chiar și un copil poate înțelege repede.

Dacă oamenii și-ar baza credința pe cunoașterea dură a lui Isus, ei n-ar putea fi niciodată mântuiți din păcatele lor, indiferent cât de mult timp cred în Isus, timp de o mie sau zece mii de ani. Ei încă ar avea păcat în fiecare zi. Ar plânge în fiecare zi, deoarece nu pot scăpa din blestemul păcatelor lor. Când lucrurile încep să meargă bine pentru ei, acești oameni cred că Dumnezeu îi ajută. Dar când lucrurile merg prost, chiar încet, se întreabă, „Este deoarece nu am dat zeciuiala?Sau este deoarece nu am mers la biserică duminica trecută?. Am păcătuit și nu L-am servit pe Dumnezeu cum ar trebui, și cred că de fapt mă pedepsește pentru aceatea”. În acest fel, ei sfârșesc murind închiși în Lege, deoarece Scriptura ne spune c㠄Legea aduce mânie” (Romani 4:15).

Pentru a avea într-adevăr felul de credință care este întreagă, trebuie să cunoaștem în mod corect și să credem în cele patru misiuni ale lui Isus Hristos, care a venit la noi prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Trebuie să realizăm adevărul dat de Isus Hristos. Doar când avem o înțelegere clară a acestui adevăr din patru părți și credem în el, pute avea credința care este întreagă înaintea lui Dumnezeu, și putem deveni copiii Săi perfecți. Deoarece am devenit fără păcat, crezând în aceste patru misiuni ale lui Isus, suntem întotdeauna cei neprihăniți fără păcat, chiar fără propria noastră luptă de a ne elibera din legătura păcatului; suntem oameni ai credinței, fără păcat, chiar fără să ne străduim cu propria noastră putere; și suntem copii perfecțo ai lui Dumnezeu, ale căror păcate au fost spălate albe ca zăpada, chiar fără propriile noastre fapte sau încercare.

Ca un bebelus care se joacă și se odihnește în pace, sub ochii atenți ai părințior, crezând în acest adevăr, noi de fapt avem pace și liniște în inimile noastre, înaintea ochilor plini de milă ai lui Dumnezeu, Tatăl. Chiar dacă faptele noastre pot fi insuficiente, tot ce trebuie să faceți este să credeți în lucrările lui Dumnezeu, deoarece cu cât mai insuficienți sunteți, cu atât veți simți dragostea Domnului nostru.

Protestezi să primești ștergerea păcatelor tale, încă incapabil de a avea credința care crede în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit?. Acum, cei care cunosc acest adevăr, nu trebuie să protestezi pentru a primi ștergerea păcatului, ci doar să creadă în liniște. Cei care au devenit copii ai lui Dumnezeu prin credință sunt cei care cunosc cu adevărat și cred în Isus Hristos, care a venit la noi prin apa, sânge și Duh. Ei Îi servesc lui Dumnezeu nu cu faptele lor superficiale, dar ei Îl iubesc și-L servesc cu credința lor mai întâi. Deoarece credem Dumnezeu ne acordă audiența Sa și merge cu noi. Deoarece noi credem în El, El ne ajută. Și deoarece credem în Isus care ne-a mântuit cu botezul și sângele în care ne punem credința, am devenit servitorii lui Dumnezeu care-I servesc lucrările Sale neprihănite.

Acum trebuie să realizăm adevărul că Dumnezeu a făcut poarta mântuirii noastre din curtea exterioară a Cortului, împletindu-l cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, pentru a ne da mântuirea ștergerii definnitive de păcat. Scriptura ne spune că Isus a venit la noi prin apă, sânge și Duhșii că ne-a mântuit din păcatele noastre cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit al porții curții Cortului din Vechiul Testament. Domnul nostru a devenit poarta mântuirii noatre de păcat. Trebuie să credem și din nou să credem în aceste patru lucrări ale lui Mesia car de fapt și faptic ne-a eliberat din păcatele noastre.



Botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan este substanța reală a aței albastre, manifestate în poarta curții Cortului

Baptism of JesusSă ne întoarcem din nou la Matei 3:13-17, „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de tine, și Tu vii la mine?”. Drept răspuns Isus I-a zis: „Lasă-Mă acum căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și în clipa aceea cerurile s-au dechis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea:„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea””. La acel timp, când Isus a fost botezat, fuseseră 30 de ani de când S-a născut din nou din Fecioara Maria. Aici, cuvântul „atunci” se referă la timpul când atât Ioan Botezătorul, cât și Isus au împlinit 30 de ani.

Ioan Botezătorul, născut cu 6 luni înaintea lui Isus, a fost reprezentantul omenirii de pe acest pământ, care le-a dat botezul pocăinței (Matei 3:11, 11:11). Când Isus a împlinit 30 de ani, El a venit la Ioan, care boteza oameni la Râul Iordan, pentru a fi botezat. Dar Ioan Botezătorul a încercat să-L prevină, spunând, „am trebuință să fiu botezat de tine, și Tu vii la mine?” Atunci Isus a replicat, „Lasă-Mă acum căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat și Isus a fost botezat de el. De asemenea, Scriptura înregistrează că, atunci când Isus a fost astfel botezat, cerul I s-a deschis și o voce a venit de acolo, spunând, „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

În Matei 3:15 aici, Isus ne spune motivul pentru care a fost botezat de Ioan. Acest adevăr se referă la ața albastră a curții Cortului. „Lasă-Mă acum căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Scopul botezului lui Isus primit de la Ioan, a fost ca să ierte nelegiuirile păcătoșilor, prin lucrările Sale, manifestate în ața albastră, purpurie și cărămizie din Cort-„căci astfel” se cădea să împlinească tot ce trebuie de împlinit”.

Că Isus Hristos a luat păcatele fiecăruia asupra Sa, fiind botezat de Ioan Botezătorul, a fost dragostea neprihănită a lui Dumnezeu și împlinirea lucrării Sale de mântuire a tuturor păcătoșilor. Așa cum Ioan 3:16 spune, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Isus a fost botezat pentru a ne mântui de păcatele lumii, pentru ca noi să nu fim condamnați din cauza păcatelor noastre. De aceea Isus a luat toată neprihănirea lui Dumnezeu și toate păcatele omenirii asupra Sa, fiind botezat de Ioan, căci așa se cădea de împlinit tot ce trebuia de împlinit.

Ce este „ce trebuia de împlinit?”. Pasajul de deasupra ne spune că motivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, a fost pentru a împlini ce trebuia de împlinit de Ttaăl.

