Cărți creștine gratuite pentru studii biblice despre mântuire, Duhul Sfânt,
Cortul și Apocalipsa lui Ioan

Acasă  |  Harta site-ului  |  Contact  |  Ajutor    
Studii biblice Cărți creștine gratuite cărți electronice creștine gratuite Despre noi
 



Predici asupra unor subiecte importante, de către PaulC. Jong

 

Credința manifestată în ligheanul de aramă


< Exod 30:17-21 >

„Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l așezi între cortul întâlnirii și altar, și să torni apă în el, ca să-și spele în el Aaron și fiii lui mâinile și picioarele. Când vor intra în cortul întâlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; și se vor spăla și când se vor apropia de altar, ca să facă slujba și să aducă Domnului jertfe arse de foc. Își vor spăla mâinile și picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui și pentru urmașii lui””.



Ligheanul de aramă în curtea Cortului

LaverMaterial: făcut din aramă, era întotdeauna umplut cu apă.

Înțelesul spiritual: arama înseamnă judecata tuturor păcatelor omenirii. A purta condamnarea tuturor păcatelor omenirii, Isus a luat păcatele lumii asupra Sa, fiind judecat de Ioan. Astfel, înțeleesul ligheanului de aramă este că putem fi spălați de toate păcatele noastre, crezând că toate aceste păcate ale noastre au trecut asupra lui Isus, cu botezul Său.

Preoții care serveau în Cort își spălau de asemenea mâinile și piciorele la ligheanul de aramă, înainte de a intra în Cort, și astfel își evitau moartea. Arama se referă la judecata tuturor păcatelor, iar apa ligheanului, la botezul pe care Isus l-a primit de la Ioan și prin care a luat toate păcatele lumii asupra Sa. Cu alte cuvinte, ligheanul ne spune că Isus a acceptat toate păcatele asupra Sa și a purtat condamnarea acestor păcate. Apa din lighean înseamnă, în Vechiul Testament, ața albastră a Cortului, iar în Noul Testament, botezul lui Isus pe care l-a primit de la Ioan (Matei 3:15, 1 Petru 3:21).

Astfel, ligheanul se referă la botezul lui Isus și este locul unde ne confirmăm credința în faptul că Isus a purtat toate păcatele noastre, inclusiv păcatele noastre actuale, și le-a spălat toate odată prin botezul pe care l-a primit de la Ioan Botezătorul, acum peste 2000 de ani în urmă.

Sunt cei neprihăniți în această lume care au fost născuți din nou, crezând în evanghelia apei și a Duhului. Ei sunt acei care au primit ștergerea păcatelor lor, crezând că toate păcatele lor au fost iertate prin lucrările lui Isus, manifestate în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Totuși, deoarece chiar cei neprihăniți, care au primit ștergerea păcatului, sunt insuficienți în carnea lor, ei nu pot decât să păcătuiască în fiecare zi, și astfel de păcate se numesc păcate actuale. Locul unde cel neprinhănit, care a primit ștergerea păcatului, vine să rezolve problema păcatelor lor actuale, nu este altul decât acest lighean. Oricând cel neprihănit comite păcate actuale, ei vin la ligheanul din curtea Cortului și-și spală mâinile și picioarele și de aceea pot să confirme faptul că Isus le-a iertat deja păcatele actuale, de asemenea crezând în Cuvântul scris al lui Dumnezeu.

În Biblie, apa uneori este folosită pentru a se referi la Cuvântul lui Dumnezeu, de asemenea, dar cel mai important înțeles al apei este botezul lui Isus. Efeseni 5:26 spune, „ca s-o sfințească, după ce a curățit-o cu apă prin Cuvânt”., și Ioan 15:3 spune, „Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus”.Ligheanul de aramă îi face capabili pe sfinții care au primit ștergerea păcatelor lor, să aibă evidența că Domnul le-a iertat toate păcatele, cu apă, indiferent cât de insuficientă ar putea fi carnea lor.

1 Petru 3:21 și 22 afirmă, „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălțat la cer, și Și-a supus îngerii, stăpânirile și puterile”. Chiar înainte de aceste versete, Petr explică înțelesul spiritual al apei și al Duhului, din zilele lui Noe. Chiar dacă Noe a avertizat păcătoșii, sufletele închise de păcat, cu alte cuvinte, a potopului care ar curăți toată murdăria primei lumi, doar opt au fost salvați prin apă. La acel timp, apa potopului i-a distrus pe toți cei care nu au crezut niciodată în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar acum, Petru extrage din incidentul potopului, că botezul lui Isus este icoana închipuitoare a acestei ape. Astfel, ligheanul de aramă este locul unde ne confirmăm mântuirea, încă odată înaintea lui Dumnezeu, atât când suntem mântuiți, cât și după aceea.

Sfinții care au fost mântuiți din păcatele lor, prin credință, sunt îmbrăcați în harul lui Dumnezeu, crezând în apa ligheanului de aramă (botezul lui Isus), arama (judecata lui Dumnezeu a tuturor păcatelor), și că Isus i-a eliberat de păcatele lor. Chiar dacă suntem atât de plini de slăbiciune și defecte, că abia ne putem chiar recunoaște ca neprihăniți, putem confirma cu siguranță că suntem neprihăniți în întregime, reangajându-ne credința noastră în botezul lui Isus (purtarea păcatelor, apa) și vărsarea de sânge de pe Cruce (condamnarea păcatelor, arama). Deoarece credem în Cuvântul lui Dumnezeu, care ne-a mântuit pe toți deja de toate păcatele noastre și condamnarea aceestor păcate, putem întotdeauna deveni neprihăniții care nu au păcat.

Cuvântul lui Dumnezeu în care credem, ne spune că Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, prin botezul Său, primit de Ioan, Și-a vărsat sângele de pe Cruce, ca să poarte toată condamnarea păcatelor în locul nostru, și astfel ne-a mântuit în întregime de păcatele noastre. Dumnezeu a aranjat ligheanul de aramă din curtea Cortului astfel ca noi să confirmăm cu credința noastră, că suntem cei care au fost mântuiți perfect de păcatele noastre, indiferent care ar fi circumstanțele.



Ai fost eliberat pe veșnicie de păcatele tale actuale

În timpul Cinei cea de taină, după ce a împărțit pâinea de Paște și băuturile cu discipolii Să, Isus, înainte de a muri pe Cruce, a dorit spele mâinile și picioarele lui Petru și a altora, cu apă. Deoarece Isus a luat deja toate păcatele dicipolilor Săi, prin botezul primit prin Ioan, a dorit să-i învețe adevărul ligheanului de aramă. Isus a spus că, după ce se botează, El, ca Miel de Paște, va plăti plata (moartea) păcatului, fiind agățat de un copac. Astfel, cei doisprezece ucenici ai lui Isus nu au devenit niciodată păcătoși, deși au crezut că au rămas insuficienți, după ce au crezut în El.

La fel, faptul că Isus le-a spălat picioarele, le-a confirmat că, Cuvântul adevărului a fost martor-că Isus le-a spălat deja toate păcatele lumii. Așa ar putea predica ucenicii întotdeauna, poporului lumii, că Isus este Mântuitorul și să răspândească evanghelia apei și a Duhului pe care El deja a împlinit-o (Evrei 10:1-20). Astfel, ligheanul de aramă permite celor neprihăniți, care au fost mântuiți de toate păcatele lor, crezând în adevărul de a-și aminti botezul lui Isus. De asemeanea, aceasta le dă convingerea mântuirii că Dumnezeu i-a eliberat.



Biblia nu înregistrează mărimea ligheanului de aramă


În timp ce este înregistrată mărimea oricărui lucru din Cort, mărimea ligheanului nu este. Aceasta ne arată faptul că Isus, Fiul lui Dumnezeu a luat păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, este infinit de măreț. Ne spune de asemenea că dragostea lui Isus, care ne-a mântuit de păcatele și condamnările noastre, este nelimitată. Ligheanul manifestă dragostea mare a lui Dumnezeu, care este incomensurabilă. Ființele umane sunt înclinate să păcătuiască, atâta timp cât trăiesc. Dar, luând toate păcatele lumii asupra Sa, prin botezul Său, primit prin Ioan și fiind crucificat și vărsându-Și sângele pe Cruce, Isus a vărsat sângele tuturor păcatelor, pentru totdeauna.

Ligheanul a fost făcut prin topirea oglinzilor de aramă a femeilor care serveau în Cort (Exod 38:8). Aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu strălucește lumina mântuirii asupra păcătoșilor și le ia întunecimea. Trebuie să realizăm că Dumnezeu a făcut ligheanul astfel ca El Însuși să spele păcatele noastre. Acest Cuvânt al adevărului a strălucit lumina peste păcatele oamenilor ascunși în adâncimea inimilor lor, le-a spălat păcatele pentru totdeauna și le-a dat ștergerea păcatelor, astfel i-a schimbat în neprihăniți. Cu alte cuvinte, ligheanul joacă rolul mărturisirii clare a adevărului că Isus Hristos ne-a mântuit pe noi păcătoșii în întregime cu Cuvântul lui Dumnezeu.



Ligheanul a fost făcut de asemenea din aramă

Știi care este semnificația aramei care a fost folosită pentru a face ligheanul?. Bronzul nu se referă la altceva decât condamnarea păcatului la care trebuia să facem față. Mai precis, ne spune că Isus a dus toate păcatele noastre la Cruce, cu botezul Său și a fost condamnat în locul nostru. Noi am fost cei care de fapt trebuia să fim condamnați pentru păcatele noastre, dar prin apa ligheanului, putem confirma încă odată că toate păcatele noastre au fost curățite. Cei care cred în aceasta, devin cei care au fost judecați prin credința lor, și de aceea, nu mai sunt judecați.

Ligheanul de aramă umplut cu apă, ne spune, „Prin ața albastră, purpurie și cărămizie și unul subțire răsucit, Isus ți-a spălat deja păcatele noastre și te-a mântuit în întregime de păcatele tale. El te-a făcut curat”. Cu alte cuvinte, ligheanul de aramă este dovada pozitivă pentru cel neprihănit care a primit ștergerea păcatului, că și-au spălat păcatele și au fost mântuiți.

Altarul jertfei arse înseamnă judecata de păcat, în timp ce ligheanul, legat de ața albastră dintre materialele Cortului, ne spune că Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său din Noul Testament.

