Cărți creștine gratuite pentru studii biblice despre mântuire, Duhul Sfânt,
Cortul și Apocalipsa lui Ioan

Acasă  |  Harta site-ului  |  Contact  |  Ajutor    
Studii biblice Cărți creștine gratuite cărți electronice creștine gratuite Despre noi
 



Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

 

Credința manifestată în altarul jertfei arse


< Exod 27:1-8 >

„Altarul să-l faci din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coți, și lățimea lui de cinci coți. Altarul să fie în patru colțuri, și înălțimea lui să fie de cinci coți. În cele patru colțuri, să faci niște coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul; și să-l acoperi cu aramă. Să faci pentru altar oale de scos cenușa, lopeți, ligheane, furculițe și tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă. Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de rețea, și să pui patru verigi de aramă la cele patru colțuri ale rețelei. Grătarul să-l pui sub streașina altarului, începând de jos, așa că grătarul să vină până la jumătatea altarului. Să faci apoi niște drugi pentru altar, drugi de lemn de salcâm, și să-i acoperi cu aramă. Să vâri drugii în verigi; și drugii să fie de amândouă părțile altarului, când îl vor purta. Să-l faci din scânduri și gol pe dinăuntru. Să fie făcut așa cum ți s-a arătat pe munte”.



Mi-ar plăcea să discut credința manifestată în altarul jertfei arse. Când poporul Israel călca vreuna din cele 613 de articole ale Legii lui Dumnezeu și poruncile pe care ei trebuiau să le țină în viața lor zilnică și când își recunoșteau păcatele, ei Îi dădeau lui Dumnezeu jertfele lor fără pată, potrivit sistemului sacrificial stabilit de El. Locul unde își dădeau aceste jertfe, era altarul jertfei arse. Cu alte cuvinte, poporul Israel își primea ștergerea de păcat, întinzându-și mâinile asupra capului animalului sacrificial fără pată. Tându-i gâtul și luându-i sângele, punând acest sânge pe coarnele altarului jertfei arse și turnând restul pe pământ și arzând carnea sacrificiului pe altar.



Care este înțelesul spiritual al altarului jertfei arse?

Altarul jertfei arse, măsurând 2.25 m, atât în lungime, cât și în lățime și 1.35 m în înălțime, a fost făcut din lemn de salcâm și acoperit cu bronz. Oridecâte ori israeliții se uitau la altarul jertfei arse, ei recunoșteau că ei erau cei care au fost închiși în judecata lor și incapabili de a evita condamnarea lor. Și, la fel cum animalul sacrificial a fost omorât, și ei au realizat că au trebuit să moară datorită păcatelor lor. Dar și au ajuns să creadă că Mesia va veni pe acest pământ și le va șterge păcatele, fiind condamnat și omorât, al fel ca jertfa sacrificială, datorită păcatelor lor.

Altarul jertfei arse a fost o umbră a lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru. La fel cum animalele fără cusur au fost sacrificate cu întinderea mâinilor și vărsarea sângelui său, Isus Hristos a venit la noi ca Fiu al lui Dumnezeu și a purat condamnarea tuturor păcatelor noastre. Așa cum jertfele sacrificiale din Vechiul Testament au trebuit să accepte toate păcatele, prin întinderea mâinilor și vărsarea sângelui lor, El a acceptat toate păcatele lumii să treacă asupra Sa, fiind botezat de Ioan și a purtat condamnarea acestor păcate, vărsându-Și sângele pe Cruce.

În acest fel, altarul jertfei arse ne arată că Isus Hristos ne-a luat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său, a murit pe Cruce, a înviat din morți și astfel ne-a mântuit.



Pentru a fi iertați de păcatele lor, israeliții au trebuit să dea jertfele lor sacrificiale, la altarul jertfei arse

Când ne uităm la capitolul 4 al Cărții Levitic, vedem că oridecâte ori preoții unși, întreaga congregație a Israelului, un conducător, sau oricare dintre oamenii obișnuiți păcătuiau, primeau ștergerea lor de păcat, aducând lui Dumnezeu o jertfă sacrificială, punându-și mâinile pe capul său, omorându-l, luându-I sângele și luându-l la altarul jertfei arse și oferindu-l lui Dumnezeu.

De fapt, deoarece acest altar al jertfei arse era unde israeliții își dădeau jertfele arse în fiecare zi, nu trecea nici o zi când nu erau ocupați. Israeliții care doreau să scape de păcatele lor, pregăteau un animal fără cusur și-l dădeau lui Dumnezeu, pe altarul jertfei arse, ca jertfă sacrificială a lor. Păcătoșii își treceau toate păcatele asupra animalului sacrificial, punânduși mâinile pe capul său, și, ca judecată a acestor pcăate, îi luau sângele, tâindu-I gâtlejul. Atunci, preoții puneau acest sânge al jertfei sacrificiale pe coarnele altarului jertfei arse și-I ardeau carnea și grăsimea pe altar. Așa poporul lui Israel își primea ștergerea de păcat.

Indiferent de cine păcătuia, indiferent dacă era un lider al poorului lui Israel, Marele Preot, preoții obișnuiți, întreaga congregație, sau oricare dintre oamenii obișnuiți, trebuiau să primească ștergerea lor de păcat, aducând un animal sacrificial, cum ar fi un bou, capră, sau berbec și dându-l lui Dumnezeu, ca jertfa sacrificială.

Păcătoșii sau reprezentanții lor trebuiau să-și pună mâinile pe capul sacrificiului, îl omora, îi puneau sângele pe coarnele altarului jertfei arse, îi turnau restul sângelui pe pământ și astfel ardeau grăsimea jertfei lor sacrificiale care-I ierta de păcatele lor. De aceea, mulți trebuiau să-și aducă animalele sacrificiale la altarul jertfei arse, să-și întindă mâinile pe capul jertfelor, îi luau sângele și-l dădeau la preoți.

Când jertfele erau oferite la altarul jertfei arse, aceste jertfe sacrificiale trebuiau să fie fără cusur. Și când păcătoșii își dădeau jertfele lui Dumnezeu, ei trebuiau să se asigure că aduc animale fără cusur, înaintea lui Dumnezeu și doar întinzându-și mâinile lor pe capurile acestor jertfe sacrificiale fără cusur, păcătoșenia lor era trecută asupra lor. Astfel, nimic nu putea fi lăsat pe dinafară, când ofereau jertfa sacrificială.

În mod normal, persoana care păcătuia, trebuia să-și pună mâinile pe capul acestui animal sacrificial, dar când întreaga congregație a Israelului păcătuia, bătrânii săi reprezentanți își întindeau mâinile asupra jertfei sacrificiale (Levitic 4:15). Bineînțeles, animalul sacrificial pe al cărui cap erau mâinile, trebuie să fie omorât prin tăiearea gâtlejului și luându-I sângele. În final, trebuia să fie ars pe altar.

De aceea, fumul cărnii care ardea, grăsimea și lemnul întotdeauna umplea locul din jurul altarului jertfei arse și coarnele sale și pământul de dedesubt, erau toate înmuiate cu sângele animalelor sacrificiale. Altarul jertfei arse era locul ștergerii de păcat, unde ofertele sacrificiale erau date de Dumnezeu, pentru a curăți păcatele poporului Israel.

Acest altar al jertfei arse, unde fumul nu înceta niciodată să se ridice, era un pătrat, măsurând 2.25 m, atât în lungime, cât și în adâncime, era de 1.35 în înălțime. Un grătar de bronz era așezat în mijlocul său, iar fumul se ridicca neîncetat de la jertfele care ardeau prin focul lemnului de pe grătarul său. În acest fel, locul unde erau arse jertfele și date lui Dumnezeu, era altarul jertfei arse.



Ustensilele altarului jertfei arse erau făcute toate din bronz

Ustensilele altarului jertfei arse dădea la o parte și înlătura cenușa, erau toate făcute din bronz. Însuși altarul jertfei arse era făcut prin acoperire cu bronz a lemnului de salcâm și astfel altarul și ustensilele sale erau toate făcute din bronz.

Acest bronz al jertfei arse ale altarului avea un înțeles definitiv spiritual. Bronzul se referă la judecata păcatului înaintea lui Dumnezeu. Astfel, altarul jertfei arse este locul care ne arată clar că cei păcătoși sunt cel mai sigur judecați de păcatele lor. Dumnezeu îi va condamna cu siguranță pe oameni pentru păcatele lor, fără greșală. Locul unde jertfele sacrificiale erau judecate indirect, de dragul păcătoșilor, prin ardere, era acest altar al jertfei arse și altarul însuși și toate ustensilele sale erau făcute din bronz; astfel, aceste lucruri ne spun că fiecare păcat cel mai sigur face necesară judecata.