Aici, avem nevoie să aflăm exact ce este cu adevărat ceea ce trebuia de împlinit de Dumnezeu. „Tot ce trebuia de împlinit” se referă la faptul că Isus Hristos, fiind botezat de Ioan, a luat toate păcatele omenirii asupra Sa. Cu botezul Său, El a luat toate păcatele lumii asupra Sa, odată. Astfel scopul nașterii Sale a fost pentru a șterge toate păcatele lumii odată, botezul pe care Isus L-a primit de la Ioan a fost clar neprihănit. Pentru a împlini tot ce trebuia de împlinit de Dumnezeu, a însemnat a împlini lucrările neprihănit care fac ca toate păcatele lumii să dispară-ceea ce e, a fost pentru a împlini mântuirea.

Botezul lui Isus a fost metoda indispensabilă prin care Dumnezeu ne-a eliberat din păcatele noastre. Dumnezeu a stabilit în Vechiul Testament că, pentru a ne șterge păcatele, El îl va ridica pe Ioan Botezătorul, ca reprezentant al omenirii, să-l facă să-L boteze pe Fiul Său Isus Hristos, și astfel să treacă toate păcatele noastre asupra Fiului Său. Nimic altceva decât aceasta nu a fost lucrarea de milă a lui Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu atât de mult ne-a iubit, Dumnezeu a făcut ca Isus să fie botezat de Ioan, pentru a ne face copiii Săi și pentru a completa lucrarea neprinănită a ștergerii păcatelor noastre. De aceea Dumnezeu a spus, când Isus fusese botezat și a ieșit din apă, „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Dumnezeu Tatăl a spus cu alte cuvinte, „Cu botezul Său, Fiul Meu a luat toate păcatele asupra Sa”.

Cu alte cuvinte, Isus Hristos a venit pe acest pământ și prin această metodă, fiind botezat de Ioan, a purtat toate păcatele noastre, odată, în modul cel mai potrivit și astfel a devenit jertfa sacrificială pentru a ne face păcatele să dispară.

Deoarece Fiul lui Dumnezeu a fost botezat pentru noi, și deoarece astfel El ne-a acceptat toate păcatele asupra Sa, El a purtat aceste păcate la Cruce, a fost crucificat și Și-a vărsat sângele prețios și astfel a devenit Mântuitorul tuturor. Isus ne-a mântuit pe noi cei care credem, cu alte cuvinte, fiind botezați pentru păcatele noastre, sacrificându-Se cu sângele Său de pe Cruce și înviind din orți. Și după ce a înviat din morți și completând lucrările de mântuire, acum stă la dreapta tronului lui Dumnezeu și când vine timpul Său, Se va reîntoarce cu siguranță. Acest adevăr este evanghelia apei și a Duhului și inima mântuirii.

Pe poarta curții Cortului, Exod înregistrează, „Pentru poarta curții Cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coți, albastră, purpurie și cărămizie, și de in subțire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi și cele patru picioare ale lor”. Astfel, poarta curții Cortului era împletită din aceste ațe, albastru, purpuriu și cărămiziu și iin subțire răsucit. Aceasta ne spune adevărul că noi intrăm în Împărăția Cerurilor, crezând în darul mântuirii.

Ața albastră împletită, a porții curții Cortului se referă la faptul că toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus când a venit pe acest pământ și a fost botezat.

Ața purpurie ne spune că Isus Hristos, care a fost botezat pentru păcatele noastre, a fost fundamental Creatorul Însuși care a făcut întregul univers și tot ce e în ea, Domnul tău și al meu. Purpuriul este culoarea regilor (Ioan 19:2-3), și de aceea ne spune că Isus Hristos este Regele regilor și Domnul tuturor. Cuvântul „Hristos” înseamn㠄unsul”, și doar regii, preoții, sau profeții puteau fi unși. Astfel, deși Isus Hrisosa venit pe acest pământ în carnea unui om, adevărata Sa identitate era de fapt Regele regillor. Isus, cu alte cuvinte, a fost Domnul și Creatorul care a făcut întregul univers. Isus a fost Dumnezeu cel Atotputernic și singurul Fiu preaiubit al lui Dumnezeu Tatăl.

Ața cărămizie împletită în poarta Cortului se referă la sacrificiul pe care acest Rege al regilor l-a făcut, când după ce a venit pe acest pământ în carnea unui om și ne-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său, a fost crucificat și Și-a vărsat sângele pe Cruce. Isus Hristos a plătit plata păcatelor noastre în numele nostru, fiind botezat, vărsându-Și sângele prețios, și astfel sacrificându-Se de dragul nostru. Ața cărămizie manifestă sacrificiul sângelui lui Isus Hristos.

În final, inul subțire răsucit se referă la Cuvântul indirect al lui Dumnezeu, din Vechiul și Noul Testament. Biblia ne spune de mântuirea noastră prin Cuvântul Vechiului și Noului Testament. Din Vechiul Testament Dumnezeu a promis că va veni la noi ca Mântuitor al păcătoșilor, iar în Noul Testament, așa cum a promis, Isus Hristos, Dumnezeu Însuși, a venit într-adevăr pe acest pământ, a fost botezat și Și-a vărsat sângele pe Cruce-toate Îl dăruiesc ca sacrificiu pentru păcatele noastre.

Cu ața albastră, Dumnezeu manifestat în Cuvântul prin care Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a ne mântui de păcatele noastre și a luat aceste păcate ale noastre asupra Sa cu botezul Său; și cu ața purpurie, El a manifestat că Acesta care a fost botezat, era de fapt Dumnezeu Însuși. Și cu ața cărămizie, Dumnezeu a manifestat că te-a mântuit pe mine și pe tine din păcatele noastre, venind pe acest pământ ca Mântuitorul nostru, fiind botezat, purtând păcatele lumii la Cruce și vărsându-Și sângele prețios

Că această mântuire a venit prin Cuvântul lui Dumnezeu, promis de Vechil Testament, pe de altă parte, a fost manifestat cu inul subțire răsucit. De aceea poarta curții Cortului a fost împletită cu aceste ațe, albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Când ne uităm la poarta curții Cortului, această poartă manifestă și ne arată clar chiar cum Dumnezeu ne-a mântuit din păcatele noastre și ne-a făcut poporul Său; astfel, noi trebuie cu toții să credem în înțelesul spiritual al celor patru ațe, folosite pentru poarta curții Cortului.