Putem intra în Locul Sfânt doar când deschidem și intrăm pe poarta curții Cortului, trecem de altarul jertfei arse și apoi trecem de următorul lighean. Cei care pot intra în Cortul unde locuiește Dumnezeu, sunt doar cei care au trecut clar prin altarul jertfei arse și ligheanul de aramă, prin credință. Doar cei care au primit ștergerea păcatului, crezând în adevărul ligheanului din curtea exterioară a Cortului, pot intra în Locul Sfânt.

Când cineva încearcă să intre în Locul Sfânt prin propria-i forță, va izbucni foc din Locul Sfânt și va devora această persoană. Chiar fiii lui Aaron nu au fost o excepție, și unii dintre ei, de fapt, a murit ca rezultat (Levitic 10:1-2). Cei care sunt ignoranți de neprihănirea lui Dumnezeu, purtând păcatele și judecata și ignorând acest adevăr, va fi pus la moarte, datorită păcatelor lor. Oamenii care încearcă să intre în Împărăția lui Dumnezeu, crezând potrivit gândurilor lor, în loc de a crede în, mântuirea Sa extrem de desăvârșită, din păcat, vor fi cu siguranță judecați cu foc pentru păcatele lor. Datorită judecății inevitabile a păcatului, tot ce-i așteaptă ca o consecință, este doar iadul.

Isus a completat mântuirea noastră de păcat, cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, ca noi să fim capabili să intrăm în Locul Sfânt. Este, crezând în acest adevăr, că suntem mântuiți în întregime de toate păcatele noastre. Dumnezeu Și-a stabilit planul pentru a mântui omenirea de păcat, chiar înainte de creație și ne-a spus voia Sa în detaliu, prin adevărul aței albastre (botezul lui Isus), ața purpurie (moartea lui Isus pe Cruce), și ața cărămizie (Dumnezeu a devenit om), din Biblie. Și, potrivit acestui plan, El i-a mântuit într-adevăr de păcătoși din păcatele și nelegiuirile lor, prin ucrările lui Isus, manifestate în aceste ațe albastre, purpurii și cărămizii.

1Ioan 5:4 spune, „și ceea ce câștigă biruința asupra lumii, este credința voastră”., și aceasta este urmată de versetul 19, care spune, „cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el”. Ce este această mărturisire a mântuirii?. Evanghelia adevărului care ne-a dat mântuirea prin apă, sânge și Duhul, este martorul credinței noastre, în Fiul lui Dumnezeu (1Ioan 5:6-8). Cu alte cuvinte, doar evanghelia apei și a Duhului, în care credem, este evidența că Dumnezeu ne-a spălat de păcatele noastre și ne-a făcut propriul Său popor. Singurul mod pentru noi de a fi mântuiți de păcatele noastre, de a intra în Locul Sfânt, de a ne hrăni cu pâinea vieții, dată de Dumnezeu și să trăim în harul Său, este de a crede în nimic altceva decât această evanghelie a apei și a Duhului. A crede în evanghelia apei și a Duhului, care ne spală păcatele noastre, trebuie să fim acum mântuiți și să ne trăim viețile noastre de credință, unindu-ne cu Biserica lui Dumnezeu.

Este prin adevărul evangheliei apei și a Duhului, că putem să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu din Biserica Sa, să fim uniți cu ea, și să trăim ca neprihăniții, ai căror rugăciuni sunt auzite de Dumnezeu. Când credem în acest adevăr, putem deveni neprihăniți care au credința aței albastre, purpurii și cărămizii și care trăiesc îmbrăcați în harul lui Dumnezeu, înaintea prezenței Sale. Viața de credință care poate fi trăită doar de poporul lui Dumnezeu, vine doar crezând în apa, sângele și Duhul. Putem fi mânttuiți de toate păcatele noastre, crezând cu inimile noastre în botezul lui Isus, vărsarea Sa de sânge și moartea Sa și că Dumnezeu este El Însuși. Credința care ne-a făcut capabili să locuim în Biserica lui Dumnezeu este credința în ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

În ziua de azi, mulți oameni spun, „Tot ce trebuie să facem este doar să credem în Isus; de ce ne-a complica?. Haide să nu ne pierdem timpul cu discuții inutile și să credem doar oricum credem că e potrivit”. Unor astfel de oameni, putem doar să părem scandalagii în creștinism, dar ce este absolut clar este că, dacă cineva crede în Isus, fără să fi primit ștergerea păcatului, el/ea trebuie să fie condamnat etern. Necrezând în evanghelia apei, a sângelui și a Duhului, este o credință falsă și defectă. Este, de fapt, să nu crezi în Isus ca Mântuitorul.

Dacă eu, pentru a câștiga favoarea vreunui străin, aș insista orbește la acesta, „Cred în tine”, ar fi convinsă această persoană, „Acest om trebuie că crede într-adevăr în mine”, și ar fi fericit de aceasta?. Contrar, ar spune probabil, „mă cunoști? Nu cred că te cunosc”. Dacă îi spun din nou, „Dar tot crede în tine, oricum”, și mă uit la el cu ochi sinceri, încercând să-l fac să se simtă mai bine, ar fi fericit de aceasta?. Este mai probabil că mă va vedea doar ca pe un lingușitor fără șira spinării, care încearcă să-i citească mintea și să-i tăbăcească favoarea.

Dumnezeu nu este nici mulțumit de oameni care doar cred în El orbește, ca și cum nu avem deloc caracter, apoi nu putem fi mântuiți niciodată. Suntem mântuiți doar când credem, în primul rând, cunoscând clar cum Isus a făcut să dispară păcatele noastre. Când spunem că credem în cineva, ne punem încrederea adevărată în această persoană, deoarece îl/o cunoaștem destul de bine și considerăm această persoană a fi de încredere. Punându-ne încrederea în cineva pe care nu-l cunoaștem bine, poate doar însemnacă ori mințim, ori suntem nebuni acuzați de trădare. Astfel, când credem în Isus, trebuie să știm exact cum Isus a făcut ca toate păcatele noastre să dispară. Doar atunci putem nu putem fi abandonați de Domnul nostru în ultimul moment și să intrăm în Cer ca și copii născuți din nou ai lui Dumnezeu.

Adevărt credință care ne poate conduce la Cer, este credința în ața albastră, purpurie și cărămizie. Cu alte cuvinte, credința reală crede în evanghelia apei și a Duhului care ne-a mântuit prin apă (botezul lui Isus), sângele (moartea lui Isus), și Duhul Sfânt (Isus este Dumnezeu). Trebuie să cunoaștem doar cât de minunat este harul Domnului nostru care ne-a mântuit, și să credem în el, deoarece, crezând în acest adevăr ne va conduce la mântuirea noastră.

Indiferent că credința cuiva este întreagă sau nu, este determinată doar dacă această persoană cunoaște adevărul sau nu. Poți crede în Isus ca Mântuitorul tău, doar când crezi cu inima în evanghelia apei și a Duhului. Și acestă credință în Isus, ca Mântuitorul tău, care ne-a dat ștergerea păcatului, prin evanghelia apei și a Duhului, este adevărata credință care ne-a mântuit de toate păcatele noastre.



Ligheanul de aramă este afirmarea mântuirii care ne-a iertat păcatele

Ligheanul de aramă a fost umplut cu apă. Era așezat exact în fața Locului Sfânt. Ligheanul este locul unde ne amintim că am primit ștergerea păcatului și afirmăm primirea sa prin credință. Este afirmarea faptului că Dumnezeu a curățit toate păcatele credincioșilor. Așa cum preoții care serveau în Locul Sfânt își spălau picioarele și mâinile la lighean, oricând se pătau, cei care au primit ștergerea păcatului, oricând păcătuiesc, își spală de asemenea păcatele, amintindu-și și afirmând încă odată, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că Isus a șters deja aceste păcate, care i-a pătat și au ispășit pentru ele, de asemenea, fiind condamnați indirect.

Ne poluăm, deoarece nu putem decât să continuăm a păcătui, cât trăim pe acest pământ. Cu ce ar trebui să curățim toate aceste păcate care ne poluează?. Le spălăm, crezând că Isus Hristos, Regele Regilor, a venit pe acest pământ acum peste 2000 de ni, în carne de om, pentru a mântui păcătoșii, le-a luat păcatele asupra Sa, prin botez, Și-a vărsat sângele pe Cruce și i-a iertat astfel pe păcătoși de toate păcatele lor. Putem primi ștergerea păcatelor și să ne spălăm actualele păcate, de asemenea, doar când credem în adevărul că Isus a luat toate păcatele asupra Sa, fiind botezat. Noi putem fi curățiți de păcatele noastre actuale,de asemenea, cu alte cuvinte, doar când credem în acest adevăr că Dumnezeu a spălat deja toate păcatele noastre prin ața albastră, purpurie și cărămizie.



Trebuie să avem credința care cunoaște și crede în adevărul ligheanului de aramă

Fără credința în lighean, nu putem niciodată intra în Locul Sfânt, unde locuiește Dumnezeu. Faptele noastre nu pot fi întotdeauna perfecte. Deoarece avem defecte, păcătuim uneori. Dar mântuirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, este perfectă totuși, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este perfect. Deoarece Dunmezeu ne-a spălat defectele cu mântuirea Sa perfectă, putem intra cu îndrăzneală în Locul Sfânt, prin credință. Cei care nu merg prin lighean, nu pot intra niciodată în Locul Sfânt.Suntem făcuți eligibili să intrăm în Locul Sfânt, prin credința noastră în adevărul că Isus a venit pe acest pământ acum 2000 de ani și a spălat toate păcatele lumii, cu evanghelia apei, sângelui și a Duhului profețit prin ața albastră, purpurie și cărămizie. Fără să crezi că Domnul a șters deja toate păcatele noastre și ne-a făcut fără păcat, nu putem intra în Locul Sfânt.

Deoarece nu putem intra în Sanctuarul lui Dumnezeu, fără să credem în ața albastră, purpurie și cărămizie, dacă nu credem în evanghelia apei și a Duhului, nici nu ne putem bucura de binecuvântările de a merge înainte spre tronul harului lui Dumnezeu, crezând în Cuvântul Său din Biserica Sa, de a ne ruga Lui și primind harul Său și locuind cu servitorii și sfinții Săi. Ne putem trăi viețile în Biserica lui Dumnezeu, cu colegii noștri credincioși, auzind și crezând în Cuvântul Său și rugându-ne Lui, doar când credem că Dumnezeu ne-a mântuit deja de toate păcatele noastre, prin ața labastră, purpurie și cărămizie.