Altarul ne arată că, datorită păcatelor lor, oamenii sunt destinați să fie condamnați și omorâți, dar, aducându-le animalul lor sacrificial la altarul jertfei arse și dându-l lui Dumnezeu, pot fi spălați de păcatele lor, să primească ștergerea de păcat și astfel să trăiască din nou. Aici, jertfele care erau sacrificate pe altarul jertfelor arse toate ne spun că botezul lui Isus Hristos și vărsarea Sa de sânge, a iertat păcatele credincioșilor. Astfel, această credință care a oferit jertfele sacrificiale la altarul jertfei arse, este continuată în timpul Noului Testament, ca și credința în botezul și sângele lui Isus Hristos.

Când credem în Isus Hristos ca Mântuitor al nostru, trebuie să-I dăm lui Dumnezeu credința noastră care crede în botezul lui Isus și sângele Său, ca ștergerea noastră de păcat. ÎnVechiul Testament, această credință este urmărită până la credința care deschide și intră în poarta curții Cortului, împletit din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.



Toate jertfele care erau sacrificate la altarul jertfei arse, Îl simbolizează pe Isus Hristos

The Cross of JesusCe a făcut Isus Hristos când a venit pe acest pământ?. Am fost păcătoși; am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și am rupt Legea și poruncile Sale. Dar pentru a șterge aceste păcate ale noastre, Isus Hristos a fost botezat de Ioan și a luat păcatele lumii asupra Sa și astfel Și-a vărsat sângele pe Cruce. Așa cum jertfa sacrificială a purtat păcatele israeliților, trecute cu întinderea mâinilor și astfel a fost omorâtă și arsă la altarul jertfei arse, deoarece Isus a venit pe acest pămât ca jertfa sacrificială fără cusur și a fost botezat, atunci a putut să-Și verse sângele sacrificiului pe Cruce și să moară pe ea, în locul nostru. Fiind bătut în cuie, atât în mâini, cât și picioare și vărsându-Și sângele, Domnul nostru a purtat condamnarea tuturor păcatelor pentru noi, în loc ca noi să fim condamnați pentru păcatele noastre. Astfel, El ne-a mântuit de toate păcatele și condamnarea noastră.

Ce a făcut Isus Hristos, care a devenit adevărata substanța a acestui altar al jertfei arse, când a venit pe acest pământ?. Isus Hristos ne-a mântuit, luând toate păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său, fiind crucificat și murind pe Cruce și înviind din morți. Domnul nostru a venit pe acest pământ, a completat mântuirea noastră sigură, și apoi a urcat în Împărăția Cerurilor.



Cel care nu poate decât să păcătuiască în fiecare zi

Mai este un înțeles al altarului jertfei arse, care „se ridică”. De fapt, tu și eu păcătuim în fiecare zi. De aceea, trebuie să ne dăm întotdeauna lui Dumnezeu, jertfa sacrificială. Este vreo zi când nu păcătuiești deloc, ci trăiești perfect?. Jertfele sacrificiale ale poporului Israel erau date încontinuu, până când preoții erau prea obosiți în a oferi aceste jertfe care iertau păcatele nenumărate ale israeliților și nu mai puteau să le ducă. Deoarece poporul lui Israel călca Legea și păcătuia în fiecare zi, ei trebuia să-și dea jertfele sacrificiale în fiecare zi.

Moise, reprezentând Israelul, a declarat israeliților cele 613 articole din Legile și poruncile lui Dumnezeu: „Acum, dacă veți asculta glasul meu, și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel” (Exod 19:5-6).

Atunci poporul Israel a promis, „Vom face tot ce a zis Domnul” (Exod 19:8). Astfel, poporul Israel a dorit să recuoască și să creadă în acest Dumnezeu, iar ei au dorit ca acest Dumnezeu să-I protejeze. Ținând tot ce Dumnezeu le-a vorbit, ei au dorit de asemenea să devină nu doar o comară specială pentru El, ci și un regat al preoților și o națiune sfântă care a aparținut lui Dumnezeu. Astfel, ei au încercat să țină toate poruncile lui Dumnezeu pe care El I le-a dat.

A știut Dumnezeu deja că israeliții vor păcătui?. Bineînțeles că da. De aceea Dumnezeu l-a chemat pe Moise la muntele Sinai, i-a arătat Cortul în viziune, i-a explicat formatul său în detaliu, i-a spus să-l construiască, și l-a făcut să-l construiască în mod potrivit. Și El a stabilit de asemenea sistemul sacrificial, prin care jertfele trebuiau să fie date în acest Cort.

Când poporul Israel căuta să dea lui Dumnezeu jertfe de păcat, ei trebuiau să aducă un bou fără cusur, o oaie, capră, o turturea sau un porumbel; și să salveze câteva excepții, ei trebuiau să se asigure că-și trec păcatele asupra jertfei sacrificiale, punându-și mâinile pe capul său (Levitic 1:1-4). Atunci îi luau sângele, tăindu-I gâtlejul și dând acest sânge preoților. Atunci, preoții lor luau aest sânge, îl puneau pe coarnele altarului jertfei arse, turna restul sângelui pe pământ, tăia jertfa sacrificială în bucăți, punea aceste bucăți pe altar și le oferea lui Dumnezeu, arzându-le.

Așa israeliții puteau fi iertați de păcatele lor. Când jertfa era arsă, trebuia să ardă nu doar carnea sa, ci și să scoată și să ardă toată grăsimea sa din măruntaie și ficat. Astfel, Dumnezeu ierta păcatele israeliților.



Singurul mod de a primi ștergerea tuturor păcatelor

Când ne uităm la noi înșine, putea realiza de fapt că nu putem decât să păcătuim tot timpul. Noi ne trăim viețile întotdeauna păcătuind. Comitem păcate nenumărate din diferite motive, indiferent deoarece suntem slabi, avem prea multe greșeli, suntem prea lacomi, sau avem prea multă putere. Chiar printre cei care cred în Isus ca Mântuitor al lor nu este nimeni care nu păcătuiește.

Singurul mod pentru noi, care păcătuim întotdeauna în acest fel, chiar dacă credem în Dumnezeu, de a fi spălați de toate aceste păcate și să fim mântuiți, este să credem în botezul lui Isus Hristos. El este Dumnezeu Însuși care a venit prin apă și sânge (1 Ioan 5:6), El a venit pe acest pământ ca jertfă sacrificială a altarului jertfei arse, prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Când acest Isus ne-a luat păcatele asupra Sa, fiind botezat și a plătit plata păcatelor noastre, vărsându-Și sângele pe Cruce, și murind pe ea, cum am putea noi să nu primim ștergerea păcatului, prin credință?. Datorită mântuirii lui Isus Hristos, Mesia al nostru, prin credința pe care tu și eu putem primi ștergerea noastră de păcat, totul odată.

Deși păcătuim întotdeauna, datorită mântuirii botezului și sângelui pe care Isus Hristos a împlinit-o când a venit pe acest pământ, am putut fi eliberați din toate păcatele noastre. Domnul nostru ne-a luat păcatele asupra Sa, cu botezul Său, a purtat păcatele lumii la Cruce și a fost crucificat și astfel ne-a eliberat din păcatele noastre în întregime. Fiind botezat pentru păcatele noastre, purtând condamnarea păcatelor noastre, cu crucificarea Sa și înviind din morți, El ne-a mântuit în întregime, noi care credem în acest adevăr. Deși nu am putut decât să fim condamnați pentru păcatele noastre, datorită dragostei mântuirii și milei pe care Isus ne-a dat-o prin ața albastră, purpurie și cărămizie, tu și eu am fost mântuiți prin credință. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a mântuit din păcatele noastre. Crezând în El că am fost eliberați din păcatele noastre. Aceasta ne arată altarul jertfei arse.

Poate crezi că în interiorul Cortului totul era frumos, dar dacă ai intrat de fapt în curțile sale, ai întâmpina o scenă neașteptată și dezgustătoare. Altarul de bronz al jertfei arse, avea formă rectangulară, ar fi amenințător de fum și foc, oricând. Altarul de bronz ar aștepta păcătoșii, pământul său ar fi înmuiat în sânge și oricine ar putea realiza că aceasta a fost locul de condamnare a păcatului. Deoarece acest loc a fost unde jertfele sacrificiale erau date în fiecare zi, ai fi copleșit de duhoarea cărnii și lemnului ars.

Pe lângă altarul jertfei arse, sângele curgea ca un râu. Oridecâte ori israeliții păcătuiau, ei își aduceau animalul sacrificial la Cort, își trceau păcatele asupra sa prin punerea mâinilor lor, îi tăiau gâtlejul, îi trăgeau sângele și dădeau acest sânge preoților. Atunci, preotul punea acest sânge pe coarnele altarului jertfei arse și turna restul pe pământ.