Vorbind despre culorile porții curții Cortului, mai întâi Biblia menționează ața sa albastră. De obicei ne gândim la ordinea aței albastre, purpurii și cărămizii. Aceasta ne arată importanța aței albastre. În timp ce Isus Hristos a venit într-adevăr pe acest pământ ca Mântuitor al nostru, dacă nu ar fi fost botezat de Ioan, noi nu am fi putut să fim curățiți de păcatele noastre. De aceea Isus, pentru a ne mântui de păcatele lumii, a fost botezat de Ioan și crucificat, în ascultare de voia Tatălui.

Isus este Domnul universului care a creat toate lucrurile și El este Dumnezeul nostru. El este Dumnezeu Însuși care ne-a făcut să fim născuți pe acest pământ, care ne-a dat o viață nouă și care conduce peste viețile noastre. Ca să ne mântuiască de păcatele noastre, a trebuit să fie botezat de reprezentantul întregii omeniri și astfel să ia toate păcatele noastre asupra Sa. Fiind botezat de Ioan, cu alte cuvinte, Isus Hristos a devenit Mântuitorul nostru adevărat.

Ca să ne elibereze din păcatele noastre, Isus Hristos a venit pe acest pământ, și ca să ne ia toate păcatele asupra Sa, El a fost botezat. Dacă nu ar fi fost botezul Său mai întâi, Hristos nu ar fi putut fi niciodată să fie crucificat. De aceea poarta curții Cortului ne arată clar exact cât de exact Isus Hristos ne-a mântuit de păcatele nostre-care este, metoda precisă a mântuirii Sale.

Culorile porții curții Cortului ne spune că Isus Hristos va veni pe acest pământ, va lua toate păcatele omenirii asupra Sa, cu botezul Său primit de la Ioan, și a fost crucificat-că El singur, cu alte cuvinte, va avea grijă de toate păcatele noastre. Când Isus a fost botezat, ușa Cerurilor s-a deschis, iar Dumnezeu Tatăl a vorbit, „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”. Isus Hristos este Mesia și Mântuitorul nostru, dar de asemenea este Fiul lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu Creatorul, care a făcut întregul univers cu Cuvântul Său. Fiind Sfântul Dumnezeu, Isus a putut purta toate păcatele noastre, fiind botezat, pentru a deveni Mântuitorul nostru adevărat.

Isus Hristos care a creat întregul univers și care conduce peste el, ne-a arătat mântuirea clară din păcatele noastre. Deoarece Isus Hristos, ca să ne șteargă păcatele, a venit pe acest pământ, a luat toate astfel de păcate asupra Sa cu botezul Său și a murit pe Cruce, tu și eu am fost mântuiți cu adevărat. Isus Hristos este Creatorul care conduce peste viața și moartea noastră, care a creat întregul univers, și care ne-a adus pe părinții noștri de dinainte și întreaga omenire, pe acest pământ. El a fost chiar substanța aței albastre, purpurii și cărămizii și inului subțire răsucit.

Dumnezeu Însuși a venit pe acest pământ ca jertfă sacrificială a păcătoșilor. Isus, care ne-a mântuit, a fost acest Dumnezeu, Cel Atotputernic și Dumnezeul milei. Deoarece Isus Hristos ne-a luat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său, a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu și de aceea El a purtat păcatele lumii la Cruce, a fost crucificat și Și-a vărsat sângele Său prețios. Așa cum este manifestat în poarta curții Cortului, Isus Hristos a devenit jertfa noastră sacrificială pentru a șterge toate păcatele noastre.

De aceea, nu doar poarta curții Cortului, ci și poarta Locului Sfânt și poarta Sfintei Sfintelor și chiar acoperământul Casei lui Dumnezeu, au fost toate împletite cu ața albastră, purpurie și cărămizie și in subțire răsucit. Deoarece Isus Hristos a fost botezat de dragul tău, tu și eu suntem spălați de toate păcatele noastre, crezând în aceasta. Isus a fost botezat pentru a împlni tot de trebuia împlinit, și aceasta a fost realizată luând păcatele tuturor oamenilor, asupra Sa, prin botezul Său. De aceea, tot ce trebuie să facem este să realizăm că toate păcatele noastre au fost de asemenea trecute asupra lui Isus, la acel timp, și să credem astfel.

Totuși, sunt atâția creștini care cred în El în mod arbitrar și nepăsător. Sunt prea încăpățânați pentru a-și abandona credința lor religioasă a fărădelegii, provocându-L pe Dumnezeu chiar de la început. Noi trebuie să credem în El, potrivit modului de mântuire pe care ni L-a dat. Isus a spus, „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6). El e spune, „Eu sunt calea. Eu sunt calea care te conduce la Cer. Eu sunt Păstorul, calea și adevărul. Eu sunt într-adevăr viața care te mântuiește”. Mântuiindu-ne de păcatele noastre, Isus Hristos a devenit Domnul unei noi vieți, date nouă.



Când credem în Isus, cum ar trebui să-L înțelegem și să credem în El?

Putem fi mântuiți de păcatele noastre, doar crezând chiar în modul în care a venit pe acest pământ și ne-a mântuit. Cuvântul „credinț㔠include astfel de înțelesuri, ca „a te baza pe”, „a se sprijini”, și „a se încrede”. Bătrânii adesea se bazează pe copiii lor, când îmbătrânesc prea mult, deoarece este prea dificil de trăit de unii singuri. La fel, motivul pentru care noi trăim, încrezându-ne în Dumnezeu, este deoarece simplu nu ne putem face păcatele să dispară, ele singure. Chiar dacă încercăm să nu păcătuim, noi încă sfârșim, trăindu-ne viețile, întotdeauna păcătuind. Deoarece nu ne putem elibera din păcatele noastre, credem în Dumnezeu și ne punem încrederea în Isus Hristos, Mântiutorul nostru, crezând în ceea ce El a făcut pentru noi.

De aceea, când credem în Isus și căutăm mântuirea noastră, trebuie mai întâi să cunaoștem ce fel de credință este credința dreaptă. Acum peste 2000 de ani, Isus a venit pe acest pământ pentr a te mântui pe tine și pe mine, fiecare ființă umană a acestei lumi-de păcatele noastre. Când a făcut 30 de ani, atunci a fost botezat de Ioan Botezătorul și de aceea a luat toate păcatele lumii asupra Sa. Trebuie să toții să credem în acest fapt. Trebuie să credem că, atunci când Isus a acceptat nu doar păcatele mele și ale tale, ci toate păcatele lumii asupra Sa, cu botezul Său, fiecare păcat, din trecut, prezent și chiar viitor, au fost toate luate de Isus Hristos deja.