Ligheanul este confirmarea finală a mântuirii noastre de păcat. Dumnezeu a plasat ligheanul exact în fața Locului Sfânt și l-a umplut cu apă, pentru a oferi afirmarea credinței, acelor care cred în evanghelia ștergerii păcatului. Acest lighean curățește conștiința pătată a celui neprihănit care crede.

Să citim 1Ioan 1:1-2, „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un milocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numa pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi”. Amin.

Dacă păcătuim, avem un Avocat cu Tatăl, Isus Hristos, cel neprihănit. Isus a spălat cu apă inimile pătate ale celui neprihănit. Înainte cu o zi de a fi crucificat, în timpul Cinei cea de taină, Isus Și-a adunat ucenicii împreună, a turnat apă într-un lighean și a început să le spele piciorele. „Când am fost botezat, v-am purtat toate păcatele, inclusiv chiar păcatele pe carre lecomiteți mai târziu și voi fi condamnat pe Cruce în locul vostru. V-am luat chiar păcatele voastre viitoare asupra Mea, de asemenea, și le-a șters. Am devenit Mântuitorul vostru”.

A fost ca să spună acesta că Isus a spălat picioarele în timpul Cinei cea de taină a Paștelui. Lui Petru, care L-a refuzat pe Isus să-i spele picioarele, i-a zis: „Drept răspuns Isus i-a zis:ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13:7). Isus a dorit să devină Mântuitorul perfect al acelor care cred cu adevărat în evanghelia apei și a Duhului. Pentru cei care cred în ața albastră, purpurie și cărămizie, Isus a devenit Mântuitorul lor veșnic.



Folosirea ligheanului

The Use of the LaverLigheanul a fost folosit pentru a spăla toată murdăria preoților când ei lucrau în Cort, dând jertfe lui Dumnezeu. A fost nevoie să spele murdăriile pe care preoții le făceau, omorând jertfele sacrificiale, scoțându-i sângele și tâind-o în bucăți, pentru a da lui Dumnezeu jertfa care avea să ispășească pentru păcatle poporului lui Israel. Când preoții se murdăreau în timp ce dădeau jertfele, trebuiau să fie spălați cu apă, iar ligheanul era locul unde toată acestă murdărie era spălată.

Oricând păcătuim, spiritual sau în carnea noastră, și oricând ne pătăm, călcând poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ne spălăm toată murdăria cu apa ligheanului. Preoții, oricând își atingeau corpurile de orice necurat sau murdar, trebuiea să-și spele părțile murdărite ale corpului, cu apă, indiferent dacă doreau sau nu.

Astfel, oricând toți cei care cred în Dumnezeu, vin în contact cu ceva murdar sau necurat, apa ligheanului este folosită pentru a spăla toată această murdărie. Pe scurt, apa ligheanului a fost dată pentru a fi folosită, de a spăla murdăria celui născut din nou. Astfel, ligheanul conține mila lui Dumnezeu. Înțelesul ligheanului nu este un subiect opțional, pe care-l putem alege, indiferent dacă credem sau nu, dar estesubiectulnecesar, absolut esențial celor care cred în Isus.

Dumnezeu a stabilit mărimea pentru toate obiectele Cortului, specificând câți cubi ar trebui să fie în înălțime, lungime și lățime. Dar el nu a specificat mărimea ligheanului. Aceasta este caracteristic, particular doar ligheanului. Aceasta reprezintă dragostea nesfârșită, pe care Mesia ne-a acordat-o, nouă celor care comit păcate actuale, în fiecare zi. În această dragoste a lui Mesia a fost găsit botezul Său, o formă a întinderii mâinilor care spală toate păcatele. Așa cum trebuia să fie folosită multă apă, când preoții se murdăreau în timp ce-și performau datoriile, ligheanul trebuia să fie întotdeauna umplut cu apă. Astfel, mărimea ligheanului depindea de această nevoie. Deoarece ligheanul era făcut din aramă, oricând se spălau preoții cu apa sa, ei se gândeau la judecata păcatului.

Preoții care serveau în Cort trebuiau să-și spele toată necurăția mâinilor și picioarelor lor, cu apa ligheanului. Dacă arama manifestă judecata lui Dumnezeu, atunci apa manifestă spălarea păcatului. Evrei 10:22 spune, „cu trupul spălat cu o apă curată”, iar Tit 3:5 spune, „spălarea nașteri din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”. La fel ca aceste pasaje, Cuvântul Noului Testament ne spune de asemenea mult despre spălarea murdăriei cu apa botezului.

Dacă preoții își spălau murdăria rezultată din viețile lor, cu apa ligheanului, noi, creștinii de azi născuți din nou, putem să ne spălăm toate păcatele actuale, comise în viețile noastre, crezând în botezul lui Isus. Apa ligheanului Vechiului Testament ne arată că Mesia a venit pe acest pământ și a spălat toate păcatele lumii, cu botezul pe care l-a primit de la Ioan.

Prin Biblie, Dumnezeu ne spune că nu doar păcatele comise de poporul lui Israel, ci păcatele actuale comise de toți oamenii întregii istorii umane, au fost toate trecute asupra lui Isus, cu botezul pe care l-a primit de la Ioan. Când Isus a fost botezat de Ioan, El a spus în Matei 3:15, „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Primind botezul Său prin Ioan, aceeași formă de întindere a mâinilor, reprezentantul omenirii, Isus a acceptat toate păcatele omenirii asupra propriului Său corp.

De aceea, crezând în faptul că toate păcatele noastre au fost trecute asupra lui Isus, Mesia, prin botezul Său, putem fi toți spălați de toată murdăria păcatelor inimilor noastre. Deoarece noi deja ne-am trecut toate păcatele asupra lui Isus, crezând în acest adevăr, tot ce avem de făcut, este doar să credem că Fiul lui Dumnezeu a purtat păcatele lumii la Cruce, a fost crucificat și Și-a vărsat sângele, a devenit jertfa sacrificială, perfectă, pentru toată omenirea și astfel ne-a eliberat de toate păcatele noastre. Credeți aceasta în inimile voastre?. Cei care cred cu adevărat că Mesia a devenit jertfa noastră sacrificială, sunt mântuiți pe veșnicie.



Problema păcatelor actuale poate de asemenea să fie rezolvată, crezând în botezul lui Isus


Ne spune Biblia cum putem să ne spălăm păcatele noastre actuale? Așa cum preoții își spălau murdăria cu apa ligheanului din Vechiul Testament, în Noul Testament putem primi ștergerea păcatelor noastre actuale, crezând că Isus a împlinit neprihănirea lui Dumnezeu, luând păcatele lumii asupra Sa, prin botezul Său, primit de Ioan. La sfârșit, toate păcatele sunt spălate, crezând în adevăr.

Când poporul lui Israel dădea jertfa de păcat lui Dumnezeu, ei aduceau la Cort un anima sacrificial fără cusur, ca o oaie sau o capră, își confesau păcatele și le treceau asupra jertfei, punând-și mâinile asupra capului său și omorau această jertfă de sacrificiu, care le accepta păcatele. Atunci îi tăiau gâtul și luau sângele, punându-l pe coarnele altarului jerfei arse, turnând restul pe jos (Levitic 4). Chiar păcatele lor de un an erau înlăturate odată, prin credință, prin jertf de păcat a Zilei de Ispășire (Levitic 16). La sfârșit, ne primim ștergerea păcatului cu aceeași metodă ca jertfa de păcat din Vechiul Testament-care este, crezând în botezul lui Mesia care a venit să ne șteargă păcatele și în sângele Crucii.

Întinderea mâinilor din Vechiul Testament este la fel ca botezul pe care Isus l-a primit în Noul Testament. Mesia al nostru a avut grijă și ne-a spălat toate păcatele noastre, fiind botezat de Ioan și crucificat. Când este prin lucrările botezului lui Mesia și sângele Său de pe Cruce, că Dumnezeu ne-a mântuit perfect de păcatele noastre, ce este mai mult pentru noi decât să fim iertați de păcatele noastre?. Ce trebuie să ne amintim și să credem, este că, chiar când păcătuim zilnic în viețile noastre, datorită slăbiciunii noastre, toate aceste păcate au fost de asemenea spălate de Isus Hristos care a venit cu apă și sânge. Chiar dacă credem în Dumnezeu, datorită defectelor noastre, noi tot slabi suntem și încălcăm. Dar Dumnezeul nostru care ne cunoaște care cunoaște aceasta, ne-a mântuit, trimițându-L pe Mesia pe acest pământ, făcându-L să ia păcatele omenirii asupra Sa, prin botezul Său și sacrificându-L.

Plasând altarul jertfei arse și ligheanul, în curtea Cortului, Dumnezeu ne-a permis să ne spălăm toate păcatele actuale comise zilnic, înainte de a intra în Sanctuar, Casa lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să ne spălăm păcatele actuale cu rugăciunile zilnice de pocăință. Din contră, este credința noastră în botezul lui Mesia și sângele Său de pe Cruce care ne curățește toate păcatele. Dumnezeu a stabilit ca, atunci când cel neprihănit face greșeli și comite păcate și nelegiuiri, după ce crede în Isus, ar trebui să fie spălați de toate astfel de păcate, crezând în botezul pe care Mesia, Domnul ligheanului de aramă, L-a primit.

Mulți oameni sunt predispuși să privească purtarea păcatelor lui Isus și judecarea Sa pentru toate păcatele, ca același lucru, legându-le împreună orbește într-o singură legătură. Dar, deoarece noi comitem zilnic păcate actuale, datorită slăbiciunii noastre, spălarea și judecarea păcatului trebuie să fie separate în două. Botezul pe care Isus L-a primit prin Ioan și moartea Sa pe Cruce, trebuia să poarte toate păcatele noastre aspura Sa, să fie judecat pentru aceste păcate și să ne mântuiască perfect de ele. În această credință astfel putem primi judecata păcatelor noastre, odată. Astfel, problema păcatelor actuale, comise zilnic, trebuie să fie rezolvate crezând în botezul lui Mesia. Unind aceste două componente, botezul și Crucea, mântuirea perfectă, singură este completă. Acesta este adevărul ștergerii perfecte a păcatului. În ceea ce privește soluția la problema păcatelor noastre, trebuie să ne gândim la aceasta și să credem în ea, separând una de alta botezul lui Isus și Crucea.