Atunci, ei tăiau jertfa în bucăți și împreună cu rinichii și grăsimea sa, puneau carnea pe grătar și le ardea. Când sângele este luat, el este foarte fluid la început, curgând roșu. Dar după ceva timp, el se coagulează și devine foarte lipicios. Dacă ai fi intrat de fapt vreodată în Cort, ai fi văzut acest sânge oribil.

Oridecâte ori poporul lui Israel călca poruncile lui Dumnezeu, prin altarul jertfei arse, ei recunoșteau că trebuiau să moară la fel ca jertfele lor sacrificiale pe altar. De ce?. Deoarece Dumnezeu a făcut legământul Său cu ele, cu sânge. „Dacă ții Legea Mea, vei deveni poporul Meu și o împărăție de preoți, dar dacă nu o ții, mori”. Astfel Dumnezeu a stabilit legământul Său cu sânge. Astfel, poporul Israeliților l-au acceptat ca un fapt dat, ca, dacă ei păcătuiesc și calcă Legea, trebuia să-și verse sângele.

De fapt, nu doar israeliții, ci și cei care cred în Dumnezeu, trebuie cu toții să-și dea sângele sacrificiului pentru păcatele lor. Aceasta ne arată că oricine păcătuiește înaintea lui Dumnezeu și de aceea are un păcat în inima sa, indiferent cât de mic sau mare este, trebuie să întâmpine condamnarea aceastui păcat, drept rezultat. Deși legea judecății-că plata păcatului este moartea-se aplică la oricine înaintea lui Dumnezeu, nu sunt atât de mulți oameni cărora de fapt le este frică de judecata lui Dumnezeu și astfel ei înșiși încearcă să comită legea lui Dumnezeu a mântuirii, manifestată în sistemul Său sacrificial.

Altaul jertfei arse ne spune că, potrivit legii care stabilește plata păcatului ca moarte, Isus Hristos ne-a mântuit păcatele și condamnarea noastră prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, manifestat în poarta curții Cortului. Pentru noi, care păcătuim întotdeauna și trebuie să fim condamnați pentru păcatele noastre, Isus Hristos a venit pe acest pământ în carne de om, ne-a luat toate păcatele, nouă, omenirii, asupra corpului Său, fiind botezat de Ioan, a purtat mari suferinți și durere, S-a sacrificat și astfel te-a mântuit pe tine și pe mine din păcatele noastre.

Deoarece Hristos Și-a sacrificat corpul și astfel n-e mântuit, pentru ca tu și eu să fim eliberați din păcatele noastre, prin credință. De dragul celor care nu au putut decât să moară din cauza păcatelor lor, cu alte cuvinte, Isus Hristos le-au luat toate păcatele asupra Sa, cu botezuL Său, a fost crucificat la moarte, a înviat din morți și astfel i-a mântuit din toate păcatele și condamnarea lor.

Când ne uităm la acest altar al jertfei arse, ajungem să avem această credință. Văzând că jertfa sacrificială era dată la altar tot timpul, realizăm și credem că chiar dacă noi suntem cei care trebuie să murim datorită păcatelor noastre zilnice, Dumnezeu nu ne-a transformat în jertfele Sale sacrificiale, ci în schimb Domnul Însuși a venit pe acest pământ și ne-a împlinit mântuirea. Fiind botezat, vărsându-Și sângele pe Cruce și înviind din morți, Isus ne-a mântuit.

De aceea, Dumnezeu Tatăl a acceptat jertfa sacrificială a israeliților și le-a iertat oate păcatele, în loc de a-i condamna pentru păcătuire. Făcând poporul Israel să-și treacă păcatele asupra animalului lor sacrificial, punându-și mâinile asupra capului său și făcându-i să-l omoare și să-I ofere sângele, carnea și grăsimea, Dumnezeu a iertat păcatele israeliților. Prin această jertfă sacrificială, El ne-a spălat de toate păcatele, de asemenea. Nimic altceva decât această milă a lui Dumnezeu și dragostea Sa.



Dumnezeu nu ne face după păcatele noastre doar prin Lege

Dacă Dumnezeu te-ar judeca pe tine și pe mine și pe tot poporul Israel, doar potrivit Legii Sale, câți ar mai rămânea în viață pe acest pământ?. Dacă Dumnezeu ne măsoară și ne judecă doar prin Legea Sa, nimeni dintre noi nu ar trăi nici măcar o zi. Vasta majoritate dintre noi nu ar dura nici măcar 24 de ore, ci ar muri în doar câteva minute. Unii dintre noi ar putea să moară doar într-o oră, în timp ce alții ar putea dura 10 ore, dar diferența este nesemnificativă- oricum ar fi, am fi toți destinați să murim. Oamenii nu ar putea trăi atâta timp cât trăiesc acum, atingând 60, 70, 80, și chiar mai încolo. În nici un timp, fiecare ar fi condamnat.

Gândește-te ce s-a întâmplat în această dimineață. Fiul tău încă se mai luptă cu sculatul din pat, după ce a stat treaz toată noaptea, petrecând. Soția ta încearcă să-l trezească. Apare o partidă de strigăte, cu fiul tău strigând la mama sa deoarece îl trezește, iar soția ta strigând la fiul tău pentru că strigă la ea-și astfel începe bătălia de dimineață. În final, aici atât mama, cât și fiul sfârșesc păcătuind înaintea lui Dumnezeu, și nimeni dintre ei nu ar dura nici măcar astăzi, deoarece ambii ar fi condamnați pentru aceast păcat.

Dar Dumnezeu nu ne face după păcatele noastre doar prin Legea Sa neprihănită. „Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre” (Psalm 103:10).

Departe de a ne judeca prin Legea neprihănită, în schim Dumnezeu a preătit jerfa sacrificială, care ne-a lua locul, pentru a împlini această Lege neprihănită. Pentru a ne face să ne trecem păcatele asupra acestei jertfe, întinzându-ne mâinile asupra ei și făcându-ne să oerim sângele acestei jertfe, în de propria noastră viață, Dumnezeu a acceptat viața viața jertfei sacrificiale, în loc de propria noastră viață și a iertat toate păcatele omenirii, inclusiv ale noastre și ale israeliților și ne-a mântuit de toate și ne-a făcut să trăim din nou. Mântuind pe credincioși de păcatele lor, Dumnezeu i-a făcut poporul Său. Astfel Dumnezeu a transformat poporul Israel în preoți ai Împărăției lui Dumnezeu.

Jertfa sacrificială aici se referă la nimeni altcineva decât Isus Hristos. Datorită păcatelor noastre, Isus Hristos a devenit această jertfă sacrificială și pentru a ne mântui pe noi care am dat față cu condamnarea păcatului, El ne-a luat toate păcatele asupra Sa cu botezul, Și-a vărsat sângele și a murit pe Cruce. Pentru a ne mântui de păcatele noastre, singurul Fiu al lui Dumnezeu a venit pe acest pământ în carnea unui om și a devenit jertfa sacrificială, prin botezul Său, totul în ascultare de voia Tatălui. Luând păcatele omenirii asupra Sa, cu botezul Său primit de la Ioan, ducând la Cruce aceste păcate ale lumii, fiind crucificat, vărsându-Și sângele, și astfel sacrificându-Se și murind, și înviind din morți, Isus te-a mântuit pe tine și pe mine, în întregime.

Când auzim de Cuvântul mântuirii care ne spune că Isus, în locul nostru, a fost botezat, crucificat și a înviat din morți în trei zile, inimile noastre sunt mult inspirate. Deoarece El, care era fără păcat, a primit, în locul nostru, botezul care ne-a trecut toate păcatele asupra Sa și ca plată pentru aceste păcate, El a purtat tot felul de persecuții, opresiune, durere, suferință, și în final moarte, toate care ar fi trebuit să fie ale noastre, în primul rând. Astfel, când Hristos ne-a mântuit de păcatele noastre, nimic nu putea fi mai rău decât să nu crezi în acest adevăr.



Trebuie să credem în mântuirea împlinită prin ața albastră, purpurie și cărămizie

Blue, Purple, and Scarlet ThreadCând Isus Hristos ne-a purtat condamnarea acestor păcate, prin botezul mântuirii Sale pentru noi și când ne-a mântuit pe mine și pe tine din păcatele noastre, sacrificându-Se în locul nostru, trebuie să avem felul de credință care spune, „Mulțumesc, Doamne!”. Deși mulți oameni sunt care sunt inspirați ușor de povești de dragoste impersionante, sau cam orice de povești care te ating la inimă, când e vorba de inimile lor înspre dragostea lui Dumnezeu necondiționată, sunt reci ca gheața. Când harul Domnului nostru este atât de mare, încât a fost botezat și a murit pe Cruce de dragul nostru, încă sunt oameni fioroși care nu realizează acest har și care nu-I mulțumesc deloc pentru aceasta.