Totuși, încă ignoră acest fapt, că nu doar toate păcatele lumii, ci și toate păcatele lor au fost trecute asupra lui Isus când a fost botezat și continuă să creadă doar în sângele lui Isus. De aceea nici unul dintre ei nu poate discerne cu ușurință care credință este cea dreaptă, chiar dacă văd cu toții că toate porțile Cortului au fost împletite din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Când Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a ne mântui, El nu ne-a mântuit într-o modă la repezeală. Deoarece El de fapt ne-a luat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său și a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, cu crucificarea Sa, tu și eu am fost mânttuiți. De aceea Domnul nostru a spus, „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afar㔠(Ioan 6:37).

Când spunem că credem în Isus, nu credem doar în caracterul Său, nici doar în omnipotența Sa. Mai degrabă, suntem mântuiț, crezând că Hristos, în ciuda faptului că este Dumnezeu, a venit pe acest pământ, mi-a luat toate păcatele mele și ale tale asupra Sa, cu botezul Său, și a fost crucificat pe Cruce de dragul nostru. Când ne uităm la mântuirea manifestată din Cort, ne devine limpede ca și cristalul, doar cât de exactă este credința dreaptă pe care trebuie să o avem, când credem în Isus.

Astăzi, sunt mulți oameni care cred doar în sângele Crucii, cântând neîncetat, „Vrei să fii liber de povara păcatului?. Este putere în sânge, putere în sânge ” și strigând orbește în pasiunea lor, „Doamne! Cred!”. Indiferent cît de ardent cred ei în Isus, ei nu pot fi niciodată eliberați din păcatele lor, crezând doar în sângele de pe Cruce.

Deoarece suntem astfel, că nu putem fi niciodată eliberați din păcatele noastre, în toată viața noastră, avem nevoie de Mântuitorul în mod absolut și acest Mântuitor nu este nimeni altcineva decât Isus Hristos. Isus Hristos care a venit ca să te elibereze pe tine și pe mine, este Mântuitorul, Regele regilor, Creatorul care a făcut întregul univers și totul din el, și Domnul vieților noastre. El a venit pe acest pământ, ne-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său, și ne-a curățit de păcatele noastre, murind pe Cruce. Suntem mântuiți, cu alte cuvinte, crezând în Isus Hristos, care a purtat toată condamnarea păcatelor noastre cu botezul și Crucea Sa, ca Mântuitorul nostru. Aceasta ne arată clar și definitiv poarta curții Cortului.



Oamenii care cred în Isus doar religios

În aceste zile, oamenii pretind că pot fi mântuiți doar crezând în sângele Crucii. Făcând astfel de pretinderi goale, nu este nimic decât o afișare a credinței lor religioase. Acești oameni spun, „Când mi-am dat lui Dumnezeu rugăciunile de pocăință, Duhul Sfânt mi-a vorbit în inima mea, „Copilul meu, ți-am iertat păcatele”. Ei fac astfel de pretinderi, spunând că astfel de credințe sint mărturisirea lor de credință.

Dar mântuirea noastră nu vine doar prin sentimentele noastre emoționale. Mai degrabă, suntem mântuiți prin dimensiunile întregi ale personalității noastre: cunoaștere, emoție și voință. Trebuie să fim mântuiți, cu alte cuvinte, mai întâi cunoscând doar cum Dumnezeu, Mântuitorul nostru ne-a mântuit și apoi crezând în el. Dar religiile?. Ce sunt ele?. Religiile nu sunt nimic mai mult decât instituții făcute cu mâna omului, construite pe gândurile oamenilor.

Cu mult timp în urmă, în familia mea, mama mea a fost șeful. Eram asistentul ei, urmând-o în întreaga bucătărie, întrebând-o de ce ajutor are nevoie-ca un fel de Iacov din Biblie. Când mama mea era ocupată în bucătărie, pregătind masa, eram ocupat așezând masa din sufragerie. Mama mea și eu făceam o combinație fantastică. Sculându-mă dimineața, făceam focul, pregăteam masa și după masă, măturam pe jos în bucătărie cu o mătură. Toate treburile de dimineață erau terminate cu această mătură.

Aceasta nu a fost o scenă particulară din Coreea, în acele zile. Dar lucrul cel mai interesant a fost chiar această mătură care era folosită pentru a curăți pe jos în bucătărie, care se schimba dintr-o dată într-un dumnezeu, care aparent ne dădea tot ce ceream. Cu alte cuvinte, au fost oameni care se rugau de fapt acestei mături uzate. Astfel de absurdități au fost frecvente în viețile noastre; nu doar aceasta, ci oricând era câte un necaz în familie sau în vecinătate, invitam un saman pentru a prezenta vrăjitorie. Deoarece oamenii din acele timpuri țineau credințe panteiste și credeau că dumnezeii erau peste tot, nu doar această mătură care era folosită pentru a mătura pe jos, putea să se transforme într-un dumnezeu, ci și mesele ancestrale pe care erau scrise numele taților lor înaintași, o stâncă mare pe un deal, sau practic tot ce se vedea cu ochii lor, putea să se întoarcă într-un dumnezeu.

În ziua de azi, cu trecerea timpului, oamenii au căpătat această ignoranță gradual, dar pe atunci se întâmpla frecvent că, chiar totul se transforma într-un dumnezeu. Astfel, una dintre afacerile cele mai vesele ale timpului nu era alta decât vrăjitoria. Îmi amintesc că vedeam vrăjitoare recitând farmece de neînțeles, performând vrăjitorie. Obișnuiam să imit modul vrăjitoarei de a cânta un farmec, spunând, „Abracadabra, Abracadabra, să vină lumina, să vină lumina, totul este al meu când vine lumina. Dovleacul nu s-a spart din cauza lipsei de devoțiune. Abracadabra, Abracadabra”. Nu aveam nici o idee, bineînțeles, ce însemnau ele.

Când astfel de vrăjitoare performa într-una dintre casele din vecini, fiecare din întregul sat obișnuia să se adune, pentru a o vedea. Punctul important al unei astfel de ocazii, venea când ciocurile erau umplute în capul unui porc mort, care zâmbea fără nici un motiv. Câte ciocuri erau umplute, obișnuia să determine farmecele vrăjitoarei și puterea ei. Această vrăjitorie continua toată noaptea, până când apărea lumina zile. Printre cunoștințele mele vechi, era cineva care pretindea că este posedată de un duh virgin. Pretindea că putea conduce destul de mult toți demonii, deoarece erea posedat de un duhvirgin-duhurile virgine cică aveau mai multă putere decât altele. El spunea că, dacă sfârșește înfruntând un demon mai puternic, el însuși putea fi strangulat, mai degrabă decât dacă scotea acest demon, dar totuși el pretindea că putea scoate toți demonii, de toate varietățile. El nu era nimeni altcineva decât un vrăjitor.