Când preoții omorau animalele sacrificiale în Cort, ei unși de murdăriile și sângele care se îmrăștia. Nu putem nici măcar să începem să ne imaginăm doar cât se murdăreau. Preoții trebuiau să-și spele toată murdări, dar dacă nu era deloc apă în ligheanul curțiI Cortului, ei nu ar fi putut să facă astfel. Indiferent dacă era Marele Preot sau un preot obișnuit, care era iertat de păcatele de un an, fără să-și spele murdăria de pe el, cu apa ligheanului, această persoană nu putea decât să trăiască cu murdăria pe el.

Chiar dacă Marele Preot avea tot felul de murdărie pe el, deoarece era ligheanul în curtea Cortului, el putea fi curățit întotdeauna. Chiar dacă un preot era iertat în întregime de păcatele de un an, această persoană era curățită doar spălându-și păcatele zilnice. Dumnezeu a stabilit ca preoții care-I oferea jertfe, trebuia să fie astfel spălat de toată murdăria, la lighean. Atunci putem realiza de ce Dumnezeu a pus ligheanul de aramă în curtea Cortului. Putem de asemenea să știm de ce acest lighean erea plasat între altarul jertfei arse și Sanctuar.



De ce avem nevoie de ligheanul de aramă


Adevărul implicat în lighean este revelat în Ioan 13. În timpul Paștelui, după ce a avut Cina cea de taină cu ucenicii Săi, Isus a început săle spele păcatele, începând cu Petru. Când Isus a început să-i spele picioarelei-a cerut lui Petru să-și pună piciorele în așa fel ca El să le poată spăla. Totuși, Petru a refuzat, spunând, „Eu ar trebuie să-Ți spăl piciorele; cum poți Tu, Domnul, să-mi speli picioarele?”

Petru a refuzat, doar pentru că a crezut că nu era potrivit pentru un învățător să splele picioarele propriilor Lui ucenici. „Cum pot să îndrăznesc să cer învățătorului meu să-mi spele picioarele?. Nu pot”.

Petru a continuat să refuze serviciul lui Isus. Ce i-a spus Isus atunci lui Petru aici, este de adâncă importanță.

„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”. (Ioan 13:7). Aceasta a vrut să spună Isus: „Tu nu poți pricepe acum de ce trebuie să-ți spăl picioarele. Dar aceasta va fi cu siguranță cheia de a rezolva problema păcatelor tale actuale. Vei comite multe păcate actuale de acum încolo, dar deja am luat asupra Mea chiar și păcatele tale actuale din viitor, și datorită acestor păcate, acum trebuie să-Mi vărs sângele pe Cruce. De aceea, trebuie să cunoști și să crezi că Eu sunt Mesia care a avut grijă chiar de păcatele tale actuale din viitor”.

În mintea lui Petru, părea simplu neetic ca Mesia să-i spele picioarele, de aceea a refuzat să fie spălat. Dar Isus i-a spus lui Petru, „Vei ști după aceasta”, și i-a spălat picioarele.

„Doar când îți spăl picioarele poți avea relație cu Mine. Nu înțelegi acum de ce îți spăl picioarele. Dar după ce sunt crucificat și Mă ridic în Împărăția Cerurilor, vei ști de ce ți-am spălat picioarele. Deoarece sunt Mesia, deja ți-am purtat chiar și păcatele din viitor, cu botezul Meu, și devenind jertfa sacrificială pentru păcatele tale, am devenit Mântuitorul tău”.

Așa cum a spus Domnul nostru, Petru nu a înțeles atunci nimic din aceasta, dar după ridicarea Domnului, a ajuns să realizeze aceasta. Cu adevărat, acesta a fost adevărul care a șters chiar și păcatele sale actuale.

„Deoarece nu pot decât să comit păcate actuale în lume, Domnul mi-a spălat picioarele, ca să pot crede că Isus Mesia a luat aceste păcate actuale asupra Sa, cu botezul Său, primit de la Ioan Botezătorul! Botezul lui Mesia a avut grijă chiar de aceste păcate actuale ale viitorului!. Isus a luat toate aceste păcate asupra Sa cu botezul Său, a purat păcatele lumii la Cruce și a purtat condamnarea tuturor păcatelor, fiind crucificat!. Și ridicându-Se din morți din nou, ne-a mântuit cu adevărat și în întregime de toate păcatele noastre!”.

Doar mai târziu, după ce chiar L-a lepădat pe Domnul de trei ori, Petru a realizat aceasta și a crezut. De aceea el a spus în 1Petru 3:21, „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește pe voi, și anume botezul,, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”. Aici, cuvântul „icoană închipuitoare” înseamn㠄cineva care este umbrit de sau identificat cu un simbol sau tip de dinainte, cum ar fi figura din Noul Testament, care are un duplicat în Vechiul Testament”. Astfel, contextul precedent declară clar că botezul lui Isus este chiar icoana închipuitoare a „apei” din Vechiul Testament.

În Vechiul Testament, când jertfa de păcat din Ziua Ispășirii, era oferit lui Dumnezeu, pentru a primi ștergerea păcatelor de un an, Marele Preot, reprezentând poporul lui Israel, a trebuit să-și întindă mâinile asupra jertfei sacrificiale și să-și mărturisească păcatele, pe care israeliții au comis, pentru a-și trece păcatele asupra jertfei. Această metodă a întinderii mâinilor era același format, ca botezul lui Isus. În Vechiul Testament, jertfa sacrificială a trebuit să sângereze până la moarte deoarece a trebuit a acceptat păcatele tuturor israeliților să treacă asupra sa. Gâtul său era tăiat, și curând sângera tot sângele. Atunci preoții îl despuiau de piele, îl tăiau în bucăți și îi oferea carnea lui Dumnezeu, arzând-o în foc.

Mesia, care este substanța reală a jertfei sacrificiale din Vechiul Testament, a venit pe acest pământ, a acceptat păcatele noastre prin întinderea mâinilor, a sângerat pe Cruce și a murit în locul nostru. Astăzi, tu și eu, de aceea am primit ștergerea păcatelor, prin botezul lui Isus Hristos și moartea Sa la Cruce. Și trebuie să ne spălăm păcatele noastre actuale, comise în viețile noastre de fiecare zi, de asemenea crezând că aceste păcate au fost deja curățite prin botezul pe care Domnul nostru l-a primit și sângele pe care l-a vărsat pe Cruce. Trebuie să știm acest adevăr și să-l credem. Putem fi eliberați de păcatele noastre actuale doar când am crezut că Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa și le-a spălat în întregime prin botezul Său. Oridecâte ori comotem păcateactuale, cu alte cuvinte, trebuie să ne confirmăm credința în evanghelia apei și a Duhului. Și, rumegând asupra adevărului că, chiar și aceste păcate actuale au fost deja spălate de Isus cu botezul și Crucea Sa, nu ne putem pierde mânntuirea în nci un caz și putem să o restabilim odată oricând inimile noastre sunt atacate de un simț al vinovăției.

Deoarece Isus a spălat chiar și păcatele zilnice, comise de celor neprihăniți care au primit ștergerea păcatului din viețile lor zilnice, Dumnezeu le-a permis ligheanul, astfel ca cei neprihăniți, ai căror ștergere de păcat a venit prin apa, sânge și Duh, să fie spălați de păcatele lor actuale, prin credința lor în evanghelia apei și a Duhului

De aceea Dumnezeu a făcut ligheanul, adunând și tpind oglinzile manuale, folosite de către femeile care serveau în Cortul întâlnirii, deoarece acele oglinzi oferă reflecția sinelui. Oricând comitem păcate actuale și cădem în disperare datorită slăbiciunii noastre, trebuie să mergem la lighean și să ne spălăm mâinile și picioarele. Rolul ligheanului este să ne amintească că Isus a luat păcatele omenirii asupra Sa, totul odată, când a fost botezat de Ioan. Pentru a învăța acest adevăr pe cei neprihăniți care au primit ștergerea de păcat Domnul nostru i-a determinat pe israeliți să facă ligheanul, topind oglinzile manuale ale acestor femei, să-l umple cu apă și să permită preoților să curățească toată murdăria mâinilor și picioarelor lor, cu această apă.

Noi credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul omenirii. Și trebuie să ne amintim că Mesia a venit pe acest pământ în carne de om și a acceptat toate păcatele noastre, trecute asupra propriului Său corp, prin botezul pe care L-a primit prin Ioan-care este, oridecâte ori comitem păcate actuale în această lume, cădem sub slăbiciunea noastră, sau slăbiciunile noastre sunt revelate, trebuie să ne amintim chiar mai mult că Mesia a venit în carne, a fost botezat și crucificat și de aceea a spălat deja toate păcatele noastre.

Dacă nu ne amintim aceasta și credem în ea, chiar dacă am primit ștergerea de păcat, am fi din nou legați de păcatele noastre actuale și ne-m întoarce la sinele nostru vechi și păcătos. Astfel, trebuie să credem în fiecare zi că păcatele noastre comise datorită slăbiciunii și defectelor noastre, au fost deja trecute asupra lui Isus prin botezul Său. În fiecare zi trebuie să ne amintim și să afirmăm că Mesia ne-a luat păcatele asupra Sa cu botezul Său primit de la Ioan și le-a spălat pe toate.

Nu este nimeni pe suprafața acestui pământ care poate primi ștergerea păcatului, crezând în Isus, fără să creadă că El a purtat păcatele lumii, fiind botezat de Ioan și Și-a vărsat sângele. Și chiar dacă oamenii au primit ștergerea păcatului, nu este nici o singură persoană care nu comite păcate actuale. Astfel, fără să se creadă în botezul lui Isus, fiecare ar fi păcătos și voia lui Dumnezeu nu ar fi fost niciodată împlinită de nimeni. De aceea Dumnezeu Și-a dat unicul Său Fiu, L-a botezat prin Ioan și L-a dat pe Cruce ca să sângereze.