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe acest pământ și a devenit jertfa sacrificială pentru noi. El ne-a acceptat toate păcatele asupra corpului Său, cu botezul Său, și S-a sacrificat, dându-Și corpul pe Cruce. El a fost pălmuit, dezbrăcat, persectat și asuprit, totul pentru noi. Așa ne-a mântuit El. Crezând în acest adevăr, am devenit copiii lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare inspirație dintre toate, marele har al lui Dumnezeu, pe care cuvintele nu-l pot exprima. Când Hristos ne-a mântuit în acest fel, mâ întristează adând să văd că mulți oameni încă nu cred și-I mulțumesc, chiar după ce-l aud.

Deoarece Isus a venit pe acest pământ, a primit boteul Său și S-a sacrificat, ca tu și eu să fim mântuiți de toate păcatele noastre. De aceea, Isaia 53:5 spune, „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți”.

Noi păcătuim în întreaga noastră viață. Pentru a ne mântui, noi care nu am putut decât să fim condamnați din toate păcatele noastre, condamnare, distrugere și blestem, Domnul nostru a părăsit tronul Împărăției Cerurilor și a venit jos pe acest pământ. Și-a aplecat capul înaintea lui Ioan și a fost botezat, a purtat aceste păcate la Cruce și a suferit foarte mult, Și-a vărsat tot sângele inimii pe pământ, a înviat din morți, a devenit jertfa sacrificială pentru noi, și a devenit adevăratul Dumnezeu al mântuirii noastre.

Te gândești la acest fapt și-l ții adânc în inima ta?. Când auzi Cuvântul, este potrivit doar ca tu să crezi și să fii mult inspirat în inima ta că Isus Hristos a venit într-adevăr pe acest pământ în carnea unui om și că a fost botezat, crucificat până la moarte, și înviat, pentru a-Și mântui poporul din păcatele lor. Dacă realizăm că noi toți am fost destinați iadului, realizăm adânc în inimile noastre, doar cât de măreț inspirantă și mulțumitoare este această mântuire. Deși am dorit să credem în Dumnezeu și să devenim poporul Său, nu a fost nici o cale pentru noi de a reliza aceasta. Dar pentru mine și pentru, care am căutat cu adevărat ștergerea de păcat, El ne-a întâlnit cu Cuvântul adevărului, că Hristos a venit pe acest pământ, a fost botezat, a murit pe Cruce și a înviat din morți în trei zile.

Dacă nu ar fi fost sacrificiul lui Isus, cum am fi putut primi mântuirea noastră? Nu am fi putut niciodată! Dacă nu ar fi fost botezul lui Isus și sângele Său și sângele Crucii și dacă nu ar fi fost mântuirea aței albastre, purpurii și cărămzii și inul subțire răsucit din Cort, mântuirea nu ar fi fost pentru noi doar un vis al unei nopți de vară. Dacă nu ar fi fost sacrificiul Său, noi nu am fi putut niciodată să fim eliberați din păcatele noastre și să evităm pedeapsa lor, ci am fi aruncați în focul veșnic al iadului și am fi suferit pentru totdeauna. Totuși Hristos ne-a mântuit, sacrificându-Se de dragul nostru, la fel ca jertfa sacrificială din Vechiul Testament.



Mântuirea aței albastre, purpurii și cărămizii, împlinită în Noul Testament

Cititorii mei dragi, nutrebuie niciodată să uitați adevărulaței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit, folosit pentru Cort. Inul subțire răsucit este Cuvântul lui Dumnezeu promis cu mult timp în urmă, că El Însuși va veni la noi ca Mântuitor al nostru personal, și potrivit cu această promisiune, Isus Hristos a venit pe acest pământ, ne-a luat păcatele asupra Sa prin botezul Său. El a fost botezat, cu alte cuvinte, potrivit promisiunii că El ne va mântui din păcatele noastre și ne va elibera din condamnarea noastră. Pentru a ne lua păcatele și păcatele fiecăruia din această lume, asupra Sa, El a fost botezat de Ioan, și într-adevr a purtat toate păcatele lumii. Trebuie ca niciodată să nu uităm aceasta, deoarece dacă uităm că Isus a venit ca jertfă a noastră sacrificială și ne-a luat toate păcatele asupra Sa, prin botezul Său, nu ar fi nici o mântuire.

Mai mult, noi trăim în această lume atașându-ne o importanță de sine. Inimile oamenilor sunt astfel că deși nu pot tolera să audă pe altcineva lăudându-se, totuși ei înșiși le place să se laude. Dar a venit un anume timp când am început să mă laud nu cu mine, ci cu altcineva, și atunci a fost când am devenit recunoscător lui Isus pentru că m-a mântuit prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Cu alte cuvinte, am ajuns să mă laud cu Isus. Acum spun și mă laud cât de des pot, că Isus a venit pe acest pământ; că pentru a ne spăla de păcatele noastre, El ne-a luat toate păcatele asupra Sa, fiind botezat; că Isus a putut să fie crucificat pe contul botezului Său; și că așa ne-a mântuit Domnul nostru. Nu eșuez în a mă lăuda cu acest adevăr, să-l predic și să-I dau toată slava lui Dumnezeu.

Totuși, sunt prea mulți oameni care, deși cred în Isus, predică Cuvântul, în timp ce lasă pe dinafară botezul Său, sau doar se laudă ei înșiși, împrumutând numele Său. A fost un pastor fals care obișnuia să pretindă că cheltuia doar 300 de dolari pe lună pentru traiul său. De parcă ar fi fost o mare realizare, obișnuia să se laude că putea să se descurce doar cu 300 de dolari pe lună, și că nu trebuie să mai ia bani când călătorește, deoarece enoriașii săi îi plătesc toat cheltuielile sale. Dar, nu sunt banii credincioșilor cumva bani?. Banii aceștia nu contează nimic, în timp ce doar banii săi contează? Acest lider creștin pretindea că tot ce avea de făcut era doar să se roage oridecâte ori avea nevoie de ceva. „Dumnezeule, acoperă-mi cheltuielile de călătorie! Cred în tine, Doamne!”. Cu această rugăciune, un sfânt sărea și îi dădea o grămadă de bani, a mărturisit. Uitându-vă la astfel de oameni care spun astfel de lucruri, de parcă ar fi ceva cu care să te lauzi, ce fel de gânduri vă vin în minte?.

Matei 3:13-17 afirmă, „Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea cerurile s-au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea””. Acest pasj descrie ce s-a întâmplat când Isus a fost botezat. Când Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, la Râul Iordan și a ieșit din apă, poarta Cerurilor s-a deschis, iar vocea lui Dumnezeu Tatăl s-a auzit,: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. Ioan Botezătorul a fost uimit pe atunci.

Ioan Botezătorul a fost uimit de două ori la acest Râu al Iordanului. Prima dată a fost uimit când a văzut că Isus a venit la el și a dorit să fie botezat de el, și a fost uimit din nou, după ce L-a botezat pe Isus, când poarta Cerurilor s-a deschis și s-a auzit vocea lui Dumnezeu Tatăl, zicând, „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

Care este motivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan Botezătoul? Matei 3:15 aici ne dă răspunsul. Să citim versetele 15 și 16 din nou: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea cerurile s-au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel și venind peste El”.

Matei 3:15 ne spune motivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul. Chiar dacă Isus a fost Mrele Preot al Împărăției Cerurilor și singurul Fiu al lui Dumnezeu, touși El a venit pe acest pământ, luând aceste păcate asupra Sa și fiind crucificat în locul nostru. De aceea Isus a căutat să fie botezat de Ioan.

Dar de ce Isus a fost botezat de nimeni altcineva decât Ioan Botezătorul?. Deoarece Ioan Botezătoul a fost reprezentantul omenirii, deoarece a fost cel mai mare dintre cei născuți de femei. Mate 11:11 spune, „Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el”. Ioan Botezătorul a fost servitorul lui Dumnezeu, profețit din timpul Vechiului Testament, în cartea Maleahi: „Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”(Maleahi 4:5). Ioan Botezătorul a fost chiar acest Ilie pe care Dumnezeu îl promisese să-l trimită.

De ce Dumnezeu l-a chemat pe Ioan Botezătorul, ca Ilie?. Ilie a fost un profet care a întors inimile israelițior la Dumnezeu. Pe atunci, poporul Israel slujea lui Baal, ca dumnezeu al lor, dar Ilie le-a arătat clar cine era adevăratul Dumnezeu, indiferent că era Baa l sau Iehova Dumnezeu. El a fost profetul care, cu această credință și prin jertfa sacrificială, a demonstrat poporului Israel cine era Dumnezeul care trăiește, și astfel i-a condus, pe ei care slujeau idolilor, înapoi la adevăratul Dumnezeu. De aceea la sfârșitul Vechiului Testament, Dumnezeu a promis, „Vă voi trimite pe Ilie”. Deoarece toate ființele umane, care au fost făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, au fost pe calea greșită a idolatriei și slujirii la demoni, Dumnezeu a spus că Își va trimite servitorul care îi va conduce înapoi la Dumnezeu. Cel care va fi venit astfel, este Ioan Botezătorul.