Își petrecea timpul în mod obișnuit, la fel ca oricine. Dar, oridecâte ori cineva îi cerea să facă exorcism, el își schimba hainele într-un costum de vrăjitor și își performa spectacolul său spectaculos. Deoarece inimile oamenilor sunt ocupate cu astfel de minți superstitioase, ei urmăresc acest fel de religii primitive, care nu au nimic de a face cu Cuvântul lui Dumnezeu, și sfârșesc crezând în tot felul de lucruri nebune și rușinoase.

Cu alte cuvinte, oamenii și-au făcut religiile lor. Ca în povestea de mai sus, ei și-au inventat dumnezeii lor. Deoarece oamenii au acest fel de instinct, chiar ca și creștini, când li se pune că Isus a fost crucificat pentru ei, și ei pot fi ușor copleșiți de emoțiile lor și sfârșesc fiind obsedați și crezând orbește în El. Iar când li se spune că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Creatorul care a făcut întreg universul, le place doar aceasta, și cred încă odată, necondiționat. De asemenea le place să aud㠄Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” și atunci încă odată cred în ea, necondiționat, fără nici un înțeles real. Deoarece nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu este eronat, chiar când aud Cuvântul bun, pentru prima dată, tot ceea ce spun este că ei doar Îl iubesc pe Isus.

Dar Isus va veni ca să-i judece pe acești oameni, ale căror inimi încă rămân păcătoase, în ciuda credinței lor în Isus. El va veni de asemenea, ca să-i ia pe acei care cred în evanghelia apei și a Duhului. Cei mai mulți oameni care sunt ignoranți la adevărul evangheliei apei și a Duhului și cred în Isus doar bazați pe gândurile lor, vor reliza eventual, în jur de 10 ani de la începutul vieții lor religioase, că sunt într-adevăr păcătoși, incapabili de a trăi, potrivit Legii lui Dumnezeu.

Și eu am crezut în Isus în mod arbitrar. Cântam laude tot timpul, simplu mă bucuram că L-am întâmpinat pe Hristos. Dar după ce L-am cunoscut pe Isus, am cunoscut Legea, iar după ce am cunoscut Legea, mi-am cunoscut păcatele. După ce mi-am cunoscut păcatele, am realizat că va fi o judecată veșnică pentru păcat, iar, ca rezultat, urma suferința pentru păcat.

Pentru a rezolva această suferință a păcatului, și eu mi-am oferit rugăciunile sincere de pocăință. Totuși, astfel de credință era la fel cu credințele superstițioase cu care oamenii s-au rugat tuturor lucrurilor, pentru a fi binecuvântați. Deoarece inima mea era atât de tulburată după ce am cunoscut Legea scrisă de Cuvântul lui Dumnezeu și mi-am realizat păcatele, am crezut că trebuie să renunț la rugăciunile mele de pocăință și astfel de rugăciuni de pocăință mi-au adus într-adevăr ceva ameliorare emoțională. Dar păcatul încă rămânea în conștiința mea, și descoperind că sufletul meu era în legătura păcatului, am continuat să sufăr.

În acest fel, nu deoarece am fost legat de păcatele mele am crezut și L-am iubit pe Isus, ci pentru că crezusem în Isus, mi-am realizat păcatele și după ce astfel am realizat păcatele, acea suferință a venit la mine. „Trebuie că am crezut în Isus prea devreme”, am crezut chiar, și chiar am sfârșit regretând că cunoscusem și crezusem în Isus, devreme în tinerețea mea. Totuși nu am putut să nu cred în Isus. Și astfel, pentru a ieși din această legătură a păcatului, mi-am dat rugăciunile de pocăință, dar spre nici un folos, deoarece aceste rugăciuni au făcut puțin ca să rezolve problema, în mod fundamental.

Oamenii obișnuiți nu sunt conștienți de ce păcate au comis, chiar când le comit, dar când încep să fregventeze biserica, ei aud despre Lege și își realizează păcatele și de aceea devin închiși în păcatele lor. Apoi încearcă mai întâi să rezolve problema păcatelor lor, dându-și rugăciunile emoționale de pocăință, dar cu cât trece mai mult timp, cu atât mai mult realizează că sunt legați în păcatele lor și că trebuie să fie iertați de ele.

Indiferent cât de mult se roagă rugăciunile lor de pocăință, cu cât mai mult se roagă, cu atât mai mult realizează că păcatele lor, în loc de a dispărea, devin chiar mai clar revelate și le amintește chiar mai mult de prezența lor. Din acest punct și de aici, viețile religioase ale oamenilor devin întortocheat de dureroase și ei continuă să sufere. Se întreabă, „M-am simțit atât de bine când am crezut prima dată, dar de ce mă simt chiar atât de mult mai rău, acum decât 5, 10 ani care au trecut?. De ce sunt mai tulburat?”. Ei realizează că, chiar convingerea lor de mântuire, care a fost ținută atât de ferm, când au crezut prima dată, nu mai este acolo. Gândindu-ne că au devenit păcătoși după ce au crezut în Isus, ei recurg la a potrivi tot felul de doctrine la credințele lor, și sfârșesc devenind astfel de religioși.

Deoarece acești oameni sunt ignoranți la adevărul că Isus i-a mântuit de păcatele lor, cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, că la urmă sfârșesc devenind simpli religioși. Deși cred în Isus, ei sunt încă tulburați, deoarece inimile lor nu au nici o pace. Astfel de oameni nu pot să recurgă nici măcar la a schimba un dumnezeu diferit, deoarece chiar dacă încerc, știu deja că, crezând în orice altceva decât Dumnezeu Însuși, este să comiți idolatrie. Deoarece cunosc clar că doar Isus este Fiul lui Dumnezeu, că doar El este Dumnezeu Însuși și că doar El este Mântuitorul lor, ei nu pot nici măcar să creadă într-un dumnezeu diferit. Și totuși, deoarece nu cunosc adevărul, trăiesc în suferință, întotdeauna tulburați de păcatele lor.

De aceea ei trebuie să-L cunoasă și să creadă în Isus Hristos care a venit prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Acești creștini care sfârșesc în a se transforma în religioși, știu de asemenea că Isus este Regele, că Și-a vărsat sângele pe Cruce, și că Cuvântul Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu.