Dacă credem în Isus Hristos ca a Mesia al nostru, trebuie să credem că toate păcatele noastre au fost trecute asupra Sa, prin botezul Său, primit de Ioan și că El a purtat toată condamnarea noastră, ducând păcatele lumii la Cruce, fiind crucuficat și vărsându-Și sângele. Noi primi ștergerea de păcat, crezând în btezul lui Isus și sângele Său. Toate păcatele noastre au fost șterse, crezând în acest adevăr. Am atins neprihănirea, crezând în dragostea lui Dumnezeu cu inimile noastre. Inimile noastre sunt acum fără păcat, curate și fără pată. Dar încă sunt defecte în carnea noastră. De aceea trebuie să ne amintim de botezul lui Isus în fiecare zi și să ne amintim de această credință întotdeauna. Oridecâte ori defectele și slăbiciunile noastre sunt revelate, oridecâte ori gândurile noastre rele se ridică și sunt pătate și oricând acțiunile noastre se rătăcesc, Domnul nostru este încântat doar când ne amintim că Isus a luat toate aceste păcate asupra Sa cu botezul Său primit de Ioan și că ne curățim inimile, crezând în acest adevăr, încă odată.

Oridecâte ori comitem păcat, trebuie să ne admitem păcatele înaintea lui Dumnezeu. Trebuie atunci să credem încă odată că toate aceste păcate au fost deja trecute asupra lui Isus, prin botezul Său.

Noi, cei care am fost curățiți de lucrarea botezului lui Isus, trebuie să ne curățim păcatele actuale în fiecare zi, crezând în această lucrare. De aceea trebuie să ne amintim absolut și să credem în faptul că ne putem spăla păcatele prin botezul lui Isus Hristos.

Acum am examinat de ce Dumnezeu a plasat ligheanul între altarul jertfei arse și Cort, astfel că atunci când mergem înaintea Sa, să mergem cu corpuri și inimi curate. Chiar după ce devenim cei neprihăniți care au primit ștergerea perfectă a păcatului, prin botezul lui Isus la Cruce, inimile noastre sunt încă predispuse să fie pătate oridecâte ori păcătuim, indiferent dacă e cu voia sau fără voie. De aceea trebuie să ne curățim murdăria la lighean, unde trecem de altarul jertfei arse și mergem înaintea lui Dumnezeu. Deoarece nu putem să mergem înaintea lui Dumnezeu dacă avem chiar și cea mai mică murdărie., Dumnezeu a plasat ligheanul între altarul jertfei arse și Cort, astfel ca noi să putem intra în prezența lui Dumnezeu în curăție, fiind spălați cu apa ligheanului.



Ce fel de cuget este un cuget curat înaintea lui Dumnezeu?

1 Petru 3:21 de asemenea definește botezul lui Isus a fi, „mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu”. Aici, „un cuget curat” este cel care crede că Isus a spălat toate păcatele omeniriii, inclusiv toate păcatele actuale, comise zilnic, cu botezul pe care L-a primit prin Ioan și de aceea a acceptat păcatele noastre asupra propriului Său corp. Deoarece Isus a purtat toate păcatele noastre asupra corpului Său, El a trebuie să moară pe Cruce. Dacă ignorăm și nu credem în ceea ce a făcut, atunci cugetul nostru, nu poate fi decât rău. De aceea trebuie să credem în botezul Său. Trebui să avem un cuget curat înaintea lui Dumnezeu. Deși în carnea noastră nu putem să trăim perfect 100%, cel puțin în cugetul nostru putem și trebuie să avem un cuget curat înaintea lui Dumnezeu.

Aproximativ acum o jumătate de secol, când Coreea a pierdut totul în ruinele Războiului Coreean, a venit în țară un potop de ajutoare străine pentru a ușura situiația grea.Chiar dacă orfelinatele trebuiau să primescă astfel de ajutoare mai întâi, în loc de a fi așa, unii oameni fără scrupule le-au pus în propriile lor buzunare și și-au construit propria lor bogăție. Ei nu au avut nici un cuget. Când țările străine au dat lapte praf, făină, pături, pantofi, haine, și alte ajutoare, suporterii le trimiteau, astfel ca oamenii dezbrăcați și înfometați, în nevoi stringente să fie îmbrăcați și hrăniți potrivit; cu greu își puteau imagina că unii oficiali și escroci publici luau aceste ajutoare.

Oamenii cu cugetul bun le-ar fi distribuit cinstit printre cei săraci. Cei care, în loc de a întoarce ajutoarele străine într-o oportunitate de a-și construi bogăția, le distribuiau sincer printre cei săraci care mureau de foame, nu ar fi avut nimic de ce să le fie rușine înaintea lui Dumnezeu, deoarece ar fi trăit cu cugetul bun. Dar cei care nu au făcut așa, ar fi fost acuzați ca hoți de propriile lor cugete. Bineînțeles, acești hoți pot fi încă spălați de toate păcatele lor, dacă se întorc și cred chiar acum în botezul lui Isus.

Pentru a lua păcatele noastre asupra Sa și a spăla toate păcatele noastre actuale, Isus a venit pe acest pământ și a fost botezat. Fiind astfel botezat de Ioan, Isus a spălat toate păcatele noastre, totul odată. Mi-ar plăcea să le reproșez celor care nu cred în botezul Său, spunând, „Atunci, ce te face să fii atât de mândru încât să nu crezi în botezul Său? Cu ce încredere nu crezi? Ești destul de bun să intri în Împărăție fără credința în botezul Său?”.

Dacă dorim cu adevărat să fim poporul cu cugetul bun, trebuie să ne spălăm păcatele actuale cu botezul Său pe care L-a primit prin Ioan. Pentru a face așa, trebuie să credem în inimile noastre că Isus a luat asupra Sa toate păcatele pe care le comitem în timpul întregii vieții noastre și că le-a spălat în întregime. De aceea Isus, Mesia al nostru a fost botezat de Ioan înainte de a merge la Cruce.

Isus a spus femeii care a fost prinsă în adulter, „Nici nu te condamn. Nici nu te judec”. De ce?. Pentru că Isus a luat deja asupra Sa păcatul de adulter al acestei femei și deoarece Isus Însuși avea să poarte acest păcat, de asemenea. El a spus, „Eu sunt Cel care va condamnat pentru păcatele tale. Dar fii spălată de toate păcatele tale, crezând în botezul Meu. De aceea, fii mântuită de toate păcatele tale, crezând în Mine. Fii mântuită de toată condamnarea păcatului, tot prin credință și fii spălată de toate păcatele tale. Fii curățită de păcatele cugetului tău și bea apă de la Mine, care nu te lasă să-ți mai fie sete niciodată”.

Astăzi, tu și eu credem că Isus este Cel care ne-a mântuit de păcatele noastre. Crezi cu adevărat că Isus a luat într-adevăr păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său și le-a spălat? Domnul nostru ne-a curățit păcatele, fiind botezat. Acum putem merge la Dumnezeu cu cugetul bun. De ce?. Deoarece Domnul nostru a luat toate păcatele noastre asupra Sa și le-a spălat pe toate. Fiind botezat, a dus aceste păcate la Cruce, a fost condamnat în locul noastru, fiind crucificat și S-a ridicat din morți, din nou. Cu mult timp în urmă, Isus a venit pe acest pământ, și prin cei 33 de ani ai Săi de viață, El a luat toate păcatele noastre asupra Sa și le-a spălat pe toate cu botezul Său.

Luând chiar și păcatele noastre actuale asupra Sa și spălându-le, Domnul nostru ne-a făcut capabili să mergem la Dumnezeu și să devenim neprihăniți și să fim judecațide toate păcatele noastre, prin sacrificiul lui Isus Hristos. Crezând în acest Domn, cu alte cuvinte, putem să-L numim pe Dumnezeu Tatăl nostru și să mergem înaintea prezenței Sale. Astfel, cei care cred în lucrările lui Isus, ale apei, sângelui și ale Duhului, sunt cei care au un cugete bune. Din contră, cu siguranță este cugetul rău care nu crede în acțiunile Domnului, botezul și crucificarea Sa.



În ziua de azi, mulți oameni nu iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu, datorită credinței lor superstițioase

Mulți mincinoși, ignorând Cuvântul lui Dumnezeu ca și cum ar fi doar un ornament, predică doar că noi ar trebui să facem bine cu credința noastră în Dumnezeu, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Și când e vorba de mântuire, ei vorbesc doar de sângele de pe Cruce, și cred greșit că trebuie să urce vreun munte, pentru a se ruga sau posti, pentru ca atunci să-L întâlnească pe Dumnezeu, prin experiența lor a cărnii. Deși nimic nu putea fi mai greșit, decât această credință, ei sunt absolut siguri de aceasta. Ei spun, „Am fost chinuit de păcatele mele și astfel am stat treaz toată noaptea, rugându-mă, „Dumnezeule, am păcătuit că cred în Tine, Doamne”. În acea zi, am fost tot chinuit, seara, dar după ce am stat treaz toată noaptea, rugându-mă, când a răsărit soarele, deodată am simțit ca și cum o pală de foc a fost arucată asupra mea, și, chiar atunci, mintea mea a fost s-a clarificat complet-toate păcatele mele erau spălate, alb ca zăpada. Așa a fost atunci când m-am născut din nou. Aleluia!”

Astfel de gânduri sunt doar făcute de om, ignorante și prostești, care fac ca Cuvântul lui Dumnezeu să nu aibă folos. Trebuie să-ți amintești că Dumnezeu va pedepsi, prin multe închideri, pe acei care spun astfel de non-sensuri mistice și astfel îi duc în eroare pe oameni și-i conduc pe alții în focul iadului.

„Urechile m-au durut atât de mult. Dar am crezut în ceea ce a spus Dumnezeu, că vom fi vindecați, dacă credem și astfel am cooperat cu durerea, spunând, „Doamne, cred!”. Când am crezut așa, atuci durerea s-a dus!”.

„Am avut ulcer gastric, așa că, de fiecare dată când mâncam ceva, aveam dureri de stomac teribile. Așa că, înainte să mănânc, mă rugam, „Doamne, mă doare aici, dar Tu ai spus că vvei auzi tot ce mă voi ruga cu credință. Eu încă cred în Cuvântul Tău”. Bineînțeles, nu am mai avut nici o problemă cu digestia!”.

Ce sunt toate acestea?. Acestea sunt cazurile unde oamenii nu L-au întâlnit pe Domnul, prin Cuvânt. Ele demonstrează falsitatea credinței lor, care nu crede Cuvântul. Acestea nu sunt răspunsurile la rugăciunile lor, primite prin Cuvânt, ci doar credința lor mistică. Ei cred în Dumnezeu, nu doar prin Cuvânt, ci în confuzia lor greșită, bazată pe propriile lor emoții și experiențe. Ce este atât de regretabil și trist, este că sunt atât de mulți mistici printre creștinii de azi.