Matei 11:13-14 afirmă, „Căci până la Ioan au prorocit toți proorocii și Legea. Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie, care trebuia să vină”. Aceste Ilie care trebuie să vină nu este nimeni altul decât Ioan Botezătorul. În versetele 11-12 este scris, „Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală, pun mâna pe ea”.

Astfel, când este spus aici că, „dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”. Înseamnă că Dumnezeu l-a ridicat pe Ioan Botezătorul ca reprezentant al întregii omeniri. Dumnezeu a făcut ca Ioan Botezătorul să fie născut pe acest pământ, cu șase luni înaintea nașterii lui Isus. Iar Dumnezeu l-a pregătit ca ultim profet și preot al Vechiului Testament. De aceea, ca Mare Preot al pământului, Ioan Botezătorul L-a botezat pe Isus Hristos și astfel a trecut toate păcatele omenirii asupra Sa. Cu alte cuvinte, motivul pentru care Isus Hristos a fost botezat de către Ioan Botezătorul a fost pentru a lua toate păcatele omenirii asupra Sa cu botezul Său.

De aceea Isus a spus în Matei 3:15, „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Deoarece ceea ce trebuia împlinit nu putea fi împlinit doar când Isus a primit botezul Său de la Ioan Botezătoul, pentru a accepta toate păcatele lumii, Isus a spus că așa se cădea.



Domnul nostru i-a mântuit astfel pe păcătoși, cu această metodă

Baptism of JesusAcest botez pe care l-a primit Isus de la Ioan este la fel cu întinderea mâinilor din Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, a fost întinderea mâinilor care a fost făcută înaintea altarului jertfei arse din timpul Vechiului Testament, pentru a trece păcatele cuiva asupra jertfei sacrificiale. Venind pe acest pământ și fiind botezat, Isus Hristos a împlinit promisiunea întinderii mâinilor-promisiunea făcută oricând jertfele zilnice erau oferite când păcătoșii își treceau păcatele asupra jertfei sacrificiale, punându-și mâinile asupra capului său și oridecâte ori jertfa anuală era oferită în ziua a 10-a din luna a șaptea, ziua marii ispășiri, prin care Marele Preot trecea păcatele anuale ale tuturor israeliților, asupra jertfei de sacrificiu, prin punerea mâinilor sale pe capul său.

La fel ca punerea mâinilor dinVechiul Testament, El a spălat toate aceste păcate și deoarece El a luat asupra Sa toate aceste păcate ale omenirii, El a purtat condamnarea acestor păcate, în locul nostru și a fost crucificat. Astfel, Isus Hristos a putut deveni adevăratul Dumnezeu al mântuirii noastre.

Astfel, trebuie să admitem că, datorită păcatelor noastre, nu am putut decât să întâmpinăm moartea noastră sigură și să fim condamnați. Trebuie să cunoaștem aceasta și să o simțim. Și trebuie să realizăm că Isus Hristos, Mântuitorul nostru, ne-a mântuit venind pe acest pământ și fiind crucificat de dragul nostru-adică, prin lucrările Sale de mântuire cu botezul, crucificarea și învierea Sa, Isus Hristos ne-a spălat toate păcatele și ne-a mântuit în îîntregime de păcatele noastre. De asemenea, trebuie să credem că Isus ne-a dat darul mântuirii, că a împlinit mântuirea noastră și ne-a dat această mântuire completă ca și dar al Său pentru noi. Isus a împlinit ce trebuia de împlinit, astfel că dacă cineva ar crede doar și dacă cineva ar accepta doar, el/ea cu siguranță că ar fi mântuit(ă).

Pentru a ne face să realizăm aceasta, poarta curții Cortului a fost împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. De asemenea acesta este motivul pentru care ar trebui să vedem mai întâi altarul jertfei arse dacă deschidem și intrăm în această poartă a curții Cortului. Jertfele care au fost date la altarul jertfelor arse, au fost de asemenea umbra metodei de mântuire, prin car eIsus Hristos ne-a mântuit. Jertfele care au fost sacrificate la altarul jertfei arse au trebuit să accepte nelegiuirile păcătoșilor asupra lor, prin întinderea mâinilor și să sângereze până la moarte în locul păcătoșilor. Sângele jertfelor sacrificiale a fost atunci pus pe coarnele altarului, iar restul a fost stropit pe pământ. Atunci, ei ofereau carnea și grăsimea animalelor pe altarul jertfelor arse. Aceastea au fost metoda prin care jertfele sacrificiale au fost date lui Dumnezeu. Toate aceste trăsături ale jertfelor sacrificiale au fost exact ca metoda prin care Isus Hristos a devenit Mântuitorul nostru. Prin jertfele sacrificiale, cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a arătat că Isus Hristos va veni pe acest pământ și ne va mântui în acest fel.

Fără îndoială, mâinile păcătoșilor trebuiau să fie puse pe animalele sacrificiale, date la altarul jertfei arse. De acea Cortul ne spune despre evanghelia apei și a Duhului. Venind pe acest pământ, Isus Hristos a fost botezat pentru a lua păcatele omenirii asupra Sa. Botezul este icoana închipuitoare a mântuirii pe care Isus Hristos l-a primit pentru a devei jertfa sacrificială pentru toți păcătoșii lumii, înaintea lui Dumnezeu Tatăl

Prin acest Cort, putem avea aacum credință clară. Așa cum jertfa sacrificială a acceptat păcatele poporului Israel în ziua Ispășirii, prin întinderea mâinilor Marelui Preot și așa cum trebuia să fie sacrificat în locul lor, deoarece păcatele lor acum au trecut asupra sa. (Levitic 16), Isus Hristos a venit pe acest pământ pentru a ne lua păcatele asupra Sa și pentru a deveni jertfa noastră sacrificială pentru aceste păcate, a devenit într-adevăr jertfa noastră sacrificială și astfel ne-a mântuit de toate păcatele și condamnarea noastră. Acum putem crede în această mântuire a dragostei. Crezând în acest adevăr, putem mulțumi și replăti datoria lui Dumnezeu pentru această mântuire a dragostei pe care El ne-a dat-o.

Indiferent cât de mult poate cunoaște cineva Cortul, dacă el/eanu crede, atunci toată această cunoaștere este fără folos. Astfel, trebuie să realizăm precum și să credem, doar cât de important este cu adevărat botezul lui Isus Hristos. Cortul are trei porți, toate erau împletite din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Oamenii pot să exprime fiecare poartă a Cortului, în mod diferit, din cauza ignoranței lor.

În ordinea ațelor, prima care trebuia să fie împletită, a fost ața albastră, urmată ața purpurie, ața cărămizie și inul subțire răsucit. Doar făcând poarta în acest fel, poate fi descrisă în mod potrivit ca și adevărata poartă a Cortului, deoarece exact așa a poruncit Dumnezeu israeliților să o construiască, în timpul Vechiului Testament.

A fost un motiv pentru care porțile au trebuit să fie făcute în acest fel. Indiferent cum a fost născut Isus Hristos pe acest pământ, ca Mântuitor al omenirii, în carne de om și prin corpul Fecioarei Maria, dacă nu ar fi fost botezat pentru a ne lua păcatele asupra Sa mai întâi, nu ar fi devenit Mântuitorul nostru adevărat. Dacă nu ar fi fost botezat, El nu putea fi crucificat și nici să moară pe Cruce. Astfel, ața albastră a trebuit să fie împletită mai întâi, iar importanța sa relativă erea de asemenea critică.



În cine trebuie să credem?

De aceea, trebuie să credem în Isus Hristos, care ne-a mântuit din păcatele noastre. Putem fi născuți din nou cu adevărat, doar când credem în mântuirea pe care acest Fiu al lui Dumnezeu, Isus Hristos, Mântuitorul nostru, ne-a dat-o. Când credem în Fiul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu al mântuirii noastre, și când credem în adevărul că a venit pe acest pământ, ne-a luat păcatele asupra Sa, totul odată, fiind botezat pentru noi și a purtat condamnarea noastră pe Cruce, atunci putem primi mntuirea noastră adevărată.

Deoarece Isus Hristos nu a putut să ne ia păcatele asupra Sa, în orice alt fel, decât prin botezul Său, doar prtându-ne păcatele exact prin această metodă a putut să meargă la Cruce, să-Și verse sângele și să moară pe ea. Indiferent cum este Fiul lui Dumnezeu și cum a venit pe acest pământ ca Mântuitor al nostru, dacă nu ne-ar fi luat păcatele asupra Sa prin botezul Său, mântuirea noastră nu ar fi putut fi găsită niciodată în această lume.