Ceea ce ei nu cunosc, totuși, este că Isus nu le-a luat doar păcatele, ci și toate păcatele lumii asupra Sa cu botezul Său și această ignoranță este motivul pentru care ei trăiesc ca păcătoși, chiar dacă au credință, și de aceea ei vor sfârși cu toții în locul rezervat păcătoșilor. Deoarece astfel de creștini religioși. Deoarece astfel de religioși creștini nu au nici o idee cât de exact Isus a avut grijă de păcatele lor, ei cred în emoțiile lor, oridecâte ori ele apar. Drept rezultat, realitatea actuală nu coincide cu ceea ce ei cred, ca un orb care încearcă să descopere un elefant, atingându-i părțile. De aceea, ei sunt complet uituci la ceea ce este greșit cu credința lor, și de aceea sfârșesc din nou în confuzie.



Ce ni s-ar întâmpla dacă cu credem în adevărul aței albastre?

Ce s-ar întâmpla dacă am crede în Isus ca Mântuitor al nostru, în timp ce lăsăm pe dinafară ața albastră a porții curții Cortului?. Când Dumnezeu a porucit să se construiască poarta curții Cortului, împletind-o cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, ce ar fi spus, dacă Moise în schimb le-ar fi spus israeliților să construiască poarta doar cu ața purpurie și ața cărămizie și inul subțire răsucit, și să completeze poarta în accest fel? Ar fi aprobat Dumnezeu aceasta ca poartă a Cortului Său?. El nu ar fi aprobat aceasta astfel. Deoarece Dumnezeu le-a spus israeliților să construiască poarta Cortului cu cele patru ațe de culori diferite, dacă nu era construită potrivit, nu putea fi niciodată numită ca poarta Cortului. Nici măcar una dintre cele patru ațe nu putea fi lăsată pe dinafară.

Poarta curții Cortului trebuia să fie împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Deoarece Isus, Dumnezeu Însuși, a venit pe acest pământ ca Mântuitorul nostru în carnea unui om, a luat toate păcatele lumii asupra propriului Său corp, a murit pe Cruce, a înviat din morți și astfel ne-a spălat păcatele, albe ca zăpada, încrezându-ne și crezând în acest Isus Hristos, am fost eliberați din păcatele noastre. Culorile porții Cortului ne spun cum trebuie să credem în Isus, pentru a fi mântuiți din păcatele noastre. Cei care cred în adevărul manifestat în poarta Cortului, au fost cu toții mântuiți din păcatele lor. Ei au primit cu toții ștergerea păcatelor lor, albe ca zăpada. Isus Hristos a spălat păcatele tale și ale mele, schimbându-le albe ca zăpada. Isus Hristos a devenit Mântuitorul actual al tău și al meu.

Acesta este chiar adevărul manifestat în poarta curții Cortului. Totuși sunt mulți oameni astăzi care nu cred în implicarea aței albastre, chiar dacă cred în ața purpurie și cărămizie și inul subțire.

Pentru a face o cercetare preliminară pentru această carte, am mers odată la o bibliotecă creștină. Acolo am găsit câteva cărți despre Cort, scrise de câțiva cei mai faimoși lideri creștini. Totuși, unii nici măcar nu au numit poarta curții Cortului, în timp ce alții făceau astfel de aserțiuni nefondate, cum ar fi următoarele: „Ce ne spune ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit al curții Cortului?. Albastru este culoarea cerului, și de aceea ne săpune că Isus este Dumnezeu. Cărămiziul se referă la sângele prețios pe care Isus l-a vărsat pe Cruce, când a venit pe acest pământ. Purpuriul ne spune că El este Regele”.

Acest fel de interpretare este modul de îndepărtare a marcării. Că Isus este Dumnezeu ne este spus prin ața purpurie. Când Dumnezeu ne-a spus deja prin ața purpurie, că Isus este Regele regilor și Domnul domnilor, de ce ar repeta El acesta din nou, cu ața albastră?. Deoarece acești oameni nu cunosc misterul aței albastre, ei nu l-au interpretat corect.

Deoarece ei cunosc doar sângele Crucii, ei pun un mare accent pe ața purpurie. Când vedem desenele lor a porții Cortului, vedem că este dominată de culorile alb și roșu. Când cele patru culori ale aței albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, trebuie să fie clar arătate în poarta curții Cortului, desenele lor arată doar ața cărămizie și albă, cu ceva ață purpurie, dar nici o ață albastră, deloc.

Sunt atâția oameni în această lume acum care vorbesc despre o astfel de credință nedurabilă, fără ca măcar să realizeze adevărul aței albastre. Sunt atâția din timpurile noastre care pretind că pot fi mântuiți, doar crezând în sângele lui Isus de pe Cruce, chiar dacă nici măcar nu realizează că Isus ne-a luat păcatele lumii asupra Sa cu botezul Său, pentru a purta condamnarea noastră. Inimile unor astfel de oameni rămân întotdeauna păcătoase. Pentru astăzi, de exemplu, și mai departe-de fapt, până mor-astfel de oameni rămân chinuiți, deoarece nu pot fi eliberați din păcătoșenia lor. Astfel, unii oameni mărturisesc, „Sunt un păcătos înaintea lui Dumnezeu, până mor”. Dar este aceasta adevărata credință cu adevărat, că voe rămâne păcătoși până la moarte, chiar dacă cred în Isus?.

După ce credem în Isus, atunci când devenim neprihăniți, cu exactitate?. Nu este Raiul un loc rezervat pentru cei care au devenit fără păcat, crezând în botezul și sângele lui Isus?. Raiul este într-adevăr un loc pentru cel neprihănit, nu pentru cel păcătos. Doar cei neprihănți care a fost mântuiți definitiv din păcatele lor și care au devenit fără păcat, pot intra în Rai.

Cei care se declară a fi păcătoși, până la moarte, chiar dacă cred în Isus, nu au nici o convingere de mântuirea lor, indiferent de câte ori și-au mărturisit credința în El, deoarece sunt ignoranți la ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Chair dacă cred în Isus și se roagă Lui, nu au nici o convingere că rugăciunile lor vor fi ascultate. Deși cred în Isus, nu sunt nici ajutați, nici iubiți de El. Ei poate că se simt iubiți, în timp ce își arată devoțiunea lor, dar când își încetează devoțiunea, simt că au fost abandonați de Dumnezeu, de parcă ar fi urâți de El. Ei cred că Dumnezeu îi iubește și îi binecuvântează doar când Îi dau jertfe și devoțiuni, și că El nu îi mai iubește, când nu Îi dăruiesc jertfele lor. Când întâmpină timpuri mai grele, ei cred că Dumnezeu îi urăște, incapabili de a înțelege de ce trebuie să treacă prin astfel de timpuri grele, și în sfârșit să sfârșească învinovățindu-L pentru mizeria lor și să nu mai creadă în El.