La fel, dând la o parte Cuvântul lui Dumnezeu și crezând orbește în Isus, bazați pe propriile lor emoții sau experiențe, duc doar la o credință superstițioasă. Oamenii care pretind să creadă în Isus, chiar dacă nu cred în Cuvânt, au nevoie să se examineze, pentru a vedea dacă sunt posedați sau nu de demoni. „L-am întâlnit pe Isus în timp ce mă rugam. Isus a apărut în visul meu. M-am rugat ardent și boala mea a fost vindecată”. Oricine cu o gură pe jumătate intactă, poate să pretindă în acest fel, dar ce este clar este că aceasta nu e credința dată de Dumnezeu, ci este credința falsă dată de Satan.

Prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit, Domnul nostru ni S-a revelat. Ni se revelează Domnul nostru în feluri noi și diferite, în era de azi?. Apare înaintea noastră cu adevărat într-o iluzie sau un vis?. El cară lanțuri uriașe la picioarele Sale, sângerând peste tot, are o coroană de spini pe capul Său și spune, „Vezi, așa am suferit atât de mult pentru tine. Acum, tu ce vei face pentru Mine?”-așa ni Se revelează Domnul nostru?. Aceasta este totul non-sens!.

Totuși, încă există oameni care, după ce au acest fel de vis, să presupunem, fac un jurământ înaintea lui Dumnezeu. „Doamne, voi deveni servitorul Tău, și Te voi servi cu toată inima mea, pentru restul vieții mele. Voi construi o casă de rugăciune aici. Voi construi o biserică aici. Îmi voi duce crucea pe spate pentru restul vieții mele și Te voi mărturisi prin toată națiunea și în întrega lumi”.

De fapt, ajungem ușor la astfel de predici devoționale, pe străzi sau în locuri publice. Fără nici o excepție, ei sunt toți mistici, care spun că s-au decis să trăiască așa, după ce-L văd pe Isus în visele lor sau aud vocea Domnului în timp ce se roagă. Dar Domnul Se revelează doar prin Cuvântul Său; El nu ne vorbește într-un vis sau în timp ce ne rugăm, în special în această eră, când tot Cuvântul Său a fost dat complet omenirii. Visele vin doar din domeniile complicate ale subconștientului. Acești oameni au acest fel de vis, deoarece au tot felul de imaginații despre Isus în dragostea lor răsplătită și doar gândesc prea mult.

Când mintea ta este adâncită în ceva,înainte de a merge la culcare, probabil te vezi luptându-te cu această situație, și în vis.Astfel, visele sunt făcute în subconștientul tău. De aceea, dacă gândim prea mult, avem tot felul de vise ciudate. Ele nu au nimic de-a face cu credința, ci sunt simplu, o reflecție a schimbărilor fizice și subconștientului.

De aceea, dacă oamenii se gândesc mult la Isus sângerând pe Cruce, în visele lor El apare cu o coroană de spini pe capul Său. În sine însăși, nu este nimic greșit cu un astfel de vis. Dar a lua acest vis prea în serios, este o gravă greșală. Dacă Isus apare înaintea lor, sângerând peste tot și spunând, „Ce vei face pentru Mine?. Vei trăi restul vieții tale ca un ascet. Pentru Mine, nu vei avea nci o posesie”?. Sunt oameni nebuni care de fapt renunță la posesiunile lor, ca să poată trăi în felul acesta. Este cineva care a fost terifiat de un vis. Care l-a luat în serios, sau a cărui viață a fost schimbată din cauza acestuia?. Aceasta nu e altceva decât misticism.

Dumnezeu ne întâlnește prin Cuvânt. El nu este cineva pe care Îl putem întâlni într-un vis sau o viziune în rugăciunea voastră. Cuvântul lui Dumnezeu este scris în Vechiul și Noul Testament și atunci când duhurile noastre auzim acest Cuvânt predicat nouă și-l acceptăm în inimile noastre, duhurile noastre Îl pot întâlni prin Cuvânt. Cu alte, cuvinte, este prin Cuvânt și doar prin Cuvânt, că duhurile noastre Îl pot întâlni pe Dumnezeu.

Este prin Cuvânt că putem ști că Isus a luat toate păcatele asupra Sa, cu botezul Său; auzind acest Cuvânt, ajungem să credem în inimile noastre. Răspunsul la întrebarea de ce Isus a trebuit să moară pe Cruce, este de asemenea găsit în Cuvânt. Deoarece Isus a luat păcatele noastre asupra Sa, fiind botezat, El a murit pe Cruce și ne-a mântuit. Prin Cuvânt, ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și prin Cuvânt ajungem să credem în El. Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru este de asemenea cunoscut și crezut de noi doar prin Cuvânt.



Cum am fi putut ajunge să credem în Dumnezeu? Nu datorită Cuvântului scris al lui Dumnezeu?


Dacă nu ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, cum am fi ajuns să-L întâlnim și să credem în Isus, care a făcut ca toate păcatele noastre să dispară?. Dacă n-ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, credința noastră nu ar fi nimic. „Aceasta e ceea ce cred eu”- putem să ne spunem gândurile, dar aceasta nu e adevărul, și când inimile noastre sunt umplute cu ceea ce nu e adevărat, atunci adevărul real nu poate intra în inimile noastre. Lucrul real de zis nu este, „Aceasta e ceea ce cred”, ci este, „Aceasta e ceea ce spune Biblia”. Când citim Biblia, adevărul vorbit de Dumnezeu vine din inimile noastre și corectează erorile gândurilor noastre anterioare.

Din ce este făcută credința ta în evanghelia apei și a Duhului?. Este făcută din propriile tale gânduri?. Sau ai devenit născut din nou, ajungând să cunoști și să crezi în aceasta, auzind Cuvântul lui Dumnezeu? Prin Cuvânt este că am ajuns să credem și să-L întâlnim pe Dumnezeu în inimile noastre. De aceea poartea curții Cortului a fost împletită din ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit.

Apa ținută în lighean înseamnă botezul prin care Isus Hristos a luat toate păcatele noastre asupra Sa. „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Prin Cuvântul lui Dumnezeu am ajuns să cunoaștem botezul lui Isus, care a luat toate păcatele lumii asupra Sa. Deoarece prin Cuvânt ajuns să cunoaștem botezul lui Isus, care a luat asupra Sa toate păcatele pe care eu și tu le comitem în întreaga noastră viață, acest Cuvânt ne-a făcut să avem credința botezului în inimile noastre. Este prin Cuvântul lui Dumnezeu că am ajuns să aflăm adevărul manifestat în lighean.

De la Cuvântul lui Dumnezeu putem afla că ligheanul era făcut din aramă. În Biblie arama înseamnă judecată. Astfel, înțelesul ligheanului de aramă este că, atunci când ne uităm la noi înșine înaintea Legii, care joacă rolul unei oglinzi ale femeilor care servesc la Cort. Domnul ne-a mântuit, care nu a putut decât să fie condamnat datorită păcatelor noastre, venind pe acest pământ, fiind botezat și murind pe Cruce. Prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu, ajungem să cunoaștem că a fost, deoarece Isus a fost botezat, că a luat păcatele noastre asupra Sa, a mers la Cruce și a purtat condamnarea păcatului. Și aceasta este prin acceptarea în inimile noastre și crezând în acest adevăr că am fost mântuit. Dar tu?. Ai fost mântuit?.

Într-o anumită denominațiune care urmează misticismul, ei pretind că membrii săi trebuie să cunoască data exactă a mântuirii lor, în ce zi și lună au fost mântuiți. Și se spune că un pastor al acestei denominațiuni a mărturisit înaintea multor credincioși că crede în Isus și că a fost mântuit când a urcat un anume munte ca să se roage, și a realizat că el e un nimic. A pretins foarte mândru că nu a uitat niciodată data exactă și timpul nașterii sale din nou. Aceasta cu siguranță nu are nimic de a face cu inul subțire răsucit, ci este doar emoțional. Credința acestui pastor nu are nimic de a face cu ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Mântuirea învățată de această denominațiune nu are nimic de-a face cu mântuirea adevărată, făcută din Cuvântul lui Dumnezeu ci este doar prin lucrarea lor proprie.

De fapt este ușor să hipnotizezi pe cineva. Dacă oamenii insistă că nu au păcat și cred astfel mereu și mereu, atunci ei sfârșesc fiind hipnotizați de ei înșiși și devin fără păcat, după ei înșiși. Dacă ei țin această vrajă pentru ei înșiși, atunci ei de fapt simt că într-adevăr au devenit fără păcat, dar astfel de sentimente nu pot dura pentru mult timp. Astfel, niciodată nu mai trebuie să se hipnotizeze, vrăjind, „Sunt fără păcat. Sunt fără păcat”. Cât de egoistă, neadevărată, ignorantă și superstițioasă este această credință!.

Inul subțire răsucit înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul și Noul Testament. Că poarta curții Cortului, al Locului Sfânt și al Sfintei Sfintelor, au fost toate ața albastră, purpurie, cărămizie și inul subțire răsucit, ne spune că Isus a devenit ușa mântuirii noastre și a Mântuitorului nostru, așa cum este scris în Vechiul și Noul Testament. De aceea Îi mulțumesc lui Dumnezeu cu adevărat pentru cât de exact este această mântuire pe care Dumnezeu ne-a vorbit-o!

De aceea, când mă rog, nu încerc să apelez la emoții sau să mă dau în spectacol. Mă rog doar, lăsând totul lui Dumnezeu și încrezându-mă în El. „Tată, te rog ajută-ne. Fă-ne să predicăm evanghelia în toată lumea. Protejează și ține-i pe toți colaboratorii mei misionari și sfinți. Dă-ne lucrătorii care pot servi evanghelia, care să răspândească evanghelia și să-i facă pe credincioși să realizeze și să creaă în Cuvântul Tău”. Aceasta e tot ce spun când mă rog; nu mă rog, încercând să-mi amestec emoțiile și să plâng, și nici una din acest mumbo-jumbo nu este parte din rugăciunile mele.

Unii oameni, când nu pot să-și stârnească emoțiile, indiferent cât de greu încearcă, se gândesc chiar la tații și mamele lor de mult morți, pentru a scoate lacrimi și să-și stimuleze rugăciunile pentru a fi luate în serios de alții. Astfel de rugăciuni inventate sunt ca un gunoi care-L fac pe Dumnezeu să vomite. De asemenea, oamenii își amestecă emoțiile, gândindu-se la crucificarea lui Isus și continuând să strige orbește: „Cred în Tine, Doamne!”.