De aceea, este esențial să mărturisești în detaliu evidențele biblice, pentru a fi în convingere deplină că păcatele tale au fost șterse deja.

Să presupunem pentru un moment că datorezi o datorie considerabilă. Atunci cineva îți spune, „Nu te îngrijora; o voi plăti pentru tine. Nu e nevoie să te îngrijorezi; voi rezolva această problemă”. Oridecâte ori îl întâlnești, acest om continuă să-ți spună, „Nu ți-a spus să nu te îngrijorezi? Ți-am spus că o să mă îngrijez de aceasta!”. Să mai presupunem că această persoană chiar se mânie, întrebând de ce nu îl crezi. Chiar dacă această persoană îți spune în fiecare zi, „Am plătit-o toată; ai doar încredere în mine!, când de fapt nu ți-a plătit datoria, ai fi eliberat cu adevărat din această datori, doar crezându-l?. Bineînțeles că nu!

Indiferent cât de încrezător îți spune, „Dacă ai încredere în mine, toată datoria ta este rezolvată”, dacă nu a plătit-o de fapt, atunci datoria ta rămâne așa cum este, iar această persoană doar te înșală. Astfel îl întrebi din nou și din nou, „Deci, mi-ai plătit datoria?”. Atunci el îți spune în mod repetat, „De ce te îndoiești atât de mult? Ai doar încredere în mine, necondiționat. Ți-am spus că-ți plătesc toată datoria. Tot ce trebuie să faci este doar să mă crezi, și totuși ești atât de suspicios!. Nu fi așa!”. Deci, să presupunem din nou, ai avut încredere în el cu toată inima ta. Dar, indiferent cât de mult ai crezut în el, dacă te fapt nu ți-a plătit datoria, atunci cuvintele sale sunt toate minciuni.



Așa este credința creștinilor de azi

Creștini de azi spun, „Isus te-a mântuit, vărsându-Și sângele prețios pe Cruce. Acolo, El a purtat toată condamnarea păcatului. Așa te-a mântuit”. Mulți pastori predică în felul acesta, congregațiilor lor. Când cineva din congregație se ridică și le spune, „Dar încă sunt păcătos!”, ei spun, „Aceasta e deoarece ai puțină credință. Doar crede! Nimic altceva decât credința ta este păcatul tău!”. „Și eu doresc cu adevărat să cred, domnule. Dar nu știu de ce nu pot să cred”. Nu știu de ce sunt păcătos, chiar dacă cred. Cred cu adevărat”. „Nu ai destulă credință. Tu ai nevoie să crezi mai mult. Urcă pe un munte și încearcă să postești. Crede, în timp ce nu mănânci?”. „Pot să cred, doar să evit să nu mănânc?” „Nu, trebuie să încerci să crezi, în timp ce postești”.

Mulți dintre pastorii de azi îți spun să crezi, totuși, nu rezolvă problema păcatelor tale, și încearcă doar să mustre că nu crezi. Din partea ta, încerci să crezi și totuși este prea greu să crezi, sau crezi cu adevărat orbește, dar problema păcatelor tale încă rămâne. Ce e greșit aici? Ce poate explica aceasta? Oamenii nu pot avea credință adevărată și puternică, deoarece nu știu că Isus Hristos le-a luat toate păcatele asupra Sa, find botezat. Este deoarece cred în deziluzii cu care nu pot rezolva problema păcatelor lor, indiferent cât de mult cred.

Credința vine doar crezând necondiționat fără vreo evidență definită? Bineînțeles că nu!. Întreaga credință vine toată odată doar când știi cum a fost rezolvată problema păcatului și să crezi în ea. „Deși m-am îndoit de Tine, este prea clar că deja ai rezolvat problema păcatelor mele. Indiferent cât de mult încerc să nu cred, nu pot decât să cred în mântuirea Ta, deoarece această mântuire este atât de sigură. Mulțumesc că mi-ai rezolvat problema”. Deși ne putem îndoi prima dată, cu alte cuvinte, deoarece evidența mântuirii noastre este atât de sigură, încât nu putem să ne mai îndoim. Ca marcă a mântuirii noastre și evidența sa, Isus ne-a arătat chitanța Sa, numită evanghelia apei și a Duhului. „Am plătit datoria ta pentru tine, în acest fel”. Doar când ne uităm la această chitanță care arată că toate datoriile noastre au fost plătite, adevărata credință poate veni la noi.

Nu putem crede chiar când credem în Dumnezeu, spunem că Isus Hristos, Însuși Dumnezeu, este Mântuitorul și să pretindem a crede în Mântuitorul, când nu avem evidența a cum ne-a mântuit și cum păcatele noastre au fost șterse. Cu alte cuvinte, nu putem avea convingere fermă dacă nu am văzut chitanța care arată plata întreagă a păcatelor noastre. Oamenii care cred fără să vadă această chitanță, pot părea că au un sentiment puternic al credinței, la început, dar credința lor este, simplu oarbă. Nu este mai mult decât o credință fanatică.



Consideri o credință fanatică, o credință bună?

Cum ți-ar plăcea, dacă un pastor cu o credință fanatică ar cere același fanatism și de la alții?. „Crede! Primește focul!. Foc, foc, foc!. Duhul Sfânt care este ca focul, ne umple cu foc!. Credeți că Domnul vă binecuvântează pe voi toți!. Cred că El vă va face bogați pe toți! Cred că El vă va binecuvânta! Cred că El vă va vindeca!”. Când un astfel de pastor se dă astfel în spectacol, urechile audienței încep să sune, iar inimile lor încep să sare. Trecut printr-un sistem de sunet de cea mai înaltă calitate, când începe să strige, „Foc, foc, foc,” inimile audienței încep să sară la sunetul maiestuos al vocii sale. Atunci ei sunt copleșiți emoțional, de parcă o credință puternică chiar a venit la ei și se văicăresc, „Vino, Doamne Isuse!. O, vino, Duhule Sfânt!”.

Cam pe atunci, atunci pastorul incită emoția audienței chiar mai mult, spunând, „Să ne rugăm. Cred că Duhul Sfânt acum se coboară și ne umple pe noi toți”. Muzica grupului cântând imnuri de inspirație urmează după aceasta, iar oamenii își ridică mâinile, devenind înnebuniți de entuziasm, iar ieșirile lor emoționale ating extazul. Chiar în acest moment, acum pastorul spune, „Să ne dăm ofertele. În mod particular, în această seară, Dumnezeu dorește să primească oferta de la tine. Haideți să-I dăm această ofertă specială lui Dumnezeu”.

Copleșiți de emoțiile lor, atunci oamenii sfârșesc golindu-și buzunarele. Acest pastor fals a pregătit deja un amvon destul de larg pentru a depozita toți banii colectați și să pună zeci de plase-fluturaș (vase de colectare) în fața sa. Când grupul începe să cânte imnuri iar inimile oamenilor sunt copleșite de emoția lor, atunci el trimite colectorii (voluntarii care trec cu vasele pentru colectă) în mijlocul audienței.

Mințind că, cu cât mai multe oferte, cu atât mai multe binecuvântări, și incitând emoțiile oamenilor, astfel de pastori falși induc oamenii să-și verse lacrimil și să-și deschidă portmoneele. Aceasta este pentru a-i face să-și dea banii, chiar realizând, deprivându-i de motivul și percepția lor și copleșindu-i cu emoții în schimb. Aceasta nu este bazat nici pe Cuvântul lui Dumnezeu, nici pe vreun fel de predică, decât o credință fanatică și act orb care sfârșesc în fraudă. Astfel, pastorii a căror credință este fanatică, incită emoțiile oamenilor, pentrua-și atinge obiectivul lor ulterior.

Dacă știm că Domnul nostru ne-a luat păcatele asupra Sa prin botezul Său și dacă credem în acest Isus Hristos ca Mântuitor al nostru, atunci nu suntem scuturați, ci rămânem în pace. Singurul lucru care ne inspiră liniștit, este că Isus a pus pe umerii Săi păcatele noastre, cu botezul Său și a fost crucificat la moarte. Când ne gândim la aceasta, că Isus, Dumnezeu Însuși a luat păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său și a murit pentru a plăti plata acestor păcate, devenim imens de mulțumitori, iar inimile noastre sunt umplute de o mare bucurie. Totuși, această inspirație liniștitoare din inimile noastre este pe departe mai mare decât orice altceva din această lume; nici vreo mărturisire romantică de dragoste, nici vreun dar cu diamantul cel mai prețios din această lume, nu poate vreodată să ne inspire mai mult decât aceasta.