În sfârșit, încrederea dintre astfel de oameni și Dumnezeu se rupe. Deoarece credința lor este un produs al propriilor lor gânduri și emoțiiș este foarte arbitrar, riscant și greșit. Când mergem la Dumnezeu, trebuie să ne aruncăm emoțiile. Când mergem la Dumnezeu, trebuie să mergem doar cu credința noastră care crede clar în adevărul că Isus Hristos ne-a mântuit cu botezul și sângele Său. Înaintea Cuvântului lui Dumnezeu și Cuvântul Legii, înaintea evangheliei apei și a Duhului, și de asemenea cu conștiința noastră, trebuie să recunoaștem clar că noi am fost cei care nu am putut decât să fimaruncați în iad, fără excepție. Doar când cunoaștem, învățăm, credem și ne încredem în ce ființe păcătoase suntem cu adevărat și cum ne-a mântuit Dumnezeu din păcatele noastre, realizăm cu toții că Isus Hristos a devenit deja Mântuitorul nostru adevărat.



Doar prin credința adevărată putem primi darul mântuirii

De aceea, tui și eu trebuie să realizăm că suntem mântuiți din păcatele noastre, crezând în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, nu făcând fapte virtuoase. Și trebuie să știm și să credem că, pentru a ne mântui din păcatele noastre, Isus Hristos a venit la noi clar în acest adevăr din patru părți. El a promis în Vechiul Testament să vină ca Mesia și, potrivit promisiunii, El a venit într-adevăr pe acest pământ și cu botezul Său, ne-a luat păcatele și păcatele întregii omeniri, asupra Sa, totul odată. Atunci a purtat la Cruce aceste păcate ale lumii, a fost crucificat, Și-a vărsat sângele prețios și a murit după ce a rostit, „S-a sfârșit!” (Ioan 19:30). Înviind din morți, în trei zile, El a mai mărturisit timp de 40 de zile și S-a ridicat la Cer, la drepta tronului lui Dumnezeu, promițând că se va întoarce. Trebuie să credem acestea.

„Te-am mântuit cu siguranță cu misiunile mele ale aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Și Mă voi întoarce pentru a-i lua pe acei care cred în acest adevăr al mântuirii. De asemenea le voi da dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. Acelor care cred în acest adevăr din inimile lor, le voi curăți păcatele și le voi face albe ca zăpada, le voi da Duhul Sfânt și îi voi face copiii Mei”. Aceasta ne-a spus Domnul nostru.

Trebuie să crede în acest Cuvânt. Domnul nostru a împlinit aceste promisiuni și de fapt lucrează în viețile acelor de pe acest pământ. El îi protejează pe cei care cred în acest adevăr și mărturisește pentru ei. Așa am fost mântuiți prin lucrările Domnului nostru al botezului și al sângelui, locuim în harul, protecția și dragostea lui Dumnezeu și trăim viața de neprihănit. Deoarece El ne-a mântuit, am fos eliberați din păcatele noastre, crezând.

Când această carte despre Cort este tradusă în toate limbile din întreaga lume, sunt sigur că oamenii întregii lumi vor fi mântuiți din păcatele lor, prin credința lor în adevăr. Cei care pretind că ștergerea păcatului vine doar prin sângele lui Isus, nu vor mai putea să facă astfel de pretinderi, dar în schimb vor realiza cât de false le-au fost pretinderile. Ei nu vor mai putea să continue îm ceva fals și să pretindă că aceasta este mânuirea. Ei nu voe mai putea niciodată să spună că pot fi mântuiți doar crezând în sângele lui Isus.

În poarta curții Cortului este găsită evanghelia apei și a Duhului, Cuvântul clar al aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit. Deoarece acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, promis și profețit, din Vechiul Testament, și deoarece Dumnezeu Și-a ținut această promisiune în Noul Testament, împlinind mântuirea din toate păcatele, cu botezul și crucificarea Sa, dacă doar credem în acest dar al mântuirii în bucurie și mulțumire, putem primi cu toții ștergerea veșnică de păcat.

Aceasta este Cuvântul care este atât de ușor și perfect, dar de asemenea este adevărul care nu poate fi înțeles, chiar cu această cunoaștere a întregului univers, dacă nu aveți credința pură în Cuvântul Său. De aceea trebuie să credem în Cuvântul Său așa cum este. Deoarece este un adevăr atât de prețios încât nu ne putem permite să rămânem ignoranți, tu și eu trebuie să credem cel mai sigur în evanghelia apei și a Duhului. Predându-ne acest adevăr al aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit, manifestat în Cort, liber și ușor, Dumnezeu ne-a permis să avem acest dar neprețios al mântuirii, cu credința noastră.

Șitu, și eu, care credem în acest adevăr, ne dăm cu toții mulțumirile lui Dumnezeu, pentru dragostea Sa de adevăr. Totuși, sunt mulți care rămân ignoranți la adevărul real al aței albastre, purpurii și cărămizii și predică și conduc oamenii pe căile lor false. Și lor dorim să le răspândim acest adevăr. Acelor ale căror inimi sunt chinuite de ignoranța adevărului, noi predicăm această evanghelie a adevărului apei și Duhului, dorindu-le să fie eliberați din păcatele lor și să intre pe ușa mântuirii. Când predicăm adevărul Cortului, cei care cred în ea vor fi mântuiți, dar cei care nu cred, vor fi condamnați de păcatele lor. Dacă am decis să credem în Isus, trebuie să credem în El, cunoscând adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii.

Nimeni nu cunoaște adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii, de la început. Dumnezeu ne-a spus: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Care este adevărul? Adevărul este că adevărata evanghelie a apei și a Duhului, manifestat în ața albastră, purpurie și cărămizie. Cunoscând ața albastră, purpurie și cărămizie, în mod potrivit și crezând în ele, este credința corectă în adevăr.

De Dumnezeu a spus că adevărul ne va face slobozi?. Cum ați fost mântuiți din păcatele voastre?. Crezând în ața albastră, purpurie și cărămizie, ați fost, nu doar mântuiți de toate păcatele voastre, ci și inimile voastre sunt locuite de asemenea de Duhul Sfânt?. Au dinspărut păcatele voastre în mod clar, atât din inimile cât și din conștiințele voastre?. Credeți cu adevărat și puteți mărturisi cu adevărat din adâncimea inimilor voastre că Dumnezeu este într-adevăr Tatăl vostru?. Deoarece Dumnezeu recunoaște doar pe cei care sunt nepăcătoși, ca și copii ai Săi, El aprobă doar credința celor care cunosc și cred în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, împletit în poarta curții Cortului. Păcătoșii nu sunt copiii lui Dumnezeu; doar cei născuți din nou care cred în evnghelia apei și a Duhului, singura evanghelie pe care ne-a dat-o Dumnezeu, sunt copiii lui Dumnezeu Tatăl.