Dar înseamnă aceasta cu adevărat că credința acestor oameni este puternică?. Dacă te gândești la păcatele tale și încerci să-ți amesteci emoțiile, spunând, „Doamne, am păcătuit. Ajută-mă să trăiesc neprihănit”, atunci este chiar posibil să stârnești pe cineva emoțional. Deoarece, având așa o experiență emoțională și o bună sesiune de plâns, poate provoca mult stress, mulți oameni, simțindu-se împrospătați, cred că așa e credința. Deși viețile lor sunt pline de probleme, astfel de experiențe emoționale cel puțin îi face să se simtă mai bine pentru un timp, și astfel își continuă viețile religioase în acest fel.



Trebuie să crezi că Domnul a venit la noi prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit

Domnul nostru a venit la noi prin Cuvânt. De aceea ar trebui să nu aștepți simțurile tale, ci trebuie să asculți la ceea ce îți spune Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce este important este dacă credeți în inimile voastre sau nu în Cuvântul lui Dumnezeu. Când te rogi, nu încerca să te concentrezi asupra emoțiilor tale. Mai degrabă, ar trebui să le controlezi la un nivel potrivit. De ce?. Deoarece sunt mulți mincinoși în această lume care-i vor aborda pe cei cărora le place să fie stârniți emoțional și inspirați să profite de găurile lor emoționale. Deoarece oamenii pierd de atâtea ori părțile intelectuale urmărindu-le sentimente, când se țin întâlniri de trezire, sub stindardul „Marii treziri spirituale”, ades, scopul este nu doar să stârnească emoțiile participanților.

Totuși, acum că m-am născut din nou, nu pot să țin o astfel de trezire, chiar dacă aș încerca, deoarece predicând Cuvântul lui Dumnezeu nnu este să inciți emoțiile oamenilor ca aceste treziri spirituale ale lumii. Deoarece m-am născut din nou din Cuvântul adevărului, am înlăturat aspectul emoțional care obișnuia să pătrundă în viața mea spirituală.

Noi, cei neprihăniți, care auzim Cuvântul lui Dumnezeu, ne folosim intelectul și credem în inimile noastre, nu ne place niciodată să fim stârniți emoțional. Credem în adevăr, realizând repede dacă cineva ne vorbește sau nu de la Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este El și discernând repede dacă această persoană ne vorbește sau nu, crezând cu adevărat în aceasta. Deoarece, noi care știm și credem în adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii și inul subțire răsucit,avem pe Duhul Sfânt în inimile noastre, cu toții realizăm că stârnirea emoțională este departe de adevăr și acceptăm doar adevărul real în inimile noastre.

Isus a venit la noi prin ața albastră purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Cât de minunat este acest adevăr?. Cât de minunată este dragostea Domnului nostru, care te-a mântuit?. Prin cele patru lucrări ale lui Isus, scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, noi am ajuns cu toții să credem că Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa, cu botezul Său, a murit pe Cruce și astfel te-a mântuit cu împlinirea neprihănirii Sale.

Credeți acest adevăr în inimile voastre?. Cei care predică evanghelia, trebuie să o răspândească în inul subțire răsucit, care este Cuvântul lui Dumnezeu al Vechiului și Noului Testament și conținutul său trebuie să fie ața albastră, purpurie și cărămizie. Și acei care o aud, trebuie să o accepte în inimile lor și să creadă în ea cu toată inima.



Apa ligheanului de aramă ne spală păcatele

Prin botezul Său, Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa și le-a spălat. Botezul lui Isus se referă la apa ligheanului; ne-a spălat, pe cei care au fost legați de iad, datorită păcatelor și ne-a făcut capabili să stăm înaintea lui Dumnezeu. Deoarece Isus ne-a acceptat toate păcatele asupra Sa prin botezul Său, El a putut merge la Cruce și le-a spălat, fiind crucificat până la moarte. Atât botezul lui Isus, cât și Crucea, mărturisește că Isus a purtat condamnarea păcatelor păcatelor noastre. Prin botezul și Crucea, Isus a împlinit toată mântuirea noastră.

Dând rugăciuni de pocăință, nu ne poate spăla niciodată păcatele. Deoarece Isus a luat deja păcatele noastre asupra Sa cu botezul Său, păcatele noastre toate au fost spălate. Auzind acest Cuvânt și crezând în ceea ce Isus a făcut pentru noi, putem fi eliberați de toate păcatele noastre. Mulțumită condamnării pe care Isus a purtat-o, noi deja am purtat toată condamnarea noastră a păcatului, prin credința noastră în botezul Său.



Departe de mântuirea împlinită de Dumnezeu, nu putem face nimic pentru a fi mântuiți

Noi nu putem face absolut nimic pentru mântuirea noastră, dacă nu putem face pentru Dumnezeu. Deoarece Domnul nostru a decis să ne mântuiască în acest fel, chiar dacă înaintea creației și a împlinit mântuirea noastră, totul depinde de cum decide Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl a decis să ne mântuiască prin Fiul Său și Duhul Sfânt, și când a venit timpul hotărât,El Și-a trimis unicul Fiu Isus, pe acest pământ. Când Isus a împlinit 30 de ani, și a venit timpul ca El să împlinească aceste lucrări de mântuire, atunci Tatăl L-a făcut să se boteze și să moară pe Cruce, L-a înviat și astfel ne-a mântuit. Suntem mântuiți învățând și cunoscând ceea ce Domnul a făcut pentru noi, din Vechiul și Noul Testament și crezând în aceasta în inimile noastră.

Crezi că acest Cuvânt al Bibliei este Cuvântul lui Dumnezeu?. Nimic decât acestă Biblieeste Dumnezeu Însușicare a existat de la început și Cuvântul Său. Prin Cuvântul Vechiului și Noului Testament, Cuvântul lui Dumnezeu, putem să-L cunoasștem și să-L întâlnim pe Dumnezeu. Și prin Prin Cuvântul Vechiului și Noului Testament putem realiza și crede că ne-a mântuit prin ața labastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. De asemenea, cei care cred de fapt în acest adevăr, sunt mântuiți, pot mărturisi că acest adevăr are putere cu siguranță. Noi nu ar trebui să măsurăm și să judecăm Cuvântul lui Dumnezeu cu gândurile noasre înguste, ci mai degrabă trebuie să realizăm din aceasta, cât de exact ne-a mântuit Dumnezeu.

Din Vechiul și Noul Testament, sper și mă rog ca toți să auziți și să credeți în Cuvântul aței albastre (botezul lui Isus), purpurie (Isus este Regele regilor), și cărămizie (Crucea), și inul subțire răsucit (Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul și Noul Testament). Dacă pui deoparte Cuvântul lui Dumnezeu, și-L judeci cu propria-ți frânghie de măsurat, tot restul vieții tale, nu vei fi niciodată mântuit

Dacă tu însuți recunoști că nu cunoști bine Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să aculți cu grijă la ceea ce spun predecesorii de credință. Indiferent că sunt pastori, muncitori sau avocați, când asculți Cuvântul lui Dumnezeu predicat de ei, și când ceea ce predică este într-adevăr drept înaintea lui Dumnezeu, tot ceea ce trebuie să faceți este să recunoașteți că este drept și să credeți aceasta în inimile voastre.

Cei care răspândesc Cuvântul, nu-L răspândesc deoarece este atât de simplu, ci fac așa, deoarece ceea ce răspândesc este drept înaintea lui Dumnezeu. De aceea ei predică cunoașterea dreaptă înaintea lui Dumnezeu-care este, evanghelia apei și a Duhului, adevărul aței albastre, purpurii și cărămizii și inului subțire răsucit. Indiferent de de la cine îl auzim, dacă este adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, atunci nu este nimic altceva decât să-l acceptăm cu un da, deoarece nu este doar o iotă, nici un chicot, care greșește cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Noi trebuie să credem în Cuvântul lui Dumnezeu. Ce este „să credem”?. Este să acceptăm. Este să avem încredere. Cu alte cuvinte, deoarece Domnul nostru a fost botezat pentru noi, noi ne încredințăm Lui toate infirmitățile noastre și să ne sprijinim pe El: „M-a mântuit Domnul cu adevărat, făcând acesta? Am încrede și cred în Tine”. Să crezi aastfel este adevărata credință.

Printre teologii din această lume este foarte greu să cunoști și să crezi corect. Chiar înainte de a ajunge la ligheanul de aramă, ei se împiedică de poarta curții Cortului, incapabil chiar să intre în curte. Când ei presică despre cort, fac un efort conștient de a evita ager Poarta curții sale și când publică cărțile despre Cort, inserează ilustrații care lasă în afară poarta care a luat peste 9 m din curtea Cortului.

Ocazional, sunt unii care predică cu îndrăzneală despre poarta Curții, dar deoarece nu cunosc substanța fundamentașă a aței albastre, ei spun doar, „albastru este culoarea cerului”. Astfel, ei pretind că ața albastră este culoareacerului care manifestă că Isus este Dumnezeu Însuși și că ața albastră se referă șa sângele pe care Isus l-a vărsat pe Cruce în timp ce a fost pe pământ, astfel evitând din nou, foarte ager adevărul porții curții cortului. Dar ața purpurie? Aceasta ne spune că Isus este Regele regilor și Dumnezeu Însuși. Divinitatea lui Isus este deja susținută prin ața purpurie, astfel că nu e nevoie să repetăm adevărul cu altă culoare de ață.

Adevărul aței albastre este că Isus a venit pe acest pământ și a luat toate păcatele omenirii asupra Sa, totul odată, fiind botezat de Ioan. Dar teologii acestei lumi, deoarece nu recunosc acest botez al lui Isus, nici nu-l pot cunoaște, nici nu-l predică, ci doar mărturisesc nonsensul lor. Cei care nu sunt născuți din nou, crezând în Isus care a venit prin ața albastră, purpurie, cărămizie și inul subțire răsucit, nu știu că Isus a luat toate păcatele asupra Sa prin botez și le-a purtat condamnarea. Astfel, au devenit orbiți spiitual și incapabili de a rezolva Cuvântul, și de aceea au transformat Cuvântul lui Dumnezeu în religie, interpretându-l arbitrar, bazat pe propriile lor gânduri. Ei predică, „Crezi în Isus. Atunci vei fi mântuit. Șifiți buni și răbdători de acum încolo”. Ei au și-transformat credința în Isus Hristos într-o simplă religie care doar înfățișează feptele lor virtuoase.