În contrast, inspirația orientată emoțional a fanaticilor, nu durează atât de mult. Totuși, ei pot locui în această inspirație, pentru un timp, când păcătuiesc în fiecare zi și sunt dizgrațiați de astfel de păcate, ei nu pot decât să-și ascundă feșele de rușine, „Când Isus a purtat condamnarea noastră și a murit pe Cruce pentru noi, de ce încă mai păcătuiesc în fieare zi?” Așa că, ei își pierd fața și nu mai pot fi inspirați cu trecerea timpului; mai mult, de rușine, ei nu pot merge chiar la Dumnezeu.

De aceea, Dumnezeu ne-a arătat altarul jertfei arse. Jertfa sacrificiului care a fost dată pe acest altar al jertfei arse nu a fost alta decât Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Astfel, altarul jertfei arse manifestă că Isus a venit pe acest pământ și că de fapt Isus ne-a mântuit odată, prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Dumnezeu ne-a făcut să vedem altarul jertfei arse și El dorește ca noi să fim mântuiți, crezând în el.



Ce trebuie să facem în această eră

Sunt multe lucruri pe care noi, cei născuți din nou trebuie să le facem în această eră. Mai înainte de toate, trebuie să predicăm evanghelia apei și a Duhului, în toată lumea. Trebuie să răspândim adevărul acelor care rămân ignoranți la acest adevăr al aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit și trebuie de aceea să-i ajutăm să fie mântuiți de condamnarea focului din iad. De ce?. Deoarece sunt mulți oameni care Îl urmează pe Isus fără ca măcar să realizeze și să creadă în evanghelia apei și a Duhului, manifestată în Cort.

Pentru a răspândi acest adevăr, sunt încă multe lucruri pe care să le facem. Trebuie să publicăm cărțile noastre care sunt trimise în întreaga lume; de la traducere, verificare și editarea, pentru a face aceste cărți, până la asigurarea fondurilor necesare de a le tipări și a le trimite țărilor din întreaga lume, sunt multe lucrări într-adevăr care trebuie să fie făcute.

Astfel, când ne uităm la muncitorii noștri colegi și misionari, vedem doar cât de ocupați sunt într-adevăr. Deoarece toți sfinții și muncitorii Bisericii lui Dumnezeu sunt atât de ocupați în acest fel, trec printr-un timp greu fizic. Se spune că alergătorii din maraton ating un anumit punct în cursa lor de 42.195 km, când devin atât de obosiți, încât nu sunt nici măcar siguri dacă fug sau fac altceva total diferit. Pe scurt, oboseala extremă i-ar face neatenți mental. Probabil acum noi am atins de asemenea acest punct din alergătura noastră pentru evanghelie. Trăindu-ne viețile pentru evanghelie, este ca și cum am alerga o distanță lungă înspre scopul nostru, fără oprire, așa cum fac alergătorii din maraton. Deoarece alergătura noastră pentru evanghelie trebuie să continue până în Ziua venirii Domnului nostru, noi toți întâmpinăm greutăți.

Dar, deoarece Domnul nostru este în noi, deoarece avem evanghelia apei și a Duhului, deoarece credința noastră crede că Domnul ne-a mântuit cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, și deoarece credem în adevărul cel mai sigur, putem cu toții primi putere nouă. Este deoarece Isus ne-a dat darul mântuirii, că tu și eu am primit acest dar. Astfel, greutățile noastre ale cărnii nu pot să ne necăjească. Din contră, cu cât e mai greu, cu atât găsește cel neprihănit mai multă putere. Îi mulțumesc cu adevărat Domnului.

Spiritual, în inimile noastre, în gândurile noastre, și prin toate împrejurimile noastre, putem simți noua putere pe care Domnul nostru ne-a dat-o și că El este cu noi. Deoarece simțim că El ne ajută și ne susține și că El este cu noi, Îi dăm chiar mai multe mulțumiri. Astfel, apostolul Pavel a spus de asemenea, „Pot face totul prin Hristos care mă întărește” (Filipeni 4:13). De aceea, noi mărturisim în fiecare zi că nu putem face deloc, nimic, dacă Domnul nu ne împuternicește. Nu doar că Isus Hristos a fost botezat pentru noi, ci și a fost sacrificat pentru noi, fiind crucificat, a întâmpinat moartea Sa, a înviat din morți și astfel a devenit adevăratul nostru Mântuitor. Oridecâte ori ne uităm la altarul jertfei arse, ne reamintim acest adevăr.

Altarul acestei jertfe arse a fost făcut din lemn de salcâm și a fost acoperit în interior și pe dinafară cu bronz gros. Înălțimea sa era de aproximativ 1.35 m, iar poarta sa, o rețea de bronz, era așezată lângă mijlocul său, la aproximativ 68 cm, în înălțime. Carnea jertfelor era pusă pe grătarul său și arsă.

Oridecâte ori ne uităm la altarul jertfei arse, trebuie să fim capabili de a ne vedea așa cum suntem. De asemenea, trebuie să putem vedea că Isus Hristos ne-a luat păcatele asupra Sa, fiind botezat în carnea Sa și că El a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, vărsându-Și sângele pe Cruce. Tu și eu nu am putut cu adevărat, decât să murim înaintea lui Dumnezeu datorită păcatelor și condamnării noastre. Datorită păcatelor și condamnării noastre, tu și eu nu am putut decât să murim și să fim blestemați pentru totdeauna. Dar, datorită lui Isus Hristos, care a venit pe acest pământ ca jertfă veșnică a ispășirii, a fost botezat și a murit, totul pentru noi, la fel ca jertfa sacrificială din Vechiul Testament, am fost mântuiți.

Un animal sacrificial când este în viață poate arăta drăgălaș și scump, dar cât de înspăimântător ar fi când sângerează până la moarte, cu gâtul său tăiat, după ce acceptă păcatele prin întinderea mâinilor?. Că noi, care merităm să murim în acest mod înspăimântător, am scăpat de condamnarea noastră, este o mare binecuvântare. Această binecuvânare a fost posibilă deoarece Domnul ne-a dat darul mântuirii. Așa cum este manifestat în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, Isus Hristos avenit pe acest pământ în carne de om, te-a mântuit pe tine și pe mine prin botezul Său și sângele Crucii, și astfel ne-a dat darul adevărat al mântuirii. Dumnezeu astfel ți-a dat ție și mie darul mântuirii-credeți aceasta în inimile voastre?. Credeți în acest dar al mântuirii, dragostea lui Isus?. Trebuie ca noi toți să avem această credință.

Când ne uităm la altarul jertfei arse, trebuie să realizăm că Isus Hristos ne-a mântuit în acest fel. A fost sacrificat în felul acesta pentru a ne da darul mântuirii. Așa cum mâinile au fost întinse asupra jertfei sacrificiale, și așa cum această jertfă sacrificială a sângerat până la moarte, Isus ne-a dat mântuirea, suferind în această manieră. Așa ne-a mântuit din păcatele noastre. Trebuie să realizăm aceasta, să credem în inimile noastre înaintea lui Dumnezeu, și să-I dăm mulțumiri cu inimile noastre.

Dumnezeu dorește ca noi să primim prin credință, darul și dragostea mântuirii pe care El ne-a dat-o. El dorește ca noi să credem în inimile noastre în mântuirea botezului și sângele de pe Cruce, pe care El a împlinit-o, venind prin apă și Duh. Este speranța mea ca voi să credețio cu toții în dragostea Domnului nostru, în inimile voastre și să acceptați cu adevărat în ele darul Său de mântuire.Acceptați aceasta în inimile voastre?.



Cine a fost sacrificat pentru tine în acest mod?

Odată am văzut un manifest de mărturie, care spunea, „Cine va muri pentru tine? Pe cine ai întâlnit azi care te-a liniștit? Isus Hristos a fost sacrificat pentru tine. Nu este inima ta liniștită de aceasta?”. Cine va purta cu adevărat păcatele tale, fiind botezat și să moară pe Cruce în locul tău, pentru a-ți șterge păcatele? Cine va vărsa tot sângele său și să moară pentru a acorda dragostea sa asupra ta? Cine va dori cu adevărat să întâmpine acest sacrificiu pentru tine?. Rudele tale? Copii tăi? Părinții tăi?.

Nimeni!. Dumnezeu Însuși care te-a creat. Pentru a te mântui de păcatele tale, acest Dumnezeu a venit pe acest pământ în carne de om, a fost botezat pentru a lua păcatele asupra Sa, a fost crucificat și Și- vărsat sângele pentru a purta condamnarea păcatelor tale, a devenit Mântuitorul tău adevărat, a înviat din morți, trăiește chiar acum și ți-a dat mântuirea și dragostea în dar. Dorești cu adevărat să acceptați în inimile voastre această mântuire a dragostei? Credeți cu adevărat în inimile voastre?.