Deși întâmpinăm multe dificultăți, greutăți și suferinți, în timp ce trăim în această lume, deoarece Dumnezeu locuiește cu noi, suntem fericiți. Deși suntem insuficienți, ne trăim viețile binecuvânate, crezând în neprihănirea lui Dumnezeu și predicând în întrega lume evanghelia aței albastre, purpurii și cărămizii, evanghelia care ne acordă neprihănirea lui Dumnezeu.

Sunt mulțumitor lui Dumnezeu, deasupra tuturor, pentru ața albastră, purpurie și cărămizie. Când am crezut prima dată în Isus, indiferent cât de devotat am crezut, inima mea încă rămăsese păcătoasă și am fost mult chinuit din cauza aceasta. Indiferent cât de sincer am crezut în Dumnezeu, păcatul era clar prezent în conștiința mea. Cineva poate afla dacă este păcătos(ă) sau nu, înaintea lui Dumnezeu, uitându-se la conștiința sa. Cu alte cuvinte, cei care încă au păcate scrise în conștiințele lor, sunt cei care nu au putut să primească ștergerea lor de păcat. Dacă conștiințele lor au fost cele mai mici dintre toate păcatele, aceasta este evidența că ei nu au primit ștergerea de păcat.

Totuși, când nu am cunosccut adevărul care va rezolva toate problemele păcatelor mele, chiar și cel mai mic dintre toate, și când toate felurile de întrebări și nedumeriri s-au ridicat în inima mea ca rezultat, Dumnezeu m-a întâlnit prin Cuvântul Său al aței albastre, purpurii și cărămizii.

Acest Cuvânt a fost găsit în pasajul din Evanghelia după Matei, pe care am citit-o mai înainte, „Lasă-Mă acum căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. (Matei 3:13-17). Atunci am realizat și am crezut că, când Isus a fost botezat și a ieșit din apă, Dumnezeu Și-a mărturisit neprihănirea, și toată neprihănirea a fost împlinită, adică toate păcatele au fost șterse prin acest botez al lui Isus.

Când Isus Hristos a fost botezat de Ioan, toate păcatele mele au fost clar trecute asupra Sa, și odată ele au fost toate rezolvate pe Cruce. Chiar în momentul când am realizat și am crezut în motivul pentru care Isus a fost botezat, toate problemele și întrebările despre păcatele mele nerezolvate, au fost răspunse, toate păcatele mele au fost tăiate odată de la mine. Am fost atât de mulțumitor pentru acest adevăr al ștergerii păcatului, pentru faptul că am primit această ștergere a păcatului, cunoscând și crezând în evanghelia apei și a Duhului, Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.

Domnul a venit la mine prin Cuvântul Său scris, și am primit ștergerea păcatelor mele prin acest Cuvânt al apei și a Duhului, crezând în aceasta în inima mea. De atunci, prin Cuvântul Vechiului și Noului Testament, am mărturisit multor oameni evanghelia aței albastre, purpurii și cărămizii, și chiar acum continui să răspândesc toate aceste adevăruri și mistere ale mântuirii. Adevărata evanghelie nu este ceva făcut din propriile gânduri ale ființei umane, doctrine sau experiențe emoționale.

Cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, Domnul nostru ne-a spălat păcatele. Prin ața albastră, purpurie și cărămizie, fiecare din întreaga lume va ajunge să realizeze adevărul mântuirii clar și să recunoasă că acest adevăr nu este altul decât evanghelia apei și a Duhului. Acesta este de asemenea adevărul de care este nevioe în mod absolut în aceste timpuri din urmă. Nenumărați oameni vor ajunge să creadă în acest adevăr.

Era de azi este una unde neprihănirea oamenilor este ruptă, iar răul fuge vertiginos. Când condițiile înconjurătoare se deteriorează, oamenii aruncă tot răul care era în mod fundamental închis în ei. Totuși, în ciuda acesteia, Domnul nostru te-a mântuit pe mine și pe tine, din păcatele noastre, prin evanghelia aței albastre, purpurii și cărămizii. Cât de recunoscătoare și neprețuită este această binecuvântare?. Îi mulțumesc Domnului nostru pentru această mântuire clară, deoarece sunt revărsat cu bucurie și fericire.

Dorești să cunoști mai mult despre Cort? Te rog să apeși pe reclama de mai jos pentru a-ți obține cartea gratuită despre Cort.
Totul despre Cort

Lumea acum se duce spre timpurile din urmă, profețită de Dumnezeu, și a intrat deja în această eră. În timpuri ca acesta, când sunt tot mai puțini și mai puțini oameni care-I servesc lui Dumnezeu în mod devotat, și chiar când credința credincioșilor este slăbită, dacă încercați să vă devotați altui lucru decât adevărul apei și a Duhului, veți sfârși doar cu răni în inimile voastre. Când credeți în Dumnezeu, dacă nu credeți în evanghelia aței albastre, purpurii și cărămizii, veți fi dezamăgiți, deoarece nici nu va lăsa orice de înțeles în inimile voastre, nici nu va produce vreo roadă tangibilă.

Deoarece adevărul evangheliei celor patru culori ale Cortului-al aței albastre, purpurii și cărămizii și inului subțire răsucit-este adevărul clar, este singurul, cea mai bună evanghelie pentru această lume întunecată. Că ne trăim viețile primind ștergerea pcatelor noastre, cunoscând și crezând adevărul manifestat în Cort, este o binecuvânare neprețuită, un dar fără preț și o mare fericire pentru noi.

Deoarece cei care cunosc și cred în adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii și inului subțire răsucit, manifestat în poarta curții Cortului, servesc adevărului, nu unei false, mari bucurii este găsit înn inimile lor, pentru totdeauna.

De asemenea cunoști și crezi în acest adevăr, revelat în poarta curții Corutlui?. Trebuie să știi, și trebuie să crezi în     el.

Înapoi

 


Versiunea de tipărire   |   Trimite prin email această pagină de site unui prieten

 
Bible studies
    Predici
    Declarație de credință
    Ce este evanghelia?
    Termeni biblici
    ÎFP despre Credința creștină

   
Copyright © 2001 - 2019 The New Life Mission. ALL RIGHTS reserved.