Deoarece oamenii știu că nu pot fi buni, indiferent cât de greu încearcă ei, ei sunt ușor păcăliți de astfel de cuvinte, care invocă voia oamenirii de a încerca să fie buni. Religiile urmează același model vechi, „Dacă încerci, poți”., sau „Încearcă cu toată puterea ta de a deveni sfânt”. Tema obișnuită, care trece prin toate religiile este că ei evaluează forate mult gândirile decente, eforturile și voia omenirii. Dar budismul, de exemplu?. Budismul înfățișează eforturile nesfârșite și voia omenirii și predică enoriașilor lor de a încerca de a deveni sfinți prin ei înșiși, spunând, „Nu ucide, caută adevărul și fii bun”. În anumite feluri, învățăturile lor sunt foarte asemănătoare cu doctrinele creștine. Motivul pentru care creștinismul și budismul apar atât de aproape legate, deși, faptul că sunt opuse este deoarece sunt ambele simple religii.

Religia și credința sunt complet diferite una de alta. Credința devărată este să recunoști și să accepți în inma ta, darul că Domnul nostru Isus Hristos, care ne-a mântuit doar prin neprihănirea lui Dumnezeu, ne-a dat-o. Credința este ștergerea păcatului, creznd în inimile voastre că Domnul a venit pe acest pământ și a fost botezat pentru a lua păcatele noastre asupra Sa și că El a purtat toată condamnarea păcatelor noastre, fiind crucificat. Crezând că Domnul ne-a eliberat din toate păcatele și condamnarea noastă, mântuindu-ne prin apă și Duh, este credință. Crezi?. Noi trebuie să credem cu adevărat în inimile noastre.



Dumnezeu ne-a mântuit deja pe tine și pe mine de toate păcatele noastre

Astfel, tot ce trebuie să facem este doar să credem în inimile noastre și să-l acceptăm. Aceasta trebuie să facă înaintea Sa adevărații copii ai lui Dumnezeu, ascultători, și orice altceva nu este important. Deoarece Dumnezeu te-a mântuit, El Și-a trimis singurul Său Fiu pe acest pământ, L-a făcut să-ți ia păcatele asupra Sa, botezându-l, crucificându-L și L-a trimis să moară, condamnându-L, înviindu-L și de astfel te-a mântuit de toate păcatele.

Atunci, dacă ne crezi în acest adevăr, cum S-ar simți Dumnezeu?. Chiar acum, dacă nu dorești să deveniți fiii și fiicele Sale ascultători, care pot să-I mulțumească inima, atunci trebuie să crezi că Dumnezeu, prin Fiul Său, v-au spălat păcatele și v-au mântuit de ele. Dacă credeți în inimile voastre, în mulțumire, atunci trebuie să mărturisiți cu gurile voastre. Doriți de asemenea să credeți în El, dar se pare că e prea dificil să crezi în inima ta?. Atunci, încearcă să-ți mărturisești credința cu gura ta, clar. Astfel, când mărturisești că crezi, atunci credința va fi plantată și va crește puțin câte puțin. Credința aparține acelor care a iau cu îndrăzneală.

Să presupunem pentru un moment că am un inel de diamant real. Să mai presupunem că ți l-aș da, dar unul dintre voi refuză să-l primească, spunând că nu poate crede că inelul este făcut din diamant real, ar ajunge să creadă așa. Dumnezeu ne-a spus în detaliu prin Cuvântul Său scris că mântuirea pe care ne-a dat-o este adevărată. Și cei care cred în mântuirea Sa, deoarece Cuvântul Său mărturisește așa, sunt poporul de credință. „Este greu să cred că este de fapt adevărat, dar din moment ce Tu ești Unicul Absolut care spune că e adevărat, atunci cred așa”. Când popoporul crede astfel, atunci ei pot deveni poporul de credință și darul cel mai prețios devine al lor, așa cum e promis.

Pe de altă parte, există de asemenea un alt fel de credință. Să presupunem că un escroc a imitat un inel de diamant și că cineva l-a cumpărat, inoxicat de culorile sale strălucitoare, convins să a fost unul autentic. Această persoană este total convinsă că a făcut o alegere înțeleaptă, dar de fapt, a fost păcălit. Când oamenii cred în martori falși, care pretind că inelul este făcut din diamant, când nu este, atunci acest inel fals este la fel ca diamantul real pentru acești oameni, deoarece ei cred orbștecă inelul este făcut din diamant. Dar ceea ce ei au, desigur, este doar o falsitate. Astfel, există oameni care au credință falsă. Deși sunt convinși de credința lor, este fals, nefundamentată și mistică, deoarece nu a venit de la Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a spus, „Nu te închina la idoli”. Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși iar Cuvântul ne spune că dacă cineva nu este născut din apă și Duh, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:5). Dumnezeu ne spune că fără să trecem mai întâi prin poarta curții Cortului împletit din ață albastră, purpurie și cărămizie ți in subțire răsucit, nu putem intra în curtea Cortului, iar cei care nu-și spală mai întâi mâinile și picioare în lighean, nu pot intra în Cort. Deoarece acest Cuvânt este adevărul, orice altceva este totul un fals.

Doar credința în adevăr este credința adevărată, iar credința în orice altceva nu este Cuvântul lui Dumnezeu, până la sfârșit. Când Isus îți spune că El a făcut ca toate păcatele să-ți dispară cu botezul Său iar sângele Crucii, tot ce trebuie să facem este doar să credem. Din moment ce Unicul care spune că așa a făcut astfel, este Dumnezeu, această credință în Cuvântul Său este reală. Dacă Domnul nostru nu a făcut cu adevărat, atunci aceasta este greșala Sa, iar credința ta însăși nu este greșită.Pe de altă parte, dacă Domnul cu siguranță a făcut astfel, și totuși nu ai crezut și de aceea nu ai fost mântuit, atunci este clar toată responsabilitatea ta. De aceea, tot ce trebuie să facem este să credem. Noi trebuie să credem ce ne spune Dumnezeu, prin Biserica Sa. Crezi?.

Care este Cuvântul vorbit prin Biserică?. Este Cuvântul lui Isus Hristos, care a venit la noi prin ața albastră, purpurie și cărămizie și inul subțire răsucit. Biserica răspândește tot Cuvântul luiDumnezeu, că Isus a luat toate păcatele noastre asupra Sa, fiind botezat, că Isus este Dumnezeu Însuși și că a purtat condamnarea tuturor păcatelor noastre pe Cruce. Credința în acest adevăr, că Isus astfel ne-a mântuit, este credința diamantului real, garantat de Dumnezeu.

Când cunoaștem pentru prima dată voia lui Dumnezeu și înțelesurile spirituale, manifestate în Cort și apoi le vorbim, este atât de simplu. Dar dacă ar fi să urmărim, incapabili de a le cunoaștem, doar cunoașterea superficială despre formatul extern al Cortului, cuvântul original evreu pentru acesta, sau fundamentul istoric la aceasta, atunci nu vom beneficia deloc, decât vom sfârși cu o durere de cap.

Crede în botezul lui Isus. Isus a primit botezul care curățește toată întunecimea, păcatele murdare, care sunt constante în inimile noastre. Botezul înseamnă a spăla păcatul, a-l înlătura, a-l înmormânta, a-l transforma și a-l acoperi. Este deoarece Isus a primit astfel de botez care a luat toate păcatele tale asupra Sa. Cei care nu cred în aceasta acum, vom puși la moarte și aruncați în iad. „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l așezi între cortul întâlnirii și altar, și să torni apă în el... Își vor spăla mâinile și picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui și pentru urmașii lor”(Exod 30:18, 21).A nu crede este a fi blestemat. A nu crede este a fi aruncat în iad. Dacă nu crezi, blestemul lui Iehova și distrugerea va veni asupra ta și vei fi aruncat în focul etern.

„Își vor spăla mâinile și picioarele ca să nu moară”. Dumnezeu a spus aceasta Marelui Preot, spunând că este o lege eternă că el și descendenții săi din toate generațiile, trebuie să suporte. Oricine dorește să creadă în Isus ca Mântuitor său/sa, trebuie să creadă în botezul Său și botezul de pe Cruce. Credința aparține celor care o iau cu năvală. Nu este nici un obstacol la o inimă care este mai mare decât necredința.

Dorești să cunoști mai mult despre Cort? Te rog să apeși pe reclama de mai jos pentru a-ți obține cartea gratuită despre Cort.
Totul despre Cort

Dumnezeu a spus că atunci când preoții au venit înaintea Sa, ei trebuiau mai întâi să-și spele mâinile și picioarele la lighanul de aramă, și totuși sunt mulți oameni care nu acredințqa de a-și spăla mâinile și picioarele la ligheanul de aramă. Oricine nu are această credință, manifestată în lighean, vor fi toți dați morții înaintea lui Dumnezeu. Credeți în evanghelia apei și a Duhului în inimile voastre și fiți spălați și astfel mergeți înaintea lui Dumnezeu, evită-ți moartea și primește Împărăția Sa ca și cadoul tău. Indiferent cât de mult te cerți și insiști înaintea lui Dumnezeu, vei fi cel mai mult condamnat pentru ncredință când ți-a fost dată o șansă. Sper și mă rog ca nici unul dintre voi să nu dea față cu moartea, dearece nu crezut în adevăr.

Dacă nu crezi în adevărul mântuirii care ți-a spălat păcatele cu botezul lui Isus și sângele Său pe Cruce, vei fi rănit deosebit de mult. Crezi?. Trebuie să ne dăm mulțimirile lui Dumnezeu pentru că ne-a mântuit de toate păcatele și condamnarea prin lighean.

Partea care rămâne din Cort va fi discutată în secvențele din acestă carte. Sper că toți să aveți privilegiul de a deveni copii ai lui Dumnezeu prin mesajele din aceste cărți.

Înapoi

 


Versiunea de tipărire   |   Trimite prin email această pagină de site unui prieten

 
Bible studies
    Predici
    Declarație de credință
    Ce este evanghelia?
    Termeni biblici
    ÎFP despre Credința creștină

   
Copyright © 2001 - 2019 The New Life Mission. ALL RIGHTS reserved.