Oricine crede, Îl va primi pe Domnul și oricine Îl primește, va fi mântuit. Primindu-L înseamnă să accepți mântuirea și dragostea pe care Hristos ne-a dat-o. Crezând în inimile noastre în această dragoste, această ștergere a păcatelor, această purtare a păcatelor și această condamnare a păcatelor, că suntem mântuiți. Aceasta este credința care primește darul mântuirii.

Totul despre Cort Îl manifestă pe Isus Hristos. Dumnezeu nu cere vreun sacrificiu de la noi. Tot ce cere de la noi este ca noi să credem în darul mântuirii, pe care El ne-a dat-o în inimile noastre. „Pentru a-ți dărui darul mântuirii, a venit pe acest pământ. La fel ca jertfa sacrificială din Vechiul Testament, ți-am acceptat toate păcatele trecute asupra Mea, prin întinderea mâinilor și la fel ca această jertfă a sacrificiului, am purtat condamnarea înspăimântătoare pentru tine a păcatelor tale. Așa te-am mântuit”. Aceasta ne spune Dumnezeu prin Cort.

Indiferent cum ne-a mântuit astfel Dumnezeu, ne-a mântuit atât de mult, și ne-a dat darul mântuirii perfecte în aest fel, dacă nu credem, totul este fără folos. Sarea din dulapul tău trebuie mai întâi să fie pusă în supa ta, deoarece are un gust sărat; la fel, dacă tu și eu nu credem în inimile noastre, chiar mântuirea Sa perfectă se întoarce complet fără folos. Dacă nu mulțumim în inimile noastre pentru evanghelia apei și a Duhului și o acceptăm în inimile noastre, sacrificiul lui Isus devine fără valoare.

Mântuirea poate fi a ta doar când știi ce sacrificiu și iubire,ți- dat Isus, Dumnezeu Mântuitorul, acceptați-le în inimile voastre și mulțumiț-I pentru ele. Dacă nu acceptați darul lui Hristos al mântuirii perfecte, în inimile voastre, ci doar înțelegeți aceasta în capurile voastre, atunci este complet fără de folos.



Tot ce trebuie să faci este doar să apuci adevărul

Nu contează cât de mult fierbe supa ta pe aragaz, dacp doar te gândești la tine, că vei pune sare și totuși nu faci astfel, supa ta nu poate fi niciodată sărată. Puteți fi mântuiți doar dacă acceptați în inimile voastre și credeți că Domnul nostru v-a mântuit de păcatele voastre, fiind botezat și sacrificat pentru noi, la fel ca jertfa sacrificială care a fost sacrificată pe altarul jertfei arse. Când Dumnezeu îți dă darul mântuirii, accept-o doar cu mulțumire. Când Domnul nostru ne spune că ne-a mântuit în întregime, lucrul potrivit pentru noi de făcut, este simplu să credeți astfel.

Este dragostea lui Dumnezeu care ți-a dat doar o jumătate de inimă? Bineînțeles că nu!. Dragostea Domnului nostru este perfectă. Domnul nostru, cu alte cuvinte, te-a mântuit pe tine și pe mine complet ș perfect. Deoarece El ne-a luat perfect păcatele asupra Sa, cu botezul Său și a murit pe Cruce cu siguranță, nu putem avea nici o îndoială despre această dragoste. El ne-a mântuit atât de perfect și ne-a dat darul mântuirii. Trebuie să acceptăm cu toții acest dar al mântuirii pe care ni l-a dat Dumnezeu.

Să presupunem pentru un moment că țin o bijuterie foarte valoroasă, făcută din pietrele cele mai prețioase. Dacă ți-l dau ca și cadou, tot ce trebuie să faci este să-l accepți instinctiv.Nu este aceasta cazul?. Cât de simplu și ușor este ca tu să-l faci să fie al tău? Pentru a face această bijuterie a ta, tot ce trebuie să faci este să-l atingi și să-l apuci doar. Aceasta e tot.

Dacă v-ați deschide doar inimile și ați lăsa păcatele voastre toate asupra lui Isus, prin botezul Său, puteți ușor să primiți ștergerea păcatelor voastre și v-ați umple inimile goale cu adevărul. Așa a spus Domnul că ne va da mântuirea ca un cadou gratuit. Mântuirea poate fi a ta doar atingând-o și apucând-o.

Noi am primit mântuirea noastră ca și cadou, fără să plătim un singur cent pentru aceasta. Și deoarece Dumnezeu este Singurul care este încântat să dea acest dar oricărui dorește să-l primească, binecuvântați sunt cei care l-au primit cu mulțumire. Cei care acceptă dragostea lui Dumnezeu în bucurie, sunt îmbrăcați în dragostea Sa, și sunt cei care Îl iubesc pe acest dătător, deoarece acceptându-l, ei I-au mulțumit inima. Să accepți acest cadou este lucrul potrivit de făcut. Doar când accepți cadoul mântuirii perfecte pe care Dumnezeu ți l-a dat, acest cadou adevărat al mântuirii poate fi al tău. Dacă nu-l acceptați în inimile voastre, atunci cadoul mântuirii nu poate fi niciodată al tău, indiferent cât de greu încerci.

Și eu am primit acest cadou al mântuirii. „Ah! Domnul a fost botezat în acest mod pentru mine. Fiind astfel botezat, El a purtat condamnarea tuturor păcatelor mele. Ela fost botezat în ultimul rând de dragul meu. Mulțumesc, Doamne!”. Aceasta am ajuns să cred. De aceea sunt acum fără păcat. Am primit ștergerea perfectă de păcat. Dacă și ție ți-ar plăcea să primești această ștergere a păcatului și să fii mântuit, accept-o chiar acum.

M-am gândit la acest cadou al mântuirii tot timpul de atunci încoace. Chiar acum, când mă gândesc din nou la aceasta, realizez că nu este nimic altceva ce pot să fac, decât să-I mulțumesc Domnului pentru mântuire. Deoarece această dragoste a mântuirii este în inima mea, nu pot să o uit niciodată. Când am primit ștergerea de păcat pentru prim dată, acceptând și crezând în evanghelia apei și a Duului, adevărul manifestat în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, am fost recunoscător lui Dumnezeu la infinit. Și chiar acum, după ce au trecut mai mulți ani, încă mai am aceeași inimă mulțumitoare și sunt reînnoit în fiecare zi.

Isus a venit cu siguranță pe acest pământ pentru a mă mântui, a fost botezat pentru a lua toate păcatele mele asupra Sa și a murit pe Cruce pentru a purta condamnarea păcatelor mele. Când am realizat că toate aceste lucruri au fost făcute pentru mine, imediat le-am acceptat și le-am făcut ale mele. Realizez tot timpul că aceasta a fost lucrul cel mai bun pe care l-am făcut vreodată în întreaga mea viață, actul cel mai înțelept și cel mai deștept dintre toate. De aceea cred că Domnul mă iubește cu adevărat și-I pasă de mine și de asemenea cred și mărturisesc că El a făcut toate aceste lucruri deoarece m-a iubit. „Doamne, îmi dau toate mulțumirile Ție. Așa cum m-ai iubit, și eu Te iubesc”. Mărturisind astfel este o mare bucurie pentru cel născut din nou.

Dorești să cunoști mai mult despre Cort? Te rog să apeși pe reclama de mai jos pentru a-ți obține cartea gratuită despre Cort.
Totul despre Cort

Dragostea Domnului nostru este ceschimbătoare pentru totdeauna. Așa cum dragostea Sa pentru noi nu se schimbă niciodată, tot așa nici dragostea noastră pentru El nu poate să se schimbe niciodată. Uneori, când suferim și întâmpinăm greutăți, inimile noastre ar putea să se înstrăineze și chiar ne-am putea dori să uităm și să trădăm această dragoste. Dar chiar când suntem copleșiți de durerea noastră, și conștiința noastră ne trădează, și chiar când tot la ce ne putem gândi, este propria noastră durere, Dumnezeu încă ne ține cu credincioșie, ca inimile noastre să nu uite niciodată dragostea Sa.

Dumnezeu ne iubește pentru totdeauna. Că Domnul nostru a venit pe acest pământ ca o creație, de dragul nostru, a fost deoarece ne-a iubit până la moarte. Acum, vă îndemn să credeți voi înșivă în această dragoste a lui Dumnezeu. Și acceptați-o în inimile voastre. Credeți acum?.

Îi mulțumesc Domnului pentru că ne-a mântuit perfect de păcatele noastre, cu această dragoste.

Înapoi

 


Versiunea de tipărire   |   Trimite prin email această pagină de site unui prieten

 
Bible studies
    Predici
    Declarație de credință
    Ce este evanghelia?
    Termeni biblici
    ÎFP despre Credința creștină

   
Copyright © 2001 - 2019 The New Life Mission. ALL RIGHTS reserved.